Dragi frați și surori în Cristos,

A vota este un drept civic recunoscut prin Constituție.

Dreptul fiecărui cetățean la vot și exercitarea lui sunt expresia evidentă a democrației. De această responsabilitate personală față de soarta țării depinde bunul mers al societății noastre de matrice profund europeană, depind modelarea viitorului ei, libertatea de exprimare și libertatea religioasă.

Biserica, la rândul ei, ne învață că exercitarea dreptului la vot este o datorie morală.  Papa Francisc obișnuia să spună că „toți suntem în aceeași barcă” și „nimeni nu se mântuiește singur”. Votul fiecăruia dintre noi contează.

Alegerile prezidențiale privesc mai mult ca oricând viitorul țării și al democrației. Soarta țării, bunăstarea ei, la fel ca libertatea noastră, depind de noi toți! Vă îndemnăm, tocmai de aceea, să mergeți la vot.

Îi rugăm pe Preasfânta Fecioară Maria și pe toți Sfinții martiri și mărturisitori ai credinței de pe meleagurile noastre – Grădina Maicii Domnului – să ne călăuzească pașii.

Cu arhierești binecuvântări,
Episcopii romano-catolici și greco-catolici din România

Vineri, 9 mai 2025, s-au aniversat 10 ani de la fondarea, de către Episcopia greco-catolică de Maramureș, a Școlii Gimnaziale „Episcop Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare, școală care poartă numele primului episcop al Eparhiei, astăzi Fericit Episcop Martir. 

„Orice sărbătoare își are momentele ei de sobrietate, dar mai ales de bucurie. Am crescut împreună în acești 10 ani și suntem în sărbătoarea patronului nostru spiritual Episcop Dr. Alexandru Rusu, martir pentru credință. Astăzi, 9 mai, este ziua morții lui în închisoare la Gherla și de aceea din jertfa înaintașilor noștri iese întotdeauna sămânța cea bună a credinței și a umanității, a ceea ce este valoros pentru tot omul.

Suntem cu toții moștenitorii acestei dăruiri, acestei prezențe și mărturii de credință și de viață umană pentru libertate și pentru valori. Vă spun tuturor, la mulți și sfinți ani și o sărbătoare binecuvântată tuturor! Și în același timp, doresc să îl salut și să-i mulțumesc pentru prezența la această sărbătoare a noastră Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, care ne onorează cu prezența.

Este un dar pentru școala noastră, pentru că ne va aduce și binecuvântarea Sfântului Părinte Leon al XIV-lea, noul papă de curând ales” a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău, în deschiderea evenimentului.

Înaltpreasfinția Sa Giampiero Gloder a salutat astfel aniversarea școlii fondate de către Episcopia de Maramureș: „Dragi prieteni, adresez un salut care se dorește a fi și o încurajare a profesorilor, formatorilor, personalului, familiilor voastre și vouă tuturor, dragi elevi ai Școlii Gimnaziale Alexandru Rusu, în ziua în care îl sărbătoriți pe Sfântul vostru patron și serbați primii 10 ani de existență a școlii voastre, marcați de dăruire, angajare și fidelitate față de valorile educative”.

Nunțiul Apostolic a subliniat, în mijlocul elevilor și al cadrelor didactice, trei aspecte care conturează viața unei persoane și la care e nevoie să lucrăm de la o vârstă fragedă: a fi („A trăi cu angajament și seriozitate pentru a dobândi în acești ani cunoștințe valoroase care le vor servi pe viitor în viață…”), relațiile cu ceilalți („Orice echipă are un jucător vedetă, dar dacă nu cooperează cu ceilalți, este dificil să câștige…”) și relația cu Dumnezeu („...spunându-i ce vă este cel mai drag, despre zilele voastre, succesele sau eșecurile voastre, preocupările voastre. Domnul este întotdeauna disponibil să vă asculte și să vă însoțească în viață”).   

Un simbolic bob de grâu, alături de Povestea unui Bob de Grâu au fost dăruite Preasfințitul Vasile și Excelenței Sale, Nunțiului Apostolic, din partea școlii.

„La mulți ani!”, a fost urarea venită din partea Directorului academic, Ciprian Ghișa, care a făcut un excursus istoric, explicând cum, pe data de 9 mai, zi în care se sărbătorește și Ziua Europei, în istorie s-au întâmplat multe victorii: 1877 - Mihail Kogălniceanu, prim-ministru a României la vremea respectivă, citea în Parlamentul României declarații de independență față de Imperii Otomane; 1945 - se încheia una dintre cele mai mari tragedii ale istoriei omenirii, cel de-al doilea război mondial; 1950  - Prima declarație de colaborare dintre Franța și Germania, prin punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel – primul pas în construirea Europei.

