Doi episcopi, Preasfinția Sa Vasile Bizău și Preasfinția Sa Caudiu Pop, au participat la hramul parohiei „Neprihănita Zămislire” din Jibou, care s-a desfășurat duminică, 8 decembrie 2024.

S-au alăturat celebrării Sfintei Liturghii Arhierești, alăruti de pr. paroh Matei Chiriloaei, rectorii Seminarelor Teologice din Cluj-Napoca și Oradea, pr. Marius Furtună și pr. Anton Cioba, precum și un sobor de preoți invitați la sărbătoare. 

„O viață întreagă mă leagă de acest oraș și de această parohie”, a  afirmat Preasfinția Sa Claudiu, episcop de Cluj-Gherla, în cuvântul de învățătură, amintind faptul că Jibou este localitatea sa natală și mulțumind totodată Preasfinției Sale Vasile pentru invitația de a celebra împreună Sfânta Liturghie arhierească în această frumoasă parohie.

„Evanghelia de astăzi (Mt. 13, 24-30.37-43) ne vorbește despre o femeie, o femeie gârbovă și, după cum știți, în Sfânta Scriptură și cifrele și locurile sunt simbolice. E o femeie care e bolnavă, e gârbovită de 18 ani și Isus o vindecă într-o zi sâmbătă, iar răspunsul celor mai mari de Israel nu este așa cum ne-am aștepta, unul de bucurie.

Cum să te bucuri când o fiică o soră din mijlocul comunității tale este vindecată după 18 de ani de boală? Problema lor este că a fost vindecată de către Isus sâmbăta. Și atunci El face referință la cele șase zile pe care le avem la dispoziție. Apropo de simbolism: deci sunt șase zile la care cei mari, care nu-l înțeleg pe Isus și îl condamnă, fac referință la șase zile; pe de altă parte avem 18 ani, de trei ori câte șase. Și atunci înțelegeam că suntem în împărăția Prințului alungat al satanei, al șarpelui din vechime. Și de fapt, aceasta este boala de care suferă femeia și de care suferim cu toții: suntem aplecați înspre pământ și cumva suntem ca și cum am avea un jug pe gândul nostru care ne apleacă tot mai mult în jos”. Sunt cuvintele Preasfinției Sale Claudiu, rostite în cuvântul de învățătură, încercând să schițeze imaginea femeii gârbove în care ne putem regăsi și noi, femeie pe care Isus o scapă de suferința care o apleacă și o invită să privească din nou în sus, spre Dumnezeu, cel care o poate îndrepta, o mântuiește.

„De aceea suntem de fapt toți astăzi aici; pentru că, într-un fel sau altul, toți am fost mântuiți de această boală, în care ne plăcea să ne aplecăm și să privim doar pământul și am ajuns aici în Casa Domnului, privind Cerul. Coloana vertebrală a noastră nu mai este încovoiată, ci a fost vindecată și ne simțim nu doar oameni ai acestui Pământ.

…Dincolo de toate suferințele noastre, chiar dacă sunt suferințe depline, de trei ori câte șase. 666 știm că în Apocalipsă este cifra celui rău. Chiar dacă cel rău o are undeva în posesie pe deplin pe această femeie, ajunge un Cuvânt al lui Isus și femeia se îndreaptă și își ridică ochii înspre Cer”, a punctat Ierarhul de Cluj, amintind totodată că această sărbătoare a parohiei Jibou, cu hramul „Neprihănita Zămislire” ne invită să ne îndreptăm atenția către o altă femeie: „Maica Sfântă, cea care a beneficiat darul minunat de a fi concepută fără păcatul strămoșesc, ea ne vorbește despre viața noastră, ea ne vorbește despre speranța noastră despre o nouă realitate care ne scoate cu totul din cea în care trăim, oricât de grea, oricât de dificilă, și ne proiectează în veșnicie. Și Maica Sfântă este cea care ni-l aduce în lume, ca și dar Ceresc, pe Pruncul Isus”.

„Isus nu așteaptă să fim perfecți pentru a ne iubi, ci ne iubește pentru ca noi să devenim perfecți prin iubirea Lui… Isus vine ca prunc într-o iesle la nivelul Pământului tocmai fiindcă noi, care în acel moment aveam coloana aplecată înspre pământ, să îl putem vedea. Vine acolo unde îl putem vedea.

