Joi, 7 iulie 2016, a avut loc la Baia Mare (capela Episcopiei) Întâlnirea de douăzeci de ani a celei de-a treia generație de absolvenți ai Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Astfel, opt din cei cincisprezece absolvenți din generația 1996 s-au întâlnit cu profesorii lor și împreună cu Preasfințitul Vasile Bizău au celebrat Sfânta Liturghie în capela de la parterul Episcopiei. „Celebrarea liturgică este cea care ne oferă spațiul cel mai potrivit pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, pentru a citi, pe de o parte, providența divină și a vedea cum aceasta lucrează în viața fiecăruia dintre noi; cum lucrează providența divină în Biserică și în lume”, a afirmat Preasfințitul la începutul omiliei rostite în cadrul celebrării. Pe parcursul cuvântului de învățătură, Ierarhul a invitat preoții prezenți ca, la douăzeci de ani de la absolvire a „primei etape de formare”, să facă un exercițiu de aducere aminte a „ceea ce a fost un început a unei perioade”; iar, pe de altă parte, se poate „citi azi o activitate de douăzeci de ani în care generația dumneavoastră s-a implicat în a sluji Biserica”, a spus Arhiereul. Vorbind despre condițiile dificile în care a început activitatea Bisericii în România după Revoluție și condițiile precare în care au studiat și au absolvit primele generații ale Institutului, iar apoi condițiile de sărăcie în care au lucrat în primii ani de pastorație, episcopul a lansat un îndemn către preoți. I-a îndemnat să nu uite situația în care și-au început misiunea și să încerce să recunoască „bogăția” și profunzimea sărăciei materiale: „Mulți și dintre dumneavoastră, cei din a treia generație, au început în condiții foarte modeste și de la o realitate atât de săracă încât doar sufletele credincioșilor erau averea cea mai de preț. S-a pornit instituțional aproape de la nimic, de la celebrarea Sfintei Liturghii în locuri improvizate… de la lipsa inclusiv a veșmintelor liturgice și a celor necesare cultului lui Dumnezeu… Toate acestea nu sunt atât de îndepărtate de noi, dar par a fi dintr-o altă lume, dintr-o altă etapă; dar cu toate acestea, ele sunt prezente și este bine să ne însoțească în continuare cu acest spirit al sărăciei interioare în care doar providența poate să completeze și poate să împlinească. Este bine să ne însoțească în continuare tot ce înseamnă această dependență totală de providență și de Dumnezeu, pentru că în măsura în care găsim în noi înșine acea disponibilitate interioară pentru o dedicare totală și pentru o mulțumire adusă lui Dumnezeu și a sluji, în condițiile date, lui Dumnezeu, în curățenia inimii și în modestia vieții, în acea măsură, providența își face pe mai departe lucrarea în viața dumneavoastră ca și preoți, în viața Bisericii…”, a spus Preasfințitul.

La sfârșitul Sfintei Liturghii s-a celebrat Parastasul pentru toți cei plecați la Tatăl din această generație: colegi, profesori și credincioși care au avut la inimă studenții institutului.

Întrucât, din motive personale, pr. Mesaroș Simion, rector al Seminarului în acea perioadă, nu a putut participa la întâlnire, mesajul lui pentru absolvenți a fost rostit de către părintele dr. Mircea Manu: „Trăiesc cu o plăcută emoție amintirea acelor ani trăiți împreună. Așa cum am făcut și atunci când erați studenți, așa cum am făcut-o în toți cei douăzeci de ani care s-au scurs astăzi, rămânem și pe viitor cu privirile și cu gândurile îndreptate spre modelele ideale ale celor doisprezece cavaleri ai Bisericii Greco Catolice și a tuturor celor mulți care au rămas alături de ei în anii tulburi ai comunismului în apărarea identității noastre”. Părintele Manu a citit catalogul și a înmânat fiecărui absolvent câte o diplomă și un volum din Memoriile părintelui Mesaroș, ultima sa publicație.

„Două emoții foarte puternice m-au încercat în timpul evenimentului de azi: emoția bucuriei reîntâlnirii colegilor care activează momentan în mai multe Eparhii și pe de altă parte, sentimentul de mulțumire, de aducere aminte a profesorilor, a celor care ne-au format, care au fost călăuze pentru noi și adevărați vectori în pregătirea noastră inițială”, a afirmat pr. Gabriel Horț, paroh de Șișești.