Pe data de „9 mai 1963, un martir (Episcopul Alexandru Rusu) își găsea momentul său de final într-o închisoare, într-un context foarte complicat. În schimb, vedeți, momentul lui din 9 mai este, pentru mine cel puțin, tot un moment de victorie. Este tot un moment în care binele învinge răul. Cred că asta e lecția zile de 9 mai, indiferent că ne uităm în 1877 sau în 1945 sau în 1950 sau în 1963 sau în 2025 în locul ăsta minunat”, a conchis domnul director. 

Biroul eparhial de presă

Excelențele Voastre, stimate autorități,

dragi preoți și persoane consacrate, iubiți credincioși,

Sunt bucuros să pot celebra împreună cu voi această Sfântă Liturghie în care Dumnezeu, în splendoarea și iubirea Sa, se face prezent pentru a ne sfinți prin acțiunea Spiritului Sfânt, în jertfa unică și desăvârșită a lui Cristos, mort și înviat, care ne dăruiește mântuirea.

Acesta este un loc special pentru noi toți, iar Sfânta Liturghie pe care o celebrăm acum aici ne atinge în mod deosebit special și sentimentele, și ne încurajează să trăim cu mult curaj credința noastră. Acest cimitir ne vorbește, fără a se folosi de cuvinte, despre durere, despre ură, despre moarte, dar ne vorbește, într-un mod și mai puternic, și despre recunoștință, înviere și iubire. Aici sunt înmormântați, în morminte necunoscute, patru episcopi martiri ai acestui pământ românesc: trei greco-catolici - Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu - și unul romano-catolic - Anton Durcovici. Alături de ei, sunt multe alte personalități de seamă românești, dar, mai ales sunt mulți creștini, mulți catolici, care au murit în închisoarea de la Sighet, trăind martiriul credinței, urmând modelul suprem al lui Cristos, pentru a fi părtași cu El la gloria învierii sale. Ei ne-au însoțit în procesiunea pe care am făcut-o împreună.

Pentru mine este o mare emoție să fiu aici cu voi și vă invit să vă întoarceți deseori, în tăcere, pentru a învăța de la acești frați și surori ai noștri frumusețea și forța de a fi creștini, de a trăi credința și de a aparține Bisericii cu consecvență și bucurie.

Aș vrea să vă propun astăzi o scurtă reflecție asupra Cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, oprindu-ne asupra a trei cuvinte: mărturie, iubire și pace.

1. Să privim, așadar, la primul cuvânt: a mărturisi.

A mărturisi este un verb care poate avea mai multe sensuri: a afirma că ceva este adevărat sau fals, a confirma ceea ce spune cineva sau a susține adevărul unui fapt.

Pentru noi, creștinii, a mărturisi înseamnă să vorbim despre experiența noastră de credință, pentru că suntem chemați să mărturisim nu doar un mesaj sau un fapt, ci mai ales o Persoană precisă: Isus Cristos, mort și înviat pentru mântuirea noastră. Împreună cu El, suntem chemați să mărturisim puterea și adevărul Evangheliei Sale.

Am ascultat în lectura din Faptele Apostolilor cum, după convertirea sa pe drumul Damascului, Saul - care avea să-și schimbe numele în Pavel - nu a încetat niciodată să vestească cu curaj că Isus este Fiul lui Dumnezeu, să predice deschis în numele Domnului și să mărturisească cu claritate credința sa în El. Iar în Evanghelie am auzit cuvintele emoționante pe care Isus le adresează discipolilor săi la Cina cea de Taină: „și voi mărturisiți despre mine, voi care sunteți prietenii mei, comunitatea mea încă de la început” (cf. Ioan 15,27).

Am putea să ne întrebăm, așadar: cum putem noi da mărturie despre Domnul, noi care suntem oameni simpli, care nu avem poate forța sau curajul Sfântului Pavel sau al apostolilor, noi care suntem o „turmă mică” într-o lume ce pare interesată doar de a atinge succesul, de a avea mereu din ce în ce mai mult, de a avea putere asupra celorlalți.

În acest loc sacru al atâtor martiri găsim un răspuns: putem da mărturie despre Isus prin cuvinte, aducând lumina Evangheliei în familiile noastre, în mediile în care trăim, dar mai ales, putem fi martori ai lui Isus și ai Evangheliei sale/cu viața noastră, asemenea episcopilor voștri martiri și ca atâția alții care nu s-au temut să-și trăiască credința pe deplin, chiar și în momentele dificile, chiar și în liniștea și singurătatea unei închisori sau a unei mănăstiri. În urmă cu cincizeci de ani, Sfântul Papa Paul al șaselea a scris o fraza mereu actuală: „Lumea de astăzi nu are nevoie de învățători, ci de martori, iar învățătorii sunt recunoscuți ca atare/numai în măsura în care sunt mărturisitori (Scrisoarea Enciclicã Evangelii nuntiandi, N. 41).