Dar în același timp, ne conduce privirea și ne îndreaptă șira spinări, înspre momentul Crucii, în care va trebui să îl privim în sus. Și trăim în aceste două realități din viața noastră: pe de o parte suntem în fiecare zi chemați de lumea în care trăim, de cel rău, să ne aplecăm spre cele de jos, să ne concentrăm doar spre ceea ce există jurul nostru. Dar chemarea lui Isus și a Maicii Sfinte este aceea de a ne îndrepta, de a privi spre cele de sus. Și nu este nimic altceva decât chemarea la a ne trăi Botezul. Fiindcă noi, în momentul Botezului, am spus-o cu toții, noi sau nașii voștri, că renunțăm la cel rău, la lumea aceasta și ne îndreptăm spre Hristos” (PS Claudiu Pop).

„Îi mulțumesc Preasfințitului Vasile, pentru prezența sa în locul nostru, pentru modul în care se îngrijește de noi, pentru modul în care ne păstorește și ne îndrumă tot timpul. Îi mulțumim și pentru faptul că are răbdare, ne ascultă și încearcă tot timpul să ne ajute să ajungem cât mai aproape de Dumnezeu.

Mulțumesc Preasfințitului Claudiu, fiu al acestei comunități Știm că astăzi aniversează ziua minunată a consacrării întru episcopat și îi urăm La mulți ani, să ne păstoriți cu credință și cu înțelepciune!”, a afirmat la finalul celebrării părintele paroh Matei Claudiu Chiriloaei, mulțumind totodată autorităților locale prezente și colegilor preoți care s-au unit sărbătorii, persoanelor consacrate, consiliului curatoral și tuturor credincioșilor, precum și corului seminariștilor din Oradea și Cluj-Napoca, condus de prof. dirijor Radu Mureșan.

Felicitări pentru aniversarea consacrării episcopale a Preasfinției Sale Claudiu au venit din partea Preasfinției Sale Vasile Bizău, Ierarh de Maramureș.

Evenimentul s-a încheiat cu un recital de colinde oferit de corul de seminariști.

Biroul eparhial de presă

La împlinirea a 35 de ani de la regăsirea libertății în România, profund recunoscătoare față de Dumnezeu, Biserica Română Unită, Greco-Catolică mărturisește zestrea moștenirii sale de credință și misiune în slujba neamului românesc.

Această chemare, inspirată de generația episcopului Inocențiu Micu în zorii modernității, după unirea cu Biserica Romei, a contribuit providențial la forjarea demnității creștine dimpreună cu vocația europeană a întregii nații.

Misiunea înfăptuită de Școala Ardeleană, inspirată de slujirea Evangheliei în suflete, de mărturia ei de libertate, evenimente precum Adunarea de la Blaj din 1848, dar și înfăptuirea Unirii din 1918, stau mărturie în favoarea demnității naționale românești de marcă europeană. Mai aproape de noi, istoria desființării și a persecuției Bisericii Greco-Catolice, exemplul și alegerile Cardinalului Martir Iuliu Hossu și a generației sale, confirmă cu luciditate recunoașterea României într-un univers transfigurat de libertatea în fața oricărei tiranii.

Identitatea românească s-a forjat, așadar, în temeiul legăturii cu Apusul creștin și civilizat. Fidelitatea față de un asemenea parcurs exprimă, astăzi mai mult ca oricând, demnitatea firească și dreptul nației noastre de a fi parte a civilizației occidentale, drept pe care și l-a câștigat prin jertfă.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

„Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”  a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău duminică, 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, în biserica tuturor românilor din Șișești, unde a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească împreună cu părintele paroh Gabriel Horț și un sobor de preoți din Eparhie.

„Cuvântul Domnului din această duminică, (Mt. 22, 1-14 - Parabola invitaților la nuntă), ne invită să intrăm în logica Împărăției lui Dumnezeu, ne invită cu generozitate și gratuitate, cu așteptare, să dăm curs invitației.

Fiind Ziua națională a României, astăzi întreaga națiune este invitată să intre în logica Împărăției, a bucuriei, a nunții Fiului lui Dumnezeu”, a punctat Ierarhul de Maramureș, explicând cum logica lui Dumnezeu este una a incluziunii, este una care-i cuprinde pe toți, Dumnezeu îi cheamă și pe cei din centru ca și pe cei de la marginile societății, dar și pe cei care sunt în marginea vieții sau în căutarea drumului lor.

Împărăția lui Dumnezeu se află în interiorul fiecăruia, este  căutarea profundă după împlinire, după pace, după fericire, este un deziderat profund al inimii omului.

