Memoria înaintașilor de vrednică amintire străbate veacurile și transmite valori care animă suflul interior al generațiilor actuale. O anume memorie de românitate și avânt eclezial se întâlnește în modelul preotului greco-catolic dr. Vasile Lucaciu.

Fiu al Ardealului, Leul de la Șișești a intrat în panteonul oamenilor care au scris istorie într-o perioadă tumultoasă a Transilvaniei printr-o slujire eclezială încununată de înălțarea bisericii Unirii Tuturor Românilor din localitatea Șișești, județul Maramureș. De asemenea, părintele dr. Vasile Lucaciu este pomenit deseori prin pilda de implicare acerbă în viața socială și politică din Transilvania (în Parlamentul de la Budapesta) și ulterior din Parlamentul de la București.

Valorile trăite de părintele Vasile Lucaciu sunt în mod privilegiat cele spirituale prin virtuți ca cea a tăriei, a dreptății și a curajului și negreșit printr-un ideal izvorât din iubirea evanghelică și cea de patrie.

În numele acestor valori și al unei lucrări editoriale în memoria părintelui dr. Vasile Lucaciu, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a publicat un album omagial care însumează, prin imagini și documente, parcursul unei vieți așezate pe altarul slujirii de aproapele și de patrie, intitulat Părintele Dr. Vasile Lucaciu. Slujitor al Marii Uniri de la Alba Iulia din anul 1918, tipărit la editura Surorilor Lauretane din Baia Mare și îngrijit de părintele dr. George Marius Nicoară.

Duminica a XXVII -a după Rusalii a reprezentat prilej de dublă sărbătoare pentru Parohia Greco-Catolică ,,Neprihănita Zămislire” din Jibou, întrucât a avut loc atât celebrarea Hramului parohiei, cât și încreștinarea fetiței  Ilaria Anastasia, fiica părintelui paroh.

În urma invitațiilor adresate, la eveniment au luat parte Preasfințitul Vasile BIZĂU, Episcop Greco-Catolic de Maramureș, Preasfințitul Claudiu POP, Episcop auxiliar al Curiei Arhiepicopale de Alba Iulia și Făgăraș, părintele Anton CIOBA, Rector al Seminarului Greco-Catolic ,,Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigore și Ioan”, din Oradea, părintele Emil GÎRBOAN, Protopop de Baia Mare, dar și alți preoți din parohiile invecinate.

Evenimentul a debutat cu celebrarea Sfintei Liturghii Arhierești, animată fiind de corul ,,Scuola Canthorum" al Seminarului Greco-Catolic din Oradea, condus de către Maestrul Radu Mureșan.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa, Claudiu POP, a transmis comunității un mesaj profund. Acesta a vorbit despre importanța iubirii frațești, care este mai presus de confesiunea din care facem parte, cât și despre faptul că lupta noastră nu este între noi, căci suntem frați, însă împreună să luptăm împotriva răului și a păcatului; făcând referire la Hramul Neprihănita Zămislire, Preasfințitul a vorbit despre importața și însemnătatea acestei sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria nascută fără de păcat (strămoșesc).

La finalul Sfintei Liturghii, corul Seminarului a introdus comunitatea în atmosfera Sărbătorii Nașterii Mântuitorului (care se apropie) printr-un recital de colinde urmat apoi de conferirea Sfintelor Taine ale Botezului și Mirului de către PS Vasile BIZĂU, fiicei mele Ilaria Anastasia. Evenimentul s-a concluzionat cu o agapă frătească.

Mulțumim pe această cale Preasfințitului Vasile BIZĂU și Preasfințitului Claudiu POP pentru disponibilitatea de a se uni cu noi în rugăciune; Seminarului din Oradea pentru prezență și pentru că ne-au încăntat inimile cu vocile lor; preoților prezenți, credincioșilor și nu în ultimul rând tuturor celor implicați în buna desfășurare a evenimentului.

