Congregația Fiicele Îndurării  Str. Rodnei, nr. 21 Satu Mare   Contact:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Principala misune a Congregației „Fiicele Îndurării” din Satu Mare este aceea de a ajuta persoanele aflate în nevoi, defavorizate și care nu au o familie sau o casă în care să locuiască. Astfel, congregația a înființat o asociație, sub aceaș nume, care să-i permită să facă acest lucru. 

Asociația „Congregația Fiicele Îndurării” şi-a stabilit drept scop promovarea valorilor şi învăţăturilor religiei catolice, prin asistenţă socială complexă şi educaţie în spirit religios, acordate copiilor aflaţi în dificultate, în vederea asigurării tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea fizică, psihică şi morală, pentru asigurarea de şanse egale în societate. 

MISIUNEA casei de tip familial - este imbunătăţirea şi creşterea calităţii vieţii copiilor aflaţi în dificultate - lipsiţi de familie, defavorizaţi, a căror creştere nu poate fi asigurată de familie, a căror sănătate sau dezvoltare fizică, morală, intelectuală este primejduită în familie - fără discriminare, până la integrarea sau reintegrarea acestuia în familie.

Surorile Fiicele Îndurării orientează copiii ca:       

• să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de Dumnezeu și faţă de oameni;
• să devină persoane libere, capabile să-şi asume responsabilităţi;
• să fie solidari, drepţi, loiali şi deschişi în relaţie cu alţii;
• să se oblige la construirea unei societăţi mai morale;
• să aibă un stil de viaţă în armonie cu credinţa lor crestină;
• prin educaţie să se indeplinească în acelaşi timp şi misiunea bisericii.
• să fie capabili să-şi asume rolul principal în propria dezvoltare spirituală, culturală şi socială

SCOPUL casei de tip familial    

• educarea copiilor pentru credinţă.  
• evitarea factorilor de risc şi scoaterea copilului din mediul defavorizant;
• crearea unei forme alternative de habitat rezidenţial de tip familial la nivelul standardelor europene şi în conformitate cu strategia naţională şi judeţeană privind protecţia copilului, cărora li se oferă siguranţă, încredere şi respect în toate aspectele vieţii lor;
• apropierea, cât mai mult posibil, de climatul familial în desfăşurarea vieţii şi activităţii din casa, având în vedere dorinţa copiilor de a se simţi ca în familie;
• pregătirea copiilor pentru reintegrarea în familie biologică şi pentru viaţa alături de familia pe care o vor întemeia ei la vârsta potrivită;
• prin educaţie să-şi întărească încrederea în forţele proprii şi în alte persoane.

Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei Str. Unirii nr.8 445200  Negrești-Oaș jud. Satu-Mare tel/fax: +40261854278 email:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. website: www.stjoseph-apparition.org

CONGREGAŢIA SURORILOR SFÂNTULUI IOSIF AL APARIŢIEI a fost fondată în seara de Crăciun a anului 1832, la Gaillac, în sud-vestul Franţei, de către Sfânta Emilia de Vialar. Născută într-o perioadă de mari transformări social-culturale, economice, dar şi religioase, cea a Revoluţiei Franceze şi provenind dintr-o familie înstărită, Emilia îşi dă seama de suferinţele celor din jurul său, mai ales ale celor săraci. Vede copiii care cerşesc pe străzi în loc să meargă la şcoală, bolnavii lipsiţi de îngrijire, mamele care nu au cele necesare pentru a-şi hrăni familia. Încearcă să-i ajute cu posibilităţile pe care le are şi formează împreună cu prietenele sale, un grup care are acest scop. Întâmpină împotrivirea tatălui său şi a guvernantei, care nu erau de acord ca săracii să-i deranjeze şi să le aducă mizerie în casă. Simte tot mai mult chemarea lui Dumnezeu de a fonda o operă prin care s-ar putea dedica în întregime slujirii celor nevoiaşi. După câţiva ani de aşteptare, Providenţa Divină îi trimite semne prin care vocaţia sa este confirmată. Primind moştenirea de la bunicul său, întemeiază chiar în satul său natal Congregaţia care va purta numele Sfântului Iosif al Apariţiei.