Martirii voștri au fost oameni ai lui Dumnezeu, bărbați și femei care L-au iubit pe Cristos și Biserica, care au vestit Evanghelia, dar mai ales care au dovedit această iubire față de Cristos și față de Biserică cu viața lor, până la dăruirea totală de sine. Și de aceea, vă încurajez pe fiecare dintre voi să trăiți valorile Evangheliei cu bucurie, curaj și simplitate, să fiți parte activă în Biserica voastră, să arătați că sunteți creștini nu atât cu gesturi mărețe, cât mai ales prin modul vostru de gândire, în alegerile voastre de viată, în acțiunile voastre zilnice, începând din familiile voastre. Credința în Domnul și iubirea față de Biserică, față de Biserica voastră, sunt un dar prețios care trebuie păstrat și transmis. Și tradiția voastră bizantină, cu frumoasa sa Liturgie, cu spiritualitatea și învățăturile sale, este o mare bogăție, care trebuie să vă ajute și să vă încurajeze în fiecare zi să trăiți ca niște creștini, în așa fel încât să fiți o lumină pentru cei din jurul vostru.

Fiți mândri și recunoscători Domnului că faceți parte din Biserica voastră, o Biserică care a suferit pentru a-și menține credința și comuniunea cu Papa, și trăiți credința voastră în prezent, cu simplitate, angajare și seninătate.

2. Cel de-al doilea cuvânt este: iubire.

Și acesta este, de asemenea, un cuvânt care, în lumea noastră, are multe semnificații; ea poate fi înțeleasă ca plăcere, poate fi trăită ca posesie a celuilalt, poate fi doar o frumoasă expresie repetată, dar niciodată trăită cu adevărat.

În Evanghelia de astăzi, Isus ne spune: ,Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiți unul pe altul" (In 15,7). Ne poate părea ciudat că Isus vorbește despre iubire și imediat după aceea vorbește despre o lume care ne poate urî, pentru că înaintea noastră L-a urât pe El.

Dragi prieteni, a iubi, în adevăratul sens al cuvântului, nu este ușor. Cred că o vedeți în familie, în țară, în mediul de lucru, în relațiile cu oamenii. A iubi înseamnă nu doar să-l înțelegi pe celălalt, să ierți, să nu păstrezi ranchiună, să învingem egoismul nostru. A iubi, și acest lucru îl știți bine mai ales cei dintre voi care sunteți tati sau mame de familie, înseamnă a înfrunta sacrificii, a suferi pentru o problemă, a suporta cu răbdare situațiile dificile.

Am auzit cum Sfântul Pavel, după convertirea sa, a întâmpinat dificultăți și opoziție nu numai printre evreii care au încercat să-l omoare, ci și printre discipolii lui Isus, care îl bănuiau. Am auzit cum a fost forțat să fugă din Damasc la Ierusalim, apoi la Cezareea, în cele din urmă la Társ. Iar în Evanghelie Isus, arătând iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, vorbește despre pătimire, despre respingere, despre neînțelegere din cauza numelui său, despre persecuție pentru cei care au credință în El. A-l iubi pe Cristos și Biserica înseamnă și a înfrunta neînțelegerile, respingerea, discriminarea, persecuția.

Pentru Biserica voastră aceasta a fost o realitate care i-a marcat drumul, cu atâția martiri, care l-au iubit pe Cristos și Biserica cu bucurie și seninătate. Alexandru Rusu, care a fost episcop al acestei Eparhii de Maramureș, cu puțin timp înainte de a muri în închisoarea din Gherla, i-a spus doctorului Petrassevich: „Să mergi la Roma și să-i spui Sfântului Părinte că eu si cu toți am stat la datorie și să nu uite de Biserica noastră greco-catolică. Si mai spune-i, te rog, că am luptat și mi-am dat viața pentru Biserica Catolică și pentru Papa" (E. Cosmovici, Episcopul Alexandru Rusu. Viața și martiriul, Galaxia Gutenberg 2019, p. 80).

Ce exemplu profund și pentru noi, de iubire adevărată față de Cristos, față de Biserică, față de Sfântul Părinte!

As vrea să vă spun, așadar: nu vă fie frică de dificultăți, ele fac parte din drumul oricărui discipol al lui Isus. Să știți, totuși, (că Papa vă încurajează și vă este aproape,) că Spiritul Sfânt dă putere și mângâiere, că Fecioara Maria este alături de voi, ca o mamă bună.

3. Si ajungem acum la ultimul cuvânt pe care vi-l propun astăzi: pace.

Când ne gândim la acest cuvânt, ne vin imediat în minte numeroasele situații de război care există în lumea noastră, chiar și în vecinătatea noastră, chiar și în țara în care a trăit Isus, ne gândim la câtă violență există încă în societățile noastre.

La sfârșitul fragmentului de astăzi din Faptele Apostolilor, am auzit că, în ciuda climatului de diferențe și de ostilitate pe care l-au trăit Sfântul Paul și comunitatea creștină, Biserica era în pace, se întărea și umbla în frica Domnului și cu mângâierea Spiritului Sfânt.