În totală opoziție cu Împărăția lui Dumnezeu se află împărăția omenească, care caută să strângă bunuri și aleargă după putere. Puterea creează mereu conflicte, iar oamenii se află mereu incomodați atunci când primesc invitația de a intra într-o logică nouă, logica de a crea bogăție în fraternitate și nu bazată pe exploatarea semenilor.

„Mulți sunt chemați, puțini aleși”, a afirmat PS Vasile, explicând faptul că a lua parte la nunta Domnului înseamnă a trăi acest lucru cu responsabilitate, a îmbrăca haina spirituală adecvată, la fel cum, atunci când participăm la evenimente, e normal să ne îmbrăcăm adecvat, în sintonie cu realitatea și demnitatea evenimentului. Îmbrăcămintea sufletului sunt virtuțile: milostivirea, bunătatea, iertarea, dragostea.  

„Aleșii sunt cei care dau curs chemării, cei care se pregătesc, care intră în logica nouă a iubirii lui Dumnezeu și trăiesc în lume în forma de a vesti ei înșiși timpul nou, Împărăția lui Dumnezeu prezentă în mijlocul nostru”, a conchis Episcopul de Maramureș.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost urmată de Te-Deumul cu ocazia Zilei Naționale a României și de Parastasul celebrat la mormântul servului lui Dumnezeu Vasile Lucaciu, ctitor al bisericii din Șișești. La final a avut loc depunerea de coroane la mormântul părintelui Vasile Lucaciu. 

Biroul eparhial de presă

Joi, 28 noiembrie 2024, s-a desfășurat, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, întâlnirea anuală a preoților din Eparhia de Maramureș.

Întâlnirea a debutat cu rugăciunea Acatistului Fericiților Episcopi Martiri.

După salutul călduros al Preasfinției Sale Vasile Bizău și îndemnul la o colaborare mai strânsă a preoților cu Episcopul și a preoților între ei, părintele Cristian Langa (Eparhia de Cluj-Gherla) a expus participanților conferința „Nu se improvizează nici martiriul nici veșnicia. Repere de pregătire pentru veșnicie în corespondența viitorului Episcop Martir Ioan Suciu”.

„Întâlnirea zilnică cu Domnul este principalul lucru care să caracterizeze viața preotului, cu ochii îndreptați fiind înspre Episcopii noștri martiri”, a afirmat părintele Langa, care a adus în lumină și posibilitatea mai puțin plăcută în care putem să cădem: să simțim o suprasaturație de informații atunci când vorbim despre martiri, iar noi să simțim viața lor ca fiind un capitol închis al istoriei, care nu ne privește.

Astfel a invitat părintele la asumare: „a ne asuma încă de acum perspectiva veșniciei și perspectiva martiriului”, prezentând fragmente din scrisori trimise între anii 1924-1948, de către viitorul Episcop Martir Ioan Suciu surorilor sale sau fiicelor sale spirituale, texte atent alese spre a urmări perspectiva martiriului și a veșniciei în trăirile spirituale ale Episcopului, „perspectivă foarte prezentă în viața sa”.

„Martiriul nu este ceva improvizat și nu îl furnizează alții (alții îl pot prilejui), el se pregătește zi de zi până când, dacă, îi vine timpul. Acesta se trăiește zilnic, pentru că zilnic suntem văzuți de Domnul”, a afirmat pr. Langa, aducând în lumină cuvintele lui Isus în evanghelia după Luca (9,23): „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”.  

„Moartea trebuie să fie cel mai de seamă act al vieții noastre”, a punctat părintele, explicând cum moartea martirilor este „încununarea vieții trăite în Dumnezeu, în spiritul credinței, al jertfei, al carității, al speranței. Moartea și veșnicia se pregătesc de-a lungul întregii vieți. Cine nu se pregătește la moarte, nu știe să trăiască. În timpul vieții adu-ți aminte că trebuie să mori și-n ceasul morții, că trebuie să trăiești… Martiriul episcopilor au fost încununarea unui lung parcurs care a durat o viață întreagă, cel puțin de când au decis ca viața lor va fi dată în mâinile Domnului, prin consacrare preoțească și a fost o continuă potrivire a pașilor, a inimii, a minții, o resincronizare, o dorință de creștere”.

 „Martirii sunt cununa de aur a Bisericii noastre” a afirmat Preasfinția Sa Vasile, care a invitat preoții să fie implicați și prezenți în ceea ce fac, în celebrări, în relațiile cu semenii, fără să uite să se pună în genunchi, deoarece „acel puțin pe care noi îl facem, în mâna Domnului se îmbogățește”. „Rezultatele nu sunt după așteptări întotdeauna, dar încrederea în Dumnezeu ne îndeamnă să fim conștienți că Dumnezeu se folosește și de cei mici și de cele slabe, ca sa-i jeneze pe cei mari și tari. Astfel putem să privim cu realism și credința Bisericii noastre în spațiul din țara noastră”, care poate să facă diferența.

