Duminică, 14 noiembrie, Prasfințitul Vasile Bizău a efectuat o vizită pastorală în parohia „Sfânta Cruce” din Baia Mare, unde a celebrat Sfânta Liturghie alături de pr. Simion Ilieș, parohul comunității, pr. dr. Tâmbuș Ioan și pr. diacon Paul Osoian.

„De mâine începe o perioadă importantă pentru parcursul nostru spiritual, Postul Crăciunului, care ne invită pe toți să înlăturăm ceea ce ne îndepărtează de voia lui Dumnezeu, ceea ce, în viață, ne dăunează într-un fel sau altul. Ne invită să venim spre Cel ce vine spre noi, Cel ce mereu se face rob, mereu vine în întâmpinarea noastră, ne cheamă, ne însoțește. Pentru aceasta, noi trebuie să deschidem mereu ochii și să vedem această prezență, o prezență iubitoare, venirea lui Dumnezeu care se lasă cinstită, îndeosebi în inimile celor care cred și care caută să actualizeze credința lor”, a afirmat Preasfințitul Vasile în cuvântul de învățătură, îndemnând credincioșii prezenți la celebrare să înceapă Postul Crăciunului cu inimile deschise spre a-L primi cu bucurie pe Pruncul Isus.

„Evanghelia de azi ne cheamă să recunoaștem esențialul, a afirmat Ierarhul, Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi! (Lc. 10, 25-37). Este esența trăirii religioase și Isus confirmă: Mergi şi fă şi tu la fel!.” Isus ne îndeamnă să avem grijă de cei săraci, de cei nevoiași și spune că El, la rândul Său, ne va dărui viața veșnică. „Este dimensiunea Cristologică a învățăturii evangheliei de azi, în care samarineanul milostiv este însuși Mântuitorul Hristos. El este Cel care a luat asupra sa durerile noastre și păcatul lumii...” și ne invită să ne îngrijim și noi aproapele, asemenea Lui. Prin această pildă, Sfânta Evanghelie ne propune să medităm la modul în care noi ne predispunem și acționăm atunci când vedem un om în nevoi: cu care trecător ne asemănăm? Ne readuce la esența trăirii creștine.

Preasfințitul Vasile a îndemnat credincioșii ca în această perioadă să ceară lui Dumnezeu darul credinței, să sporească în fiecare înțelepciunea de a deschide ochii spre a vedea și simți prezența lui Dumnezeu în acest parcurs spiritual pe care azi îl începem, spre a acționa cu folos și a înfăptui binele.

Părintele paroh Simion Ilieș a mulțumit Preasfințitului pentru prezența în mijlocul comunității „Sfânta Cruce” din Baia Mare și pentru cuvântul de învățătură rostit.

Biroul eparhial de presă

Luni, 8 noiembrie, Preasfințitul Vasile Bizău s-a aflat în vizită pastorală în parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare. Aici a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu preoții slujitori ai parohiei -părintele protopop Roman Dumitru, părintele Eduard Fischer, pr. Pop Andrei-, părintele Bârle Ovidiu și părintele diacon Paul Osoian.

„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril sunt cei pe care, în evenimentele importante ale lumii din istoria mântuirii, îi vedem prezenți în mijlocul poporului”, a afirmat PS Vasile în cuvântul de învățătură. Și a explicat cum numele celor doi arhangheli fac referire la Dumnezeu: „Mihail înseamnă Cine este ca Dumnezeu și exprimă faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu... Iar Gabriel înseamnă Puterea lui Dumnezeu. Gabriel este arhanghelul care vestește, aduce veștile cele bune în folosul omenirii, în folosul omului credincios”.

În ce privește rolul creștinului în ziua de astăzi, Ierarhul a atras atenția că „Și noi, creștinii, suntem chemați să anunțăm prezența lui Dumnezeu în lume, în mijlocul nostru și să-L anunțăm cu cuvântul și viața noastră. Creștinul este purtător al numelui lui Hristos și de aceea există atât de mare familiaritate între noi, oamenii și Mântuitorul Hristos. Suntem chemați să îi anunțăm numele, cu viața noastră, cu cuvântul și cu fapta. Suntem și noi misionari, cu misiunea de a anunța vestea cea bună, de a sta alături de cei care suferă, misiunea de a aduce un cuvânt bun în ceea ce este dialogul onest și deschis atunci când persoanele se respectă, misiunea de a avea ochiul deschis față de cel care este în nevoie, misiunea de a atinge trupul suferind al omului bolnav. Toate aceste atingeri și toate faptele bune pe care le facem ne transformă în mesageri ai iubirii lui Dumnezeu. Sărbătoarea de azi ne învață să ne angajăm spre a fi mesageri ai iubirii lui Dumnezeu”, a afirmat Preasfințitul Vasile, adresându-se preoților și credincioșilor care s-au strâns în rugăciune la parohia ce poartă numele arhanghelilor, din Satu Mare.  

Părintele paroh și protopop Roman Dumitru a mulțumit, la final, Preasfințitului Vasile, colegilor preoți și tuturor credincioșilor care au răspuns pozitiv la invitația de a participa la sărbătoarea parohiei.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 7 noiembrie, Preasfințitul Vasile s-a aflat în parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Șurdești, unde a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu părintele vicar general Augustin Butica, părintele protopop Mihnea Gheorghe, părintele paroh Tomoș Marius și alți preoți invitați la sărbătoare.