Biroul eparhial de presă

Pentru prima dată din anul 1948, anul desființării Bisericii noastre, în localitatea Bercu Nou (jud. Satu Mare) s-a săvârșit un serviciu religios greco-catolic, duminică 3 iulie a.c: sfințirea a două clopote aduse din Italia cu mulți ani în urmă de către părintele capucin Marin Francisc Covrig (călugăr la Napoli – Italia, născut în Bercu Nou), cu intenția de a reînființa comunitatea greco-catolică din satul său natal.

Ceremonia a început la ora 18:00 și a fost condusă de către ieromonahul Ermil Alexandru Jurja OSBM, egumen la mănăstirea Baziliană ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Prilog.

După sfințirea clopotelor s-a făcut un parastas pentru toți decedații satului și în special pentru aceia care au dorit să trăiască evenimentul mai sus amintit, dar care, între timp, au fost chemați la Domnul.

Satul Bercu Nou este o comunitate de maramureșeni greco-catolici ajunși aici în trei etape: între anii 1925-1927 au plecat din Vișeul de mijloc, Vișeul de Jos și Apșa (în prezent pe teritoriul Ucrainei) și au fost împroprietăriți de către stat din averea boierului. Al doilea grup de familii au plecat în anul 1937 din Vișeu de mijloc și Vișeul de jos, iar al treilea grup de familii au ajuns între anii 1953-1954 din Vișeul de mijloc și Vișeul de Jos.

La evenimentul de duminică au participat: preotul Ionel Jurja (paroh de Odoreu, jud. Satu Mare), care, în consens cu enoriașii, au dăruit clopotnița din lemn; ieromonahul David Daniel Țuțuraș (egumen și paroh al bisericii din Apșa de jos și Slatina (Ucraina), împreună cu fratele Lucian Liviu Dunăre; ieromonahul Ioan M. Albu OSBM de la Mănăstirea din Prilog și bine-nțeles gazda evenimentului, ieromonahul capucin Marin Francisc Covrig, venit din Napoli-Italia. A fost prezentă la eveniment și doamna Maria Vida, președinta Reuniunii Mariane din Satu Mare, localnici și sătmăreni și câțiva membrii ai cultului penticostal din Bercu Nou.

În scurta sa cuvântare, părintele egumen Ermil A. Jurja a explicat rolul clopoțeilor de la veșmintele preoților Vechiului Testament, apoi diferitele obiecte metalice și din lemn folosite pentru chemarea la rugăciune în catacombele Romei în vremea celor trei secole de persecuție a Bisericii creștine, continuând cu introducerea clopotelor în Biserica Apuseană și mai târziu în Biserica din Răsărit. A luat apoi cuvântul și părintele capucin Marin Francisc, care a făcut o scurtă descriere istorică a satului, de la venirea strămoșilor din Maramureș la Bercu Nou, citind o listă întreagă și completă cu toate familiile. De asemenea, a atras atenția asupra apariției pe internet a unei istorii false a satului și a subliniat libertatea fiecăruia de a-și alege drumul credinței, existând în Bercu Nou mai multe culte creștine neoprotestante. A încheiat cu mulțumirea și lauda adusă lui Dumnezeu pentru evenimentul acesta. În casa sa părintească, așezată în curtea unde s-au sfințit clopotele, se găsește o frumoasă Capelă greco-catolică amenajată de părintele capucin în acești ani și care așteaptă un preot greco-catolic care să celebreze aici Sfânta Liturghie.

Biroul eparhial de presă

În cadrul sărbătorii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (29 iunie 2016), începând cu ora 18:00, Preasfințitul Vasile a fost prezent în mijlocul comunității greco-catolice sătmărene, la biserica ce-și sărbătorește hramul, purtând numele marilor apostoli.  

