Pe data de 1-3 Aprilie, pr. vicar Mihai Dubovici a condus misiunile populare dedicate Anului Jubiliar al Milostivirii la Bârsana (vineri, sâmbătă seara, duminică dimineața) și la Crăciunești (duminică după masa) pe tema Milostivire, Rugăciune și Cruce.

Legat de tema Milostivirii, au fost prezentate diferite exemple din Vechiul și Noul Testament. S-a pus accentul pe Mărturisire și pe importanța acestei taine: „Anul Jubiliar este un pas nou în călătoria Bisericii de a aduce Evanghelia milostivirii pentru fiecare persoană. Papa ne amintește: Întreaga Biserică are nevoie de milă, pentru că suntem păcătoși. Și tot Sfântul Părinte adaugă: Nu uitați că Dumnezeu ne iartă toate greșelile și Dumnezeu ne iartă întotdeauna. Și niciodată nu se obosește să ne ierte păcatele. Anul Jubiliar al Milostivirii este destinat să ne ajute să ne amintim aceste cuvinte ale lui Isus și să încercăm să-i iubim pe alții așa cum Dumnezeu ne iubește pe noi. El ne iubește nu pentru că noi suntem buni, ci pentru că El este bun și milostiv”, a afirmat pr. Dubovici.

Pe tema Rugăciunii, părintele a subliniat importanța rugăciunii în viața creștinului, folosind exemple din Sfânta scriptură și Sfinții Părinți: „Dumnezeu este creatorul nostru și noi suntem creația Lui. Orice am avea, avem de la Dumnezeu. Depindem de Dumnezeu pentru tot: viață, sănătate, alimente, toate lucrurile de care omul are nevoie. Întrucât depindem de Dumnezeu întru toate, apare nevoia de a ne ruga. Prin rugăciune, noi mărturisim că depindem de Dumnezeu.

Domnul Însuși a pus puterea rugăciunii în mâinile noastre. Isus ne asigură: Cereți și veți primi, căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Oricine cere primește, cel care caută găsește, și celui ce bate i se va deschide! (Mt.7, 7-8).

Sf. Ioan Gură de Aur a spus: limba celor care se roagă, aceasta este mâna cu care îmbrățișăm genunchii lui Dumnezeu … Dacă scapi de rugăciune, aceasta ar însemna să scoți peștele afară din apă, deoarece apa este viața pentru pește la fel ca și rugăciunea este viața pentru cei care se roagă. După spusele Sf. Augustin, Rugăciunea este un dialog cu Dumnezeu. Sfântul Grigore Nazianz a spus: Când ne rugăm noi nu numai ridicăm sufletul nostru la Dumnezeu, și vorbim cu El, dar rămânem împreună cu El și ne bucurăm în prezența Lui”.

Crucea a fost explicată ca un semn plus și s-a vorbit despre importanța ei în Slujbele Liturgice: „Florile frumoase din jurul crucii semnifică mireasma, dulceaţa şi frumuseţea pe care ea le-a adus vieţii”, a afirmat pr. Mihai.

Și a continuat: „Crucea vorbeşte: iată cât de mult iubeşte Dumnezeu; îi pasă atât de mult încât îşi dă propriul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Crucea ne spune din nou: nu există iubire mai mare decât aceasta. Ne vorbeşte despre iubirea fără limite a lui Dumnezeu, care nu a încetat să iubească nici când a fost răstignit”.

Vorbind despre importanța locului sfintei cruci, ca obiect liturgic, pr. Dubovici afirmă: „Este atât de important în viaţa creştină, încât toate slujbele se săvârşesc prin însemnarea şi binecuvântarea cu ea. Din locaşul de închinare, de pe Sfânta Masă şi din alte locuri liturgice, sfânta cruce trece în viaţa credincioşilor. Din baia botezului şi a ungerii cu Sfântul mir şi până la mormânt, sfânta cruce marchează etapă cu etapă creşterea noastră duhovnicească, apărându-ne de primejdii şi întărindu-ne în lupta cu ispitele şi păcatele”.