Pr. Matei CHIRILOAEI

Ziua Națională a României a fost sărbătorită cu mare fast la Șișești în biserica închinată Sfintei Uniri a Tuturor Românilor ,,în cuget, în simțiri și în religiune”. Biserica din Șișești, cunoscută și sub denumirea de ,,Biserica Sfintei Uniri” este ctitoria părintelui dr. Vasile Lucaciu, cel încununat cu diadema ,,Leul de la Șișești”, un susținător activ al Marii Uniri și luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, de asemenea este închinată împlinirii unui ideal dorit de Hristos, și anume cel al unității. Înarmat cu principiul care spune că cea mai frumoasă religie este iubirea de patrie și cea mai nobilă credință este jertfa pentru binele ei, părintele Vasile Lucaciu, mai marele unirii și păstorul sufletesc al credincioșilor din Șișești, rămâne unul dintre principalii luptători pentru Ziua Mântuirii Neamului Românesc, văzută și trăită de către toți românii la 1 Decembrie 1918. La doar patru ani după întregirea României, ochii părintelui Lucaciu s-au închis pentru totdeauna, iar la data de 1 Decembrie 1922, providențial, părintele Lucaciu este înmormântat în biserica din Șișești. Gloria și binele pe care părintele Lucaciu le lasă moștenire poporului său sunt sintetizate în cuvântarea expresivă a vestitorul Marii Uniri, Cardinalul Iuliu Hossu la căpătâiul părintelui Lucaciu, în ziua înmormântării din 1 Decembrie a anului 1922: Părinte Lucaciu! Nu ai fost în viață nici rege nici ministru. Ai fost un vlădică de la țară, care a luptat din toate puterile pentru ca neamul său să-și capete granițele etnice la care avea tot dreptul. Când aceia împotriva cărora luptai te-au condamnat la temniță, trei sute de care pornite din Șișești te-au întovărășit până la Satu Mare. Azi te conduce la groapă un neam întreg. Au venit miniștrii să te salute în numele Majestății Sale Regelui și guvernului, au venit episcopii să îndrepte rugile lor către cer, au venit țăranii pe care i-ai iubit și călăuzit în viață, să te coboare în lăcașul de veci. Dormi fericit că un neam întreg te proslăvește. Să fii sigur că nicicând numele tău nu se va șterge din cartea de aur a neamului românesc.

Bucuria împlinirii unui secol de la desăvârșirea visului de aur al tuturor românilor s-a putut citi pe chipurile sutelor de credincioși prezenți la Șișești, sâmbătă 1 Decembrie 2018, de Ziua Națională a României. Evenimentul a debutat cu primirea Preasfințitului Părinte Vasile Bizău, episcop greco-catolic de Maramureș,  de părintele Augustin Butica – vicar general al Episcopiei, de părintele Gabriel Horț – paroh al comunității din Șișești, de părintele Emil Gîrboan – protopop de Baia Mare și de un mare număr de preoți veniți la sărbătoare.

În mod simbolic, în An Centenar, înainte de începerea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a sfințit Masa Sfântului Altar prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir și prin așezarea moaștelor Sfântului Vasile cel Mare în Sfânta Masă.  

Importanța momentului aniversar, 100 de ani de la Marea Unire, a fost evidențiat de Preasfințitul Părinte Vasile Bizău în cuvântul de învățătură, în care a subliniat importanța unității dintre oameni ca dar al lui Dumnezeu: ,,Darul unității pornește de la credința în Isus Hristos pentru că doar în Hristos ne găsim uniți și toată istoria merge înspre unitatea voită de El. Darul unității ne adună pe toți împreună și împreună ne face să sperăm la ceea ce este mai bun, la un viitor care stă sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi sufletele noastre îl laudă pe Dumnezeu pentru acest dar al unei țări, o țară pe care Dumnezeu o binecuvântează prin statornicia și credința noastră”.

După Sfânta Liturghie a avut loc parastasul în memoria părintelui Vasile Lucaciu și a tuturor înfăptuitorilor Marii Uniri, după care s-au depus coroane de flori la mormântul părintelui Lucaciu, care își doarme somnul de veci în biserica din Șișești.

În după-amiaza aceleiași zile, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău a participat la ceremonialul militar și religios din Municipiul Baia Mare dedicat Zilei Naționale a României.

Biroul eparhial de presă

Vă anunțăm că începând cu data de 01.12.2018 a fost lansat noul website oficial al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Acesta poate fi accesat la bisericaromanaunita.ro (cu link la https://bisericaromanaunita.ro/). Vă rugăm să accesați noul website pentru a vizualiza noile știri.