Încă de la început, Sfânta Emilia a fost deschisă pentru a răspunde apelurilor venite din diferite continente. A fondat comunităţi în Algeria, Tunisia, Ţara Sfântă, Grecia, Italia, Malta, Anglia, Birmania, Australia etc., unde surorile s-au pus la dispoziţia celor care aveau nevoie de ajutor, indiferent de rasă, religie sau stare socială.

Carisma

Intuiţia sa de fondatoare îşi are izvorul în două experienţe spirituale profunde:

• Contemplarea „imensei carităţi” pe care Dumnezeu o are faţă de umanitate, prin viziunea celor cinci răni ale Mântuitorului;
• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif, aşa cum se prezintă în Evanghelia după Matei (1, 18 -21).

Numele ales de Sfânta Emilia exprimă misiunea şi spiritualitatea Congregaţiei: a contribui la împlinirea planului de mântuire al iubirii lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Sfântul Iosif. Marcată de misterul lui Dumnezeu care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe unicul său Fiu”, care a luat asupra sa toate suferinţele umanităţii, Sfânta Emilia a simţit că în interiorul său arde un foc, care o face să-şi dea chiar şi viaţa, urmându-l pe Cristos.

Din cuvintele Sfintei Emilia de Vialar:

„Vom continua să consacrăm forţele noastre, bunurile noastre, viitorul nostru şi dacă e nevoie, chiar viaţa noastră, alinării celor necăjiţi, îngrijirii bolnavilor şi a săracilor, educaţiei copiilor şi tuturor operelor de caritate”; „Cât  de satisfăcută ne este inima când aducem fericire cuiva şi  alinăm suferinţele omenirii!”

Din Constituţii:

„Prin operele de caritate cărora li se consacră surorile, Congregaţia este prin vocaţie un semn viu al iubirii lui Dumnezeu care se întrupează şi atinge oamenii prin gesturi omeneşti.”(NR.4)

Cele 5 cuvinte cheie care descriu spiritualitatea congregaţiei sunt:

• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif
• Contemplarea rănilor Mântuitorului
• Spiritul de reculegere
• Operele de caritate
• Zel misionar

PREZENŢA ȘI ACTIVITATEA DIN ROMÂNIA

Zelul misionar al Sfintei Emilia a contagiat multe persoane, care continuă să urmeze exemplul său. Azi, Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei sunt prezente în 29 de ţări din toate continentele.

În România, misiunea a fost deschisă în 1992. Congregaţia a fost chemată să ajute la evanghelizare în Biserica Greco-Catolică, în anii de după căderea Comunismului.

După multă rugăciune şi căutare a voinţei lui Dumnezeu, în dialog cu ierarhia locală a Bisericii, prima comunitate s-a stabilit la Bistriţa (doar 6 luni), iar apoi la Cluj-Napoca, în Cartierul Mănăştur, în Eparhia de Cluj-Gherla.

În 1995, ca urmare a apelului Bisericii Greco-Catolice locale, s-a deschis a doua comunitate la Negreşti-Oaş (Eparhia de Maramureş). La început, comunitatea a fost formată din două surori, iar după venirea Sorei Davidica Conti, în 1997, ca superioară a comunității, au fost trei membre. Sora Davidica a rămas în această misiune până la sfârșitul anului 2007.

Prezența surorilor a fost prețioasă pentru deschiderea unor drumuri noi în ceea ce privește evanghelizarea, ecumenismul și slujirea celor mai săraci.             

Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, gesturile noastre se concretizează în diferite activităţi, atât la Negreşti Oaş, cât şi la Cluj-Napoca:

• Evanghelizare prin cateheză la grupuri de vârstă diferită, predarea religiei în şcoli, diferite activităţi pastorale la nivel local şi eparhial;
• Promovare umană: însoţirea şi ajutorul copiilor şi a familiilor în dificultate, ajutor pentru copiii cu risc de abandon şcolar, vizite în familii şi la spital, primirea şi ascultarea persoanelor în nevoie ;
• Ecumenism: cu gesturi simple încercăm să fim o punte de comuniune între diferite confesiuni.

