Miercuri, 12 Iunie 2024
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

A devenit o tradiție ca AGRU Maramureș să organizeze anual Simpozionul „Arestarea Episcopilor”, care după beatificarea Episcopilor Martiri din 2 iunie 2019, a devenit „Arestarea Episcopilor. De la Martiriu la Fericire”. Acesta are loc în zilele care marchează trista amintire a arestării întreg Episcopatului greco-catolic român, în noaptea de 28-29 octombrie 1948. În fiecare an, conferențiarii din cadrul simpozionului aduc în fața publicului noi chei de interpretare a ceea ce a însemnat arestarea și jertfa în închisori a Episcopilor și preoților martiri.

„Martiriul se aseamănă cu Euharistia. Se recunoaște în jertfirea trupului și în vărsarea sângelui, semne ale participării la misterul Pascal”, a afirmat pr. dr. Cristian Langa, în conferința „Martiriul în 2022 – scadență sau actualitate?”, explicând cum „martirul creștin este unu care își oferă viața fără a opune violență, fără a se apăra cu aceleași arme ale persecutorului. Acesta se comportă la fel ca Isus, care-i spune lui Petru Vâră-ți sabia în teacă!”. Părintele a făcut, cu mare acuratețe, profilul martirului creștin, exemplificând cum martiri există și în alte religii, însă în unele, precum cea musulmană, un martir își ia viața pentru a ucide alți oameni. Martirul creștin nu caută moartea, ci suferă ofense și tortură, fără să răspundă prin violență. „Martiriul nu se referă doar la ultimul act al vieții, iar acesta nu poate să existe fără unele aspecte premergătoare, precum: asimilarea la Hristos” și o viață profund creștină trăită de beneficiarii martiriului, a punctat părintele Langa, explicând cum secolul 20 are mai mulți martiri decât primele trei secole ale creștinismului la un loc, acesta fiind astfel foarte actual.

Domnul istoric Călin Diaconu a expus conferința cu titlul „Sfinții Episcopi martiri și unitatea sufletească a neamului”, aducând în lumină disponibilitatea episcopilor de a se lăsa modelați de Isus Hristos, care a predicat renunțarea la sine spre slava Tatălui: „Acestora le era foarte clar în conștiință faptul că au fost aleși de Isus, devenind astfel coloanele pe care este construită Biserica Sa clipă de clipă, lucrare începută acum două milenii. Aceste coloane sunt parte a Bisericii Universale și condiție existențială a ei”.

Doamna istoric Lucia Pop a prezentat figura părintelui dr. Vasile Lucaciu, ca ctitor de biserică și ctitor de țară, a adus în lumină crâmpeie din activitatea lui Vasile Lucaciu, ca paroh de Șișești, ctitorul bisericii de aici și președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Umblând prin lume, în Europa și America, acesta „a sensibilizat opinia publică în legătură cu drepturile românilor din Transilvania, explicând că a sosit ceasul în care popoarele trebuie să se elibereze și să se formeze state naționale”, lucru la care a lucrat cu multă implicare.

Domnul prof. universitar dr. Blaga Mihoc a prezentat figura episcopului Demetrie Radu, martir al Bisericii greco-catolice (1862-1920), iar doamna prof. dr. Zamfira Tîmbuș a expus conferința „Episcopul Iuliu Hossu, senator de drept”.

Domnul istoric dr. Rusu Viorel a expus „Situația juridică a Episcopiei Greco-Catolice a Maramureșului în perioada 1940-1944”, iar părintele dr. Ioan Tîmbuș, „Destinul membrilor capitlului Eparhiei de Maramureș până la jumătatea secolului XX”.

În cadrul evenimentului, au fost prezentate volumele: „Dr. Vasile Lucaciu”, prezentare făcută de însăși autorul cărții de Blaga Mihoc, iar pr. dr. George Nicoară a prezentat „Eparhia greco-catolică a Maramureșului în timpul păstoririi Episcopului Alexandru Rusu”, de Viorel Rusu.   

Ediția din acest an a simpozionului a adus și o noutate: publicarea conferințelor expuse în cele două ediții precedente (ediția 2020 și 2021), într-un frumos volum care a fost prezentat de domnul Viorel Rusu, istoric. Volumul a fost îngrijit de doamna Janeta Ciocan, președinte AGRU Eparhial, care s-a implicat îndeaproape și în buna desfășurare a evenimentului.

Biroul eparhial de presă

 

 

Comunicat

Sesiunea ordinară de toamnă a

Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică

27-28 octombrie 2022

În perioada 27-28 octombrie 2022, sub președinția Preafericirii Sale Cardinal Lucian Mureșan, se vor desfășura la Blaj lucrările sesiunii ordinare de toamnă ale Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Pe agenda Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică se află diferite tematici canonice, pastorale și administrative.