„În luna noiembrie îi pomenim și ne rugăm pentru cei trecuți la cele veșnice. Ne rugăm pentru ei în biserică, acasă, la mormânt, avem această comuniune spirituală cu cei care ne-au precedat în împărăția lui Dumnezeu și cerem Domnului pentru ei odihnă, lumină și iertare pentru păcatele pe care le-au făcut în viața aceasta. Avem cu toții, așadar, experiența vieții care se îndreaptă înspre moarte, înspre mormânt și nimeni nu poate să tăgăduiască această evidență, acest adevăr: viața omului, care, zi după zi, se orientează într-o direcție foarte clară și anume sfârșitul ei natural. În aceste vremuri vedem că sunt multe persoane care trec la cele veșnice, deși medicii încearcă să le salveze, așa cum știu ei, după știința lor și nu reușesc totuși să-i vindece pe toți. Evanghelia de astăzi (Lc 8, 41-56) vine, iubiți credincioși, să ne întâmpine cu acest mesaj al puterii de a învinge moartea, dar nu moartea biologică, ci moartea sufletească, moartea spirituală, moartea relației dintre oameni și tot ceea ce se opune plinătății vieții”. În evanghelia duminicii, femeia care avea hemoragie de doisprezece ani și atingând mantia lui Isus, s-a vindecat, prin puterea credinței ei, ne arată „diferența între moartea naturală, pe care tot omul o gustă și posibilitatea de a ne atinge de Dumnezeu și de a rămâne în viață și după ce trecem prin moarte, de a ne continua viața în Împărăția lui Dumnezeu. Această continuare a vieții este posibilă doar prin credința în Mântuitorul Hristos, care are această putere și ne face părtași de ea”, a spus PS Vasile în cuvântul de învățătură. Și a continuat: „Noi, creștinii, suntem chemați să ne atingem în mod continuu de Mântuitorul Hristos, ca să avem această putere”. „Și cum ne atingem noi astăzi de Mântuitorul Hristos?” s-a întrebat retoric Ierarhul. „Ne atingem de fiecare dată când primim Sfintele Taine în Biserică... Conștiința faptului că am greșit, dar putem să ne îndreptă [prin Taina Mărturisirii], ne dă bucuria unei vieți noi; a relua și a ne continua viața într-un mod nou, a fi mai atenți să nu mai greșim, să nu mai păcătuim. Ne atingem de Mântuitorul Hristos când primim Sfânta Taină a Euharistiei... Această atingere ne dă fiecăruia dintre noi plinătate de viață și posibilitatea de a trăi o viață creștină frumoasă, o viață creștină care să fie o mărturie a iubirii lui Dumnezeu”.

Cât despre biserica din Șurdești, care, după unii istorici, împlinește 300 de ani de când a fost construită, aceasta a fost edificată de „persoane care au dorit să lase ceva în urma lor”, a afirmat Ierarhul și a invitat credincioșii să mediteze la ce anume ar putea fiecare dintre ei să facă pentru a lăsa ceva în urmă, „fapte care dăinuiesc, lucruri care nu se sfârșesc, atitudini care însuflețesc, fapte care dau speranță și bucurie”.

La final, a fost celebrată rânduiala parastasului pentru păstorii care au păstorit comunitatea din Șurdești și pentru ctitorii bisericii de aici.

Părintele paroh Tomoș Marius a invitat comunitatea greco-catolică din Șurdești să se simtă mereu recunoscătoare de a avea această biserică, patrimoniu UNESCO, „primită în dar de la strămoși. Aici ei au lăsat ceva din spiritul, din sufletul lor, ne-au lăsat o lecție și un exemplu, îndemnul, curajul de a merge mai departe, primind și dăruind mai departe ceea ce ne-au dăruit ei nouă. Nu puțini sunt cei care trec pragul acestei biserici și ne spun că simt o mare încărcătură spirituală aici. Sigur este rodul multor rugăciuni care s-au înălțat de aici la Cer pe parcursul a 300 de ani”. A invitat credincioșii să mediteze la ce fel de moștenire vor lăsa ei copiilor, generațiilor care vor veni și a explicat faptul că moștenirea spirituală este mai presus de orice. Cu multă bucurie, părintele paroh a mulțumit Preasfințitului Vasile, colegilor preoți și invitaților care au participat la sărbătoare parohiei, precum și comunității parohiale care s-a implicat în organizarea frumosului eveniment.

Biroul eparhial de presă

S-a desfășurat, în zilele 4-5 noiembrie 2021, întâlnirea anuală a preoților din Eparhia de Maramureș. „Vă spunem bine ați venit! Nu ne-am întâlnit de mult timp, situația o cunoaștem cu toții”, a spus PS Vasile Bizău în deschiderea întâlnirii, care s-a declarat bucuros să-i reîntâlnească pe toți preoții, veniți la Baia Mare în două serii, în zilele de joi și vineri, 4 și 5 noiembrie 2021.  După rugăciunea comună, Ora a Treia și Rugăciunea pentru Sinod, a urmat dezbaterea temei alese pentru această întâlnire și anume Sinodul cu titlul „Pentru o Biserică sinodală. Comuniune, participare, misiune”. „Procesul sinodal este o ocazie potrivită, pentru toată Biserica, de a sta în dialog, în rugăciune, de a avea momente de apropiere față de toți fiii Bisericii și nu numai. Este o ocazie istorică pentru toți, de a asculta inspirațiile Spiritului Sfânt în această formă de dialog, cercetare și consultarea Poporului lui Dumnezeu”, a afirmat PS Vasile.