Am putea să ne întrebăm, atunci: care este pacea pe care ne-o dă Domnul și care animă Biserica? În Evanghelia după sfântul Ioan, la Cina cea de Taină, Isus le spune discipolilor săi: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea." (In 14,27). Pacea pe care Domnul o dăruiește Bisericii, fiecăruia dintre noi, inimii noastre nu e doar absenta războiului sau o liniște banală. Așa cum spunea Papa Francisc, ceea ce Domnul ne dă este o pace profundă, o pace care ne face inimile să zâmbească, chiar și în toate încercările, toate dificultățile, toate necazurile, toate persecuțiile pe care le întâlnim în viată (cf. Meditație la Domus Sanctae Marthae, 21 mai 2019). Pacea pe care ne-o dăruiește Isus se naște din certitudinea prezentei sale, din certitudinea iubirii sale pentru fiecare dintre noi, din certitudinea acțiunii Spiritului Sfânt în noi, care ne dă putere, curaj și seninătate. Papa Francisc ne-a prezentat exemplul mării: la suprafață pot fi valuri înalte, furtuni, vânturi impetuoase, dar, în adâncime, marea este liniștită și calmă. Așa este viața noastră de creștini: a trăi în prietenia lui Isus, a trăi uniți cu El, în Biserică, înseamnă a avea pacea interioară, pacea inimii, pacea profundă, care rămâne în toate încercările, toate dificultățile, toate suferințele.

Să ne amintim că ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce, după ce a trăit suferința pătimirilor, sunt tocmai o expresie a acestei păci, care ne învață să avem încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu: „Tată, în mâinile Tale încredințez Spiritul meu" (Le 23,46). Romano Guardini, un mare creștin al secolului trecut, o rezumă cu aceste cuvinte: a fi eu Dumnezeu, a face voia sa cu credință, iată izvorul păcii infinite a lui Cristos și a fiecăruia dintre noi (cf. Il Signore, Brescia 1977, p. 452).

Episcopul Alexandru Rusu, în ultimele clipe ale vieții sale, în închisoarea din Gherla, cu mare pace lăuntrică, le-a spus confraților săi de suferință: ,Mă duc la Domnul care mă cheamă să primesc răsplata pentru viața cu El, trăită pentru El și jertfită pentru El și pentru Biserica română unită".

Dragi prieteni, chiar dacă suntem o turma mică, o Biserică care încă poartă rănile persecuției, nu trebuie să ne fie frica pentru că Domnul este cu noi și ne dă acea pace profundă pe care nimeni nu ne-o poate lua vreodată.

Să continuăm, așadar, rugăciunea noastră, cerându-i Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria și a Fericiților Martiri, forța de a fi martori ai iubirii sale în acțiunile zilnice, chiar și in mijlocul greutăților vieții, și de a simți mereu pacea profundă care dă certitudinea apropierii și a ajutorului său.

Și să ne rugăm, cu recunoștință, pentru Papa Francisc și pentru Papa Leon, mai ales la începutul slujirii sale în Biserică.

Cristos a Înviat!

„Pentru mine este o mare emoție să fiu aici cu voi, în acest loc și vă invit să vă întoarceți deseori, în tăcere, pentru a învăța de la acești frați și surori ai noștri frumusețea și forța de a fi creștini, de a trăi credința și de a aparține Bisericii, cu consecvență și bucurie” a afirmat Nunțiul Apostolic Giampiero Gloder la pelerinajul din 10 mai 2025, la Cimitirul Săracilor, în omilia rostită. „Acest cimitir ne vorbește, fără a se folosi de cuvinte, despre durere, despre ură, despre moarte, dar ne vorbește, într-un mod și mai puternic, și despre recunoștință, înviere și iubire”, a punctat Nunțiul în cimitirul în care sunt înmormântați, în morminte necunoscute, patru episcopi martiri români, trei greco-catolici: Valeriu Traian Fențiu, Ion Suciu, Tit Liviu Chinezu și unul romano-catolic, Anton Durcovici, dar și alte personalități culturale, politice și mulți creștini. „Aceștia ne-au însoțit în procesiunea pe care am făcut-o împreună”. Sunt cuvintele Trimisului Papei, care a participat, împreună cu Episcopii: Vasile Bizău (Episcop de Maramureș), Virgil Bercea (Episcop de Oradea), Ioan Bot (Episcop de Lugoj) și Cristian Crișan (Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș), zecile de preoți din întreaga țară și miile de credincioși la procesiunea de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței până la Cimitirul Săracilor, loc în care au celebrat Sfânta Liturghie Arhierească, cu binecuvântarea apostolică pentru obținerea Indulgenței Plenare tuturor pelerinilor. 

Trei cuvinte au fost scoase în evidență de către Înalpreasfinția Sa Gloder: mărturie, iubire și pace.