În încheiere, părintele Dubovici a vorbit despre sărbătoarea duminicii a treia din post: „Astăzi, în sărbătoarea adorării Sfintei Cruci, privind la marele semn plus al lui Dumnezeu, frumos împodobit cu flori, să ne amintim că: 1. Omul nu trebuie să fie singur în problemele şi necazurile lui. El poate avea marele plus al prezenţei lui Dumnezeu, al iubirii şi grijii Sale. 2. Omul păcătos plus Dumnezeu egal iertare. 3. Omul confuz plus Cristos egal nou scop, nou sens, o persoană total nouă. 4. Omul copleşit de vină plus Cristos egal pacea lui Dumnezeu care depăşeşte întreaga raţiune. 5. Omul pe moarte plus credinţa în Cristos egal viaţa eternă cu Dumnezeu în ceruri. 6. Omul slab plus Cristos egal putere. Toate le pot întru Cristos, Cel care mă întăreşte (Filipeni 4,13). 7. Omul disperat plus Cristos egal speranţă, o speranţă ce spune: Nu trebuie să rămâi în starea în care eşti. Tu, aşa cum eşti, plus puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, egal persoana care doreşti să fii, persoana despre care Dumnezeu poate să spună într-o zi: Acesta este preaiubitul Meu fiu sau preaiubita Mea fiică, în care am binevoit”.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 3 aprilie, s-au încheiat misiunile populare ținute de pr. Dr. Florin Marusciac la biserica „Sfânta Cruce” din Baia Mare, pe perioada 1-3 aprilie 2016. Meditațiile se înscriu în seria celor stabilite de către Biroul Pastoral eparhial și inițiativa își propune o mai mare conștientizare a credincioșilor asupra temei milostivirii pe durata Anului Jubiliar. În acest sfârșit de săptămână, programul de rugăciune și meditație urmat la „Sfânta Cruce” (precum și în alte parohii, ca: Bârsana, Crăciunești) a coincis, ca dată, cu veghea de rugăciune condusă de Sf. Părinte Papa Francisc în Piața Sf. Petru din Roma, sâmbătă 2 aprilie. De douăzeci și cinci de ani, în „Sfântu Petru” se celebrează veghea de rugăciune cu ocazia sărbătorii „Îndurării Divine”, instituită de Sf. Ioan Paul al II-lea în anul 1992, pentru a fi celebrată anual, în prima duminică după Paști (în Ritul Latin, 3 aprilie).   

Astfel, Biroul Pastoral al Eparhiei de Maramureș a cerut încă de la începutul anului pastoral ca, acolo unde este posibil, să fie organizate zile de rugăciune și meditație pentru ca Eparhia noastră să se unească în rugăciune cu Sfântul Părinte și cu întreaga Biserică universală.

La „Sfânta Cruce”, în Baia Mare, programul a început vineri, 1 aprilie, ora  7.00 cu rugăciunea Rozarului și a continuat cu: Sfânta Liturghie (8.00); Adorație și rugăciune individuală (9.00); Vizită la Sfântul Sacrament (12.00); Rozarul (16.00); Sfânta Liturghie a Înainte Sfințitelor (17.00); Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac); Calea Crucii (18.30) și încheiere.

Sâmbătă, 2 aprilie, programul a început la ora 7.00 cu Rugăciunea Rozarului, urmată, la 8.00, de Sfânta Liturghie și Pomenirea morților. La ora 16.00 s-a recita Rozarul; ora 17.00 – Sfânta Liturghie, urmată de Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac), Vecernia și încheierea.

Duminică, 3 aprilie, începând cu ora 11.00 a fost celebrată Sfânta Liturghie de către pr. Protopop Gîrboan Emil, pr. Florin Marusciac și pr. Costin Emil. A urmat Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac), Binecuvântarea Euharistică și încheierea oficială a zilelor de rugăciune și meditație.