Părintele Laurențiu Costin, coordonatorul procesului sinodal în fază eparhială, i-a introdus pe preoții participați în tema sinodului, explicând în detaliu ce înseamnă acesta pentru Biserica Universală: „Este un proces care, așa cum explică și documentul pregătitor, ne scoate puțin din zona de confort prin noutatea sa. De aceea avem nevoie și de rugăciune, așa cum ne-am unit și noi astăzi... cuvântul Sinod  provine din limba greacă și este un cuvând compus: syn hodos, care înseamnă în același drum, în același parcurs, în aceeași cale. În acest sens, cuvântul sinod trimite cumva la începuturile Bisericii Creștine, când cei care-L urmau pe Isus erau numiți discipolii Căii, care se aflau pe o anumită cale, Calea fiind Hristos, după cum ne spune Mântuitorul... Această situare a noastră în aceeași Cale ne vorbește despre faptul că există o legătură esențială între ființa noastră împreună în aceeași cale și Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Sinod și Biserică sunt echivalente, adică dacă avem Sinod, dacă suntem cu toții pe aceeași cale, suntem Biserică. Dacă nu suntem împreună, cu greu putem vorbi de Biserică”, a  afirmat părintele Costin. Prin natura sa, deci, Biserica nu poate fi decât sinodală, adică formată din toți aceia care contribuie la mersul ei. Convocarea Papei Francis este una practică, cheamă în special la a include în mersul Bisericii acele voci, acele persoane care riscă să rămână marginalizare din multe puncte de vedere: fie că nu au un anumit statut sau au o sănătate șubredă, fie că nu au timp din cauza faptului că lucrează foarte mult, fie că sunt văduvi, mame singure sau persoane cu handicap. „Se pare că aceasta este o temă foarte importantă pentru Papa Francisc, a afirmat în continuare pr. Costin. Papa Francisc a convocat acest sinod și tot el afirmă că tocmai drumul sinodalității este drumul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la Biserica din al treilea mileniu”. „Este cumva de la sine înțeles că suntem cu toții împreună, în Biserică, însă Papa Francisc spune că sunt anumite fracturi în Biserică și între Biserică și lume. Și aceste fracturi se doresc a fi vindecate”. Dintre fracturile care apar în interiorul Bisericii au fost amintite îndepărtările poporului de păstorul său său sau îndepărtarea păstorilor de credincioși, din diferite cauze, iar în ce privește relația Biserică-lume, uneori Biserica este persecutată și aparte tentația de a răspunde prin rezistență, fapt care face ca cele două să se îndepărteze. Papa Francisc dorește ca Biserica să fie una misionară, adică noi toți, creștinii, să simțim că avem o misiune în Biserică și în lume, să devenim lumină și partener credibil de dialog. „Atâta timp cât noi, în interiorul suntem Bisericii, suntem divizați și forțele din interiorul Bisericii nu sunt orientate în același sens, care este slujirea în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și apoi misiunea,  noi nu suntem un partener serios sau demn de luat în seamă. De aceea, suntem invitați să lucrăm în acest sens, să ne rugăm în primul rând, deoarece acest parcurs nu este unul care ține de simplul efort omenesc, este însuși Spiritul Sânt cel care lucrează în mijlocul nostru și de aceea și rugăciunea pentru sinod este o invocare a Spiritului Sfânt. El este cel care lucrează și noi suntem chemați să intrăm în ascultarea Lui și să acționăm după cum El ne îndrumă, iar îndrumarea Spiritului este întotdeauna spre unitate, spre înțelegere reciprocă, spre relații care vindecă, care unesc, care includ, care redau demnitate, care împlinesc. Așadar, tot efortul nostru va fi în acest sens”.

Iar după pasul de rugăciune, este nevoie de o parte practică, angajarea la a da împreună un răspuns la întrebarea: „Ce pași ne îndeamnă Spiritul Sfânt să facem ca Biserică sinodală? (Documentul pregătitor, 2)”. În acest scop, părintele Laurențiu a explicat preoților parohi că vor avea la dispoziție aproximativ 7 luni, până în luna mai 2022, în care, prin diferite activități și întâlniri, să convoace comunitatea parohială, grupurile de laici și asociațiile care activează în parohii, pentru a răspunde împreună la unele întrebări propuse, dar să și caute singuri, luând fiecare în considerare contextul în care își îndeplinește misiunea, parohia în care activează, teme pe care ar putea să le dezbată în ce privește sinodalitatea în parohia proprie. „Se poate porni de la a depista umbrele parohiei pe care o păstoriți, explică părintele, a discuta despre acele teme și acele puncte în care parohia are nevoie să crească”, iar modalitatea poate fi fie față în față, fie acolo unde sunt rețineri, să se scrie bilețele anonime care să fie puse într-o cutie și să fie discutate pe rând cu întreaga comunitate. Părintele Costin a îndemnat păstorii să găsească fiecare modalitatea adaptată pentru contextul în care își îndeplinesc misiunea, pentru că nu există o rețetă universală valabilă deoarece realitățile sunt foarte diferite. Astfel că, fiecare paroh a fost invitat să personalizeze modul de a realiza acest proces sinodal la nivel parohial, ținând cont de contextul, nivelul, mentalitatea și implicarea credincioșilor în propria parohie. La final, în luna mai, fiecare paroh sau un responsabil al parohiei va trimite o sinteză către protopopiat, care la rândul său va sintetiza ideile venite din parohii și va trimite către sediul Episcopiei propria lucrare. Responsabilii desemnați de Episcopia noastră, pr. Laurențiu Costin împreună cu doamna Palaga Gorzo, vor face sinteza la nivel eparhial, care va fi înaintată către Sinodul Bisericii Greco-Catolice din Romania. Conferințele Episcopale și Sinoadele Bisericilor Orientale vor sintetiza lucrările naționale, care vor fi trimise către echipa responsabilă pe continent și la final, șapte documente continentale finale vor fi trimise la Roma, unde va fi elaborat, de către Sinodul Episcopilor, cu participarea Papei Francisc, documentul final, care va fi publicat în luna octombrie a anului 2023.