„Martirii voștri au fost oameni ai lui Dumnezeu, bărbați și femei care l-au iubit pe Cristos și Biserica, care au vestit evanghelia, dar mai ales, au arătat această iubire față de Cristos și față de Biserică, cu viața lor, până la dăruirea totală de sine... Fiți mândri și recunoscători că faceți parte din Biserica voastră, o Biserică care a suferit pentru a-și menține credința și comuniunea cu Papa, și trăiți credința voastră în prezent, cu simplitate, angajare și seninătate”. Astfel a îndemnat Nunțiul la angajament și trăire în recunoștință, în valorile catolice universale, pe care noi, greco-catolicii români de astăzi, avem oportunitatea să le trăim și să le manifestăm public, în libertate.

În Evanghelia de astăzi, Isus ne spune: Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiți unul pe altul” (In 15,7). Interpretând aceste cuvinte ale lui Isus, Trimisul Papei a explicat faptul că „a iubi nu este un lucru ușor... iar a-l iubi pe Cristos și Biserica înseamnă a înfrunta neînțelegerile, respingerea, discriminarea, persecuția”, ceea ce, pentru Biserica noastră „aceasta a fost o realitate care i-a marcat drumul, cu atâția martiri care l-au iubit pe Cristos și Biserica cu bucurie și seninătate”. 

Ultimul cuvânt propus în Cuvântul de învățătura a fost: pace. „Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea (pacea)” (In. 14,27), le spune Isus discipolilor săi la Cina cea de Taină, în Evanghelia după sfântul Ioan. „Pacea pe care Domnul o dăruiește Bisericii, fiecăruia dintre noi, inimii noastre, nu este doar absența războiului sau o liniște banală. Așa cum spunea Papa Francisc, ceea ce Domnul ne dă este o pace profundă, o pace care ne face inimile să zâmbească, chiar și în toate încercările, dificultățile, necazurile, persecuțiile pe care le întâlnim în viață (cf. Meditație la Domus Sanctae Marthae, 21 mai 2019). Pacea pe care ne-o dăruiește Isus se naște din certitudinea prezenței sale, din certitudinea iubirii sale pentru fiecare dintre noi, din certitudinea acțiunii Spiritului Sfânt în noi, care ne dă putere, curaj și seninătate. Papa Francisc ne-a prezentat exemplul mării: la suprafață pot fi valuri înalte, furtuni, vânturi impetuoase, dar, în adâncime, marea este liniștită și calmă. Așa este viața noastră de creștini: a trăi în prietenia lui Isus, a trăi uniți cu El, în Biserică, înseamnă a avea pacea interioară, pacea inimii, pacea profundă, care rămâne în toate încercările, dificultățile, suferințele”.

Astfel a explicat Nunțiul Apostolic pacea inimii creștinilor care s-au făcut pelerini la Sighetu Marmației, încurajându-i să pășească cu încredere pe urmele Episcopilor Martiri care au trăit această pace în compania lui Isus: „Dragi prieteni, chiar dacă suntem o turmă mică, o Biserică care încă poartă rănile persecuției, nu trebuie să ne fie frică pentru că Domnul este cu noi și ne dă acea pace profundă pe care nimeni nu ne-o poate lua vreodată”.

Un Cuvânt de Învățătură de o mare profunzime și rostit cu mare claritate, în limba română, de către Înalpreasfinția Sa Giampiero Gloder - Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova.

„Azi ne întâlnim cu părinții noștri în credință”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău la final evenimentului, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru celebrarea de la Cimitirul Săracilor, dar și Nunțiului Apostolic și tuturor episcopilor prezenți, preoților și credincioșilor din întreaga țară care s-au unit în rugăciune pe pământul care conține în interior semințele libertății noastre de credință.

Biroul eparhial de presă

Pacea să fie cu voi toți!

Iubiți frați și surori,

acesta este primul salut al lui Cristos înviat, Păstorul cel bun care și-a dat viața pentru turma lui Dumnezeu. Și eu aș dori ca acest salut al păcii să pătrundă în inimile voastre, să ajungă la familiile voastre, la toți oamenii, oriunde s-ar afla ei, la toate popoarele, la întreaga omenire. Pacea să fie cu voi!

Aceasta este pacea lui Cristos cel Înviat, o pace dezarmată și o pace dezarmantă, smerită și perseverentă. Ea vine de la Dumnezeu, Dumnezeu care ne iubește pe toți necondiționat. Încă păstrăm în urechi acel glas slab, dar mereu curajos, al Papei Francisc care binecuvânta Roma!