Joi, 27 octombrie 2022, începând cu ora 17.45, Episcopii membri ai Sinodului vor fi prezenți la Alba Iulia cu ocazia binecuvântării statuii Fericitului Episcop Martir Iuliu Hossu, vestitorul Marii Uniri de la 1918 și primul Cardinal al României, precum și la conferințele despre figura Fericitului Iuliu Hossu, organizate în Sala Unirii din Alba Iulia.

Sinodul Episcopilor îi reuneşte pe toţi Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din România şi din afara granițelor țării, reunindu-se în sesiune ordinară de două ori pe an, primăvara şi toamna.

Notar

Pr. Liviu Ursu

Aproape 200 de greco-catolici maramureșeni și sătmăreni au participat sâmbătă, 22 octombrie 2022, la pelerinajul anual la Máriapócs – Ungaria.

Ca în fiecare an, programul pelerinajului a cuprins celebrarea Sfintei Liturghii, momente de comuniune și venerarea icoanei făcătoare de minuni, care se găsește în această biserică.

În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost rostit de către părintele Emil Gîrboan, protopop de Baia Mare. „Cu mare bucurie și cu nespusă emoție, celebrăm această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, în prezența Maicii Domnului. Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest parcurs spiritual, că ne-a învrednicit să fim aici... suntem aici în rugăciune”, a afirmat pr Gîrboan în debutul cuvântului de învățătură. Părintele a adus în lumină cum „Dumnezeu a umblat cu poporul ales, atunci când călătorea spre Țara Făgăduinței și i-a călăuzit ziua, sub chipul stâlpului de nor și noaptea, sub chipul stâlpului de foc”, explicând cum Dumnezeu însoțește pelerinii care se pun la drum în numele Său, pentru a-L lăuda și a-i înălța rugăciuni. „Pelerinajul este cale către Dumnezeu, cale cu Dumnezeu. Asta facem noi acum, am venit aici cu Dumnezeu, chemați de Maica Sfântă să o cinstim, să o lăudăm, să ne amintim că Maica noastră este cu noi în toate situațiile vieții...”, a punctat părintele protopop, explicând cum rugăciunea și efortul pelerinilor nu rămâne niciodată nerăsplătit cu haruri din belșug.

Istoricul pelerinajului 

„Pelerinajele credincioșilor greco-catolici la Máriapócs nu sunt de data recentă. În mod special pentru credincioșii din zona Sătmarului, înainte de anul 1948 există numeroase marturii ale prezentei pelerinilor greco-catolici români care veneau să venereze icoana facatoare a Preacuratei Fecioare Maria de la Pocs. Reluarea acestor pelerinaje a avut loc în toamna anului 2011, când am inițiat un pelerinaj cu membrii parohiei „Sf. Ap. Petru si Pavel”, dar și ai altor parohii sătmarene”, explică părintele Florin Fodoruț, paroh al parohiei „Sf. Ap. Petru si Pavel” din Satu Mare. De atunci, în fiecare an (exceptând perioada de pandemie), în luna octobrie, s-au organizat astfel de pelerinaje. De la an la an s-au adăugat și alte grupuri parohiale din protopopiatul Țării Oașului și din protopopiatul Baia Mare.

„Pelerinajul în sine este un timp oferit în primul rând lui Dumnezeu, care nu rămâne niciodată dator. Dacă este facut în grup, pelerinajul se constituie ca o experiență comunitară și eclezială, pentru că suntem "provocați" să ieșim dintr-ale noastre și să ne deschidem orizonturile sufletești către aproapele nostru. Nu în ultimul rând, pelerinajul este un timp acordat sufletului nostru, ale cărui ferestre le deschidem că să poată intra lucrarea binefactoare a Spiritului. Pelerinii care au participat marturisesc, la nivelul experienței de credință, lucrarea harică în acel loc”, a punctat pentru biroul de presă părintele Florin Fodoruț.

Biroul eparhial de presă

 

FOTO: Pr. Florin Fodoruț și https://www.facebook.com/Fatima.Lourdes.Pelerinaje

Tema: „Îmi veţi fi martori” (Fap 1,8)

Iubiţi fraţi şi surori,

Aceste cuvinte aparţin ultimului colocviu al lui Isus Înviat cu discipolii săi, înainte de a se înălţa la cer, aşa cum este descris în Faptele Apostolilor: „Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului” (1,8). Şi aceasta este şi tema Zilei Mondiale a Misiunilor 2022, care ca întotdeauna ne ajută să trăim faptul că Biserica este prin natura sa misionară. Anul acesta ea ne oferă ocazia de a comemora câteva aniversări relevante pentru viaţa şi misiunea Bisericii: cu 400 de ani în urmă, întemeierea Congregaţiei de Propaganda Fide – astăzi pentru Evanghelizarea Popoarelor – şi, în urmă cu 200 de ani, a Operei “Sfântul Apostol Petru”, în urmă cu 100 de ani au obţinut recunoaşterea de “pontificale”.

