Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Bazilica „Sfântul Anton” din Padova. Aici s-au adunat comunităţile româneşti greco-catolice prezente în Italia pentru a participa la cea de-a X-a ediție a pelerinajului care-i reunește an de an pe credincioși pentru a-i fortifica în credință și speranța că nu sunt singuri acolo, că ei sunt, de fapt, o comunitate și Biserica se îngrijește de ei. După tradiție, în fiecare an, se strâng aici, la bazilica Sfântului Anton, credincioși români veniți din toate colțurile Italiei pentru a se ruga împreună, iar sărbătoarea este încununată de faptul că Liturghia Euharistică este prezidată de un episcop din România, care se deplasează special pentru acest eveniment.

În cadrul pelerinajului de duminică, înainte Sfânta Liturghie, pelerinii și preoții au putut participa la conferința cu tema Milostivirea în Sfânta Taina a Mărturisirii, coordonată de părintele Marinel Mureșan, Bologna.

Ceremonia a avut un fast aparte, întrucât răspunsurile liturghiei au fost date de un grup de studenți ai Colegiului Pio Romeno, care s-au deplasat de la Roma la Padova însoțiți de rectorul colegiului, pr. Gabriel Buboi.

La începutul omiliei, după ce a salutat credincioșii și preoții prezenți, Preasfințitul Bizău, a transmis salutul Cardinalului Lucian Mureșan: „Port cu  mine din România salutul Preafericitului Lucian Mureșan, împreună cu binecuvântarea sa pentru fiecare dintre dumneavoastră, pentru familiile dumneavoastră, pentru toți credincioșii greco-catolici care sunt în Italia”.   

În cuvântul său de învățătură, PS. Vasile (după ce a contextualizat evanghelia duminicii -a patra din post- care ne prezintă acest tată iubitor de familie ce nu găsește rezolvare la medici pentru boala fiului său și vine la Isus, rugându-l din toată inima și prezentându-i situația sa disperată), a reluat cuvintele lui Isus, care sunt un reproș pentru fiecare dintre noi: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi, până când vă voi suporta pe voi? Isus vede puțină credință în toți oamenii –afirmă ierarhul-, vede încă o imaturitate a credinței chiar și în apostolii săi și de aceea, în duminica trecută, după ce Isus a mărturisit patima și învierea Sa, apostolii n-au putut să-l înțeleagă”.

Și a continuat: „Astăzi, din nou, Isus vestește patima și moartea sa și suntem chemați să pătrundem acest mister al vieții sale împreună cu viața noastră, a morții și a învierii noastre. Este un reproș pe care Isus ni-l aduce tuturor atunci când vede în viața noastră nehotărâre, atunci când apelăm la Dumnezeu doar în ultimele momente când nu mai avem ce face, atunci când îl luam pe Dumnezeu ca și un ultim ajutor și nu ca și pe un prim ajutor, ca și un tovarăș, un prieten și un fundament al vieții noastre.

Isus spune apostolilor în Evanghelia după Ioan: Fără mine nu puteți face nimic. Fără Dumnezeu nu vom putea să învingem răul care este în lume și care lucrează adeseori și în sufletele noastre; acolo unde sufletul nu se ancorează în credință și-n virtute, devine rob al răului. Acelaș reproș al lui Isus îl putem regăsi azi în toate aceste tendințe ale lumii în care trăim, în toate ideologiile și învățăturile greșite care tind să-L scoată pe Dumnezeu din viața socială, care tind să pună evanghelia deoparte: O, neam necredincios… În acelaș timp, Isus săvârșește această minune văzând credința, în sămânța ei, în sufletul acestui tată. Deoarece credința din sufletul nostru este posibilitate de miracol. Credința din sufletul omului îi deschide acestuia poarta spre a depăși obstacolele pe care le crede de nedepășit, privind doar cu rațiunea și în momentul de față. Credința din sufletul omului îl ajută, de asemenea, să privească în viitor cu speranță și să își construiască viața împreună cu Cristos, în Biserică, în har”.

Atunci când apostolii îl întreabă pe Isus: Doamne, noi de ce n-am putut să-l vindecăm?, Isus ne spune tuturor că răul nu poate fi învins decât cu rugăciune și cu post. „În mod deosebit, iubiți credincioși și credincioase, răul moral nu poate fi învins decât prin comuniunea profundă a omului cu Dumnezeu, prin rugăciune. Timpul pe care-l acordăm lui Dumnezeu atunci când ne rugăm este darul pe care Dumnezeu ni-l face în a merge înainte și a rezolva problemele care nu le vedem realizabile acum”,  a spus ierarhul.

„În perioada aceasta a Postului Mare, privind spre Sărbătoarea Învierii, să îi mărturisim Domnului și să punem în fața lui toate greutățile vieții noastre… să punem în fața lui familiile noastre și situația în care suntem fiecare dintre noi… tot ceea ce inima ne spune și ce azi nu vedem posibil de realizat, să avem încredere că Dumnezeu ne însoțește și prin Isus Cristos, ne vindecă”. Acesta este îndemnul pe care preasfințitul l-a rostit celor prezenți în bazilica din Padova, spre sfârșitul omiliei, și a încheiat cu aceleași cuvinte ale lui Isus cu care și-a și început cuvântul de învățătură: Totul este posibil pentru cel care crede sau nimic nu este imposibil pentru cel care crede”.    

Rectorul Bazilicii, Arhimandritul Enzo Poiană, cu origini românești, a mulțumit Preasfinției Sale, preoților și tuturor pelerinilor care au ales în acest An al Milostivirii să fie împreună în bazilica marelui sfânt, a cărui cult este atât de răspândit printre credincioșii români.

La Sfânta Liturghie a fost prezent și Consulul României la Trieste, domnul Cosmin Dumitrescu. 

Pentru toți cei prezenți, a fost pregătită o agapă frățească.

Biroul eparhial de presă