Papa care binecuvânta Roma oferea binecuvântarea sa lumii, lumii întregi, în acea dimineață de Paște. Permiteți-mi să continui cu aceeași binecuvântare: Dumnezeu ne iubește, Dumnezeu vă iubește pe toți, iar răul nu va învinge! Suntem cu toții în mâinile lui Dumnezeu. Prin urmare, fără teamă, uniți mână în mână cu Dumnezeu și unii cu alții, să mergem înainte. Suntem discipoli ai lui Cristos. Cristos merge înaintea noastră. Lumea are nevoie de lumina Lui. Omenirea are nevoie de El ca punte către Dumnezeu și iubirea Lui. Ajutați-ne și voi, apoi unii pe alții să construim punți, prin dialog, întâlnire, unindu-ne pe toți pentru a fi un singur popor mereu în pace. Îi mulțumim Papei Francisc!

De asemenea, doresc să le mulțumesc tuturor fraților mei cardinali care m-au ales să fiu succesorul lui Petru și să merg împreună cu voi, ca o Biserică unită care caută mereu pacea, dreptatea, care caută mereu să lucreze ca bărbați și femei fideli lui Isus Cristos, fără teamă, pentru a vesti Evanghelia, pentru a fi misionari.

Sunt un fiu al Sfântului Augustin, un augustinian, care a spus: "cu voi sunt creștin și pentru voi episcop". În acest sens, putem merge cu toții împreună spre acea patrie pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.

Un salut special Bisericii Romei! Trebuie să căutăm împreună cum să fim o Biserică misionară, o Biserică care construiește punți, dialog, mereu deschisă să primească ca această piață cu brațele deschise. Toți, toți cei care au nevoie de caritatea noastră, de prezența noastră, de dialog și iubire.

Și dacă îmi permiteți să spun și un cuvânt, un salut pentru toți aceia și în special pentru dieceza mea dragă de Chiclayo, în Peru, unde un popor credincios și-a însoțit episcopul, i-a împărtășit credința și a dat atât de mult, atât de mult pentru a continua să fie Biserica credincioasă a lui Isus Cristos.

Pentru voi toți, frați și surori din Roma, din Italia, din întreaga lume, vrem să fim o Biserică sinodală, o Biserică care înaintează, o Biserică care caută întotdeauna pacea, care caută întotdeauna caritatea, care caută întotdeauna să fie aproape mai ales de cei care suferă.

Astăzi este ziua de rugăciune către Maica Domnului de la Pompei. Mama noastră Maria vrea întotdeauna să meargă cu noi, să ne fie aproape, să ne ajute cu mijlocirea și iubirea ei.

Așadar, aș dori să mă rog împreună cu voi. Să ne rugăm împreună pentru această nouă misiune, pentru întreaga Biserică, pentru pace în lume și să îi cerem Mariei, Mama noastră, acest har special. Ave Maria…

Traducere: Cristina Grigore

În seara zilei de 8 mai 2025, la ora 18:10 (19:10 - ora României), în a doua zi de Conclav și după al patrulea tur de scrutin, pe hornul Capelei Sixtine a ieșit fumul alb, semn că noul Papă a fost ales cu mai mult de două treimi din voturile celor 133 de cardinali reuniți în Conclav din 7 mai.

O stare de nerăbdare și așteptare s-a instalat în rândul sutelor de mii de credincioși care au umplut Piața Sfântul Petru și Via della Conciliazione din Roma, dar și în întreaga lume care a așteptat cu mare interes prezentarea noului Papă.    

După aproximativ o oră, timp în care Noul Papă s-a pregătit în „Camera lacrimilor” din interiorul Bazilicii, cardinalul protodiacon Dominique Mamberti a rostit, de la Loja Centrală a Bazilicii Sfântul Petru, numele cardinalului ales să fie cel de-al 267-lea Pontif al Bisericii Catolice, Robert Francis Prevost, care şi-a luat numele de Papă Leon al XIV-lea.     

Au durat câteva minute până să apară Papa Leon al XIV-lea, rostind cuvintele: Pacea să fie cu voi toți! Un mesaj de mare speranță și cu puternic impact emoțional și spiritual pentru toți fiii lui Dumnezeu, care trăiesc astăzi vremuri de mari schimbrări și suferințe, pacea fiind cel mai dorit lucru în acest moment pe întreg pământul. 

