Surorile lui Isus Răscumpărătorul Comunitatea „Cenacol” Str. Principală, nr. 516 437035 Bârsana Jud. Maramureș tel: 0767 657 179 E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Superioară: Sora Mariana Dorvoș
|
A fost fondată de către Victorine Le Dieu, o tânără din Franța, născută la Avranches în 1809. Victorine Le Dieu îşi are originile într-o familie nobilă, familia Le Dieu. Este prima dintre cei trei copii ai soţilor Marie Thérèse de Cantilly şi Felix Le Dieu.
Încă din copilărie, din ziua primei Sf. Împărtăşanii, la vârsta de 12 ani, Victorine simte o dorinţă puternică de a-i aparţine numai lui Cristos şi a se dărui cu totul Lui: ”Ori mireasa lui Cristos, ori moartea!”
În 1830, Victorine are 21 de ani. În Franţa, poporul este în răscoală şi o nouă revoluţie însângerează ţara: sunt comise atentate sacrilege împotriva bisericilor şi inima sensibilă a Victorinei simte nevoia unei imense ispăşiri. De atunci se dedică acestui ideal, trup şi suflet, cu toate mijloacele materiale şi spirituale. În ciuda numeroaselor obstacole, a suferinţelor de tot felul, Victorine este în căutarea Voinţei divine. La picioarele Fecioarei de la La Salette, Maica reconcilierii este confirmată în idealul de reconciliere.
Cuvântul decisiv în întărirea acestui ideal îl are Fericitul Papă Pius al IX-lea, care primind-o pe Victorine într-o audienţă particulară la 15 ianuarie 1863, o îndeamnă spre „faptele de caritate în lume”…
Astăzi, pentru a putea explica carisma Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, sau pentru a putea vorbi de acest mare Dar pe care Dumnezeu l-a încredinţat Fondatoarei, ne gândim la ceea ce ea scria in jurnalul său: Noi vom lucra cu Isus Răscumpărătorul şi cu Maria Reconciliatoarea pentru salvarea lumii. Este un har pe care Dumnezeu îl acordă în aceste ultime timpuri, sfâşiate de violenţă, ateism, dezbinare, războaie, marginalizare. Atunci ca şi acum epoca noastră are nevoie de RASCUMPĂRARE şi RECONCILIERE.
Reparaţia/ispăşirea şi reconcilierea prin intermediul adoraţiei/a cultului liturgic şi a faptelor de milostenie în funcţie de „locuri, timpuri şi necesităţi”, aşa cum a fost dorinţa Fondatoarei.
Spiritualitatea de reparaţie aşa cum ne-a transmis-o Victorine se manifestă prin colaborarea noastră la misiunea de răscumpărare a lui Cristos, prin adoraţie zilnică şi rugăciune, iar celălalt aspect al carismei este tocmai reconcilierea omului:
- în el însuşi
- cu Dumnezeu
- cu semenii
- cu creaţia
Victorine a dorit ca slujirea celor sărmani, îndeosebi a copiilor, să fie o formă de reparaţie a societăţii de mâine, având în grijă copii abandonaţi, orfani, defavorizaţi, cărora să le oferim, ca adevărate mame, iubire şi educaţie.
Alte domenii în care se exprimă carisma:
- evanghelizare
- educaţie
- case de rugăciune
- pastoraţie
- închisori
- orice formă de exploatare a persoanei umane…, cu o deschidere faţă de noile necesităţi în funcţie de „locuri şi timpuri”.
A ispăşi, a împăca, a reface unitatea în iubire, a sluji cu suflet umil pe fraţi, în special pe cei loviţi de păcat, de marginalizare, de sărăcie, a adora pe Cristos în Euharistie, sunt marile valori pentru care surorile şi-au angajat întreaga lor existenţă.
Victorine simte în adâncul inimii chemarea lui Dumnezeu, de a colabora împreună cu El, unicul Răscumpărător, la salvarea lumii. Drumul ei este drumul unei femei care, a ştiut să asculte, să înţeleagă şi să primească misiunea pe care Spiritul Sfânt o inspira inimii ei: aceea de a colabora cu Cristos la opera de răscumpărare a lumii.
În ea se împlinește o mișcare dublă: primește totul din Euharistie și dă totul în fapte concrete de iubire; apoi din nou în Euharistie oferă, împreună cu Cristos, omenirea întreagă pentru ca, prin puterea Spiritului, să fie refăcută în unitatea Sfintei Treimi.
Surorile sunt prezente în Italia, Franța, Spania, Columbia, Nigeria și România.
Congregația este prezentă în Romania din anul 1992, la Onești (BC), din 2000 la Slănic Moldova iar din decembrie 2008, la Bârsana.
La Bârsana surorile trăiesc carisma de reconciliere si ispășire in această biserică ”martiră” semnată de rănile diviziunii între creștini. Comunitatea vrea să fie loc de întâlnire și și ”punte” între aceste două biserici surori. Face aceasta prin rugăciune și slujire.
Are, ca și prioritate în programul zilnic, adorația ispășitoare pentru că ea este, după cum spunea Victorine, „sursa din care izvorăsc în mod necesar toate darurile pentru celelalte activităţi... Doar când vom avea inima puternic ancorată în Dumnezeu vom putea sa ne aplecăm spre abisul răului pentru a-i ajuta pe alţii să iasă..."
Sunt inserate în activitatea pastorală a parohiei: participă și animă acțiunile liturgice, se implică in cateheza copiilor și a tinerilor, vizitează pe cei în vârstă și bolnavi. Cu aceștia din urmă se roagă, îi susține și-i ajută în diversele lor necesități.
Surorile mai desfășoară activități catehetice și recreative și în parohiile: Călinești, Ieud și Dragomirești, iar în ultimele două animă lunar câte o oră de adorație.
“Gândul meu şi dorinţele mele aparţin tuturor în toate locurile...
este un har pe care Domnul îl acordă în aceste timpuri din urmă
care au mai mult ca oricând nevoie de ispăşire şi răscumpărare”. (Victorine)