Duminică, 7 aprilie, Biserica Sfânta Cruce din Baia Mare s-a făcut din nou gazdă pentru sutele de maramureșeni care s-au strâns aici pentru a asculta concertul pascal, ajuns la a III-a ediție. Invitatul special și sufletul serii l-a reprezentat cu siguranță Paula Seling, care, cu vocea ei duioasă și profundă a reușit să introducă participanții în acea atmosferă care-i priește sufletului pentru a medita la sărbătoatrea Paștelui, care se apropie. „De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească”, „Cruce sfântă părăsită”, „La umbra crucii Tale”, „Ridica-voi ochii mei la ceruri”, „A mai trecut un an” sunt titlurile pricesnelor atent alese de Paula pentru a-și lăsa aici, în mijlocul comunității greco-catolice din Baia Mare, și nu numai, vibrațiile profunde ale vocii sale, care-ți ating cele mai sensibile corzi încă de la primele versuri. Talent înnăscut, har de la Dumnezeu și cadou pentru noi, cei care o ascultăm!

Alături de Paula Seling, au mai concertat la Sfânta Cruce o serie de artiști, mici și mari, colaboratori ai Ansamblului Folcloric Transilvania: grupul de copii Coconii Maramureșului, artistii - Rafila Bărbos, Voichița Nemeș Andreica, Ionuț Sima, Georgiana Marina, Ghița Breban, Natalia Cozma, Diana Topan.

„Aș dori să-i mulțumim Domnului pentru că a pus în noi o inimă care rezonează cu mesajul lui Hristos, o inimă umană care, descoperim tot mai mult că rezonează cu mesajul crucii și al învierii; un mesaj care ne face să simțim, să trăim și să ne dorim să facem o lume frumoasă, creștină, bucuroasă. Aceasta a fost o seară de predicare, de rugăciune [prin pricesne], o seară de împreună-simțire. Tocmai acesta este și mesajul cu care Papa Francisc ne invită să-l primim în România: Să mergem împreună” – sunt frumoasele cuvinte ale Preasfințitului Vasile, rostite la finalul concertului. Vorbind despre faptul că la Blaj, în orașul de unde ne vine nouă, românilor, chemarea la unitate, pe data de 2 iunie, Papa Francisc îi va beatifica pe cei 7 espiscopi martiri, a adăugat: „În închisori, în prigoniri, în nerecunoștințe, sufletul ancorat în Dumnezeu merge înainte. Parcursul de la slujirea modestă la calea cerească trece prin mesajul crucii”, mesaj pe care l-am ascultat atât de duios transmis de către interpreții prezenți pe scenă la acest concert.  

Evenimentul a fost organizat de către Departamentul pentru cultură al Eparhiei noastre –responsabil, pr. George Nicoară- în colaborare cu Ansamblul Folcloric Transilvania și Consiliul Județean Maramureș. Parteneri media au fost: TVRCluj și TVR3.

Biroul eparhial de presă

De sărbătoarea Buneivestiri, Biroul de Presă al Vaticanului a anunțat programul oficial al vizitei papei Francisc în România din perioada 31 mai – 2 iunie 2019.

După sosirea Sanctității Sale pe aeroportul Otopeni din București, unde va fi întâmpinat de Președintele României, Klaus Iohannis, papa Francisc va avea o serie de întâlniri cu autoritățile statului, societatea civilă și cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române.

În seara zilei de 31 mai papa Francisc va celebra Sfânta Liturghie la biserica Sfântul Iosif din București, iar în ziua următoare, 1 iunie, papa va oficia Sfânta Liturghie la sanctuarul marian de la Șumuleu Ciuc.

Bucuria vizitei papei Francisc în România va fi încununată de Sfânta Liturghie din data de 2 iunie, care se va oficia pe Câmpia Libertății din Blaj. În cadrul Sfintei Liturghii, celebrată în rit bizantin, Sanctitatea Sa va ridica la cinstea altarelor pe cei șapte episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice din România, morți în faimă de martiri sub regimul comunist ateu.