Să ne oprim asupra acestor trei expresii-cheie care rezumă cele trei fundamente ale vieţii şi misiunii discipolilor: „Îmi veţi martori”, „până la marginile pământului” şi „veţi primi o putere de la Duhul Sfânt”.

  1. “Îmi veţi fi martori” – Chemarea tuturor creştinilor de a-l mărturisi pe Cristos

Este punctul central, inima învăţăturii lui Isus dată discipolilor în vederea misiunii lor în lume. Toţi discipolii vor fi martori ai lui Isus graţie Duhului Sfânt pe care-l vor primi: vor fi constituiţi astfel prin har. Oriunde ar merge, oriunde ar fi. Aşa cum Cristos este primul trimis, adică misionar al Tatălui (cf. In 20,21) şi, ca atare, este „martorul său fidel” (cf. Ap 1,5), tot aşa fiecare creştin este chemat să fie misionar şi martor al lui Cristos. Şi Biserica, o comunitate a discipolilor lui Cristos, nu are altă misiune decât aceea de a evangheliza lumea, dând mărturie despre Cristos. Identitatea Bisericii este a evangheliza.

O recitire de ansamblu mai aprofundată ne clarifică unele aspecte mereu actuale pentru misiunea încredinţată discipolilor de Cristos: „Îmi veţi fi martori”. Forma la plural subliniază caracterul comunitar-eclezial al chemării misionare a discipolilor. Fiecare botezat este chemat la misiune în Biserică şi prin mandatul Bisericii: de aceea misiunea se face împreună, nu individual, în comuniune cu comunitatea eclezială şi nu din proprie iniţiativă. Şi dacă există cineva care în vreo situaţie foarte deosebită duce înainte misiunea evanghelizatoare singur, el o îndeplineşte şi va trebui s-o îndeplinească întotdeauna în comuniune cu Biserica de la care a primit mandat. Aşa cum învăţa Sfântul Paul al VI-lea în exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, document foarte îndrăgit de mine: “A evangheliza nu este niciodată pentru nimeni un act individual şi izolat, ci profund eclezial. Atunci când cel mai necunoscut predicator, catehet sau păstor, în locul cel mai îndepărtat, predică Evanghelia, adună mica sa comunitate sau administrează un sacrament, chiar dacă este singur el îndeplineşte un act al Bisericii, şi gestul său este cu siguranţă legat prin raporturi instituţionale, dar şi prin legături invizibile şi rădăcini profunde ale ordinii harului, cu activitatea evanghelizatoare a întregii Biserici” (nr. 60). De fapt, nu întâmplător Domnul Isus i-a trimis pe discipolii săi în misiune doi câte doi; mărturia creştinilor adusă lui Cristos are un caracter mai ales comunitar. De aici importanţa esenţială a prezenţei unei comunităţi, chiar mici, în a duce misiunea înainte.

În al doilea rând, discipolilor li se cere să trăiască viaţa personală în cheie de misiune: sunt trimişi de Isus în lume nu numai pentru a face misiunea, ci şi mai ales pentru a trăi misiunea încredinţată lor; nu numai pentru a da mărturie, ci şi mai ales pentru a fi martori ai lui Cristos. Aşa cum spune Apostolul Paul prin cuvinte cu adevărat emoţionante: “Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,10). Esenţa misiunii este mărturisirea lui Cristos, adică a vieţii, pătimirii, morţii şi învierii din iubire faţă de Tatăl şi faţă de omenire. Nu este o întâmplare că apostolii au căutat un înlocuitor al lui Iuda între cei care, ca şi ei, au fost martori ai învierii sale (cf. Fap 1,22). Cristos, Cristos înviat, este Cel pe care trebuie să-l mărturisim şi a cărui viaţă trebuie s-o împărtăşim. Misionarii lui Cristos nu sunt trimişi să se comunice pe ei înşişi, să arate calităţile şi capacităţile lor convingătoare sau talentele lor manageriale. În schimb au onoarea preaînaltă de a-l oferi pe Cristos, în cuvinte şi acţiuni, anunţând tuturor Vestea Bună a mântuirii sale cu bucurie şi sinceritate, ca primii apostoli.

De aceea, în ultimă analiză, adevăratul martor este “martirul”, cel care îşi dă viaţa pentru Cristos, restituind darul de sine însuşi pe care l-a oferit el. “Prima motivaţie pentru a evangheliza este iubirea lui Isus pe care am primit-o, experienţa că am fost mântuiţi de el care ne determină să-l iubim tot mai mult” (Evangelii gaudium, 264).