Biroul eparhial de presă

Marți, 27 noiembrie 2018, de sărbătoarea Sfântului m. Iacob Persul, a avut loc întâlnirea anuală a preoților din Eparhia de Maramureș.

Evenimentul a fost găzduit de biserica parohială ,,Sfânta Maria” din Municipiul Baia Mare, și a debutat prin celebrarea slujbei de Te Deum oficiată de Preasfinţia Sa Vasile Bizău, ca semn de mulţumire pentru un secol de Românie Modernă și pentru toate darurile revărsate de Dumnezeu asupra Bisericii  și a poporului român.

După rugăciunea de Te Deum, în contextul Anului Centenar în care ne găsim, și în prag de sărbătoarea Națională a României de la 1 Decembrie, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău a ținut o scurtă prelegere în care a evidențiat rolul și contribuția Bisericii Greco-Catolice la înfăptuirea momentului de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, evocând istoria  tradiției tricentenare a Bisericii Greco Catolice până la momentul albaiulian de la 1 Decembrie 1918.

Al doilea punct al întâlnirii a fost reprezentat de un moment evocator format din două prezentări.

Părintele Ioan Balea, vicarul judecătoresc al Episcopiei de Maramureș a prezentat un material legat de aspectele pregătirii tinerilor pentru taina căsătoriei și despre importanța pregătirii prematrimoniale.

La rândul său, părintele Florin Fodoruț, președintele comisiei liturgice, a prezentat un material legat de diferitele aspecte liturgice ale concelebrării euharistice.

După încheierea, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor preoților atât pentru prezență cât mai ales pentru munca pastorală depusă de fiecare în parte.

Întâlnirea s-a încheiat prin momentul de comuniune al prânzului în cadrul căruia au continuat discuțiile libere.

Biroul eparhial de presă

În prag de celebrare a unui secol de Românie modernă, 1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018, duminică, 25 noiembrie 2018, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a trăit două momente de mare bucurie.

Câteva sute de credincioși din parohia Ieud și din parohiile învecinate au participat la Sfânta Liturghie celebrată de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, episcop greco-catolic de Maramureș, la noua biserică din parohia Ieud. Alături de Preasfinția Sa au concelebrat pr. Vasile Codrea – paroh și protopop de Iza-Vișeu, pr. dr. Vasile Iusco – protopop de Sighet și alți preoți din localitățile învecinate veniți la sărbătoare.

Dintre oficialitățile prezente la acest important eveniment pentru întreaga biserică au făcut parte: domnul Vasile Moldovan, prefect al județului Maramureș, domnul David Nicolae, primar al comunei Ieud, domnul George Moldovan, vicepreședintele Consiliului Județean Maramureș și alți reprezentanți ai Guvernului României și ai comunității locale.

După Sfânta Liturghie a avut loc dezvelirea monumentului dedicat Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia și a victimelor regimului comunist din localitatea Ieud urmată de un parastas în memoria tuturor celor care și-au adus aportul la făurirea României moderne și a celor care au luptat împotriva regimului comunist ateu.

În după-amiaza aceleiași zile, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău s-a aflat în mijlocul credincioșilor din parohia Săliștea de Sus, unde a binecuvântat capela din subsolul noii biserici parohiale din această localitate. Astfel, dezideratul credincioșilor greco-catolici din această parohie, și anume acela de a avea un loc adecvat unde să se poată ruga și să-l preamărească pe Dumnezeu, s-a împlinit în Anul Centenar. Evenimentul a debutat prin sfințirea mică a apei, după care Preasfinția Sa a binecuvântat capela prin stropire cu apă sfințită și a rostit rugăciunea de binecuvântare a noii capele. Seara a continuat cu slujba Vecerniei celebrată de Preasfințitul Părinte Vasile, răspunsurile fiind date de Surorile Baziliene din Baia Mare.

Biroul eparhial de presă

Miercuri, 21 noiembrie 2018, sărbătoarea ,,Intrarea Maicii Domnului în Templu”, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată la biserica ,,Sfânta Maria” din Baia Mare, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău a hirotonit întru preot pe diaconul Sebastian Bersan.

