În pregătirea spirituală pentru Pelerinajul Național la Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX din Sighetu Marmației din 9 mai 2026, zi care coincide cu împlinirea a 63 de ani de la trecerea la Domnul a Fericitului Episcop Martir Alexandru Rusu, să ne reamintim și să medităm împreună la ultimele cuvinte ale primului Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș. Acestea au fost rostite pe 9 mai 1963 în celula cu numărul 10 a închisorii din Gherla, în fața colegilor de detenție: „Frații mei, eu merg la Domnul, care mă cheamă ca să primesc răsplata pentru viața alături de El, trăită pentru El și jertfită pentru El și Biserica Română Unită”. În acel moment, cu toții au început să se roage rugăciunea rozariului și să comunice vestea trecerii ierarhului la Domnul, prin pereți, în toate celelalte celule.  

Jertfa Episcopului și a celorlalți Ierarhi greco-catolici care nu au cedat presiunilor din partea regimului comunist de a-și abandona credința ne dă nouă astăzi posibilitatea de a ne manifesta liber credința.

Fericitul Episcop Alexandru Rusu a fost întotdeauna un apărător vocal și curajos al libertății de credință, al demnității umane și un actor important în planul redeșteptării naționale a românilor, menținând, în calitate de Episcop de Maramureș, o relație foarte bună cu Monarhia din anii 1930-1947. A luptat cu tărie impotriva instaurării regimului comunist. Alegerea sa ca mitropolit în anul 1946, de către colegiul electoral întrunit la Blaj, a fost „un fapt neagreat de către puterea comunistă de la București, care-l percepea ca fiind cel mai anticomunist dintre ierarhi”, citim în conferința „Episcopul Alexandru Rusu și monarhii României (1930-1947)”, de dr. Viorel Rusu, publicată în cartea Arestarea Episcopilor. Lucrările Simpozioanelor, ediția 2020 și 2021, publicată de AGRU Sf. Anton, Baia Mare.

Sfântul Scaun, prin Biserica Română Unită a rămas singurul pilon de rezistență împotriva instaurării regimului comunist, după ce Regele Mihai I a abdicat forțat pe data de 30 decembrie 1947.

Rezistența a durat un an, până la interzicerea Bisericii Greco-Catolice din România, arestarea episcopilor, a clericilor care opuneau rezistență, confiscarea patrimoniului, ștergerea valorilor universale catolice și ștergerea memoriei în legătură cu rolul Bisericii Greco-Catolice de redeșteptare națională a românilor, inclusiv prin participarea acesteia la Marea Unire din 1918. 

Biroul eparhial de presă