Un salut părintesc pentru fiecare a fost rostit de către Episcopul Eparhiei, care și-a început astfel omilia din cadrul Liturghiei: „Adresez un salut părintesc pentru fiecare dintre dumneavoastră, cei prezenți la această celebrare liturgică, când îi sărbătorim pe cei doi apostoli, Petru și Pavel, ocrotitorii acestei biserici și acestei parohii. Aș dori ca salutul meu să ajungă și la membrii familiilor dumneavoastră și la cei care nu sunt prezenți cu noi la această celebrare și pe care îi cuprindem în rugăciunile noastre… Sărbătoarea hramului ne aduce împreună cu fiii parohiei, a celor două parohii și nu numai. Sunt prezenți aici invitați, preoți veniți din alte parohii, care împreună cu ei și cu dumneavoastră dorim să aducem această jertfă de laudă lui Dumnezeu”. Vorbind despre misiunea creștinului din ziua de astăzi, Preasfințitul a afirmat: „Viața creștinului în lumea contemporană este o viață cu totul particulară pentru că este o viață care este chemată să dea mărturie despre iubirea pe care o are față de Hristos. Misiunea creștinului în lumea de astăzi rămâne o chemare la a da această mărturie…”.

S-au adunat în jurul altarului și au celebrat Sfânta Liturghie împreună cu Arhiereul lor: pr. Dumitru Roman, protopop de Satu Mare, preotul paroh Florin Fodoruț și un sobor de preoți din Eparhie, invitați la sărbătoare.

La final, părintele Fodoruț a mulțumit tuturor pentru prezență: Preasfințitului Vasile, comunității parohiale și curatorale și tuturor preoților și credincioșilor veniți în număr mare pentru a se ruga împreună în această biserică dedicată Sfinților Apostoli.

Biroul eparhial de presă

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (29 iunie a.c.) a reunit la Prilog, în Țara Oașului, un număr mare de credincioși veniți din întreaga țară pentru a se ruga împreună cu Ierarhul Eparhiei de Maramureș, PS Vasile Bizău și preoții prezenți aici pentru odihna și pomenirea celui care decenii la rând a atras bolnavii de pretutindeni ce căutau puțină alinare. Și aici, la Prilog, fiecare știa că găsește acel ceva pe care-l caută sau chiar mai mult de atât, pentru că aici găseau, șezând pe un pat vechi, mereu același, un călugăr bătrân, paralizat pe partea dreaptă, care și-a dedicat întreaga viață primind persoanele suferinde, cărora le dădea tratament trupesc și sufletesc spre vindecare; iar tratamentul lui nu s-a întâmplat niciodată să dea greș. „Dacă tratamentul va da greș, nu va fi din cauza acestuia, ci din cauza persoanei care-l prepară, că nu a respectat întocmai indicațiile oferite sau a celor ce îngrijesc bolnavul, că nu și-au dorit într-adevăr ca el să se vindece”, spunea Unchiul Mihai (așa cum toți îl numeau), profet din zilele noastre, trimis parcă de Dumnezeu ca să mai aline suferința unui popor zdruncinat de atâtea necazuri într-o perioadă atât de cruntă a istoriei, după cum spunea PS Claudiu Pop într-un discurs rostit cu vreo doi ani în urmă.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată în curtea mănăstirii, începând cu ora 11:00. Au concelebrat pr. Laurian Daboc, protoegumen al Ordinului Bazilian, pr. Feier Iacob, protopop de Oaș, pr. Ermil Jurja (stareț al mănăstirii din Prilog) și un sobor de preoți din Oaș și preoți călugări ai ordinului Sfântul Vasile cel Mare (OSBM).  

În cuvântul său de învățătură, Preasfințitul Vasile a explicat faptul că noi toți suntem datori să mulțumim Domnului pentru tot ceea avem și trăim în timpul vieții, atât evenimente fericite, cât și mai puțin fericite: „Suntem datori să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru orice gând bun pe care îl avem și îl ducem la îndeplinire. Suntem datori să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-am primit; la fel, pentru încercările prin care trecem, pentru neajunsurile pe care le avem în viață. Pentru toate se cuvine să-i mulțumim lui Dumnezeu. Și atunci când rugăciunea noastră este o rugăciune intensă de cerere și suntem într-o nevoie mare, și atunci (rugăciunea) se înscrie în aceeași dimensiune a mulțumirii pentru că, creștinul este un fiu care se adresează Tatălui Ceresc. Creștinul este un fiu care știe că are în cer un Tată și că acest Tată este atât de iubitor, atât de purtător de grijă, atât de binevoitor față de fii, încât nimic rău nu se poate întâmpla în ceea ce înseamnă destinul omului”. Vorbind despre Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Episcopul afirmă: „Sărbătorindu-i pe cei doi corifei ai apostolilor, învățăm de la ei cum Dumnezeu lucrează în sufletele oamenilor și cum face și din noi ucenici și apostoli. Așa cum Isus i-a chemat pe cei doi, precum și pe ceilalți apostoli, în a-L urma și a învăța de la El, că este blând și smerit cu inima, apoi în a învăța să-L iubească și să iubească, ca apoi să poată să-L vestească lumii, tot așa, și pe noi Dumnezeu ne cheamă. Viața omului este o chemare…”, a afirmat Arhiereul.