Dintre cele 6 surori provenind din România, la ora actuală 4 activează în ţară. Una la Cluj, iar 3 (sr. Elena, sr. Nela, sr. Kati) sunt prezente la Negreşti Oaş. Superioara comunităților din România este sr. Kati Tatov.

Cuvintele Sfintei Emilia răsună şi astăzi în inimile celor care doresc să-i urmeze exemplul:

„Mergeţi, şi cu tot ceea ce aveţi şi veţi primi, faceţi tot binele care vă stă în putinţă!”

Comunitatea din Negrești Oaș:

Sr. Elena Martin

Sr. Nela Ciobanu

Sr. Ecaterina Tatov

Ordinul Fraților Minori Capucini Conventul „Sf. Francisc de Assisi”  str. Alexandru Ivasiuc nr. 19 435500 – Sighetu Marmației jud. Maramureș (+40) 262 314159 website: www.ofmcapucini.ro Guardian: Fr. Vicenţiu Bejan

Prezenţa fraţilor capucini la Sighetu Marmaţiei îşi află începutul odată cu sosirea pr. Filippo Aliani, un frate capucin din Provincia Emilia Romagna.
Având ca scop principal activitatea socială, pe lângă convent s-a dezvoltat şi Oratoriul "Sfântul Francisc", care îşi propune educarea tinerilor şi a copiilor din cadrul Grupului "Speranţa", şi implicarea lor în diferitele activităţi socio-caritative.

Activitatea socială rămâne obiectivul principal al fraternităţii din Sighetu Marmaţiei, în colaborare cu Surorile Benedictine din localitate. O frecvenţă destul de amplă se înregistrează în privinţa activităţilor de voluntariat pe lângă casele de copii de tip familial şi orfelinate, pentru circa 20 de astfel de centre oferindu-se lunar un ajutor constând în alimente.       Oratoriul este frecventat zilnic de nenumăraţi copii şi tineri, fiind deschis tuturor celor care doresc să se destindă, să fraternizeze şi să se formeze în spirit franciscan, prin participarea la activităţile şi catehezele propuse.

Pe plan pastoral, fraternitatea colaborează cu Parohia Greco-Catolică din localitate, fiind implicată intim în animarea liturgică.

Demnă de amintit este şi activitatea de la Centrul de zi "Micul prinţ", care cuprinde program "after-school" în timpul anului şcolar şi un campus pentru copii în tot timpul verii. Centrul este frecventat de aproximativ 30 de copii care găsesc un spaţiu şi un ambient propice pentru afectuarea temelor dar şi pentru momente de socializare şi destindere.

De câţiva ani, din iniţiativa fraţilor, în oraş a fost amenajată şi o baie publică, destinată acelor persoane care nu au acasă posibilitatea unei igiene adecvate. Activitatea în acest spaţiu se desfăşoară după un program bine stabilit şi conform unor criterii sociale minime.

În anul 2012 a fost inaugurată şi "Casa Speranţei", un proiect care îşi propune să ofere o locuinţă persoanelor aflate în dificultate şi celor care, la împlinirea vîrstei de 18 ani, părăsind orfelinatul, caută un adăpost sigur.

Pe lângă acestea, în sânul acestei fraternităţi, o activitate rodnică o reprezintă aceea a voluntariatului estiv, prin organizarea de campusuri pe toată durata verii. Această activitate este pregătită prin organizarea "Zilei voluntariatului", în luna iunie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea tinerilor pentru a participa la aceste proiecte. În fiecare an sunt organizate patru campusuri de tip şcoală de vară, două în oraş şi două în satele din împrejurimi, la care participă nenumăraţi copii şi tineri; aceste campusuri reprezintă un prilej potrivit pentru a petrece timpul împreună, a învăţa lucruri noi, pentru cunoaştere reciprocă şi creştere umană şi spirituală.