Biografie și parcurs academic ale noului papă

Cardinalul Robert Francis Prevost are 69 de ani și este american, născut la Chicago (Illinois, SUA). După ce a studiat științe matematice la Universitatea din Villanova (SUA), a intrat în Ordinul Sfântului Augustin la Saint Louis, în Missouri, iar în 1981 a depus voturile călugărești solemne (pe viață). A studiat teologie mai întâi la Uniunea catolică teologică din Chicago, apoi la Universitatea Pontificală „Angelicum” din Roma, unde a obținut licența (1984) și doctoratul (1987) în drept canonic. A desfășurat activitate misionară în Peru, apoi a avut diferite responsabilități de conducere și formare în comunități ale Ordinului religios din care face parte. A fost apoi superior al provinciei din Chicago (SUA) a Ordinului Sfântului Augustin (1999-2001) și superior general al Ordinului Sfântului Augustin (2001-2013, două mandate). În 2014 a fost numit Administrator apostolic pentru Dieceza de Chiclayo (Peru) și a fost consacrat episcop. În anul următor a fost numit Episcop de Chiclayo (Peru). În 2023 a fost chemat în Curia Romană, unde a condus Dicasterul pentru episcopi și Comisia Pontificală pentru America Latină. În același an a fost creat cardinal. A fost, de asemenea, membru în Dicasterele pentru cler; pentru evanghelizare; pentru doctrina credinței; pentru Bisericile Orientale; pentru institutele de viață consacrată și societățile de viață apostolică; pentru cultură și educație; pentru textele legislative. A făcut parte și din Comisia Guvernatoratului Statului Cetatea Vaticanului. Vorbește engleză, italiană, spaniolă. Deviza sa episcopală este „In illo uno unum”.

Talida Trifoi – Biroul eparhial de presă

Traducere biografie: Cristina Grigore

Nunțiul Apostolic Giampiero Gloder va participa la pelerinajul din 10 Mai, de la Cimitirul Săracilor – Sighetu Marmației.

Este primul an în care actualul Nunțiul participă la Pelerinajul în cinstea Fericiților Episcopi Martiri de la Sighet, după ce a fost numit de Papa Francisc Nunțiu Apostolic în România și R. Moldova, în luna februarie a anului 2024.

Trimisul Papei va celebra Sfânta Liturghie împreună cu Preasfințiile lor: Vasile Bizău (Episcop de Maramureș), Virgil Bercea (Episcop de Oradea), Ioan Bot (Episcop de Lugoj) și Cristian Crișan (Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș). Vor concelebra preoții veniți în pelerinaj din întreaga țară.    

Evenimentul se va desfășura după următorul program:

- Ora 9:00 - Procesiune de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

- Ora 10:30 - Sfânta Liturghie Arhierească.

La final va fi dată binecuvântarea apostolică pentru obținerea Indulgenței Plenare tuturor pelerinilor.

Evenimentul va fi transmis în direct de către Radio Maria și Maria TV.

Biroul eparhial de presă

Foto Nunțiu Apostolic: Ovidiu Bișog

În perioada 30 aprilie – 4 mai 2025, s-a desfășurat Olimpiada Națională de Religie, cultele romano-catolic și greco-catolic, găzduită în acest an de Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu” din Cluj-Napoca, în colaborare cu Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla.

La concurs au participat 191 de elevi de clasele V-XII, din 19 județe din țară.

Eparhia de Maramureș a fost reprezentată de 15 elevi, șapte din Maramureș și opt din Satu Mare, care s-au întors acasă cu 2 premii:

1. Utan Andrei Marius, elev la Școala Gimnazială „Vasile Berci” din Călinești (pr. prof. dr. Codrea Ioan) a obținut Premiul I – Clasa a VI-a
2. Fodoruț Ștefan, elev la Școala Gimnaziala „Constantin Brâncoveanu” din Satu Mare (prof. Deak Istvan), a obținut Mențiune – Clasa a VI-a.

Grupul eparhial a fost însoțit la Cluj Napoca de profesorii Deak Istvan și Ciaba Andrei.

„Mulțumesc  profesorilor care m-au pregătit și m-au ajutat să obțin Premiul I, mulțumesc organizatorilor și tuturor celor implicați care au făcut ca acest eveniment să rămână înscris în inima mea, fără a putea fi șters de vreo cerneală a timpului”, a declarat pentru biroul de presă Andrei Utan, care ne-a povestit că este al doilea an în care participă la olimpiada națională de religie, dar anul acesta a alocat mai mult timp învățatului, având un program zilnic de studiu, în vederea pregătirii olimpiadei, fapt care a adus un rezultat foarte bun.

Întrebat fiind despre dificultatea subiectelor, Andrei a răspuns: „Subiectele au avut un grad de dificultate medie, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reușit să fac o lucrare frumoasă” și că experiența întreagă a fost una foarte pozitivă: „Este a doua oară când particip.  Experiența din acest an a fost însă una inedită. Am vizitat foarte multe obiective. Cel mai mult mi-a plăcut ziua de vineri, 2 mai, în care am avut ocazia să vizităm orașul Cluj-Napoca, alături de un ghid turistic”.

Olimpiada din acest an, Anul Național „Cardinal Iuliu Hossu”, găzduită de Eparhia de Cluj-Gherla, a reprezentat și un bun prilej de a merge pe urmele Cardinalului, conduși de tinerii din ASTRU, vizitând biserici și muzee din oraș. Elevii au participat, de asemenea, la conferința „Educația în valorile creștine – Tineri ai Anului «Cardinal Iuliu Hossu»”, susținută de Codruța Fernea (responsabilă cu proiectele Anului „Cardinal Iuliu Hossu” în Eparhia de Cluj-Gherla) și au vizionat filmul „Cardinalul” (în regia lui Nicolae Mărgineanu), dar au și vizitat și s-au rugat la deschiderea Olimpiadei în catedrala „Schimbarea la Față”, catedrala din care Iuliu Hossu și-a păstorit credincioșii.