La sfârșitul Sfintei Liturghii s-a celebrat parastasul pentru odihna sufletului Unchiului Mihai (decedat iunie 2000) și al surorii sale, Ana (călugăriță baziliană), amândoi înmormântați în curtea mănăstirii.

Părintele Laurian Daboc a mulțumit tuturor pentru prezență și a explicat în câteva cuvinte ceea ce reprezenta Mănăstirea de la Bixad  pentru viața spirituală a Bisericii înainte de confiscarea ei de către Regimul Comunist: „Pelerinajele începeau la Bixad la Bunavestire și se terminat la Sfântul Dumitru. În toate sărbătorile din această perioadă a anului, pelerinii erau așteptați la mănăstirea Bixadului pentru a-L căuta pe Dumnezeu, pentru a se spovedi și sigur, poate lucrul cel mai important al pelerinajului este, așa cum spunea Preasfințitul Vasile, căutându-L pe Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele, cerându-I iertare, să ne propunem într-adevăr să ne convertim, să ne schimbăm inima… să fim mai buni, mai răbdători, mai milostivi… La pelerinaje, creștinii alergau la icoana Maicii Domnului, pe care anul trecut Preasfințitul a binecuvântat-o, după ce a fost restaurată și de atunci se găsește aici în biserică. De peste două sute de ani, credincioșii aleargă la această icoană… Vă invit ca și în acest an, pe data de 14 august, ajunul Sfintei Mării, să participați în număr cât mai mare la procesiunea pe care o vom face cu Icoana Maicii Domnului la biserica de la Trip, pentru a ne ruga împreună acolo”, a spus părintele protoegumen OSBM.

Biroul eparhial de presă 

Vineri, 24 iunie 2016, Sărbătoarea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Preasfințitul Vasile a fost prezent în mijlocul credincioșilor greco-catolici din Dragomirești, localitate de pe Valea Izei, amplasată în Maramureșul Istoric. Aici, la Dragomirești, localitatea natală a Preasfinției Sale, a fost primit cu multă căldură de către părintele paroh Vasile Hotico, părintele protopop de Iza-Vișeu, Vasile Codrea și primarul orașului îmbrăcat în straie tradiționale.

„Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem această frumoasă sărbătoare a Nașterii Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, sărbătoare care, în fiecare an, ne aduce la această biserică ce își sărbătorește hramul și în acelaș timp, este sărbătoarea care ne invită pe fiecare dintre noi să ne bucurăm în Domnul, că a cercetat poporul Său, că ne cercetează și pe noi și rămâne întotdeauna cu noi”. Sunt cuvintele Ierarhului Eparhiei de la începutul omiliei rostite în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în fața bisericii din Dragomirești. Au concelebrat pr. protopop Vasile Codrea, pr. Vasile Iusco, protopop de Sighet, pr. Vasile Hotico, paroh de Dragomirești și un sobor de preoți din zonă. În cadrul aceluiași cuvânt de învățătură, Preasfințitul a vorbit despre ceea ce l-a caracterizat pe Sfântul Ioan Botezătorul și ce putem noi învăța de la acest mare sfânt: „Ioan Botezătorul, născându-se în lume, ne învață să avem curajul de a-L mărturisi pe Hristos, să avem curajul să trăim în adevăr. Ioan Botezătorul a avut acest curaj să mărturisească adevărul în societatea în care a trăit și a luat atitudine chiar împotriva regelui, spunându-i că nu face bine atunci când nu făcea bine. Nu a spus eu nu mă interesez de acest aspect pentru că voi fi pedepsit sau pentru că nu este treaba mea sau pentru că nu vreau să mă pun rău cu cei mai mari. A trăit liber pentru că a fost dăruit lui Dumnezeu și s-a născut în lume cu acest har de a-L servi pe Dumnezeu. Dar această slujire a lui Dumnezeu trece prin decizia lui, prin libertatea lui de a alege, prin modul în care își trăiește viața de fiecare zi. A fi liber în suflet înseamnă a nu fi legat de păcat, însemnă a birui răul care stă la ușă și bate. A fi liber în suflet este, de asemenea, o lucrare a Spiritului Sfânt, care îl îndumnezeiește pe om”, a spus Arhiereul.  