Fr. Vicenţiu Bejan - Guardian   

Fr. Irinel Lenghen - Vice-guardian, Econom convent  

Fr. Anton Tancău - Responsabil Oratoriu

Surorile Benedictine de Caritate str. Pintea Viteazu nr. 33A 551600 Sighetul Marmației jud. Maramureș tel: +40262311088 Superioară: Rus Livia

Congregația Surorilor Benedictine de Caritate, este o familie religioasă altoită pe marele și secularul arbore benedictin, fondată în 1908 la Roma de către călugăriţa benedictină de clauzură Maica Colomba Gabriel, de origine poloneză, pe care Domnul a chemat-o departe de patria sa, unde, la umbra crucii, face să înfloarească această tânără mlădiţă a Ordinului Benedictin de viaţă activă: Congregația Surori Benedictine de Caritate.

Congregația este o comunitate religioasă în Biserica lui Cristos, unde fiecare soră prin profesiunea sfaturilor evanghelice, caută pe Dumnezeu prin urmarea lui Cristos cast, sărac şi ascultător, ducând la împlinire dăruirea sa totală ca şi sacrificiu oferit Tatălui pentru ca existenţa sa întreagă să devină un act neîntrerupt de cult în caritate. Aceasta dorea Fondatoarea Maica Colomba Gabriel când scria:

„Religioasa este consacrată în mod unic gloriei lui Dumnezeu, este un suflet oferit  exclusiv lui Dumnezeu”.

În inima Maicii Colomba surorile nutrite la spiritualitatea Regulii Sfântului Benedict, dau laudă lui Dumnezeu și își oferă slujirea lor în diferite câmpuri de apostolat, conform dorinței fondatoarei lor care le invită: „să meargă acolo unde este un suflet de călăuzit, o inimă de mângâiat, un trup suferind de înălțat.“

Congregația este aprobată de Sfântul Scaun, constituită de drept pontifical, aparţine vieţii şi sfinţeniei Bisericii, este subordonată Supremei sale Autorităţi şi legilor ecleziastice privitoare la viaţa religioasă şi consacrată. Spiritul benedictinei de caritate, care trebuie să fie un înger de sacrificiu pentru aproapele,  se dedică în totalitate slujirii salvifice a lui Cristos în favoarea fraţilor  şi trăieşte într-o comunitate: Orante - capabilă de dăruire şi rugăciune, Cristocentrică - avându-L pe Cristos mereu în centrul existenţei, Misionară - participând la misiunea ce îi este încredinţată, Ecleziastică - trăind în societate cu responsabilitate, apartenenţa la Congregație şi la Biserică.

Astăzi congregația are 90 de surori răspândite în 15 case în Italia, Madagascar și România.

Scurtă istorie a prezenţei în România

Congregația Surorilor Benedictine de Caritate îşi desfăşoară activitatea în România de peste douăzeci de  ani. În vara anului 1994 (29 iunie) se deschide la Sighetu Marmaţiei prima casă a Congregației.

La sosirea primelor surori în România nu se ştia prea bine în ce chip vor desfăşura misiunea lor. Cei care au dat un stimulent şi o direcţie misiunii au fost copii care cereau pâine şi astfel, au orientat această prezenţă în favoarea lor. Surorile Benedictine de Caritate au reînnoit spiritul fondatoarei lor, şi tuturor copiilor celor mai săraci din cartierele Sighetului au deschis uşa casei lor pentru a-i hrăni, îmbrăca, educa, şi ajuta să-şi petreacă timpul într-un mod mai plăcut, sănătos şi ferit de pericolele străzii. Surorile au răspuns astfel chemării lor - precum Maica Colomba la Roma - de a transmite iubirea lui Dumnezeu fraţilor celor mai mici şi nevoiaşi. În scurt timp, surorile au fost sprijin şi pentru tinerele care nu aveau un rost în viaţă, o familie, un sprijin moral şi material. Numărul copiilor şi a tinerelor creşte, şimţindu-se nevoia pentru noi spaţii: ateliere de croitorie, tricotaje, săli de studiu, sală de mese, serviciu duşuri şi spaţiu pentru o casă, o adevărată familie pentru cine nu avea familie.

