Stema proprie a Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Maramureş este blazonul ce o reprezintă, emblema aprobată deodată cu înfiinţarea Episcopiei, prin Bula papală „Sollemni Conventione”, emisă de Papa Pius al XI-lea în 5 iunie 1930.  

În centrul stemei este reprezentată Preacurata Fecioară Maria – „Patroana Eparhiei”. Sub chipul Ei sunt înscrise cuvintele acatistului de preamărire rostite de credincioşii greco-catolici: „Bucură-Te, Maică Fecioară”. Împrejurul Maicii Domnului sunt reprezentaţi toţi cei pe care-i are sub aripile Sale ocrotitoare: oamenii, pământul, fauna şi flora (vezi: portul naţional, mina, capra neagră şi brazii). Asupra acestora planează purtarea de grijă şi binecuvântarea sacerdotală, ilustrată prin cele două semne arhiereşti: mitra şi toiagul episcopal, precum şi pălăria de cardinal, care-l reprezintă pe Suveranul Pontif. Destinul tuturor nu putea fi pus decât sub „semnul mântuirii” – sfânta Cruce, fixată în fruntea stemei eparhiale.