Instituirea stării de urgență, pe teritoriul țării noastre, ne pune pe noi creștinii, în calitate de fii ai Bisericii și cetățeni ai patriei,  în situația înțelegerii și acceptării măsurilor legale care se iau de către autorități, în vederea prevenirii și combaterii pandemiei de coronavirus. Astfel, măsurile restrictive luate de autorități vin în întâmpinarea prevenirii îmbolnăvirii și răspândirii virusului și a preîntâmpinării situației de suprasolicitare a sistemului public de sănătate.

Așa cum deja s-a comunicat de către autorități, au fost suspendate celebrările liturgice publice în interiorul bisericii, rămânând, deocamdată, posibilitatea rugăciunii comune și a celebrării în aer liber, fără a depăși 100 de persoane, având grijă de a păstra distanța socială necesară de cel puțin un metru.

 În aceste condiții, ne vedem în situația de a ne pregăti pentru următorul pas, în cazul destul de previzibil al suspendării totale a oricărei forme de adunare publică. În astfel de condiții de necesitate, oficiile religioase vor fi celebrate, în continuare, de către preoți fără prezența fizică a credincioșilor, având comuniunea sufletească și de rugăciune cu fiecare dintre membrii comunității, precum și aportul rugăciunii fiecăruia.

Trăim altfel de vremuri, opuse celor cu care am fost obișnuiți până acum, când normalitatea și libertatea ni se păreau a fi presupuse ca un dat de fapt. Cu siguranță că, atât disconfortul sufletesc al celor obișnuiți cu celebrarea comună, cât și îngrijorarea tuturor pentru situația actuală, ne pun și mai mult în mâinile Domnului, pentru a uni starea noastră sufletească cu oferta de Sine a Mântuitorului pe Cruce: Părinte, în mâinile Tale încredințăm viețile noastre.

Creștinul are la îndemână o altă viziune asupra lumii, diferită de cea pe care o percepe fiecare cetățean, și anume conștiința faptului de a fi fiu iubit de Dumnezeu. Providența părintească este cea care dă liniște și pace profundă în sufletul fiilor și nu generează nicidecum frica tulburătoare a haosului. De altfel, nevoia solidarității și a spiritului filial se fac mai necesare în vremuri dificile și informarea riguroasă din partea fiecăruia, cu ascultarea atentă de cei îndreptățiți, autorități civile sau religioase, sporesc șansele binelui comun și ale confortului fiecăruia.

Îngrijorarea este firească și pozitivă, ajutând sufletul să se responsabilizeze, însă panica și frica sunt apanajul preferat al spiritelor necurate, care pot lucra eficient pentru sporirea răului în lume. De aceea, aș dori să vă invit să vedem oportunitățile spirituale care se ivesc în situația actuală, fără a minimaliza sau neglija situația concretă în care lumea întreagă se află. În mod obișnuit, Postul Mare presupune și cere rugăciune, pocăință și asceză. O schimbare de perspectivă, în condiții restrictive, favorizează o reînnoire a minții și a sufletului prin căutarea fundamentelor profunde ale credinței și conștientizarea lor mai clară. Omul își dă lui însuși măsura și atitudinea concretă pe care dorește să o întrupeze, în alegerea conștientă pe care o face. A rămâne calmi, în pace și seninătate, este o alegere, la fel cum, din nefericire, este opțiunea neliniștii exagerate și a fricii iraționale.

Sfânta Scriptură ne spune că, în fața valurilor mari și a vântului puternic ce cuprinseseră barca în care se aflau apostolii împreună cu Isus care dormea, nu panica și frica sunt opțiunea cea mai bună, ci credința și încrederea în prezența lui Dumnezeu. Isus se trezește și liniștește marea, spunându-ne că Dumnezeu are în mână creația Sa și este mai presus de furia ei.

Invităm preoții și credincioșii Eparhiei noastre să fie, pe mai departe, atenți la măsurile pe care autoritățile civile le iau și să procedeze în consecință, pentru a evita un posibil rău mai mare al îmbolnăvirilor crescânde. Asigurăm preoții și credincioșii de toată disponibilitatea noastră, pentru a oferi sprijin și ajutor celor care au nevoie.

Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, Mama și ocrotitoarea noastră, ne încredințăm milostivirii Tatălui Ceresc, continuând a ne ruga și a ne aduce aportul la strădania comună de a învinge această pandemie.

Alături de rugăciunile pe care fiecare poate să le facă acasă și de timpii pe care să-i aleagă pentru a se uni cu ceilalți în comuniunea ei, propunem și rostirea acestei rugăciuni în fiecare zi, la ora 12, pentru întărirea susținerii reciproce și a rugăciunii împreună:

Părinte Sfinte Dumnezeule, cel ce stăpânești viața și moartea, cel ce l-ai zidit pe om din țărână și i-ai dat viață, cel ce pentru mila Ta voiești ca el să trăiască și să fie viu, pe Tine te rugăm, Doctorul sufletelor și al trupurilor, care l-ai trimis pe Unul-născut Fiul Tău și Domnul nostru Isus Hristos, vindecând toată boala și neputința în popor, ascultă rugăciunea noastră, care în această vreme de boală molipsitoare spre tine o înălțăm.

Tu știi bine cererile noastre înainte de a le ști noi înșine, precum și rugăciunile noastre mai înainte de a fi rostite înaintea Ta. Adu-ți aminte de poporul Tău pe care l-ai răscumpărat cu scump sângele Hristosului Tău; privește la frământările inimilor noastre, căci ne îngrozim de vestea bolii și de umbra morții, pentru fărădelegile noastre. Primește pocăința noastră și oprește răspândirea molimei. Grăiește inimilor noastre cuvânt bun de mângâiere, ca și prin această încercare să ne învățăm a ne chibzui bine zilele, ca să dobândim o inimă înțeleaptă. Sporește-ne credința ca să pricepem că suntem sub ocrotirea Ta. Tu singur ești Cel care ne scapi din primejdii, de molimă și de pustiirile ei. Viața noastă este ascunsă cu Hristos în Tine și din mâna Ta nimeni nu ne va lua. Tu ești scut și pavăză statornică a vieții noastre și fă să nu ne temem de vestea cea rea și de cuvânt tulburător, ca teferi fiind, prin bunătatea Ta, să spunem cu o singură inimă și un singur glas: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești și puterea mea, Tu ești Dumnezeul meu, Tu bucuria mea.

Tu, Mântuitorule, ca un puternic, îndură-te de noi toți, de cei bolnavi, de familiile lor și de cei ce de ei se îngrijesc, căci Tu ajuți și scapi pe cei ce cu credință neșovăielnică se roagă: Mărire puterii Tale, iubitorule de oameni.

Cu părintească însoțire,

† Vasile

Episcop greco-catolic de Maramureș