Duminică, 10 Noiembrie 2024

Familia augustiniană este formată din membri ai ordinelor şi congregaţiilor care urmează regula sfântului Augustin, precum şi laici care se inspiră din spiritul său.

În sec. XI apar comunităţi de canonici regulari, care-şi trăiesc viaţa comună după Regula sf. Augustin. Dintr-o astfel de comunitate a făcut parte, vreme îndelungată, şi sf. Anton de Padova, unde a studiat în mod special sf. Scriptură.

Mai târziu, în 1244, ordinul augustinian apare ca și ordin de eremiţi, care în anul 1620 va avea 42 de provincii răspândite în mai multe ţări europene, 2000 de mănăstiri, 30000 monahi. În țara noastră se menționează actuala biserică reformată din Turda ca fiind o fostă mănăstire augustiniană, aparând neîntrerupt în documente până la reformă (anii 1550), după care este menţionată ca şi nelocuită, iar la începutul secolului al XVII-lea este preluată de reformaţi. Se pare că este vorba despre singura biserică augustiniană din Transilvania în picioare (în Ungaria istorică s-a mai păstrat o singură mănăstire, la Bardejov, Slovacia).

În 1845 apare ,,Congregaţia Augustinienilor Asumţionişti’’, care a fost întemeiată de Pr. Emanuel d’Alzon, originar din Franţa. Au fost înfiinţate şi mănăstiri pentru femei augustiniene. De aici au ieşit multe femei sfinte din care amintim pe: Rita de Cascia (+1457) -numită şi avocata cauzelor disperate-; sf.Clara de Montefalco -care prin devoţiunile ei faţă de patimile Domnului s-a învrednicit a avea în trupul său semnele chinurilor Sale-; sf. Iuliana de pe muntele Carnillon (aproape de Liege-Belgia) -care a contribuit la reîntoarcerea în Biserică a sărbătorii ,,Trupul Domnului’’(Joia Mare)-; Ecaterina Emerich -celebra vizionară-.

Din 1923 această congregaţie s-a stabilit şi în România, activând în câmpul educaţiei tineretului şi în alte opere apostolice: la Blaj (1923), Beiuş (1924), Lugoj (1926) şi Bucureşti (1934).

Pe lânga fiecare Comunitate Asumpționistă s-au format grupări terțiare de augustinieni, având o regulă de viață asemănătoare Ordinului prim.

În 1948, în România a început prigoana comunistă împotriva Bisericii Greco Catolice, care a afectat și Congregatia Asumpționistă. Unii membri au fost închiși, au lucrat în mină sau la canalul Dunăre-Marea Neagră, alții s-au retras în familiile lor sau au lucrat pentru a-și câștiga traiul, dar nu au încetat a face apostolat, primind chiar și noi membri în Congregatie.

După revoluția din 1989, călugării rămași în viață s-au regrupat la Blaj, apoi la Bucuresti.

În 1991 s-a inaugurat la Mărgineni, lângă Bacău, Mănăstirea Sfântul Augustin, centru pentru vocații și îndrumare spirituală.

 

Ce înseamnă a fi terțiar augustinian

A fi terţiar augustinian înseamnă a căuta sfinţenia şi a face un apostolat rodnic, spre care se îndreaptă în special cei care doresc să-şi orienteze viaţa spre sfaturile evanghelice, dar nu pot intra în mănăstiri. Papa Pius al XI-lea spunea că acest mijloc este la îndemâna tuturor pentru a păstra legea lui Dumnezeu şi a ajunge la desăvârşirea creştină. Aici trebuie să existe un spirit de iubire supranaturală (de caritate), în care totul este cuprins.

Sunt reguli simple care nu obligă în conştiinţă sub pedeapsa păcatului. În această atmosferă de libertate spirituală este nevoie de a se manifesta dragostea şi dorinţa de sfinţenie. Aici sufletul fervent îşi va găsi un spijin moral.

Pentru a deveni terţiar sunt necesare parcurgerea a 3 etape și a deveni:

  • Postulant (candidat, ,,cel care cere’’). Pentru a fi admis sunt necesare următoarele condiţii: moravuri bune; 14 ani împliniţi; să nu aibă datorii; consimţământul bărbatului pentru femeile căsătorite; să nu facă parte dintr-un alt ordin terţiar.
  • Novice. Admiterea se face printr-un ceremonial numit ,,înveşmântare’’ şi durează 1 an. Cu 2 luni înainte, maestru de novici prezintă motivele pentru care novicele trebuie să fie: admis, întârziat sau respins la a intra în rândul terţiarilor.
  • Terţiar. Începe după ceremonialul de depunere a ,,profesiunii’’ de terţiar.

 

După revoluția din 1989, părintele de pie memorie, Ștef Bernard de la Blaj, a condus, în mod direct, reînființarea de grupări ale ordinului terțiar, în toate eparhiile greco-catolice din România.

În Eparhia de Maramureș, superior al ordinului terțiar augustinian a fost pr. Chiș Gheorghe. Au intrat în acest ordin mulți credincioși, precum și studenți ai Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Erau întâlniri deosebite, lunare. După trecerea la cele veșnice a pr. Chiș, activitatea a început să scadă din ce în ce mai mult, mai ales că majoritatea membrilor au renunțat să mai participe în mod regulat la întâlnirile lunare.

Este necesară o încercare de revigorare a acestui ordin terțiar, știind, mai ales, că sf. Augustin este fondatorul. El a fost nu numai un geniu teologic și uman, ci și unul dintre noi. Din operele sale, mai ales ,,Confesiunile’’, din scrisori şi predici, cunoaştem activitatea, viaţa sa interioară, an de an, aproape lună de lună, precum şi darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Deşi este unul din cei ,,care au onorat cel mai mult omenirea’’, în el găsim un om ca şi noi, supus slăbiciunilor şi greşelilor pe care nu le-a ascuns, ci dimpotrivă, le-a mărturisit public. În felul acesta, măreţia lui nu ne înspăimântă, ci, din contră, ne atrage ca şi un frate, ca şi un părinte. El ne apare ca unul care poate fi imitat în urmarea lui Dumnezeu, în sfinţenie, indiferent de slăbiciuni, de starea în care ne găsim la un moment dat. Sf. Augustin ne spune tututuror, clar și fără echivoc, să ne recunoaştem condiţia noastră de muritori păcătoşi. De la noi înşine nu avem nici un bine ci numai păcatul. Binele este numai de la Dumnezeu: ,,vrei să devii mare? începe de la a fi cel mai mic…”.

Odată, cînd i s-a părut că i-a mustrat prea tare pe credincioşi şi-a cerut scuze în felul următor: ,,Adesea în locuri strâmte, cloşca îşi calcă puişorii pe care-i încălzeşte, dar nu cu toată greutatea piciorului său, ea neîncetând a fi mamă’’.

Scrierile sale sunt pline de rugăciuni arzătoare, un fel de conversaţie neîntreruptă cu Dumnezeu. De aceea pentru el rugăciunea este expresia vieţii lui Dumnezeu în sufletul nostru. Prin rugăciune ne exprimăm credinţa, speranţa şi iubirea. Mai ales iubirea.

Acestea sunt doar câteva lucruri minunate prin care suntem cu toții legați de sf. Augustin. Astfel că, prin viaţa şi scrierile sale, sfântul Augustin va lumina Biserica Lui Cristos până la sfârşitul veacurilor!

Dr. OPRIȚA MIRCEA- superior în Eparhia de Maramureș.

Pr. Tibil Viorel, spiritual