Duminică, 24 mai 2026, Preasfinția Sa Vasile Bizău a celebrat slujba de sfințire a bisericii „Sfântul și Marele Mucenic Gheorghe” din Sârbi - Protopopiatul Sighet, urmată de Sfânta Liturghie Arhierească.

S-au unit în celebrare: părintele Vasile Colopelnic – vicar pentru Vicariatul ucrainean, părintele Vasile Iusco – protopop al Protopopiatului Sighet, părintele Găvrilă Rad – paroh al parohiei Sârbi și un sobor de preoți din Eparhie. A slujit părintele diacon Florin Marc.

În masa Sfântului Altar au fost au fost așezate Sfintele Moaște ale Sfântului Mucenic Gheorghe și ale Sfântului Policarp din Smirna.

„O biserică cu un Altar sfințit ne aduce aminte că trupul nostru este templu al lui Dumnezeu, că Domnul locuiește în cer și pretutindeni pe pământ, dar locuiește mai ales în inima omului credincios. Inima omului este un altar viu, un loc al întâlnirii. Așa cum la biserică venim ca să aducem jertfa noastră de laudă lui Dumnezeu, aceasta fiind un loc al întâlnirii, un loc în care comunitatea se adună și fiecare vine cu darul său, tot așa în inima omului este un loc al întâlnirii, și dacă Dumnezeu are loc în ea, inima omului se lărgește fără să se îmbolnăvească și face loc și celorlalți. Aceasta este darul lui Hristos pentru noi, creștinii: pacea și iubirea pe care ni le lasă, ni le dăruiește.

Dar pentru ca Domnul să locuiască în inima noastră, e nevoie ca noi să îl primim, e nevoie ca noi să păstrăm acest dar în inimă”, a afirmat PS Vasile în cuvântul de învățătură, îndemnând credincioșii să privească biserica nou sfințită ca locul în care, rugându-se împreună cu comunitatea parohială, să se lase locuiți în inimă de Hristos Domnul: Dacă cineva mă iubește, spune Isus, va păzi cuvintele mele. Și Tatăl meu îl va iubi. Și vom veni și vom locui la El (In 17, 23)… Domnul nu poate să fie cuprins nici în templul din Ierusalim, nici în bisericile din lumea întreagă. El se smerește în iubire ca să rămână cu omul. Și dorește să locuiască în inima omului. Pentru aceasta este nevoie ca inima noastră să fie un lăcaș care să-i fie plăcut, să fie o biserică”.

Biserica sfințită astăzi reprezintă jertfa mâinilor credincioșilor comunității din Sârbi, iar mesajul duminicii de astăzi (In 17, 1-13) ne invită la unitate: „Am ascultat în Evanghelia de astăzi cum Isus se roagă ca toți ucenicii lui să fie una: Eu pentru aceștia mă rog. Eu mă întorc la tine, Părinte,  dar ei rămân în lume. Dar nu sunt din lume. Mă rog pentru ei ca să ei să fie una, precum și noi una suntem, Eu în tine, Eu în ei și ei în noi. Iată cât de profund este misterul credinței. Dumnezeu locuiește în om și omul în Dumnezeu”, a afirmat Ierarhul explicând cât de important este ca inima omului să fie un lăcaș sfânt și curat, iar omul să creeze comuniune în jurul lui și armonie în familia lui, în comunitatea lui, acolo unde locuiește, „pentru că Dumnezeu dorește să locuiască cu oamenii, și locuirea Lui se manifestă prin comuniune, armonie și iubire”.

Preasfinția Sa Vasile l-a felicitat pe părintele paroh Găvrilă Rad pentru munca depusă în această parohie, oferindu-i o Diplomă de merit bisericesc, „în semn de apreciere și recunoștință pentru contribuția adusă la edificarea lăcașului de cult, un semn vizibil în această localitate a mărturisirii credinței și unității Bisericii lui Hristos, după exemplul înaintașilor și al Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici Români”.

La final, părintele Rad a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru ziua plină de har trăită împreună, Preasfinției Sale Vasile pentru rugăciune, încredere și răbdare, părintelui protopop, colegilor preoți, surorilor călugărițe, domnului primar, corului „Angeli” din Cluj-Napoca (dirijor Angela David), curatorilor, credincioșilor din parohie și din alte parohii, care s-au unit în rugăciune.

Date despre biserica din Sârbi – preluate din Însemnarea introdusă în masa Sfântului Altar

Parohia Sârbi a fost atestată ca parohie în anul 1660, conform Șematismului Episcopiei Greco-Catolice Române a Maramureșului din anul 1932. În această localitate există două biserici de lemn, ridicate în anii 1665 și 1852, amândouă având hramul Cuvioasa Paraschiva.

În vremea prigoanei comuniste, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, atât aceste biserici, precum și toate bunurile parohiei, au fost trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe sau a Statului Român.

După căderea regimului comunist și redobândirea libertății de credință, Parohia Greco-Catolică Sârbi s-a reînființat în anul 1994. La început, Sfintele Liturghii și celelalte oficii religioase au fost săvârșite în aer liber, în fața bisericii vechi, iar mai apoi, din pricina alungării credincioșilor, în diferite case particulare.

În anul 2002 s-a cumpărat o casă parohială unde s-a celebrat Sfânta Liturghie până în anul 2017.

De la reînființare și până în prezent au slujit în această parohie mai mulți preoți din Eparhia de Maramureș, iar din anul 2009 parohia este păstorită de părintele Găvrilă Rad care, împreună cu credincioșii și curatorii, au început zidirea noii biserici parohiale.

Sfințirea locului și punerea pietrei de temelie a noii biserici parohiale a avut loc pe data de 8 septembrie 2010.

Biserica este zidită din cărămidă, după planurile arhitectului Alexandru Costin, având ca model vechile biserici de lemn din Maramureș. Este în formă de cruce, având un turn-clopotniță deasupra pronaosului, iar interiorul este compartimentat după stilul gotic târziu, spațiu care îndeamnă la rugăciune și reculegere.

Lucrările au început la 10 octombrie 2010 și s-au desfășurat în mai multe etape.

Din anul 2017, Sfintele Liturghii se săvârșesc în noua biserică.

În anul 2018, prin grija părintelui Găvrilă Rad și a credincioșilor, s-a achiziționat un iconostas vechi din biserica greco-catolică neretrocedată din Oarța de Jos, care a fost restaurat în întregime și montat în noua biserică.

Biroul eparhial de presă