Pentru cei șapte episcopi greco-catolici, calvarul a început pe 3 septembrie 1948, când a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu a fost depus din funcție de Guvernul Petru Groza. La 18 septembrie 1948, au fost depuși din funcție ceilalți episcopi uniți, cu excepția lui Vasile Aftenie, episcop-vicar pentru București, și a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj.

În zilele de 28-29 octombrie 1948, au fost arestați toți cei sașe episcopi greco-catolici din România, inclusiv Vasile Aftenie și Iuliu Hossu, și duși mai întâi la vila patriarhală de Dragoslavele-Muscel, unde au fost vizitați de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, în cele din urmă, despărțiți, în arestul Ministerului de Interne și la închisoarea Văcărești.

În data de 8 noiembrie 1948, a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care a fost demis și Iuliu Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte). La 1 decembrie 1948, Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948, care a stabilit încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia.

Preasfințitul Alexandru Rusu, episcop de Maramureș, a avut același parcurs de suferință, asemenea celorlalți episcopi și credincioși care au rămas dârzi în credința catolică în fața ateismului comunist român. Primul ierarh al Eparhiei de Maramureș a fost transportat în mai multe domicilii forțate (Căldărușani, Curtea de Argeș, mănăstirea Cocoș) și întemnițat în închisorile de la Sighet, Pitești și Gherla.

După arestare și trecerea prin lagărele organizate la Dragoslavele și la mănăstirea Căldărușani, Preasfințitul Rusu a fost dus pentru anchetă la Direcțiunea Generală a Securității Poporului. Aici el a refuzat o nouă invitație la defecțiune. După aproape 5 luni de cercetări, întors în lagărul de la Căldărușani, el le-a povestit în detaliu colegilor de suferință cele întâmplate la Securitate. Părintele Iuliu Rațiu a redat în memoriile sale un dialog care „i s-a întipărit în minte” și pe care „l-a reprodus aproape textual tocmai pentru ineditul dintr-însul”:

Episcopul Alexandru, un bărbat integru, curajos, intransigent […] L-au dus la «Interne» [la Securitate]. Acolo îl luă în primire un tinerel care-i oferi – auziți bine – ce?

– Pot să-ți dau, monseniore, orice vrei! Pot să te fac mitropolit [ortodox] de Iași! […]

– Domnule anchetator, răspunse monseniorul Alexandru, de ce mă insulți? Eu cred că menirea D-tale în postul pe care-l ocupi nu este aceea de a-l insulta pe cel pe care-l cercetezi.

– Cum te insult, monseniore?, strigă tinerelul.

– Așa, că mi te prezinți cu o astfel de ofertă, uitând că eu sunt episcop greco-catolic de Baia Mare și mă crezi că aș fi în stare și că aș putea să-ți accept oferta! 

– Dar nu știi, monseniore, că ești în mâinile mele și eu pot să te bag și la 25 de ani închisoare? se rățoi obraznicul.

– Fă-o pe viață, că va fi mai scurtă!

După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viață, sub acuzația de înaltă trădare, iar data de 9 mai 1963, trece la cele veșnice în închisoarea din Gherla și este înmormântat fără nici un oficiu religios, într-un loc necunoscut din cimitirul La Cărămidă din periferia orașului Gherla.

Din dorința de a face cunoscute scrisorile pastorale trimise credincioșilor de episcopul Alexandru Rusu, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a publicat un volum care însumează toate cele 50 de scrisori pastorale trimise de primul ierarh al acestei Episcopii. Cităm un fragment din discursul Episcopului Rusu din ziua întronizării întru episcopat în catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare, la sărbătoarea Întâmpinării Domnului din anul 1931: Pentru a corespunde însă acestor așteptări și pentru a putea realiza, cât mai deplin, nădejdile ce se leagă de noua noastră așezare eparhială, se cere imperios ca viața ei să pornească și să se dezvolte în linia tradiției strălucite, care face gloria de oricând a Blajului, centrul istoric atât de respectat al Bisericii noastre.

În curs de publicare se află un album omagial, intitulat Episcopul Alexandru Rusu, care ilustrează viața sa de martir și, de asemenea, o trilogie cu activitatea sa pastoral-misionară.

