”Eroi ai credinței ” a fost tema taberei din acest an, care s-a desfășurat, în perioada 4-7 iulie, în parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bârsana. Pentru cei aproximativ 30 de copii participanți au fost zile intense de cunoaștere, admirație și prețuire față de cei care au sigilat cu propriul sânge atașamentul lor față de Cristos și de Biserica Sa, fericiții episcopi martiri. „De la martiri învăţăm că speranţa nu înşală niciodată” (ps. Vasile) și că statornicia în credință este ”lucru de preț înaintea Domnului” (ps.116,15) și împlinire de viață a fiecărui creștin.

Copiii au avut ocazia să cunoască o mică parte din trecutul nostru și al Bisericii noastre. Au cunoscut chipul, numele și suferința pentru credință a fericiților episcopi. Au reușit să recompună, ca într-un puzzle, citate profunde din scrierile fericiților episcopi și să le adreseze o rugăminte.

Zilele au fost parcă neîncăpătoare pentru toate câte s-au dorit a se împlini. Cântecul, jocul și bucuria de a fi împreună au caracterizat momentele trăite.

La încheierea acestor activități întreaga comunitate parohială a fost făcută părtașă prin prezentarea unui scurt program artistic din care redăm:

• VOI N-ATI FOST CU NOI ÎN CELULE

                                   de Radu Gyr

Voi n-ați fost cu noi în celule 
Să știți ce e viața de bezne,
Sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
Voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,
Strivit de cătușe la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
Străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
Voi n-ați dus povara durerilor sfinte
Spre slava și binele țării.

În cântec cu noi laolaltă
Trecând printre umbre pereții,
Voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
Cum dorul irumpe, cum inima saltă
Gonind după harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,
Ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
Cum scârțâie osul cand frigul pătrunde,
Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
Să spuneți aproapelui vostru.

Voi nu stiți în crunta-nchisoare
Cum minte speranta și visul,
Caând ușile grele se-nchid în zăvoare,
Și-n teama de groaznica lui încleștare
Pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospete-ncărcate
Gonind după fast și orgoliu,
Nici mila de noi și nici dor, nici dreptate,
Nici candel-aprinsă și nici libertate,
Doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți 
ca pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
Când noi cu obrajii ca pamântul de vineți,
Gustăm din osânda și spaima.

Când porțile sparge-se-vor toate
Și morții vor prinde să urle,
Când lanțuri și ziduri cadea-vor sfărmate,
Voi nu stiț ce-nseamnă-nvierea din moarte,
Căci n-ați fost cu noi în celule.

Sr. Mariana - Surorile lui  Isus Răscumpărătorul - Bârsana