Pr. Dr. Florin Marușciac a încercat în cele trei zile de misiuni să contureze un portret al Tatălui Milostiv, așa cum reiese el din Vechiul Testament (vineri), cum se revelează, prin Isus,  în Noul Testament (sâmbătă), iar duminică a explicat modul în care creștinii sunt chemați să mărturisească celor din jur milostivirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu milostiv si indurator revelat în Vechiul Testament 

Pr. dr. Marușciac a început acest punct prin explicarea unor termeni care ajută la a înțelege mai bine semnificația termenului îndurare: „în limbajul curent cuvântul milă (îndurare) se definește ca fiind un sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau nenorocirea cuiva, însă poate însemna și ajutor, binefacere, pomană, stare jalnică de compătimit în care se află cineva, bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere (DEX, 1998). Semnificația biblică însă este una mai profundă și mai amplă, și se află la confluența a două sfere de gândire: compasiunea și fidelitatea.

Primul termen ebraic care desemnează acest atribut este rahamim și exprimă atașamentul instinctiv față de cineva. În limbajul semitic acest sentiment își are locul în sânul matern (rehem; cfr. 1Reg 3,26), în viscere (rahamim), am spune noi în inimă (Ier 31,20; Sal 103,13); ar putea fi numit și duioșie.

Cel de-al doilea termen ebraic este hesed, tradus de obicei în greacă prin eleos (milă), și înseamnă în mod principal pietate, manifestând o relație între două persoane care implică fidelitate. Prin aceasta cuvântul milă primește o semnificație puternică, nu este doar ecoul unui instinct de bunătate, ci mai degrabă este vorba de o bunătate conștientă, voluntară, răspuns față de o datorie interioară, fidelitate față de sine. În afară de acest exemplu de traducere în limba greacă (eleos), limba în care a fost tradusă Biblia (LXX), a fost scris Noul Testament, precum și prima literatură creștină, mai sunt și alte multe cuvinte în limba greacă folosite pentru a traduce acești termeni semitici, pentru a exprima milostivirea și îndurarea lui Dumnezeu”.

 A continuat explicând faptul că Dumnezeu este îndurător: „Revelația este istorie, fapte, nu este idei, iar milostivirea lui Dumnezeu se revelează prin acestea, printr-o istorie a mântuirii. Când omul devine conștient ca este nefericit sau păcătos, i se revelează, mai mult sau mai puțin clar, chipul milei infinite” și că această afirmație poate fi argumentată dacă se studiază anumite pasaje din Vechiul Testament, cum ar fi: „eliberarea din sclavia Egiptului - act al milostivirii divine”; „pe Sinai, Moise îl aude pe Dumnezeu revelându-și profunzimea ființei. Poporul ales tocmai apostaziase. Însă Dumnezeu după ce afirmă că este liber să se arate în mod gratuit milostiv și îndurător cu cine vrea (Și voi avea milă de cine am milă și Mă voi indura de cine mă îndur), Ieșire 33,19, spune:

Domnul Dumnezeul îndurător (rahum) și binevoitor, încet la mânie și bogat în îndurare (hesed) și fidelitate (emet), Care șterge fărădelegile și nedreptățile, și păcatele, dar nu va socoti curat pe cel vinovat, aducând fărădelegile părinților peste copii și peste copiii lor, până la a treia și a patra spiță”.

„Profeții, de asemenea, revelează milostivirea lui Dumnezeu: Osea spune că deși Dumnezeu a hotărât să nu se mai îndure de Israel (Os 1,6) și să-i pedepsească păcatele, inima i se frânge, i se zvârcolesc măruntaiele (Os 11,8) și hotărăște să nu mai dea frâu iuțimii sale, și de aceea cea necredincioasă se va numi miluită (2,3). 

Dumnezeu vrea convertire … își duce Poporul în pustiul exilului Dumnezeu nu ține mânie pe veci (Ieremia 12,15).

Să-și părăsească cel nelegiuit calea și cel fărădelege cugetările sale; să se întoarcă la Domnul și se va îndura de el, la Dumnezeul nostru, căci e mult iertător (Isaia 55,7).