În același spirit educativ promovat de-a lungul timpului de Biserica Greco-Catolică și continuând tradiția școlilor Blajului, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a înființat o Școală primară în Municipiul Baia Mare, care poartă numele episcopului dr. Alexandru Rusu.

Biroul eparhial de presă

În data de 23 martie 2019, s-a desfășurat, la Sighetu Marmației și Satu Mare, olimpiada de religie greco – catolica, etapa judeteana. Evenimentul a fost găzduit de la Școala Gimnazială ,,Dr. Ioan Mihaly De Apșa” – Sighetu Marmației, respectiv de Școala Gimnazială ,,Grigore Moisin” – Satu Mare.  A fost prezent un numar de aproximativ 120 de elevi din clasele V-XIII, cei care s-au calificat la etapa locală. Elevii au  fost însoțiți de profesorii lor de religie, cei care i-au pregătit pentru concurs.  

Din prezentările făcute, s-a constatat că Biserica Greco – Catolică a dezvoltat, în ultimii ani, o sensibilitate în acest domeniu, îndemnând și încurajând elevii să participe în număr cât mai mare. Prin aceste pregătiri, fiecare elev ia parte la o formare intelectuală mai profundă și la o viața creștină mai autentică. După corectarea lucrărilor, de la ora 16:00 a avut loc festivitatea de premiere. În urma rezultatelor obținute, 9 elevi Maramureș și 8 din Satu Mare vor participa, în perioada 01-05 mai, la Olimpiada Națională de Religie Catolică, la Alba Iulia.  

Concursul a fost organizat de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș (Inspectori pr. dr. Ioan Codrea si prof. Adrian Cosmin Roman), în colaborare cu Inspectoratele Şcolare Judeţene Maramureş şi Satu Mare  și conducerea școlilor gazdă.

Biroul eparhial de presă

Trei Sfinte Liturghii, opt discursuri în fața autorităților politice și religioase, beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri și o întâlnire cu comunitatea rom în doar trei zile foarte intense, la douăzeci de ani după vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea: vorbim de programul detaliat al călătoriei apostolice pe care papa Francisc o efectuează în România în zilele 31 mai – 2 iunie 2019 la București, Iași, Șumuleu-Ciuc și Blaj, sub genericul „Să mergem împreună!”. Programul vizitei papale a fost publicat astăzi, 25 martie 2019, de Sala de presă a Sf. Scaun și de Conferința Episcopilor din România.

Vineri, 31 mai 2019: Roma – București

Întâlnirile cu președintele, primul ministru, patriarhul și Sinodul permanent al Bisericii ortodoxe române și cu vice-președintele Conferinței Episcopilor din România marchează prima zi a călătoriei apostolice a papei Francisc în România, dedicată în întregime autorităților politice și bisericești din Capitală.

Potrivit programului, Sfântul Părinte pleacă de la Roma vineri, 31 mai a.c., la ora 8.10 de pe aeroportul Roma – Fiumicino cu direcția București – Otopeni, unde urmează să ajungă la ora 11.30. După primirea oficială de la aeroport, papa merge la Palatul Prezidențial Cotroceni pentru ceremonia de bun venit, vizita de curtoazie la președintele României și întâlnirea cu prim-ministrul. La ora 13.00, la Palatul Cotroceni, pontiful prezintă primul discurs al vizitei în cadrul întâlnirii cu autoritățile, reprezentanții societății civile și membrii Corpului Diplomatic.

După întâlnirile cu autoritățile politice și societatea civilă, a doua parte a zilei este dedicată dimensiunii spirituale, începând cu Biserica ortodoxă și încheind cu Biserica catolică. Astfel, la 15.45, papa merge la Palatul Patriarhiei Bisericii ortodoxe române pentru o întâlnire privată cu patriarhul ortodox, după care urmează întâlnirea cu Sinodul permanent al Bisericii ortodoxe, în fața căruia prezintă cel de-al doilea discurs al vizitei. Întrevederea cu reprezentanții Bisericii ortodoxe se încheie cu vizita papei și a patriarhului la noua catedrală ortodoxă pentru rugăciunea „Tatăl Nostru” și cu un cuvânt de salut din partea Succesorului lui Petru. Prima zi a papei în România se încheie cu Sf. Liturghie oficiată în catedrala „Sf. Iosif” a arhidiecezei romano-catolice de București.