Ierarhul a adus în lumină faptul că în 24 decembrie se deschide în Biserica Catolică Anul Jubiliar 2025, iar anul 2025 va fi și Anul Cardinal Iuliu Hossu, la nivel național, invitând preoții să se alăture inițiativelor de cinstire a memoriei Episcopului Martir Iuliu Hossu, dar și a tuturor episcopilor martiri.

Întâlnirea s-a încheiat cu prezentarea calendarului eparhial de evenimente din cadrul Anului Jubiliar 2025, de către părintele vicar general Florin Fodoruț și cu o agapă frățească.

Eparhia greco-catolică de Maramureș are în acest moment 143 de preoți și 165 de parohii, distribuite în 11 protopopiate.

Biroul eparhial de presă

Au apărut calendarele pentru anul 2025, editate de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș. Calendarele se pot achiziționa de la biroul Contabilitate din cadrul instituției (Str. Vasile Lucaciu, 50, Baia Mare), dar și din parohiile greco-catolice de pe teritoriul Eparhiei. Sunt disponibile următoarele modele: 

Calendar de perete (o foaie): Dimensiuni: 68 x 48 cm Limbi: Română, Maghiară, Ucraineană Preț:  6 Ron
Calendar cu spirală: Dimensiuni: 34 x  23 cm Pagini: 12 Tema: Fragmente din cartea Scrisori Pastorale de Ep. Dr. Alexandru Rusu Preț:  12 Ron
Calendar Liturgic: Dimensiuni: 16 x 9,5 cm Pagini: 64 Preț:  6 Ron

Biroul eparhial de presă 

Alături de colegi de generație și de fostul rector al Institutului teologic din Baia Mare, pr. Manu Mircea, părintele protopop Emil Gîrboan și-a sărbătorit 30 de ani de preoție în parohia „Sfânta Cruce” din Baia Mare.

Sărbătoarea a avut loc duminică, 24 noiembrie 2024 și a cuprins celebrarea Sfintei Liturghii împreună, urmată de un moment festiv de socializare pregătit de către familia părintelui, care i-a fost alături în toți acești ani de slujire preoțească.

„Cu siguranță drumul ales, plin de renunțări și sacrificii, nu a fost un drum ușor pentru părintele Gîrboan, așa cum știm cu toții, preoți și persoane consacrate, dar suntem convinși că acesta este cel care ne aduce cea mai mare împlinire”, a afirmat în cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii părintele Angel Zareczki, care a pus accentul în omilia sa pe faptul că slujirea Bisericii lui Hristos nu este un lucru ușor, dar este cu siguranță cel care ne dă cea mai mare libertate.

Părintele a vorbit despre „detașarea” și „atașarea” de lucrurile lumești, prima fiind cea care ne conferă libertate, în schimb, faptul de a fi atașați de lucrurile materiale, ne face dependenți, mai puțini liberi.

„Este mare dar de la Bunul Dumnezeu ca oamenii să fie împreună, uniți de o putere: puterea respectului, puterea prieteniei, puterea dragostei. Noi azi suntem aici împreună cu colegii preoți și cu toții am venit aici mânați de puterea lăuntrică a prieteniei, de acel har al lui Dumnezeu care poate să unească oamenii, să-i aducă împreună, să îi facă să se simtă liniștiți, să se simtă acasă în biserică. Îi mulțumim Bunului Dumnezeu că a rânduit să fim astăzi împreună, să ne bucurăm unii de alții și cu inima deschisă să înălțăm rugăciunea noastră către El”, a afirmat părintele paroh Costin Laurențiu, care a oferit părintelui Gîrboan, din partea parohiei, un frumos aranjament floral, împreună cu urările de sănătate, putere și răbdare în misiunea încredințată.

„Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe părintele Gîrboan. Îi mulțumim pentru cei 30 de ani de slujire, de rugăciune, de jertfă, alături de soția și fiul lor Tudor. Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate, slujire statornică și să ne putem bucura și pe mai departe împreună de astfel de momente aniversare”, a afirmat la final părintele Coroian Nicolae.

Cu multă emoție, părintele protopop a mulțumit tuturor colegilor, parohiei, corului și tuturor celor care s-au alăturat sărbătorii.

Biroul eparhial de presă