,,Atunci când cineva primește Sfânta Taină a Preoției se spune se sfințește sau a fost sfințit. Ce presupune această afirmație, a fost sfințit? În Taina Preoției Spiritul Sfânt îl face pe om să îl reprezinte pe Hristos, nu numai să-l vestească, în misiunea sa ca și preot, ci să trăiască în spiritul blândeții lui Hristos, Păstorul cel Bun. Astăzi îl încredințăm Maicii pe diaconul Sebastian care va deveni  preot și să-și aducă aminte el, și toți care au primit acest dar al preoției, de ceea ce spunea Sfântul Augustin: Cu voi împreună sunt creștin, pentru voi sunt episcop. Preotul să nu uite niciodată că este din poporul lui Dumnezeu și pentru poporul lui Dumnezeu”, a afirmat Preasfințitul Vasile la sfârșitul cuvântului de învățătură.

Părintele Sebastian Bersan s-a născut în localitatea Sighetu Marmației în data de 28.05.1986. Între anii 2005-2008 a urmat cursurile de Licență în Teologie Pastorală Greco-Catolică la Institutul Teologic ,,Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. În aceeași perioadă a urmat și cursurile de Licență în Asistență Socială, în cadrul Universității de Nord Baia Mare. În anul 2008 obține din partea Congregației pentru Bisericile Orientale o bursă la Roma, fiind alumn al Colegiului Pontifical ,,Pio Romeno” din Cetatea Romei. Între anii 2008-2009 își finalizează studiile în teologie în cadrul Institutului SantʹAnselmo din Roma iar între anii 2009-2012 urmează cursurile de licență în cadrul Universității Pontificale Lateranense din Roma, specializându-se în  Doctrina Socială a Bisericii..

Din martie 2018 este numit Cancelarul Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș. Îl rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să-i dăruiască preoție sfântă!

Biroul eparhial de presă

Născut la 22 noiembrie 1884, la Șăulia de Mureș, în familia preotului greco-catolic Vasile Rusu, tânărul Alexandru se arată încă de la vârste fragede atras de studiu, parcurgând etapele educative în satul natal, la Liceul German din Bistrița și pe urmă la Liceul Romano-Catolic din Târgu Mureș. Studiile liceale le urmează în cetatea Blajului, acolo unde primește calificativul „excepțional” la examenul de maturitate. Își continuă parcursul educațional la Budapesta, în Seminarul Teologic, obținând, la data de 25 iunie 1910, doctoratul în teologie cu o temă privitoare la situația căsătoriei preoților în Biserica Greco-Catolică Română.

Hirotonit preot în data de 20 iulie 1910, este numit profesor de Teologie Dogmatică în cadrul Academiei Teologice din Blaj. În contextul Marii Uniri de la Alba Iulia, este numit secretar al Resortului Cultelor și al Instrucțiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent, resort condus de Vasile Goldiș.

În anul 1920, preotul Alexandru Rusu primește numirea de secretar mitropolitan, iar în 1923, devine canonic al Capitlului Mitropolitan de la Blaj. Este consacrat episcop de Maramureș de mitropolitul Vasile Suciu în data de 31 ianuarie 1931, la Blaj, iar pe 2 februarie al aceluiași an, are loc la Baia Mare intronizarea lui în Catedrala Adormirea Maicii Domnului.

După o viață de martor și mărturisitor al idealului Unirii, al credinței în Dumnezeu și în crezul său confesional, primește răsplata cuvenită celor care săvârșesc binele, și anume este închis de mai multe ori și trece la cele veșnice în 9 mai 1963, la închisoarea din Gherla.

În rânduri comprimate, iată o scurtă biografie a unei vieți de slujitor, de adevărată diakonie față de Biserică și față de patrie, care rămâne semn și simbol de bine peste generații, însă și o existență care chestionează felul în care au fost recompensați cei care au zidit prin viața lor unitatea actuală.