Aşa se instituie Fundaţia Casa Famiglia Madre Colomba însuflețită și călăuzită de sora Bianca- Neria Santori osb, delegata  pentru România.

Astăzi Casa Famiglia Madre Colomba cu sediul în strada Pintea Viteazu nr 33/A din Sighetu Marmaţiei îşi desfăşoară activitatea în strada Mihai Viteazu nr 67, unde funcţionează o grădiniţă care poartă numele Fondatoarei: Grădiniţa Madre Colomba, pentru copiii cei mai mici, săli de clasă pentru elevii care fac parte din Proiectul Ai carte ai parte, în vederea prevenirii abandonului şcolar, casa familială pentru tinere cu nevoi, servicii pentru igienă şi asistenţă medicală, săli pentru educaţie catehetică a copiilor parohiei Greco-Catolice şi formarea morală, religioasă a tinerilor. Un număr de trei benedictine împreună cu şaisprezece angajaţi și zece voluntari se dăruiesc cu un altruism fără margini pentru a sluji aproapelui cu spiritul Maicii Colomba care era: O femeie deschisă, cu caracter ferm, o mamă afectuoasă, înţelegătoare, conştientă, care călăuzeşte cu tărie şi cu dragoste pentru a sluji. (Pr.V.Ceresi)

Precum Maica Colomba, surorile nu sunt singure pentru a face să crească o asemenea operă, alături de ele sunt multe persoane generoase care prin harul lui Dumnezeu se dăruiesc în apostolatul activ împreună la Sighet. Misiunea acestei comunități este un răspuns la nevoile societății de azi, ca suport în favoarea familiilor sărace, dezorganizate și a celor mai nevoiași, indiferent de etnie, stare socială, naționalitate și religie.

Viziunea este conectată la necesitățile societății locale cu contribuție la creșterea calității vieții, la formarea de buni locuitori cărora să le pese de cei din jur, formarea lor la datoria respectului și iubirii reciproce, victoria asupra tendințelor spre individualism și participarea activă la viața socială,  educând în acest scop sentimentul natural al sociabilității coroborat și îmbogățit de spiritul solidarității.

Surorile Maicii Domnului Lauretane Str. Inocențiu Micu Klein nr. 23 430151 Baia Mare, jud. Maramureș Telefon: 0262 /219375 E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. website: www.surorilelauretane.ro Superioară: Sora Maria Gratia (Anuta Ples)

Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane a fost înființată în anul 1920, în Polonia, de către Fericitul Pr. Ignațiu Klopotowski.

Părintele Ignațiu a avut o mare devoțiune față de Sfânta Fecioară Lauretană și a răspândit cultul Sfintei Fecioare, editând diferite broșuri. Inspirat de Dumnezeu și în semn de recunoștință față de Sfânta Fecioară Lauretană pentru protecția pe care i-o purta a denumit Congregația înființată “Surorile Maicii Domnului Lauretane”.

Părintele Fondator a încredințat Congregației apostolatul cuvântului tipărit ca o continuitate a activității vieții sale. De aceea, carisma principală a Congregației constă în slujirea lui Isus - Cuvântul Întrupat - pe care îl transmit oamenilor prin presă și cărți religioase.

Ele acordă ajutor acolo unde este mai mare nevoie: la copii și tineri, la bolnavi și săraci, la aceia care suferă mai mult de lipsa pâinii și a iubirii. Surorile îndeplinesc misiunea apostolică denumită “Urgență”, de aici semnul crucii pe care îl poartă pe văl. Din 1962 Congregația face parte din marea familie benedictină.

Congregația își desfășoară activitatea în Polonia, Italia, Rusia, Ucraina, SUA și din 1995 activează în România, în Baia Mare, Eparhia de Maramureș.

În septembrie 1993 Surorilor Baziliene au primit ca donație toată proprietatea inginerului Victor Vasile Paşca și a soției lui, Mioara, care lasă un testament spiritual nepoților lor, Ioan şi Silvia Paşca, unde își exprimă dorința ca pe Dealul Crucii să fie construită o mănăstire de pelerinaj.