Vor fi așadar șapte luni de muncă la nivel eparhial, în parohii, asociații și grupuri laicale, luni care se vreau a fi rodnice, sub îndrumarea Spiritului Sfânt!

Biroul eparhial de presă

În zilele 29-30 octombrie 2021 s-a desfășurat cea de-a 17-a ediție a simpozionului „Arestarea Episcopilor – de la martiriu la fericire”.

Simpozionul își propune să aducă în lumină, an de an, evenimentele triste petrecute în noaptea 28/29 octombrie 1948, noapte în care întreg episcopatul bisericii Greco-Catolice din România a fost arestat pentru că a refuzat să semneze trecerea forțată la Biserica Ortodoxă. Rememorarea faptelor din 1948 a început vineri, 29 octombrie, când a fost celebrată Sfânta Liturghie Arhierească, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, prilej cu care Preasfințitul Vasile Bizău a explicat cum Cuvântul Domnului ne invită la aducere-aminte: „Aduceți-vă aminte că pe Mine mai înainte m-au prigonit. Și așa vor face și cu voi și toate acestea pentru că voi nu sunteți din lume, ci eu v-am ales pe voi din lume. De aceea vă urăște pe voi lumea. Asemănarea cu Hristos și cunoașterea Tatălui care este iubire, milostivire, atrage o anumită ură, dispreț din parte celor care nu îl cunosc pe Tatăl”.

Conferințele au avut loc sâmbătă, 30 octombrie, în modalitate on-line și au intervenit pr. dr. Florin Marușciac, cercetător dr. Marius Câmpean, prof dr. Ghișa Ciprian, cercetător dr. Silviu Sana, cercetător dr. Viorel Rusu, pr. dr. Ioan Tâmbuș și domnul Călin Diaconul – AGRU București.

Moderator a fost doamna Janeta Ciocan, cea care a făcut și posibil, prin implicarea îndeaproape, a desfășurării simpozionului, care, având la suflet istoria Bisericii Greco-Catolice din România, „prea puțin cunoscută mai ales de tinerele generații, care nu înțeleg ce este cu apariția ei după 1990”, a decis să se angajeze în răspândirea în lumea largă a istoriei acestei Biserici, fapt pentru care, spune ea, „a rugat conferențiari prezenți la acest simpozion, să-și aleagă spre aprofundare câte o bucată din istoria Bisericii Greco-Catolice din România”. A fost așadar o rememorare fie a arestării episcopilor, fie a unor personalități care au pus bazele și au fost implicate în evenimente de mare amploare pentru Biserică și pentru țară.

„Beatificarea episcopilor greco-catolici martiri ne-a oferit ocazia de a împărtăși din bucuria sfântă de care au parte fericiții noștri martiri”, a afirmat pr. dr. Florin Marusciac în cuvântul introductiv al simpozionului, după ce a explicat, făcând referire la Cartea Înțelepciunii lui Solomon că această suferință de pe pământ este mică în comparație cu bucuria eternă a celor care ajung de-a dreapta Tatălui: „Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. Și dacă în ochii oamenilor au fost pedepsiți, nădejdea lor e plină de nemurire și după ce au fost puțin pedepsiți, mari binefaceri vor primi, pentru că Dumnezeu i-a pus a încercare și i-a găsit vrednici de El”.

Cercetătorul Marius Câmpean a adus în lumină și a explicat figurile a 4 dintre vicarii Maramureșului, Vicariatul de Maramureș fiind înființat cu mult înainte de Episcopia de Maramureș. Așadar au fost expuse biografiile vicarilor Mihail Pavel, Ioan Pop, Mihail Kökényesdy și Tit Bud, dar și rolul pe care l-au jucat ei în viața bisericească și în viața comunitară din Maramureșul Istoric.

Părintele dr. Ioan Tîmbuș a vorbit despre destinul, de după instaurarea regimului comunist, a unor preoți din Maramureș și Sătmar participanți la Marea Unire,. „Dacă  ne gândim la cum arată Maramureșul astăzi, ca județ, din cei 53 de membri participanți la Marea Unire, 13 au fost preoți”, a afirmat pr Tîmbuș și a continuat: „Eu am ales să expun astăzi poveștile a 5 preoți care au participat la unire: părintele Iuliu Ardelean, protopopul Emil Dragomir, părintele Emil Fucec jr., protopopul Iosif Patachi și călugărul Leon Man”. Povești de viață foarte diferite și în același timp cu multe puncte comune, cel mai puternic fiind fidelitatea față de Hristos și față de Biserica Greco Catolică, în pofida ofertelor tentante propuse în schimbul lepădării de credință.