Începând cu primul Supplex trimis de episcopul greco-catolic de Oradea, Ignație Darabant, în anul 1791, Consiliului de Stat de la Viena și cel de-al doilea Supplex, din 30 martie 1792, trimis de episcopul greco-catolic de Blaj, Ioan Bob și de episcopul ortodox al Transilvaniei, Gherasim Adamovici, continuând cu Mișcarea pașoptistă și ulterior cu Memorandul din 1892, s-a așezat înspre o normalizare năzuința de secole a românilor din Transilvania de a fi recunoscuți de puterile imperiale. Această năzuință a pornit de multe ori de la Blaj, centrul atât de respectat în care s-au văzut și s-au trăit de-a lungul secolelor fapte de eroism. De acolo au fost simțite toate acestea de profesorul de teologie Alexandrul Rusu și din postura de redactor al prestigioasei reviste blăjene „Cultura Creștină” și ulterior director al ziarului „Unirea”, susținând mișcarea fremătândă a românității și a unității dorită de românii din ținuturile Transilvaniei.

Numit ulterior rector al Academiei Teologice din Mica Romă, a pregătit studenți înspre o asumare a istoriei pământului românesc, a Bisericii Unite cu Roma, o Biserică, iată, Unită și năzuind înspre o Unitate, respect și demnitate încă de la întemeierea cetății Blajului sub intuiția vizionară a episcopului Inochentie Micu Klein, simbol al gesturilor perene în fața actualității.

În istoria Transilvaniei se observă cum năzuința pulsului românesc, așa cum exista înaintea momentului Unirii de la Alba Iulia, din 1600 și de atunci înainte, a fost unul de unitate și de împărtășire, în ciuda multor orgolii care se antrenau în mințile și inimile conducătorilor de pe atunci și de acum. Valorile comune din fibra momentului albaiulian al unui Viteaz, unificator și făuritor al unui destin românesc s-a răspândit în întreaga suflare românească îndeosebi din Transilvania, ajungând de-a lungul secolelor și în sufletul de cleric al lui Alexandru Rusu, personalitate care a avut inspirația de a deveni imbold de valoare a unității în fiecare etapă a vieții sale.

Din demnitatea de episcop a condus, din anul 1931, nou-înființata Eparhie a Maramureșului, dintr-un oraș cosmopolit și multietnic. Situarea sa mereu la firul ierbii i-a permis mărturisirea Unirii de la Alba Iulia în planul practic, lipsit de aparente patriotisme și strigări de fraze prefabricate. Este lesne de înțeles că momentul 1 decembrie 1918 se pretindea inserat, integrat și asumat de întreaga populație asuprită de secole, de structurile sociale diferite de cele din Regat. Menținerea și întreținerea spiritului unionist în vremuri de închegare socială, de cumpănă, de nesiguranță economică a căzut în sarcina unor persoane care au mărturisit în continuare Unirea și au devenit mărturisitori practici ai Unirii în imediatul și concretul social și spiritual. Un episcopat ca cel al lui Alexandru Rusu a fost presărat încă din anul 1931 de distanțări și direcții ușor diferite față de integrarea tuturor românilor în societate. Atunci când, de pildă, după intronizarea sa, din data 2 februarie 1931, în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare, construită de canonicul Alexandru Breban, a primit Palatul Episcopal doar cu titlu de folosință, și nu de proprietate. Gesturi, iată, care vorbesc despre unitate și răsplată.

Ulterior, după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, episcopul dr. Alexandru Rusu rămâne în teritoriu să susțină românitatea și spiritul românesc din zona Maramureșului, a Sătmarului și a unei părți din Sălaj (aflate sub jurisdicția Eparhiei de Maramureș) în fața presiunii lingvistice și sociale din partea noului regim de dominație.

După eliberarea Ardealului, anul 1945 aduce instalarea comunismului în România, iar episcopul Rusu intră în atenția autorităților de pe atunci pentru atitudine împotriva intereselor statului. O viață trăită în slujba idealului unionist, a României Mari, este acum judecată pentru uneltire și trădare. Cursul istoriei poate fi uneori foarte crud.