Prezenți la sărbătoare au fost credincioși din localitate și din satele învecinate, care s-au unit în rugăciune cu Ierarhul și preoții lor. Părintele paroh a mulțumit tuturor pentru prezență și rugăciune și i-a invitat să servească din bucatele pregătite de către credincioșii parohiei gazdă.

Biroul eparhial de presă 

Duminică, 26 iunie 2016, comunitatea greco-catolică din Cicîrlău a trăit un moment intens de sărbătoare, moment ce a reprezentat finalizarea unui lung parcurs de muncă și rugăciune, de dificultăți și speranțe. Aici s-a sfințit biserica construită cu multă implicare de către credincioșii din Cicîrlău, care au simțit necesitatea de a avea propriul locaș de cult în care să se poată ruga, biserica veche fiind ocupată de către parohia ortodoxă. Astfel, construcția noii biserici a început în anul 2005 și s-a finalizat în 2008, pe vremea când paroh al comunității era pr. Călin Mogia. În 2015 s-a instalat masa altarului și în acest an (2016), a fost montat iconostasul. „Acestea din urmă au fost finanțate în cea mai mare parte de credincioși”, ne spune pr. Anton Dobrican, paroh de Cicîrlău.

Astfel, ziua de duminică a găsit reuniți în jurul bisericii nou construite, credincioși și preoți veniți din mai multe parohii apropiate, care s-au rugat împreună la sfințirea locașului de cult.

„Evenimentul pe care îl trăim este unul de maximă importanță pentru că el va fi trecut atât în analele pământului, cât și în analele cerului, motiv pentru care îmi permit astăzi să rostesc, la întâmpinarea Preasfinției voastre, cuvintele Mântuitorului Cristos: Mulți ar fi dorit să vadă ceea ce vedem noi astăzi”, a spus pr. Sălăgean Ioan, protopop de Seini, în mesajul de întâmpinare a Ierarhului Eparhiei.  

Ritualul de sfințire a început la ora 10:30 și a fost urmat de Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de Preasfințitul Vasile Bizău. Au concelebrat pr. Sălăgean Ioan (protopop), pr Anton Dobrican (paroh) și un sobor de aproximativ douăzeci de preoți invitați la sărbătoare. Răspunsurile la liturghie au fost date de Corul Seminarului Greco-Catolic din Oradea, dirijat de prof. dr. Radu Mureșan.

În cuvântul său de învățătură, Ierarhul a vorbit despre încredere și perseveranță: „Astăzi ne bucurăm de toată munca depusă în acești ani, dar dincolo de efortul fizic, ne bucurăm de biruința credinței în perseveranță. Ne bucurăm de faptul că, ajungând această zi a sfințirii, consacrării bisericii, de fapt, oferim viața noastă, împreună cu munca noastră, lui Dumnezeu. Ceea ce s-a realizat, oferim Bunului Dumnezeu, ca de acum, El să locuiască între noi... Înnoirea altarului bisericii, prin sfințire cu Sfântul și Marele Mir, mărturisește această taină a lucrării permanente a lui Dumnezeu în inimile noastre”.    

La finalul celebrării, părintele Anton Dobrican a mulțumit tuturor pentru prezență și în special comunității din Cicîrlău, care a muncit și s-a rugat mult ca azi să-și vadă dezideratul împlinit. Mulțumiri speciale au fost adresate domnului Zoicaș Gheorghe (prim-curator), coordonator și finanțator principal al lucrărilor. A fost amintit, de asemenea, părintele Călin Mogia, cel care a fost paroh în perioada construcției bisericii și care „astăzi se bucură alături de noi din ceruri, contemplând fața lui Dumnezeu”, a spus pr. paroh.   

Biroul eparhial de presă