Domnul dr. Viorel Rusu, directorul Muzeului de Istorie din Baia Mare a expus „File din Cronica solidarității umane, ajutorul catolic american în Maramureș (1847-1948)”. „Este o temă care a fost puțin abordată dinspre dimensiunea socială  a Bisericii, ci mai degrabă a fost abordată istoric, explică domnul director”. Domnul dr. Viorel Rusu vorbește despre existența unor documente care arată implicarea Conferinței Americane Catolice pentru bunăstare în ajutorarea, în anii de după al doilea război mondial, a populației din Maramureș, „una dintre cele mai sărace zone, care cu greu își asigura necesarul alimentar chiar și în timp de pace, darămite acum, după război”. „În 1947, Episcopul Alexandru Rusu a dispus organizarea unor centre de distribuire formate, conform dorinței donatorilor, din Organizațiile Catolice locale și aprobate de Centrul Episcopesc”. În documentul prezentat apare modul în care era cerută distribuirea, după criterii precise, în funcție de necesități și fără discriminări, a ajutoarelor. Preasfințitul Alexandru Rusu a fost extrem de implicat în acest proiect, în pofida amenințărilor repetate pe care deja le primea de la Statul Român, iar acțiunea sa a continuat și în perioada procesului de ștergere a identității a Bisericii noastre, „fapt care arată că și într-o asemenea situație incertă și periculoasă, episcopii noștri se ocupau de ajutorarea semenilor”. 

Cercetătorul dr. Silviu Sana a vorbit despre „Conciliabilul din 1 octombrie de la Cluj în documentele securității. Cazul Episcopiei greco-catolice de Oradea”. Domnul Sana a prezentat câteva note informative prin care se pregătea prigoana asupra Bisericii Greco-Catolice din România, pe modelul celei din Ucraina. Acestea relatau cum „în Nordul Ardealului, preoții greco-catolici în frunte cu Episcopul Rusu din Baia Mare și Suciu din Oradea duc o intensă propagandă reacționară în rândul enoriașilor. Preoții agită și pomenesc în predicile lor despre pericolul comunist, introducerea colhozului, ațâță la ură de rasă și șovinism, precum și la adresa URSS- ului” sau că „Citatele din predicile episcopului Ioan Suciu ating grav prietenia Româno-Sovietică, cerându-se să se ia măsuri pentru suprimarea acestei propagande reacționare” (17 ianuarie 1947). „Atacuri la Biserica Greco-Catolică din România au apărut încă din 1945, atât din partea Guvernului României, cât și din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe”, a afirmat dr. Silviu Sana. Iar aceste atacuri au continuat până au ajuns să se transforme în arestări, în 1948.  

Domnul Călin Diaconu (AGRU București), în conferința cu tema „Biserica și istoria sau Despre speranța biruinței Binelui în lume”, a vorbit despre caracteristicile creștinului, mlădiță a Viței, care este Hristos, și anume, acesta este un creștin „participativ, vesel, activ, comunicativ, antrenant și viral în ce privește propagarea bucuriei evangheliei”.

Domnul profesor dr. Ghișa Ciprian a vorbit despre rolul Asociației AGRU în aceste zile de pandemie. „Rolul AGRU este acela de a rememora momentele importante ale Bisericii Noastre”, a spus profesorul și a explicat că astăzi, ajungem la generațiile tinere și transmitem identitatea prin instrumentele actuale, prin presă, prin mijloacele de comunicare actuale. În această perioadă nu ajunge să fie ușa bisericii deschisă, pe parcursul zile, așa cum propunea în 1921 Mitropolitul Vasile Suciu, ci e nevoie ca biserica să facă alți pași înainte înspre credincioși.

La final, doamna Janeta Ciocan a mulțumit tuturor, conferențiari și participanți și a anunțat că va fi publicat filmulețul simpozionului, precum și un volum imprimat care va cuprinde toate conferințele susținute.

Biroul eparhial de presă

DECRET

Penitenţeria Apostolică, ascultând diferitele cereri venite recent de la diferiţi păstori sacri ai Bisericii, din cauza stării de pandemie persistentă, confirmă şi extinde pentru întreaga lună noiembrie 2021 toate beneficiile spirituale acordate deja la 22 octombrie 2020, prin Decretul Prot. nr. 791/20/I, cu care, din cauza pandemiei de “covid-19”, indulgenţele plenare pentru credincioşii răposaţi erau prorogate pentru toată luna noiembrie 2020.

Din generozitatea reînnoită a Bisericii credincioşii vor lua cu siguranţă propuneri pioase şi vigoare spirituală pentru a orienta propria viaţă conform legii evanghelice, în comuniune şi devoţiune filială faţă de suveranul pontif, fundament vizibil şi păstor al Bisericii Catolice.

Acest decret este valabil pentru toată luna noiembrie. În pofida oricărei dispoziţii contrare.

Dat în Roma, din sediul Penitenţeriei Apostolice, la 27 octombrie 2021

Cardinal Mauro Piacenza

penitenţiar major

Monsenior Krysztof Nykiel

regent

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

ercis.ro

În urma informațiilor apărute în presă, cu privire la situația creată în comuna Săcel, între primarul comunei, domnul Gavrilă Dologa și un credincios greco-catolic, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș dorește să vină cu anumite precizări și clarificări, manifestându-și totodată profunda mâhnire și totalul dezacord legat de această situație.

În adresa nr. 3517/12.10.2021, primarul comunei Săcel, domnul Gavrilă Dologa amenința un localnic, care a pus la dispoziția comunității greco-catolice un loc de desfășurare a serviciilor religioase, cu chemarea în judecată pentru a recupera o sumă de bani, pe care trebuie să o plătească Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș,  deoarece nu a pus în aplicare o sentință definitivă și irevocabilă a Tribunalului Maramureș.