Sâmbătă, 1 iunie 2019: București – Șumuleu Ciuc – Iași – București

Sfânta Liturghie la sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc ocupă prima parte a zilei de sâmbătă, 1 iunie a.c., din agenda călătoriei apostolice în România, urmând ca, în partea a doua a zilei, papa să viziteze dieceza de Iași pentru o întâlnire cu tinerii și familiile.

La ora 9.30, pontiful pleacă de la București cu avionul spre Bacău, după care merge cu elicopterul la stadionul din Miercurea-Ciuc, în arhidieceza romano-catolică de Alba-Iulia. Succesiv, papa merge cu automobilul la sanctuarul Fecioarei Maria de la Șumuleu-Ciuc, unde celebrează Sf. Liturghie cu pelerinii prezenți și ține omilia celebrării euharistice.

În jurul orei 17.00 papa ajunge cu elicopterul pe aeroportul din Iași. La 17.30 face o vizită la catedrala romano-catolică, după care merge în fața Palatului Culturii pentru o întâlnire mariană cu tinerii și familiile, cărora le adresează cel de-al șaselea discurs al vizitei. În cursul serii, papa se întoarce cu avionul la București.

Duminică, 2 iunie 2019: București – Blaj – Roma

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în ritul bizantin român și ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici martiri se află în centrul agendei celei de-a treia și ultimei zile a călătoriei apostolice în România.

Sfântul Părinte pleacă de la București cu avionul duminică, la ora 9.00, cu direcția Sibiu, de unde merge cu elicopterul la Blaj. Aici, celebrează Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri, ritul sacru desfășurându-se pe Câmpia Libertății de la Blaj. Papa prezintă omilia celebrării euharistice și recită antifonul marian pascal „Regina Coeli” („Bucură-te, Regina Cerului”). După prânzul cu suita papală, Sfântul Părinte are o întâlnire cu comunitatea rom din Blaj. În fine, în jurul orei 17.00, papa sosește cu elicopterul la aeroportul din Sibiu pentru ceremonia de rămas bun.

Papa Francisc pleacă din România cu avionul duminică, 2 iunie a.c., la 17.30, urmând să ajungă pe aeroportul Roma – Ciampino în jurul orei locale 18.30. După nelipsita vizită la icoana Maicii Domnului „Salus Populi Romani” din bazilica Santa Maria Maggiore, papa se întoarce la reședința sa din Casa „Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului.

Cea de-a doua călătorie apostolică a unui papă în România marchează o serie de premiere care, până nu demult, păreau să rămână pentru totdeauna în domeniul dorințelor: prima vizită a unui papă care îmbrățișează atât Capitala cât și fostele principate istorice ale României – cu etape la București, Iași, Șumuleu-Ciuc și Blaj -, prima întâlnire a unui papă cu reprezentanții comunității rom, precum și prima prezență a unui papă, chiar și numai pentru o escală tehnică, la Bacău și Sibiu.

În ciuda vârstei octogenare și a efortului fizic pe care și l-a asumat pentru cele trei zile, papa Francisc se face pelerin în țara numită cu afecțiune de Sfântul Ioan Paul al II-lea „Grădina Maicii Domnului”. Un pelerin care, în cele din urmă, nu-și propune decât să întâlnească și să cunoască alți pelerini de la periferia geografică a unui spațiu european în căutare de speranță, credință și unitate. Așadar, „Să mergem împreună!”

Sursa: www.vaticannews.va

În zilele de 20 și 21 martie a.c., s-a desfășurat, la Șumuleu Ciuc, întâlnirea responsabililor pentru pastorația familiei din toate eparhiile și diecezele țării.

Întâlnirea a cuprins momente de împărtășire a activității care se desfășoară în acest sector în fiecare eparhie și dieceză, precum și momente de rugăciune, respectiv celebrarea Sfintei Liturghii în Ritul Latin și în Ritul Bizantin. Din prezentările făcute, s-a constatat că Biserica Catolică, în general, a dezvoltat, în ultimii ani, o sensibilitate în acest sector și s-a căzut de acord ca inițiativele ce privesc pastorația familiei să crească și mai mult pe viitor.