-Denumirea „Dealul Crucii” se datorează unei cruci mari de lemn care a dominat vulcanul secole la rând şi a fost ridicată în anul 1647 de către mineri spre aducere aminte a celor 300 de muncitori morţi în catastrofa minieră din acel an, şi care aveau credinţa că îi va ocroti în viitor de accidente. Documentele vremii atestă că pe Dealul Crucii bogăţiile au fost exploatate încă de pe timpul romanilor.

Crucea a fost distrusă de un incendiu devastator în anul 1673, care a distrus şi o parte a oraşului Baia Mare. În 1926 minerii băimăreni au refăcut crucea pe vechiul amplasament, însă în anul 1949, odată cu închiderea minei, a fost distrusă şi crucea-.

Astfel, în 20 septembrie 1993, au venit de la Cluj cinci surori baziliene care vor locui în casa ing. Victor Pașca: Claudia Mureşan, Varvara Cotu, Gabriela Nemeş, Veronica Chindriş şi Clara Ferenţ. Ele au fondat prima comunitate baziliană pe Dealul Crucii. La acea vreme, superioara provincială a Surorilor Baziliene era M. Ioana Bota.

În urma cererii făcute către PS Lucian Mureşan, din cele două camere – una s-a amenajat capelă.

Capela a fost sfințită pe data de 8 octombrie de către pr. Alexandru Mesian, vicar general. “Pe acest deal, de azi înainte şi până la sfârşitul lumii se vor ridica rugăciuni neîncetate pentru credincioşi şi pentru nevoile Bisericii”, au fost cuvintele sale adresate participanților la eveniment. Cealaltă cameră s-a amenajat ca dormitor pentru surori.

În martie 1994 sr. Veronica a plecat la Cluj; în comunitatea de pe Dealul Crucii au venit surorile Ana Paşca şi Brigita Bontaş.

În anul 1995 s-a amenajat o altă Capelă deschisă şi pentru credincioşi. În acelaşi an, s-a cumpărat un clopot, care a fost instalat alături de capelă.

Tot în anul 1995 s-a amenajat Calea Crucii şi grota Maicii Domnului. Toate acestea au fost binecuvântate de noul episcop, PS Ioan Şişeştean, în 15 oct. 1995.

În 21 septembrie 1997 s-a binecuvântat terenul şi s-a pus piatra de temelie pentru construirea Bisericii, de către PS Şişeştean alături de un sobor de preoţi şi foarte mulţi credincioşi, călugări şi călugăriţe.

Au urmat primele lucrări de defrişare şi nivelare ale terenului pe care s-a înălţat construcţia bisericii. Proiectanţii bisericii au fost Mihai Pop şi Ana Chiorean, de la firma Independent Baia Mare.

În perioada 6 martie – 25 noiembrie 1998, echipa de meşteri ai maistrului Cora Ştefan din Bârsana au construit biserica din lemn.

Domnul inginer Emil Palfi a fost executantul lucrărilor şi Dl. Dumitru Motica, dirigintele de şantier.

În anul 1999 s-a completat mobilierul din biserică: masa de altar şi de proscomidie, tronul episcopal, scaunele laterale, tetrapodul şi analogul, toate acestea fiind executate de meşterul Achiţei Ioan din loc. Nemţişor – Târgu Neamţ. 

Pictura icoanelor de pe iconostas s-a făcut în anul 1999, de către pictorul Moftai Nicolae din satul Oglinzi, jud. Neamţ.

În anul 1999 s-au făcut lucrări de renovare şi la casă.

În ziua de 1 august 1999, cu mare solemnitate, a avut loc binecuvântarea Bisericii de către PS Ioan Şişeştean – episcop greco-catolic de Maramureş, un mare număr de preoţi, călugări şi călugăriţe şi foarte mulţi credincioşi.

Masa sfântului Altar conține moaștele Sf. Părinte Papa Pius al X-lea.