În anul 2005 Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a încercat, prin proces, să recupereze două proprietăți care i-au aparținut și care au fost confiscate de Statul comunist ateu. Având câștig de cauză asupra acestor bunuri, printr-o sentință definitivă și irevocabilă dată de Tribunalul Maramureș în anul 2016, în al treilea ciclu procesual, Primăria Săcel urma să pună în posesie Episcopia Greco-Catolică de Maramureș cu aceste două proprietăți. Tergiversând această punere în posesie, din rea voință, domnul Gavrilă Dologa urmează să plătească penalități pentru nepunerea în posesie a acestor proprietăți care, de fapt, revin proprietarului de drept.

Faptul că un om de bună credință a pus la dispoziția comunității greco-catolice din Săcel un spațiu pentru un loc de desfășurare a serviciilor religioase, pentru ca cei care doresc să mărturisească credința creștină în confesiunea greco-catolică, de care părinții și bunicii lor au fost despărțiți în mod abuziv în anul de tristă amintire 1948, nu înseamnă că a încălcat vreo lege în vigoare sau a adus vreun prejudiciu comunității locale, ci mai degrabă ignorarea și nerespectarea legii de către primar aduce prejudiciu comunei Săcel.

Contrar celor afirmate, în aceeași adresă, de către domnul primar Gavrilă Dologa, Parohia Greco-Catolică din Săcel funcționează legal și nu clandestin, așa cum afirmă Domnia Sa, figurând în Statul de Funcții și Personal al Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, statut aprobat de Secretariatul de Stat pentru Culte.

Este îngrijorător faptul că un edil de comună și un reprezentant al tuturor localnicilor recurge la astfel de amenințări care ne duc cu gândul la perioada de tristă amintire, când drepturile religioase și confesionale erau îngrădite de brațul secular al statului ateu.

De asemenea dorim să-i amintim domnului primar că, contrar celor afirmate de dânsul, în anul 1948, când a fost suprimată Biserica Greco-Catolică din România, de către cei fără de Dumnezeu, comunitatea greco-catolică din Săcel număra 2018 suflete, avea diferite proprietăți, printre care și biserica de zid din localitate, edificată în anul 1900 și consacrată în anul 1912 de către episcopul greco-catolic de Gherla, Vasile Hossu.

Apreciem reacția diferitelor canale de știri media care s-au autosesizat cu privire la această amenințare și în același timp ne manifestăm îngrijorarea pentru presiunea, hărțuielile și amenințările la care sunt supuși credincioșii noștri pentru simplul fapt că doresc să-și manifeste credința în mod simplu, nevinovat și neamenințător.

Totodată Biserica Greco-Catolică își rezervă dreptul de a apela la toate soluțiile legale pentru a-și apăra drepturile, credincioșii și demnitatea de care a dat dovadă dintotdeauna, indiferent de vicisitudinile vremii.

Biroul eparhial de presă

„Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Semănătorul este Dumnezeu însuși. El este generos și seamănă și acolo unde sămânța se pierde, în loc stâncos (Cf. Lc. 8,5-15). După un calcul foarte simplu, eficient al nostru, după mentalitatea de astăzi, nu am arunca sămânța acolo unde știm că nu rodește. Dar Domnul aruncă peste tot sămânță pentru că este generos. Și asemănarea cu terenurile care nu sunt productive este doar o aluzie a ceea ce este sufletul omului. Un agricultor nu aruncă sămânța acolo unde ea nu produce. Dar pentru că terenul este sufletul omului, este persoana umană, Dumnezeu aruncă această sămânță în mod continuu, deoarece sufletul omului poate să se schimbe… Să avem și noi generozitatea de a semăna Cuvântul lui Dumnezeu, de a da mărturie despre învățătura creștină, de a semăna și noi la rândul nostru, pentru că suntem și noi semănători. Și să avem speranța că sămânța va da rod” a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău în cadrul omiliei rostite la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, celebrată cu ocazia deschiderii fazei Eparhiale a Sinodului „Pentru o Biserică sinodală”, duminică, 17 octombrie 2021. 

În această zi s-a deschis în întreaga Biserică Catolică prima etapă a procesului sinodal dorit de Papa Francisc în forma inovativă a unui Sinod la care să participe întregul Popor al lui Dumnezeu: credincioși, preoți, persoane consacrate și ierarhi. Dacă până recent în Sinod se reuneau doar Episcopii, de această dată, Papa a dorit ca toți credincioșii să aibă posibilitatea să participe, aducând contributia lor în ce privește viziunea de Biserică vie, de Biserică în care fiecare să se simtă parte activă și să participe la ceea ce înseamnă viața Bisericii, mersul ei și modul în care ea se raportează la actualitate, precum și forma în care pășește spre viitor. Pentru a avea o viziune completă și obiectivă asupra realității și pornind de la faptul că Biserica, prin însăși natura ei este sinodală, Papa Francisc a dorit ca toți să participe la a da un răspuns la întrebarea: „Ce pași ne îndeamnă Spiritul Sfânt să facem ca Biserică sinodală? (Documentul premergător, 2)”. Cuvintele cheie la care se va reflecta sunt: comuniune, participare și misiune.

