Doi episcopi la hramul parohiei Jibou
Doi episcopi, Preasfinția Sa Vasile Bizău și Preasfinția Sa Caudiu Pop, au participat la hramul parohiei „Neprihănita Zămislire” din Jibou, care s-a desfășurat duminică, 8 decembrie 2024.
S-au alăturat celebrării Sfintei Liturghii Arhierești, alăruti de pr. paroh Matei Chiriloaei, rectorii Seminarelor Teologice din Cluj-Napoca și Oradea, pr. Marius Furtună și pr. Anton Cioba, precum și un sobor de preoți invitați la sărbătoare.
„O viață întreagă mă leagă de acest oraș și de această parohie”, a afirmat Preasfinția Sa Claudiu, episcop de Cluj-Gherla, în cuvântul de învățătură, amintind faptul că Jibou este localitatea sa natală și mulțumind totodată Preasfinției Sale Vasile pentru invitația de a celebra împreună Sfânta Liturghie arhierească în această frumoasă parohie.
„Evanghelia de astăzi (Mt. 13, 24-30.37-43) ne vorbește despre o femeie, o femeie gârbovă și, după cum știți, în Sfânta Scriptură și cifrele și locurile sunt simbolice. E o femeie care e bolnavă, e gârbovită de 18 ani și Isus o vindecă într-o zi sâmbătă, iar răspunsul celor mai mari de Israel nu este așa cum ne-am aștepta, unul de bucurie.
Cum să te bucuri când o fiică o soră din mijlocul comunității tale este vindecată după 18 de ani de boală? Problema lor este că a fost vindecată de către Isus sâmbăta. Și atunci El face referință la cele șase zile pe care le avem la dispoziție. Apropo de simbolism: deci sunt șase zile la care cei mari, care nu-l înțeleg pe Isus și îl condamnă, fac referință la șase zile; pe de altă parte avem 18 ani, de trei ori câte șase. Și atunci înțelegeam că suntem în împărăția Prințului alungat al satanei, al șarpelui din vechime. Și de fapt, aceasta este boala de care suferă femeia și de care suferim cu toții: suntem aplecați înspre pământ și cumva suntem ca și cum am avea un jug pe gândul nostru care ne apleacă tot mai mult în jos”. Sunt cuvintele Preasfinției Sale Claudiu, rostite în cuvântul de învățătură, încercând să schițeze imaginea femeii gârbove în care ne putem regăsi și noi, femeie pe care Isus o scapă de suferința care o apleacă și o invită să privească din nou în sus, spre Dumnezeu, cel care o poate îndrepta, o mântuiește.
„De aceea suntem de fapt toți astăzi aici; pentru că, într-un fel sau altul, toți am fost mântuiți de această boală, în care ne plăcea să ne aplecăm și să privim doar pământul și am ajuns aici în Casa Domnului, privind Cerul. Coloana vertebrală a noastră nu mai este încovoiată, ci a fost vindecată și ne simțim nu doar oameni ai acestui Pământ.
…Dincolo de toate suferințele noastre, chiar dacă sunt suferințe depline, de trei ori câte șase. 666 știm că în Apocalipsă este cifra celui rău. Chiar dacă cel rău o are undeva în posesie pe deplin pe această femeie, ajunge un Cuvânt al lui Isus și femeia se îndreaptă și își ridică ochii înspre Cer”, a punctat Ierarhul de Cluj, amintind totodată că această sărbătoare a parohiei Jibou, cu hramul „Neprihănita Zămislire” ne invită să ne îndreptăm atenția către o altă femeie: „Maica Sfântă, cea care a beneficiat darul minunat de a fi concepută fără păcatul strămoșesc, ea ne vorbește despre viața noastră, ea ne vorbește despre speranța noastră despre o nouă realitate care ne scoate cu totul din cea în care trăim, oricât de grea, oricât de dificilă, și ne proiectează în veșnicie. Și Maica Sfântă este cea care ni-l aduce în lume, ca și dar Ceresc, pe Pruncul Isus”.
„Isus nu așteaptă să fim perfecți pentru a ne iubi, ci ne iubește pentru ca noi să devenim perfecți prin iubirea Lui… Isus vine ca prunc într-o iesle la nivelul Pământului tocmai fiindcă noi, care în acel moment aveam coloana aplecată înspre pământ, să îl putem vedea. Vine acolo unde îl putem vedea.
Dar în același timp, ne conduce privirea și ne îndreaptă șira spinări, înspre momentul Crucii, în care va trebui să îl privim în sus. Și trăim în aceste două realități din viața noastră: pe de o parte suntem în fiecare zi chemați de lumea în care trăim, de cel rău, să ne aplecăm spre cele de jos, să ne concentrăm doar spre ceea ce există jurul nostru. Dar chemarea lui Isus și a Maicii Sfinte este aceea de a ne îndrepta, de a privi spre cele de sus. Și nu este nimic altceva decât chemarea la a ne trăi Botezul. Fiindcă noi, în momentul Botezului, am spus-o cu toții, noi sau nașii voștri, că renunțăm la cel rău, la lumea aceasta și ne îndreptăm spre Hristos” (PS Claudiu Pop).
„Îi mulțumesc Preasfințitului Vasile, pentru prezența sa în locul nostru, pentru modul în care se îngrijește de noi, pentru modul în care ne păstorește și ne îndrumă tot timpul. Îi mulțumim și pentru faptul că are răbdare, ne ascultă și încearcă tot timpul să ne ajute să ajungem cât mai aproape de Dumnezeu.
Mulțumesc Preasfințitului Claudiu, fiu al acestei comunități Știm că astăzi aniversează ziua minunată a consacrării întru episcopat și îi urăm La mulți ani, să ne păstoriți cu credință și cu înțelepciune!”, a afirmat la finalul celebrării părintele paroh Matei Claudiu Chiriloaei, mulțumind totodată autorităților locale prezente și colegilor preoți care s-au unit sărbătorii, persoanelor consacrate, consiliului curatoral și tuturor credincioșilor, precum și corului seminariștilor din Oradea și Cluj-Napoca, condus de prof. dirijor Radu Mureșan.
Felicitări pentru aniversarea consacrării episcopale a Preasfinției Sale Claudiu au venit din partea Preasfinției Sale Vasile Bizău, Ierarh de Maramureș.
Evenimentul s-a încheiat cu un recital de colinde oferit de corul de seminariști.
Biroul eparhial de presă
Lasă un comentariu
Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.