În prima zi, Pr. Felician Tiba din Iași a făcut o prezentare a enciclicii Papei Francisc ce privește în mod direct familia și provocările sale, Amoris Laetitia. De asemenea, Pr Fabian Măriuț (din București) a ținut o conferință cu tema: Provocări noi și vechi la adresa familiei.

În cea de-a doua zi, Părintele Szénégető István a vorbit Despre pregătirea pentru căsătorie, în lumina Amoris Laetitia, iar Pr. Călin Sechelea (din Cluj), despre Educația la viață în Amoris Laetitia. De asemenea, pr. Mihai Tegzeș din Oradea a prezentat Spiritualitatea familiei în lumina Amoris Laetitia.

Din eparhia de Maramureș au fost prezenți pr. Piț Daniel – paroh de Strâmtura- și pr. Vasile Trifoi – paroh de Ferneziu.

Întâlnirea a fost organizată la inițiativa Preasfințitului Iosif-Csaba Pal, Episcop de Timişoara şi responsabil cu familiile în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, care, la final, a căzut de acord cu responsabilii din întreaga tară asupra ideii că astfel de zile de împărtășire și formare ar trebui să se organizeze regulat. o dată la doi ani.

Biroul eparhial de presă

Deo Gratias! În data de 19 martie a.c., Sfântul Părinte l-a primit în audienţă pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor . În cadrul audienţei, papa Francisc a autorizat Congregaţia să promulge, printre alte decrete, şi decretul privind recunoaşterea martiriului slujitorilor lui Dumnezeu Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi români greco-catolici ucişi din ură faţă de credinţă în diferite locuri din România, între 1950 şi 1970.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

Vă oferim câteva date privind martiriul episcopilor greco-catolici preluate de pe situl e-communio.ro

«Calvarul a început pe 3 septembrie 1948 când a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu a fost depus din funcție de Guvernul Petru Groza. La 18 septembrie 1948 au fost depuși din funcție ceilalți episcopi uniți, cu excepția lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar pentru București, și a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj.

În zilele de 28-29 octombrie 1948 au fost arestați toți cei sașe episcopi greco-catolici din România, inclusiv Vasile Aftenie și Iuliu Hossu, și duși mai întâi la vila patriarhală de Dragoslavele-Muscel, unde au fost vizitați de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, în cele din urmă, despărțiți, în arestul Ministerului de Interne și la închisoarea Văcărești.

În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care a fost demis și Iuliu Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte). La 1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia. (…)

Scurtă biografie a celor şapte episcopi morţi în faimă de martiri sub regimul comunist:

Episcopul Ioan Suciu

S-a născut la Blaj, la 4 decembrie 1907 într-o familie de preoţi.

Prieten bun cu Tit Liviu Chinezu, au studiat amândoi Teologia la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar după şase ani de studii la Institutul “Angelicum”, la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet al tinerilor.

La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea (titular de Moglena-Slatina Bulgaria), auxiliar Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu.

A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu

S-a născut la 25 aprilie 1875 în oraşul Reşiţa, din părinţii Ioachim, preot, şi Rozalia.

A studiat Teologia la Budapesta (1894-1898), după care a fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898. În 1902 a fost promovat doctor în Teologie. A activat în Eparhia de Lugoj ca şi cancelar, paroh, apoi Vicar foraneu pentru ca pe 4 noiembrie 1912, la vârsta de 37 de ani, să fie numit Episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Frenţiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai acelaşi an.

După moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru Nicolescu, Episcopul Frenţiu a fost din nou mutat, acum ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş, păstorind aici pe toată perioada războiului. În 1947 a revinit la Oradea.

De aici a fost arestat pe 28 octombrie 1948, şi dus în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949 la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea şi celorlalţi Episcopi morţi la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaşte locul înhumării şi pentru a se evita pelerinajele la mormintele martirilor ucişi la Sighet.

Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Alexandru Rusu

S-a născut la 22 noiembrie 1884 în Şăulia de Câmpie, din părinţii Vasile, preot, şi Rozalia.