Sinodul va avea trei faze: eparhială (cea începută pe 17 octombrie, care durează până în luna aprilie 2022), faza continentală și faza universală. Sinodul va dura 2 ani, iar în urma parcurgerii tuturor fazelor și analizării tuturor prezentărilor eparhiale/diecezane și continentale, va fi elaborat documentul final, în luna octombrie 2023, când se va sfârși faza universală.  

Cât despre faza eparhială, în care ne aflăm, Preasfințitul a explicat în fața credincioșilor ce anume presupune ea: „Vom face împreună un drum spiritual. Acest drum spiritual va cuprinde rugăciune comună, diferite întâlniri în cadrul asociațiilor și în parohii, care să favorizeze ascultarea reciprocă, discernământ împreună, pentru a lăsa Spiritul Sfânt să vorbească, să ne lumineze, pentru a vedea care este drumul pe care Domnul îl cere de la noi, pentru a fi și noi vestitori, pentru a fi misionari, pentru a semăna și noi Cuvântul lui Dumnezeu și a ține pasul cu Biserica secolului 21”. Ierarhul a invitat pe toți la o implicare responsabilă în această fază a sinodului, pentru a putea arăta și transpune o viziune cât mai aproape de realitatea pe care o trăim, pentru a face în așa fel încât să ne simțim parte integrată atunci când intrăm în biserică: „M-a impresionat una dintre remarcile Papei Francisc, a afirmat Preasfințitul Vasile, care, atunci când a fost întrebat de ce e nevoie de un sinod în formă atât de largă, a răspuns: -Este foarte important să ne gândim cum să anunțăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca Biserica să nu fie muzeu. Un muzeu este foarte frumos, se merge în el pentru a-l vizita și păstrează în el toată memoria trecutului, cu semne concrete, cu imagini, dar din muzeu se iese după vizită și el rămâne gol. Biserica lui Hristos este Biserica celor care sunt botezați și rămân atașați de sufletul lui Hristos, care caută să fie pământ roditor, să nu opună rezistență mesajului lui Dumnezeu și astfel să aducă rod-”.

Au fost prezenți la celebrarea de deschidere a sinodului reprezentați ai asociațiilor de laici din Eparhie: AGRU, Reuniunea Mariană, Asociația Tineretului Catolic Maramureș, Cercetașii Munților și persoane consacrate care activează pe teritoriul Eparhiei, precum și numeroși credincioși.

La final, părintele Mircea Indrea a citit scrisoarea circulară a Preasfințitului Vasile Bizău către parohii, în care Episcopul invită preoții și credincioșii la o buna colaborare în această fază, precum și la rugăciune în acest scop.

La final, Preasfințitul a citit rugăciunea Adsumus Sancte Spiritus, rugăciune care va fi rostită în parohii pe tot parcursul sinodului și care, fiind scrisă de Sfântului Isidor din Sevilla (secolul VI), este rostită pe parcursul tuturor Sinoadelor si Conciliilor Ecumenice de sute de ani încoace.

Biroul eparhial de presă

Joi, 14 octombrie 2021, s-a desfășurat, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, a V-a ediție a simpozionului dedicat Școlii Ardelene, cu tema „Școala Ardeleană -  Ecouri în actualitate”.

Părinții conferențiari, pr. dr. Alexandru Buzalic și pr. dr. Marius Taloș s.j., au ridicat idei importante în discuție și care au dat și teme de casă participanților, au stimulat acea curiozitate care te face să continui să aprofundezi tema expusă, „Școala Ardeleană”, dar nu ca o mișcare a unui moment din istorie, ci ca un spirit care se face mereu actual și care te îndeamnă la implicare și mărturie în contemporaneitate.  

Invitat de către părintele George Nicoară (moderatorul simpozionului) să ia cuvântul prima dată a fost pr. dr. Alexandru Buzalic, care a expus provocările și crizele societății actuale, a unei societăți foarte informate, dar care riscă să fie puțin formată a unei societăți interconectate la nivel global, o societate care progresează cu o viteză nemaiîntâlnită în istoria omenirii… „Este o lume care ne obligă la schimbare pentru că noi suntem într-o co-evoluție, într-o coexistență om-natură și om-cultură. Intercondiționările ne modelează și modelarea e reciprocă, între noi și lumea înconjurătoare”. Am pășit deja într-o lume nouă în anul 2007, anul în care a fost lansat Iphone-ul. „Unii văd în asta o perioadă de tranziție fără de sfârșit, în realitate suntem deja într-o altă lume, spune părintele conferențiar. Și ce avem noi de făcut? „Să ne remodelăm, să ne readaptăm, să ne restabilim acele linii directoare prin care noi ne îndeplinim misiunea pe care o avem. Pentru noi, greco-catolicii, prima misiune este aceea de a fi buni creștini, de a ne mărturisi credința în Hristos, să o transmitem ca pe un far călăuzitor în jurul nostru, ca lumina care se răspândește încet, suav, dar cu certitudine și cu o puterea pe care o are lumina soarelui. Datoria noastră este să ducem creștinismul în lumea de mâine, să ascultăm glasul Spiritului Sfânt care ne va lumina și ne va călăuzi în schimbările care oricum vor veni, dar noi să fim acei protagoniști care într-adevăr sunt în fața unui univers care trebuie explorat și să facem primii pași spre acel ideal: Ca toți să fie una!”. Cât despre Biserica Greco Catolică și martiriul ei în acest secol al progresului, părintele Buzalic a afirmat: „Aceasta și-a arătat locul și valoarea în Biserica Universală. Sângele martirilor întărește, edifică Biserica. Iar Biserica noastră avea nevoie de această mărturie ultimă care să pecetluiască ceea ce oricum, la Dumnezeu era scris. Și dacă astăzi stăm cu fruntea sus chiar dacă suntem o turmă mică, acest lucru se datorează înaintașilor noștri…”. Iată un far călăuzitor concret pentru noi, greco-catolicii care suntem azi invitați să dăm mărturie de trăire creștină în această epocă plină de provocări!

