Sâmbătă, 14 iunie 2025, s-a desfășurat, la Centrul Universitar Nord Baia Mare, Conferința teologică jubiliară „1700 de ani de la Sinodul ecumenic Niceea I”. 

„Cine spune lumea că sunt Eu?, îi întreabă Isus pe apostoli... aceeași întrebare și-au pus-o părinții reuniți în Conciliul din Niceea din anul 325, care, după multe dezbateri, au fost chemați să spună cine este Isus”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în cuvântul de introducere și prezentare a conferinței, după ce a salutat conferențiarii: teologul prof. dr. Cristian Bădilită, pr. dr. Claudiu Tuțu și pr. prof. dr. Cristian Barta.

„În mod providențial, avem 1700 de ani de la Conciliul din Niceea și în Biserica Catolică a fost deschis un drum de recuperare a unui proces sinodal. Noi, Bisericile greco-catolice avem și experiența sinodalității și suntem rod al sinodalității, de la Conciliul din Florența, până la sinoadele de la Alba Iulia, din care s-a născut realitatea Bisericii noastre”, a afirmat Ierarhul de Maramureș”, lansând întrebarea deschisă la care invitații să încerce să dea un răspuns pe parcursul conferințelor pregătite: „Astăzi, cum am alege noi și cum am putea să ținem împreună unitatea și diversitatea, comuniunea în credință și identitatea. Ce formulă am alege?”.

„Sinodos însemnă a merge împreună, a face drumul împreună, deoarece mântuirea este un proiect comun” a transmis teologul Cristian Bădiliță în conferința sa, intitulată „Povestea Sinodului de la Niceea și teologia politică a imperiului creștin”, în care a explicat motivațiile obsesiei Împăratului Constantin cel Mare pentru reunificarea politică și religioasă a imperiului, după experimentul tetrarhiei al lui Dioclețian. Teologul a subliniat aspectele mai puțin cunoscute legate de desfășurarea Sinodului, dar și de personalitatea și parcursul spiritual ale Împăratului Constantin, care s-a convertit la creștinism în mai multe etape. Acesta a avut idealul de a „recrea unitatea politică a Imperiului, dar, în același timp, bazată pe o religie unitară și monoteistă: Un singur Dumnezeu în cer, un singur Împărat pe pământ. Aceasta este obsesia după care își ghidează proiectul teologico-politic, încă din 310” și astfel, observând că Biserica creștină este divizată, convoacă Părinții Bisericii în sinod, la Niceea, în 325.

Despre „Izvoarele biblice și filosofice ale Sinodului Niceea I” a vorbit, în conferința sa pr. dr. Claudiu Tuțu, introducând astfel în temele dezbătute la Sinod, prezentând și contextul cultural în care se naște credința creștină, „context extrem de bogat, extrem de colorat, cel alexandrin... În Alexandria sunt diferite lumi care se întâlnesc, care se ciocnesc și se întrepătrund și care se completează”. Astfel, părintele Tuțu a explicat cum „creștinismul a fost dintotdeauna o religie neobișnuită, deoarece nu era legat, ca religie, de un loc sacru sau de o etnie. Primele comunități au înflorit asemenea unor comunități spontane sau școli de spiritualitate și de trăire, adesea în continuitate cu iudaismul și uneori in discontinuitate... Abia începând cu secolul al treilea, episcopii au început să se adune regulat în sinoade sau concilii, pentru a sancționa ereziile și a disciplina opozanții, cât și pentru a defini și contura dreapta credință”. Părintele a analizat și câteva rădăcini ale problemei ariene.

Părintele dr. Cristian Barta a prezentat conferința „Moștenirea și actualitatea Sinodului ecumenic de la Niceea: Credință, Sinodalitate și Unitate”, în care a explicat elocvent faptul că dacă noi, astăzi, ne mărturisim credința într-un mod destul de precis, prin Crezul rostit zilnic, nu a fost întotdeauna așa și acesta este rezultatul unui drum lung și anevoios de dezbateri între teologi, care a întâmpinat multe probleme datorită ambiguității de sensuri a termenilor folosiți. Simbolul celor 318 părinți reuniți în Sinod, Crezul de la Niceea, „exprimă fidelitatea față de Sfânta Scriptură și continuitatea cu aceasta”. „Acesta este o premieră pentru Biserică din mai multe motive: este prima formulare a unui simbol de credință într-un sinod, structura sa este trinitară și asimetrică, cu toate că principiul arhitectonic, principiul pentru care s-a construit acest simbol, este tot istoria mântuirii. Este primul simbol care îndrăznește să spună ceva mai mult despre Sfânta Treime privită în ea însăși, despre relația veșnică dintre Fiul și Tatăl. Apare în el dimensiunea comunitară, noi credem...” și, astfel, „Simbolul de credință de la Niceea ne amintește nouă, creștinilor de astăzi care trăim într-o lume secularizată, în care credința e împinsă în zona privatului că virtutea credinței este dăruită de Dumnezeu unei comunități de discipoli”, dimensiune pe care avem nevoie să ne-o asumăm și noi astăzi, „pentru a redobândi entuziasmul de a ne implica în misiunea Bisericii”.

O altă moștenire a Sinodului ecumenic de la Niceea este sinodalitatea, dar și unitatea, „fiind una dintre puținele mărturisiri de credință acceptate de majoritatea formațiunilor creștine, un bun punct de plecare în discuțiile teologice”, a conchis pr. decan Cristian Barta.

Mulțumiri din partea părintelui vicar general Florin Fodoruț, organizatorul și moderatorul simpozionului, s-au îndreptat la final înspre conferențiarii veniți din Argeș, Cluj și Blaj pentru a reactualiza împreună cu preoții Eparhiei de Maramureș și laicii prezenți în sala amfiteatrului Centrul Universitar Nord din Baia Mare evenimentul eclezial care în acest an împlinește 1700 de ani de la desfășurare.

Talida Trifoi

Biroul eparhial de presă