În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teologie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost numit profesor ajungând titular al catedrei de Teologie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din Blaj.

În 1920 a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea lui ca Episcop de Maramureş de către Mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie instalarea lui în Baia-Mare.

În martie 1946 Sinodul Mitropolitan electoral l-a ales pe Episcopul Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută de Sfântul Scaun dar nerecunoscută de guvernul de atunci.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus pe rând la Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, apoi Sighetul Marmaţiei. Supravieţuieşte acestui Penitenciar şi astfel a fost mutat la Curtea de Argeş, apoi izolat la Mănăstirea Cocoş. În 1957 Tribunalul Militar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru instigare şi înaltă trădare, ajungând la Gherla.

În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, la 9 mai acelaşi an trecând la cele veşnice. A fost înmormântat în Cimitirul deţinuţilor din Gherla, fără nici un oficiu religios.

Cardinalul Iuliu Hossu

S-a născut la 30 ianuarie 1885 în satul Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria.

În 1904 îşi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.

Revine în Lugoj unde activează pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Episcopul Iuliu Hossu citeşte Declaraţia Unirii pe Câmpia Blajului.

În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi în ceputul regimului comunist.

La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal “in pectore”.

Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: “Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.

Episcopul Vasile Aftenie

S-a născut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman, din părinţii Petru şi Agafia.

În 1919 s-a înscris la Teologie, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. În 1925 a obţinut doctoratul în Filosofie şi Teologie, după care a revinit în ţară. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj.

În aprilie 1940 a fost numit Episcop titular de Ulpiana, auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a întors la Bucureşti ca Episcop Vicar.

După diferite încercări eşuate ale comuniştilor de a-l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreună cu ceilalţi cinci Episcopi greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr. A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocşi în schimbul trădării credinţei. În mai 1949 a fost transferat şi izolat la Ministerul de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistenţă supraomenească.

Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaţă. A fost înhumat la cimitirul Belu catolic cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic.

Episcopul Ioan Bălan

S-a născut la Teiuş, la 11 februarie 1880.

A studiat Teologia la Seminarul Central din Budapesta. În 1903 a fost hirotonit preot. Şi-a continuat apoi studiile la Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la Bucureşti, unde se cerea un confesor greco-catolic. În 1919 a revinit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene.

În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca şi Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.

Refuzând trecerea la Ortodoxie, a împărtăşit soarta celorlalţi Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28 octombrie 1948. A fost dus la mănăstirea ortodoxă de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei (mai 1950).

A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la Mănăstirea ortodoxă de Maici de la Ciorogârla (lângă Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul vieţii. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viaţă într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august 1959. A fost înmormântat în cimitirul Belu catolic.

Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Tit Liviu Chinezu

S-a născut în anul 1904 în comuna Huduc, judeţul Mureş, tatăl lui fiind preot greco-catolic.

În 1925 a fost trimis la studii teologice la Roma, la Colegiul “Sf. Atanasie”, studiind la universităţile Angelicum şi Propaganda Fide. Obţine doctoratul în Filosofie şi Teologie. La 31 ianuarie 1930 a fost hirotonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost numit profesor la Şcoala Normală de Învăţători. În 1937 a fost transferat la Academia Teologică din Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Mănăstirea Neamţ, împreună cu alţi 25 de preoţi greco-catolici. A fost transferat apoi la Căldăruşani unde ulterior au fost aduşi şi Episcopii greco-catolici. Aici, la Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost consacrat ca Episcop de către ceilalţi Episcopi. Cu toate precauţiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat cele întâmplate.

Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost transferat mai târziu la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Datorită regimului de exterminare, prin corvezi, foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit foarte grav. Anunţat sanitarul închisorii, acesta sub pretextul că îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o celulă mare, neîncălzită, unde, după două zile, pe 15 ianuarie 1955 a decedat, îngheţat. A fost îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaşte locul.» (sursa e-communio.ro)

Sursa: www.vaticannews.va

În acest an, olimpiada de religie greco-catolică va avea loc sâmbătă, 23 Martie, la Școala Gimnazială ,,Dr. Ioan Mihaly De Apșa” – Sighetu Marmației, respectiv la Școala Gimnazială ,,Grigore Moisin” – Satu Mare. Festivitatea de deschidere se va desfășura de la ora 9.00. În continuare, cei aproximativ 100 de copii calificați la etapa locală, vor susține, de la ora 10:00, proba de concurs. Testele se corectează în aceeași zi, iar festivitatea de premiere va avea loc după-masă, de la ora 16:00.