În septembrie 1999 au început lucrările de construcţie a Centrului de Spiritualitate. Lucrările s-au încheiat în iulie 2000, iar în 15 august, cu ocazia hramului Mănăstirii, a fost sfinţit de către pr. Iosif Furtună – Superior provincial al călugărilor bazilieni, împreună cu pr. Simion Mesaroş şi alţi preoţi. Ctitorul cel mai important al acestui Centru de Spiritualitate a fost don Antonio Rossi din San Paolo, Brescia – Italia.

În anul 2002 s-a construit altarul de vară din faţa Bisericii, unde se celebrează sărbătoarea hramului, Biserica dovedindu-se a fi neîncăpătoare. 

Din 2002 până în 2004 s-au construit 12 căsuţe pe platforma din dreapta Centrului de Spiritualitate. Ctitorul acestor căsuţe este Pr. Giuliano Bonu, paroh în Palosco – dieceza de Bergamo, Italia, dânsul fiind acela care le-a şi binecuvântat în august 2004.

În 2003 s-a ridicat crucea luminată care străjuieşte Biserica şi Altarul de vară. A fost sfinţită de pr. Vasile Bizău, actualul Episcop de Maramureş.

Între anii 2005-2008 s-a construit şi amenajat bucătăria din curte şi sala de mese.

Mănăstirea „Sf. Maria” de pe Dealul Crucii găzduiește în fiecare an atât exercițiile spirituale cu preoții sau preotesele, cât și taberele de copii sau tineri, care se organizează, de obicei, vara. 

PROGRAM DE RUGĂCIUNE (iarna)

  6.20 - Utrenia

  7.00 - Meditaţia

  7.30 - Sf. Liturghie

12.00 - Îngerul Domnului

17.00 - Vecernia

Duminica şi în Sărbători

  9.30 - Utrenia

10.30 - Sf. Liturghie

17.00 - Vecernia

Prima Duminică din lună

16.00 - Adoraţie Euharistică

PROGRAM DE RUGĂCIUNE  (vara)

  6.20 - Utrenia

  7.00 - Meditaţia

  7.30 - Sf. Liturghie

12.00 - Îngerul Domnului

18.00 - Vecernia

Duminica şi în Sărbători

  9.30 - Utrenia

10.30 - Sf. Liturghie

18.00 - Vecernia

Prima Duminică din lună

17.00 - Adoraţie Euharistică

După vecernie se va face în luna:

- ianuarie - Acatistul Sf. Vasile cel Mare.

- mai - Acatistul Maicii Domnului

- iunie - Mic acatist în cinstea inimii lui Isus

- august - Paraclisul Maicii Domnului

- octombrie - Rozariul

În toate miercurile şi vinerile din postul mare se face Liturghia înainte sfinţitelor.

PROGRAM SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

JOIA MARE

  7.00 -  VECERNIA CU LITURGHIA SF. VASILE CEL MARE

18.00 - SLUJBA PATIMILOR CU CELE 12 EVANGHELII

VINEREA MARE

  7.00 -  VECERNIE

             ORELE ĂMPĂRĂTEĂTI

18 .00 - PROHODUL DOMNULUI

SÂMBĂTA MARE

  7.00  - VECERNIA CU LITURGHIA SF. VASILE CEL MARE

24.00  - SLUJBA ÎNVIERII

DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

10.30 - SFÂNTA LITURGHIE

18.00 - VECERNIA

Biserica mănăstirii a fost construită între anii 1994-1995 de către pr. Irineu (Ioan Bârle), originar din Prislop, împreună cu părinții săi pe terenul familiei.

Inițial mănăstirea a fost înscrisă în proprietatea familiei în vederea realizării unei “comunităţi monastice şi crearea unei oaze de linişte, de pace şi de discernământ pentru tot omul” (pr. Irineu). Pr. Bârle este și cel care a deschis, în septembrie 1995, Schitul Bizantin Român adiacent Mănăstirii S. Gregorio al Celio, la Roma.