Preasfinția Sa Claudiu Pop, Episcop de Cluj-Gherla, i-a felicitat și le-a mulțumit elevilor participanți, pe care i-a numit „căutători de adevăr”, pentru că doresc să vadă tot mai mult „chipul adevărat al lui Dumnezeu”.

Felicitări pentru Andrei Utan au venit din partea Preasfinției Sale Vasile Bizău, dar și din partea părintelui prof. dr. Ioan Codrea, inspector eparhial, care a apreciat efortul și implicarea lui Andrei, ceea ce s-a oglindit în rezultatul obținut, nota 10 curat. „Mă bucur pentru reușita lui, dar și pentru faptul că aceasta îi oferă un bun prilej de a aprofunda relația cu Dumnezeu, prin aprofundarea Cuvântului Său”, a declarat pr. prof. dr. Ioan Codrea.  

Biroul eparhial de presă

În Anul 2025, stabilit la nivel național ca fiind Anul „Cardinal Iuliu Hossu” iar în Biserica Catolică, Jubileul Speranței, suntem cu toții chemați să redescoperim rădăcinile libertății noastre de credință, jertfa Episcopilor Greco-Catolici Martiri ai Bisericii lui Hristos. 

Anul „Cardinal Iuliu Hossu” Este un dar pentru toți fiii acestei țări, chemați să redescopere, privind la figura blândă a lui Iuliu Hossu, valoarea unității, a comuniunii și a jertfei pentru credință și idealuri. 

Timpurile pe care le trăim au cu adevărat nevoie de un astfel de exemplu, fiindcă tocmai aceste valori, regăsite în viața Fericitului Ierarh, sunt puse astăzi la grea încercare (PS Claudiu Pop, Episcop de Cluj-Gherla, în Scrisoarea pastorală la începutul Anului „Cardinal Iuliu Hossu”).

Trăim an de bogate haruri revărsate asupra fiilor Bisericii lui Hristos și a lumii întregi, an în care se consolidează și prinde formă și semnul vizibil dedicat cinstirii Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX, prin Sanctuarul care se înalță, cărămidă cu cărămidă, pe pământul Cimitirului Săracilor din Sighetu Marmației. Aici sunt înmormântați cei care s-au jertfit pentru libertatea noastră culturală și de credință: Episcopi, preoți și oameni de cultură, politicieni care și-au iubit țara și care au ales să nu o lase în mâna predătorilor.

Aici suntem invitați an de an, în ce-a de-a doua sâmbătă a lunii Mai, să participăm la pelerinajul în cinstea martirilor, pentru a ridica spre cer rugăciuni care să se reverse asupra noastră prin ploaie de haruri, pentru fiecare „harul de care avem nevoie”, așa cum exprima Preasfinția Sa Vasile Bizău la pelerinajul din 11 Mai 2024.

„În mijlocul grelelor frământări prin care trece lumea -frământări care tot mai fac să întârzie pacea atât de mult așteptată și buna înțelegere dintre neamuri-, avem, iubiților mei fii sufletești, multă și arzătoare lipsă de cuvântul întremător al Bisericii, de tăria neînvinsă ce se poate desprinde din minunea minunilor, care este Învierea din morți a Celui hulit, pângărit și răstignit pe Cruce, ca și din minunatul său Cuvânt, spus mai înainte, Cuvânt care s-a verificat mereu peste veacuri” – sunt cuvintele Episcopului Alexandru Rusu din ultima Scrisoare Pastorală de Paști 1948– care răsună atât de actual în timpurile pe care le trăim astăzi.

Să ne unim în rugăciune sub egida speranței!

Talida Trifoi – Biroul eparhial de presă

Sâmbătă, 10 Mai 2025, va avea loc pelerinajul anual la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației, care se va desfășura după următorul program:

- Ora 9:00 - Procesiune de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

- Ora 10:30 - Sfânta Liturghie Arhierească.

„Cerem Domnului ca, prin mijlocirea Fericiților Episcopi Martiri, să ne dea harul pe care îl dorim”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău la pelerinajul din 11 Mai 2024, îndemnând credincioșii să participe an de an la pelerinajul în cinstea martirilor.

În acest An Jubiliar, în cadrul pelerinajului, se va putea primi indulgența plenară.  

Condițiile pentru a primi Indulgența Plenară sunt următoarele: a fi în starea de har sfințitor, a primi Sfânta Împărtășanie, a exclude orice atașament față de păcat, a fi pelerin la Cimitirul Săracilor pe data de 10 Mai și a spune o rugăciune pentru Sfântul Părinte.

Biroul eparhial de presă