Israel este convins în adâncul inimii de existența unei mile și îndurări supraomenești:

Cine e Dumnezeu ca tine, care ridici fărădelegea, care treci cu vederea păcatul? Care nu-ți întețești de-a pururi mânia, ci îndrăgești milostivirea? Fie-ți iarăși milă de noi, calcă în picioare fărădelegile noastre! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre (Mihea 7,18 ss.)”.

Sâmbătă 2 aprilie, pr. dr. Florin Marușciac a tratat tema milostivirii lui Dumnezeu așa cum reiese ea din Noul Testament:  „Isus este chipul palpabil al milostivirii divine; împlinirea cuvintelor scripturii”.

Luând ca exemplu pilda Samarineanului Milostiv (Lc 10, 25), acesta a explicat modul în care întrebarea corectă pe care fiecare dintre noi ar trebui să ne-o adresăm nu este: „Cine este aproapele meu, pe care eu ar trebui să-l ajut”, ci „Cum pot eu să fiu aproapele fratelui meu?”. În acest fel „răspunsul vine din interior și nu din exterior: eu trebuie să mă transform într-o persoană milostivă, care iubește”.

Vorbind despre Parabola celor doi fii și al Tatălui milostiv (Fiul risipitor, Lc 15,11), părintele sfârșește prin a explica dinamicile ce-și găsesc locul în interiorul relației dintre Tată și fii: „Fiul risipitor recunoaște sclavia; se întoarce la el însuși, unde găsește drumul spre tatăl său, spre adevărata libertate… Convertirea este deci un peregrinaj  interior; în milostivirea sa, tatăl recunoaște drumul interior al fiului… Și paradoxal, cel care era liber (fiul cel mare), se transformă în sclav… O falsă autonomie duce la sclavie…”.

Duminică, 3 aprilie, în încheierea celor trei zile de rugăciune și meditație, pr. Marușciac a explicat modul în care Isus Arhiereul Milostiv, s-a făcut asemănător nouă în toate, mai puțin in păcat: „Isus ajunge sa fie Arhiereu vrednic de credința, cu autoritate si putere prin suferință si cruce. Crucea este drumul omului la slava cerească, prin lepădarea de sine, luarea crucii si urmarea lui Hristos. Lepădarea de sine este lepădarea de omul cel vechi al păcatului. Prin moartea omului vechi, omul își câștigă viața veșnică. Creștinii sunt chemați să mărturisească celor din jur milostivirea lui Dumnezeu”.

Talida Trifoi - Biroul eparhial de presă

În zilele de 26 si 27 martie, credincioșii parohiei greco-catolice din Tăuții Măgherăuș au avut bucuria de a participa la  trei meditații care au fost ținute de către pr. dr. Simion Voicu. În prima zi a meditațiilor, alături de noi s-a aflat  și pr. Pop Daniel, administrator parohial al parohiilor Băsești și Oarța de Jos.

Tema meditațiilor ținute sâmbătă, 26 martie 2016, de către pr. dr. Simion Voicu a fost: „Maria, care acceptă misiunea Divină de a deveni Mamă a lui Hristos dar și a omenirii”; iar următoarea meditație a tratat întrebarea pe care au pus-o femeile mironosițe în dimineața învierii, referindu-se la locul îngropării Mantuitorului: "Unde l-au pus?". Meditatia a avut ca scop faptul de a ne face pe fiecare să reflectăm asupra vieții noastre, punându-ne întrebarea: "Unde l-am pus pe Hristos?".

Duminică 27 martie, după celebrarea Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură al părintelui Voicu s-a axat asupra exegezei textului evanghelic al zilei și anume: neputința sau boala paraliticului în care nu de puține ori ne regăsim și noi.

Mulțumim lui Dumnezeu și Fecioarei Maria pentru aceste timp plin de har si binecuvântare și sperăm ca și în viitorul apropiat, cuvântul lui Dumnezeu să poposească în parohiile noastre la fel de viu și lucrător cum a fost în aceste zile!

Pr. Jozsef Matiz