Elevii câștigători vor merge la faza națională de la Alba Iulia, în zilele 1-5 mai a.c.

Concursul este organizat anual de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș (Inspectori pr. dr. Ioan Codrea și prof. Adrian Cosmin Roman), în colaborare cu Inspectoratele Şcolare Judeţene Maramureş şi Satu Mare și conducerea școlilor gazdă. 

Biroul eparhial de presă

Azi, 13 martie 2019, se împlinesc șase ani de la alegerea Papei Francisc ca Succesor al Sfântului Apostol Petru. În urma renunțării la pontificat a Papei Benedict al XVI-lea pe data de 28 februarie 2013, Colegiul cardinalilor, în data de 13 martie 2013, l-a ales pe papa Francisc în Scaunul Sfântului Petru. Noul Pontif și-a început misiunea apostolică prin a cere celor prezenți să se roage pentru el și pentru întreaga Biserică. În ajunul aniversării celor șase ani de pontificat, în seara zilei de 12 martie 2019, directorul publicației online Vatican Insider, Andrea Antonelli,  propune o analiză a provocărilor pastorale în societate în lumina actualității, pe care o redăm mai jos:

Cea de-a şasea aniversare a alegerii la sediul lui Petru îl găseşte pe papa Francisc activ  într-un an dens de importante călătorii internaţionale, marcat – la început şi la sfârşit – de  două evenimente "sinodale". Întâlnirea dedicată protecţiei minorilor, cu desfăşurare în Vatican, în luna februarie, cu participarea preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din întreaga lume şi  adunarea specială a Sinodului episcopilor pentru Amazonia care va avea loc tot în Vatican, în luna octombrie [n.n. între 6-27 octombrie 2019].

Un impact considerabil l-a avut recenta călătorie în Emiratele Arabe în cadrul căreia Episcopul Romei a semnat o Declaraţie comună cu Marele Imam de la Al-Azhar. Un document în privinţa căruia există speranţa unor consecinţe în sfera libertăţii religioase. 

Tema ecumenică va fi prevalentă în următoarele călătorii, în Bulgaria şi, succesiv, în România, în vreme ce dorita călătorie în Japonia,  care nu este încă oficială, ar putea să ajute la amintirea distrugerii provocată de armele nucleare ca avertisment pentru prezentul şi viitorul umanităţii care experimentează un "al treilea război mondial dus pe bucăţi" despre care Papa vorbeşte deseori.

Însă, o privire la anul de curând început nu poate lăsa la o parte revenirea scandalului abuzurilor şi al diviziunilor interne care l-au făcut pe fostul nunţiu Carlo Maria Viganò, tocmai când papa Francisc celebra Sfânta Liturghie cu mii de familii la Dublin propunând din nou frumuseţea şi valoarea căsătoriei creştine, să ceară public demisia Papei în legătură cu chestiunea McCarrick. În faţa acestei situaţii, Episcopul Romei le-a cerut tuturor credincioşilor din lume să se roage Rozariul în fiecare zi, pe întreaga durată a lunii mariane octombrie, pentru a se uni "în comuniune şi în penitenţă, în calitate de popor al lui Dumnezeu, pentru a cere Preasfintei Maici a lui Dumnezeu şi Sfântului Arhanghel Mihail să protejeze Biserica de diavol, care urmăreşte întotdeauna să ne despartă de Dumnezeu şi între noi". O cerere atât de detaliată nu are precedent în istoria recentă a Bisericii. Prin cuvintele sale şi prin apelul la poporul lui Dumnezeu astfel încât să se roage pentru a menţine unitatea Bisericii, papa Francisc a lăsat să se înţeleagă gravitatea situaţiei şi, în acelaşi timp, şi-a exprimat conştiinţa creştină că nu există leacuri omeneşti în măsură să asigure o cale de ieşire. 