Etapa finală a vieții sale este caracterizată de anchete, suferință și detenție. După unele peregrinări prin unele mănăstiri ortodoxe, în speranța renunțării la credința lui catolică, este încarcerat la închisoarea din Sighet, între anii 1950-1955. În anul 1957 este condamnat de Tribunalul Militar din Cluj-Napoca la 25 de ani de muncă silnică „pentru instigație și înaltă trădare” și întemnițat la Gherla, acolo unde trece la cele veșnice în data de 9 mai 1963. Ultimele sale cuvinte, memorabile pentru viața sa trăită eroic, consemnate de preotul și istoricul clujean Ioan M. Bota, au fost următoarele: „Frații mei, acum mă duc la Dumnezeu să-mi primesc răsplata pentru viața primită de la El, pentru Biserică și pentru români”. Un trup vlăguit în pragul trecerii în eternitate are puterea să se gândească la românii pe care i-a slujit prin vocația de preot și însăși patrimoniul românesc de care se bucura.

„Geniul este cel care și-a regăsit sinele”, spune un dicton noican, care ascunde în sine tematica vocației de a ființa întru devenire și întru regăsire. Episcopul Alexandru Rusu, mărturisitor al unității de neam, s-a regăsit pe sine în slujirea României și a românilor prin vocația sacrificiului.

Un veac de singurătate a unei Românii moderne trecută deseori pe lângă traiectoriile unei coerențe democratice trezește astăzi universul speranței din viața și activitatea episcopului dr. Alexandru Rusu, martir al Bisericii Române Unite cu Roma și mărturisitor al unității albaiuliene. Un adevărat jurnal al fericirii trăit în speranță și în dragoste pentru Biserică și pentru Patrie, ambele slujite în mod desăvârșit.

Ave victis! Ad multos annos România!

Pr. Dr. George Marius Nicoară

Duminica 18 noiembrie a.c. în biserica parohială Sf. Anton din Baia Mare a avut loc un eveniment festiv și comemorativ prilejuit de marea sărbătoare a centenarului unirii. O dorință, un vis un ideal care s-au făcut realitate când toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, România. Evenimentul a început cu un moment de rugăciune în care s-a celebrat slujba de Tedeum comemorativ. Se cuvine să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate, pentru cele bune dar și pentru încercările care au fost de-a lungul istoriei țării în care locuim. După aceasta a avut loc conferința cu titlul Contribuția bisericii greco-catolice din nordul Transilvaniei la marea unire de la 1918. Timp de secole Biserica greco-catolică a fost nu doar purtătoarea și vestitoarea evangheliei pentru credincioșii ei, dar a avut și un rol esențial în nașterea și cultivarea culturii neamului pe care îl păstorea, asumându-și uneori și rolul de cârmuitor al poporului. Unirea din 1918 reprezintă, am spune, o culme ce are în spate un complex proces istoric precum și truda, suferința și jertfa multor persoane și personalități care își revendicau drepturile firești pentru neamul lor. Biserica și școala au fost principalele instituții din Transilvania prin care românii au reușit să-și păstreze identitatea națională până la momentul Marii Uniri. Încă de la începuturile unirii cu scaunul petrin de la Roma, Biserica greco-catolică (sau Biserica ortodoxă unită) prin școlile cu predare în limba română pe care le-a instituit (1754, Petru Pavel Aron, la Blaj) a început să pună o importantă piatră de temelie pentru viitoarea Unire a românilor din Transilvania cu țara mamă. De-a lungul a mai bine de două secole această Biserică a școlit și format oameni de valoare, adevărate elite care au ținut vie făclia idealului unității naționale chiar și în cele mai vitrege vremuri.