La rândul său, părintele Marius Taloș a vorbit despre Școala Ardeleană și despre continuatorii ei în termeni de raportare la credință. Însuși prima aritmetică tradusă în limba română a preluat limbajul liturgic, „singurul în care Gheorghe Lazăr a găsit un termen adaptat pentru a defini fracția, pe care a numit-o frângere”, a spus părintele. Astfel, a explicat cum „învățământul s-a născut nu în opoziție, ci într-un raport patern, ereditar, de origine din credință. Atenție, spun din credință și nu doar din limbajul credinței, explică părintele iezuit, pentru că, ne spun astăzi teologi de talia lui Alselm Grum, pe cât este de lipsită de sens o credință fără limbaj, la fel nu se poate înțelege un limbaj fără credință. În mărturia și în școala propusă de corifeii Școlii Ardelene, le vedem la început pe amândouă: credința și învățătura care se naște și îi împrumută limbajul pentru a-i tâlcui taina… Născută în Transilvania, Școala Ardeleană a fost un foc care a aprins alte focuri, transmițându-le peste tot unde se vorbește limba română. A fost caracterizată de vocația spre deschidere, vocația spre transmitere a identității în școli mai departe”. Iar într-o epocă în care lumea se informează de pe internet, dar nu mai știe să transmită învățătura, părintele a atras din nou atenția la modul în care Școala Ardeleană a fost o mișcare care nu doar a informat, ci a știut să și formeze. „De aici actualitatea sa perenă!”, a afirmat părintele Taloș. Și a încheiat explicând că în raportul dintre educație, știință și credință trebuie să fie mereu în echilibru, citându-l pe Gheorghe Șincai, care spunea, în Catehismul său de la sfârșitul secolului al 18-lea: „Pe cât de păguboasă este neștiința în toate domeniile, cu atât mai mult dăunează lipsa de știință când nu știm ce este credința și ce trebuie să facă omul creștin”.  

Părintele Marius Taloș a lăsat participanților teme pentru acasă, a invitat la implicarea în „promovarea Școlii Ardelene în contemporaneitate, la promovarea și răspândirea credinței în termenii lumii de astăzi, la patriotism într-o lume pluralistă, la enciclopedismul care ne face să rămânem bine ancorați în fața sfidărilor cunoașterii din lumea actuală, în care toate domeniile sunt întrepătrunse, spiritul pedagogic care ne face să transmitem pe limba oamenilor de rând, așa cum făcea Petru Maior și la găsirea unui răspuns la provocarea „cum să mergem mai departe împreună fără să ne pierdem identitatea?”. „Aceleași tensiuni au fost înfruntate și de corifeii Școlii Ardelene, dar ei au știut să le transforme în sinergii. Sinergia înseamnă împreuna-lucrare”, a afirmat părintele. Și a încheiat explicând șansa noastră de astăzi: „Eu cred că șansa noastră astăzi este să transformăm, asemenea reprezentanților Școlii Ardelene, în toate domeniile, tensiunile în sinergii, în împreună lucrare. Asta nu înseamnă că nu există probleme, dar în acest mod, fracțiile se for transforma în frângeri și cel care se frânge nu se lasă înfrânt, ci pe câți îi hrănește, pe toți îi și mântuiește. Amin!”, a încheiat părintele Taloș.

„Ziua Școlii Ardelene, sărbătorită la nivel național pe 11 octombrie, este sau ar trebui să fie o zi de referință pentru toți românii. Cinste celor care au inițiat, au lucrat și în cele din urmă au lăsat ca roadele să fie culese de alții!”, a afirmat la final Preasfințitul Vasile Bizău. Și a explicat faptul că atunci când ne gândim la Școala Ardeleană, ne gândim la spiritul care i-a ghidat pe corifei în munca loc, un spirit viu, unu care se repropune, este mereu în dezvoltare și care caută să se pună în slujba contemporanilor: „Eu cred că ei, corifeii Școlii Ardelene au fost fiii timpului lor, erau însuflețiți de credința pe care o aveau, de cum să facă să fie roditoare credința lor prin fapte concrete puse în slujba semenilor lor…”. Preasfințitul a amintit de parcursul sinodal care duminică, 17 octombrie se deschide în prima fază, cea eparhială și care ar trebui să fie pentru toată Biserica, un timp propice de a se deschide spre nou, spre provocările lumii de astăzi. „Privind spre spiritul Școlii Ardelene, acesta ne dă atât de multe resurse spre a fi liberi dar și responsabili spre a aduce oferta noastră pentru comunitatea în care trăim, deschiși fiind spre a conviețui în comuniune în lumea contemporană”, a afirmat Preasfințitul. 

Evenimentul a fost organizat, ca în fiecare an, de către Departamentul pentru Cultură din cadrul Episcopiei noastre, responsabil pr. dr. George Nicoară, care a mulțumit tuturor pentru prezență și a atras atenția, în concluzie, asupra importanței dialogului spre o bună colaborare și împreună-lucrare. 

Biroul eparhial de presă