Încă o dată, papa a îndemnat la întoarcerea la esenţial: Biserica nu este alcătuită din super-eroi (şi nici din super-papi) şi nu merge mai departe graţie strategiilor şi resurselor sale umane. Ştie că cel rău este prezent în lume, că există păcatul original şi că, pentru a ne salva, avem nevoie de ajutorul Celui Preaînalt. A repeta acest lucru nu înseamnă diminuarea responsabilităţilor personale individuale şi instituţionale, ci situarea lor într-un context real. 

«Prin această cerere de mijlocire» - era scris în comunicatul conţinând cererea Sfântului Părinte privind rugăciunea Rozariului, din luna octombrie a anului trecut, «Sfântul Părinte le cere credincioşilor din întreaga lume să se roage pentru ca Sfânta Maică a lui Dumnezeu să pună Biserica sub mantia sa protectoare; pentru a o păzi de atacurile celui rău, marele acuzator, şi a o face să fie, în acelaşi timp, tot mai conştientă de abuzurile şi erorile comise în prezent şi în trecut.» 

În prezent şi în trecut pentru că ar fi o greşeală "să se dea vina" pe cine a fost înaintea noastră şi să ne prezentăm ca fiind "puri". Şi azi Biserica trebuie să ceară Altcuiva să fie eliberată de cel rău. Un fapt real la care papa Francisc, în continuitate cu predecesorii săi, a făcut continuu apel. 

Biserica nu se răscumpără singură de relele care o chinuie. Nici nu se iese din abisul oribil al abuzurilor sexuale comise de unii preoţi şi persoane consacrate prin procese de autopurificare şi cu atât mai puţin încredinţându-se celor care şi-au asumat rolul purificatorului. Reguli tot mai eficiente, responsabilitate şi transparenţă sunt necesare, ba chiar indispensabile, însă nu vor fi vreodată îndeajuns. Pentru că Biserica, ne aminteşte papa Francisc, nu este auto-suficientă şi mărturiseşte Evanghelia în mijlocul bărbaţilor şi al femeilor din timpul nostru care au suferit răni tocmai pentru că se recunoaşte pe sine ca cerşetoare a vindecării, ca nevoiaşă de milostivire şi iertare de la Domnul. Probabil că niciodată ca până acum, în acest neliniştit al şaselea an de pontificat, Sfântul Părinte nu s-a prezentat asemenea unui "păcătos iertat", urmând învăţătura Părinţilor Bisericii şi a predecesorului său Benedict al XVI-lea, dând mărturie despre acest aspect esenţial şi mai actual ca oricând al credinţei creştine. 

Sursa: www.vaticannews.va

Duminică, 03 martie 2019, Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, a avut loc instalarea noului paroh pentru parohia greco-catolică Sighetu Marmației I, protopopiatul Sighet.

Din încredințarea Preasfințitul Părinte Vasile Bizău, părintele Augustin Butica, vicarul general al Episcopiei de Maramureș, a celebrat Sfânta Liturghie începând cu ora 10:30, avându-i alături la masa Sfântului Altar pe părintele Vasile Florea, noul paroh din parohia Sighetu Marmației I, și pe părinții Anton Tancău și Mihail Vacaru de la Conventul Sfântul Francisc de Assisi din Sighetu Marmației.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele vicar general a dat citire decretului de numire prin care părintele Vasile Florea  devine preot paroh pentru parohia Sighetu Marmației I.

Noul paroh, părintele Vasile Florea, s-a născut la data de 4 iunie 1978. După încheierea studiilor teologice la Colegiul Oriental Eichstätt din Germania, părintele Vasile Florea a fost hirotonit preot pe data de 30.01. 2005, ca și vicar parohial pentru parohia Sighetu Marmației I. În urma pensionării On. Părinte Onisim Filip, Părintelui Vasile Florea i-a fost încredințată parohia din Cristos Rege din Sighetu Marmației începând cu data de 1 martie 2019.

Îi urăm părintelui Vasile Florea o păstorire îndelungată și rodnică!

Biroul eparhial de presă