„Îmi revine onoarea de a deschide acest moment cultural Centenar „Pr. Dr. Vasile Lucaciu”, încercând să recompunem, la un secol după trecerea sa la Domnul, profilul spiritual, caracterial al unui om național”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în deschiderea simpozionului dedicat Părintelui Dr. Vasile Lucaciu, care s-a desfășurat la Baia Mare, pe data de 29 octombrie 2022, la 100 de ani de la moartea celui care a fost cel mai neobosit luptător și comunicator a drepturilor românilor în țară și în străinătate, trecut la Domnul pe 29 noiembrie 1922. Evenimentul, organizat de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, s-a desfășurat la Sala Millenium din Baia Mare și a avut conferențiari de seamă precum: Profesorul universitar dr. Toader Nicoară, domnișoara dr. Adriana Zaharia, pr. Alin Vara, fiind moderat de pr. dr. George Nicoară. Pauza și finalul simpozionului au fost îmbogățite de frumoase momente muzicale susținute de Cvartetul Euroart din Baia Mare. A fost un eveniment cultural de mare finețe și însemnătate, dedicat părintelui Vasile Lucaciu, cunoscut sub apelativul „Leul din Șișești”, pentru marele curaj și perseverența de care a dat dovadă pe toată durata vieții și activității sale și care, în acest an, a fost declarat „Erou al Națiunii Române”.

„În timpul vieții, dar în special după ce a trecut la cele veșnice, părintele Lucaciu a rămas o figură atât de proeminentă încât românii au voit mereu să-l aibă ca și punct de reper în ceea ce a însemnat eroismul și în același timp promovarea celor care au luptat pentru un ideal și s-au jertfit pentru acel ideal”, a afirmat Preasfințitul Vasile, aducând foarte frumos în lumină itinerarul statuii lui Vasile Lucaciu, ridicată la Satu Mare în 1936 și amplasată în centru orașului. „Au fost prezenți 30 de mii de oameni la inaugurarea acelei statui și a fost prezent Episcopul Alexandru Rusu”, a afirmat Ierarhul, explicând cum, la o perioadă relativ scurtă de la moartea Leului din Șișești, românii au simțit nevoia să-i permanentizeze memoria prin ridicarea primei statui la Satu Mare. În 1940, odată cu dictatul de la Viena și cedarea Ardealului de Nord, un grup de credincioși au dus statuia la Lugoj și după 2 ani a fost amplasată al Alba Iulia, tot în spațiu public, până în 1948. Acest itinerar ne arată cum „chiar și după moartea lui, Lucaciu urmează destinul comunității românești din părțile unde s-a născut, a activat și cu care se identifică, atât sătmăreni cât și maramureșeni, fiind revendicat de toți”, întrucât a fost paroh de Șișești, dar s-a născut, a activat și a murit la Satu Mare. „În 1948, prin suprimarea Bisericii noastre, statuia este dusă într-un spațiu privat, în magazia unui muzeu și în 1956, mutată la București și pusă în incinta unui muzeu, Cornel Medrea, cel care este sculptorul statuii. Din curtea muzeului este adusă în 1968 în Satu Mare, pe Strada Republicii. După revoluția din 1989, va fi mutată din nou în centrul orașului Satu Mare. Omul-statuie Vasile Lucaciu urmează astfel toate etapele deținuților politici din acea vreme”. „Acest lucru ne arată faptul că marii eroi se identifică și în timpul vieții, dar și după moarte cu idealul pe care l-au servit și l-au deservit. Preotul dr. Vasile Lucaciu este mândria neamului nostru, mândria Bisericii noastre, este mândria maramureșenilor și a sătmărenilor. O mândrie care ne obligă la căutarea libertății și a demnității”, a afirmat Ierarhul de Maramureș, explicând cum acest lucru este posibil doar păstrând vii și actuale valorile înaintașilor noștri.  

„Lucaciu a fost cel mai neobosit dintre luptătorii pentru cauza României Mari, prin logica și gravitatea discursului, el a devenit comunicatorul Cauzei Românești în Ardeal, în Ungaria, în România și în Europa, dar și în Statele Unite ale Americii...  Lucaciu a fost și printre fericiții români care, după persecuții și umilințe personale și colective a trăit împlinirea marelui ideal național, România Mare. Prin moartea sa, a anticipat soarta celor mai buni din corifeii Unirii Celei Mari, care au sfârșit dureros în temnițele comuniste”, așa cum a declarat în conferința sa profesorul Toader Nicoară.

Tăria caracterului și curajul lui Vasile Lucaciu au fost foarte frumos surprinse în conferința domnișoarei dr. Adriana Zaharia, explicând cum părintele Lucaciu, la procesul de la Cluj intentat memorandiștilor, a intrat și a ieșit cu fruntea sus, asumându-și cu mare demnitate și curaj crezul. „Părintele Lucaciu a fost comunicatorul principal în timpul procesului, întrucât toată presa românească și străină era cu ochii pe el deoarece el făcuse deja un an de pușcărie la Seghedin, pentru că a avut dreptul să vorbească în limba română la tribunalul din Debrecen. Toată presa din Budapesta îl considera un agitator periculos și astfel toată presa europeană a urmărit acțiunile sale”. Adriana Zaharia a vorbit despre sfârșitul tragic al lui Lucaciu, pe care el și l-a asumat în numele visului de a vedea Transilvania unită la România.

Un Lucaciu însetat de dreptate și românist, perfect adaptat perioadei istorice în care a trăit, a fost adus în lumină în conferința părintelui Alin Vara.

„Memoria trebuie cultivată pentru că este Magistra Vitae, prezentul e în mâinile noastre pentru a făuri ceea ce credem și știm că este datoria noastră și viitorul este al lui Dumnezeu, căruia i-l și încredințăm”, a concluzionat Preasfințitul Vasile Bizău, salutând publicul și conferențiarii cu creștinescul salut „Lăudat să fie Isus!”, invitându-i să participe și la următoarele evenimente dedicate cultivării memoriei părintelui Vasile Lucaciu și sărbătoririi Zilei Naționale a României.

Biroul eparhial de presă