Același lucru s-ar putea spune și despre părțile aflate la nord de Transilvania, actualul teritoriu al eparhiei greco-catolice de Maramureș, unde de asemenea Biserica a avut un rol activ și important pentru emanciparea culturală a societății. Astfel, conferențiarii invitați au încercat să creioneze aspecte din viața unor instituții, persoane sau personalități ai Bisericii greco-catolice din această parte a țării, care și-au adus contribuția pentru împlinirea acestui mare deziderat al românilor de pretutindeni. După o scurtă introducere făcută de părintele paroh pr. dr. Marușciac Florin, părintele lector universitar dr. Ioan Tîmbuș a deschis tematica reflecției vorbind despre Contribuția protopopiatelor de pe actualul teritoriu al Eparhiei de Maramureș la Marea Unire, vorbind despre anumiți oameni mai puțin cunoscuți care au fost la rândul lor mari ctitori, nu doar de clădiri ci și de conștiințe. După această prezentare s-a trecut la evocarea a două mari personalități ale Bisericii greco-catolice, recunoscute ca fiind doi mari corifei ai unirii: preotul dr. Vasile Lucaciu și Gheorghe Pop de Băsești. Domnul muzeograf dr. Marius Câmpeanu a împărtășit celor prezenți prelegerea cu titlul Pr. dr. Vasile Lucaciu - o viață pentru un ideal, în care a prezentat unele date esențiale din viața leului de la Șișești. Vasile Lucaciu este una dintre cele mai emblematice personalităţi din nord-vestul Transilvaniei, consacrat în memoria naţională cu supranumele de Leul de la Şişeşti. Doamna muzeograf Janeta Ciocan a evocat personalitatea lui George Pop de Băsești cu prelegerea George Pop de Băsești - personalitate marcantă în lupta pentru unitate națională, în care a vorbit despre unele aspecte frumoase și emoționante din viața marelui corifeu al unirii. George Pop de Băsești a fost cel care a prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Evenimentul s-a încheiat cu mulțumirile părintelui paroh adresate conferențiarilor dar și celor invitați, după care a avut loc un moment de comuniune frățească în legătura păcii la mica agapă organizată de parohie. În acest an centenar invocăm Numele sfânt al Lui Dumnezeu ca să reverse belșugul său de har peste noi toți precum și peste alte popoare.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 18 noiembrie 2018, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău s-a aflat în mijlocul credincioșilor din parohia greco-catolică Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din municipiul Satu Mare. Evenimentul a fost prilejuit de sărbătoarea hramului comunității. În cadrul Sfintei și Dumnezeiești Liturghii, Preasfinția Sa a acordat treapta ipodiaconatului absolventului de teologie Dorel Aciu din Satu Mare.

La începutul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a transmis credincioșilor prezenți salutul și binecuvântarea Sfântului Părinte Francisc pentru toate comunitățile greco-catolice din România, în urma vizitei Ad Limina Apostolorum de la Roma, motiv pentru care și hramul bisericii a fost sărbătorit cu o ușoară întârziere.

Pornind la textul Evangheliei, și anume a bogatului nebun căruia i-a rodit țarina, Preasfințitul Părinte Vasile a subliniat importanța unui bun discernământ pentru a trăi ca fii ai luminii în veacul de acum. Această importanță reiese din pilda pe care o oferă Isus la cerința unei persoane să facă dreptate între el și fratele lui de împărțire a averii; acest dialog se găsește în capitolul 12 din Evanghelia după Luca. ,,Prin această pildă, a bogatului căruia i-a rodit țarina, Isus arată faptul că viața nu stă în prisosul avuțiilor, pentru că aceste avuții nu aduc o mulțumire și liniște interioară. Bogatul, în loc să fie mulțumit că i-a rodit țarina, devine mai degrabă un neliniștit. El se referă doar la sine, la bunurile sale, la averea pe care o are, la sufletul său, începe o discuție între sine și suflet, o referință continuă la sine însuși. Netrecând niciodată de noi înșine, se ajunge astfel la egoism, iar egoismul este unul dintre păcatele care ne separă de Dumnezeu, deoarece egoismul oprește toată această realitate creată și inclusiv pe noi înșine doar la propria persoană”.

După Sfânta Liturghie, a fost lansat volumul de documente intitulat Consiliul Național Român Satu Mare. Satu Mare și Marea Unire. Documente (1918-1919), volum dedicat împlinirii a 100 de ani de la cel mai important eveniment din istoria neamului românesc și anume Marea Unire a tuturor românilor realizată la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia. Coordonat de domnul dr. Viorel Ciubotă și domnul dr. Viorel Câmpeanu, acest prim volum însumează selectiv un număr de 286 de documente care au fost emise de Consiliile Naționale Române din comitatul Satu Mare și cercual Baia Mare.

Volumul reprezintă totodată și un omagiu adus de autori zecilor de mii de români din Sătmar care, în toamna anului 1918 și primăvara următorului an, au luptat pentru îndeplinirea acestui măreț ideal, o Românie Mare și Unită.

Biroul eparhial de presă