Lucrările la biserică au continuat până după anul 2000, perioadă în care s-au realizat finisajele și pictura. În anul 2003 s-a construit Altarul Bisericii, prin participarea tuturor credincioșilor din Prislop, care au adus de pe hotar 12 pietre necioplite de mână de om, amintind altarul jertfelor Vechiului Legământ.    

Pe altarul de la Prislop, în racla cu sfintele moaște, se odihnesc, împreună cu rămășițe trupești ale mai multor sfinți, câte o mică părticică de os din trupul celui care a fost sfântul apostol Andrei și una din trupul sfântului Grigore Dialogul – unind astfel, în chip tainic, două milenii de rugăciuni. Tot pe acest altar, lângă racla cu sfintele moaște, în crucea folosită pentru binecuvântare la praznice, se găsește o mică părticică din lemnul Sfintei Cruci a lui Isus.     

Părintele Irineu mărturisește: „Aceste preţioase relicve le-am primit în vara anului 1997 la Roma de la Maica Iunia, fondatoarea Mănăstirii Ruseşti din Roma, maică pe care eu am cunoscut-o la venerabila vârstă de 90 de ani. Era o descendentă din familia ţarilor Rusiei, şi relicva o primise de la bunica ei, care o avea de la Patriarhul grec al Ierusalimului”.

Pe data de 15 august 2012, prin decretul 540, PS Vasile Bizău a declarat Mănăstirea din Prislop -Mănăstire eparhială-. 

Fundația IHTIS 

IHTYS este numele grecesc care formează acrostihul Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul.

În anul 2002, profund marcat de condițiile în care trăiau copiii orfani din casa de copii dintr-o localitate sătmăreană pe care a vizitat-o, părintele Irineu începe construirea unei noi case lângă biserică. Construcția se finalizează în 2007, an în care părintele, împreună cu familia formată din copiii orfani întră pentru a locui în casa cea nouă. Casa adăpostește actualmente in jur de 60 de copii.

Slujbe și rânduieli liturgice la Mănăstirea Prislop

- În seara zilei de 29 noiembrie, ajunul prăznuirii Sfântului Andrei, are loc o priveghere cu totul specială, care începe cu rânduiala Vecerniei și se continuă cu citirea întregii Psaltiri. Aceasta este intercalată cu șapte înconjurări ale bisericii cu racla cu sfintele moaște, iar la miezul nopții se celebrează Sfânta Liturghie. 

- Noaptea Sfântului Vasile, noaptea Anului Nou civil. În noaptea de revelion la ora 21.00, începe rânduiala Vecerniei, care continuă cu Liturghia Sfântului Vasile şi se termină în jurul miezului nopții, cu Dezlegările Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Ioan Gură de Aur. Acestea se citesc în această zi în aproape toate mănăstirile. 

- Sfântă Mărie Mare: Este sărbătoarea de hram mare la biserica Mănăstirii Prislop. Primul hram s-a celebrat în 15 august 1995, zi în care s-a pus piatra de temelie a altarului de către Preasfințitul Episcop Ioan Şişeştean. 

- La ora 19.00 în seara dinainte de 15 august se face rânduiala Vecerniei şi Maslul cel mare cu cele șapte ungeri. În ziua de Sfântă Mărie la ora 09.00 începe Utrenia iar la 11.00 se celebrează sfânta Liturghie a hramului cu procesiune în jurul Bisericii. 

- În fiecare duminică și sărbătoare, la ora 09.00 începe rânduiala Utreniei, iar la ora 11.00 începe Sfânta Liturghie. Seara la ora 19.00 ora legală și 18.00 ora solară începe rânduiala Vecerniei sau a rugăciunilor de seară. 

- În fiecare zi de miercuri la vremea înseratului se oficiază Vecernia și Sfânta Liturghie, cu ectenii, rugăciuni și dezlegări pentru cei suferinzi de diferite boli, suferințe și patimi, frecvente în lumea actuală. 

- În fiecare zi de vineri la vremea înseratului se oficiază Vecernia și Sfânta Liturghie, cu ectenii, rugăciuni și dezlegări pentru cei adormiți.