În sfârşit, cu privire la mărturia creştină, rămâne mereu valabilă observaţia Sfântului Paul al VI-lea: „Omul contemporan ascultă cu plăcere mai mare pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt martori” (Evangelii nuntiandi, 41). De aceea, este fundamental, pentru transmiterea credinţei, mărturia de viaţă evanghelică a creştinilor. Pe de altă parte, rămâne la fel de necesară misiunea de a vesti persoana sa şi mesajul său. De fapt, acelaşi Paul al VI-lea continuă astfel: „Da, este mereu indispensabil predicarea, această proclamare verbală a unui mesaj. […] Cuvântul rămâne mereu actual, mai ales atunci când este purtător al puterii lui Dumnezeu. Pentru aceasta rămâne încă actuală axioma Sfântului Paul: «Credinţa depinde de predicare» (Rom10,17): întocmai Cuvântul ascultat duce la credinţă” (ibid. 42).

De aceea, în evanghelizare exemplul de viaţă creştină şi vestirea lui Cristos merg împreună. Unul foloseşte pentru celălalt. Sunt cei doi plămâni cu care trebuie să respire fiecare comunitate pentru a fi misionară. Această mărturie completă, coerentă şi bucuroasă a lui Cristos va fi cu siguranţă forţa de atracţie pentru creşterea Bisericii şi în al treilea mileniu. De aceea îndemn pe toţi să reia curajul, francheţea, acea parresia a primilor creştini, pentru a-l mărturisi pe Cristos cu cuvinte şi fapte, în fiecare ambient al vieţii.

  1. „Până la marginile pământului” – Actualitatea perenă a unei misiuni de evanghelizare universală

Îndemnându-i pe discipoli să fie martorii săi, Domnul înviat anunţă unde sunt trimişi: “în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului” (Fap 1,8). Reiese foarte clar aici caracterul universal al misiunii discipolilor. Se scoate în evidenţă mişcarea geografică “centrifugă”, aproape în cercuri concentrice, de la Ierusalim, considerat de tradiţia iudaică drept centru al lumii, la Iudeea şi la Samaria, şi până “la marginile pământului”. Nu sunt trimişi să facă prozelitism, ci să vestească; creştinismul nu face prozelitism. Faptele Apostolilor ne relatează această mişcare misionară: ea ne dă o imagine foarte frumoasă a Bisericii “în ieşire” pentru a împlini vocaţia sa de a-l mărturisi pe Cristos Domnul, orientată de Providenţa divină prin circumstanţele concrete ale vieţii. De fapt, primii creştini au fost persecutaţi la Ierusalim şi de aceea s-au răspândit în Iudeea şi Samaria şi l-au mărturisit pe Cristos peste tot (cf. Fap 8,1.4).

Ceva asemănător se mai întâmplă în timpul nostru. Din cauza persecuţiilor religioase şi a situaţiilor de război şi violenţă, mulţi creştini sunt constrânşi să fugă din ţara lor spre alte ţări. Suntem recunoscători acestor fraţi şi surori care nu se închid în suferinţă, ci îl mărturisesc pe Cristos şi iubirea lui Dumnezeu în ţările care îi primesc. La asta îi îndemna Sfântul Paul al VI-lea luând în considerare „responsabilitatea care revine emigranţilor în ţările care îi primesc” (Evangelii nuntiandi, 21). De fapt, experimentăm tot mai mult cum prezenţa credincioşilor din diferite naţionalităţi îmbogăţeşte faţa parohiilor şi le face mai universale, mai catolice. Prin urmare, îngrijirea pastorală a migranţilor este o activitate misionară care nu trebuie neglijată, care va putea să-i ajute şi pe credincioşii locali să redescopere bucuria credinţei creştine pe care au primit-o.

Indicaţia „până la marginile pământului” va trebui să-i interogheze pe discipolii lui Isus din orice timp şi va trebui să-i stimuleze mereu să meargă dincolo de locurile obişnuite pentru a duce mărturia despre el. În pofida tuturor facilităţilor datorate progreselor modernităţii, există şi astăzi zone geografice în care încă n-au ajuns misionarii martori ai lui Cristos cu Vestea Bună a iubirii sale. Pe de altă parte, nu va exista nicio realitate umană străină de atenţia discipolilor în misiunea lor. Biserica lui Cristos era, este şi va fi mereu „în ieşire” spre noile orizonturi geografice, sociale, existenţiale, spre locurile şi situaţiile umane „de graniţă”, pentru a da mărturie despre Cristos şi despre iubirea sa tuturor bărbaţilor şi femeilor din orice popor, cultură, stare socială. În acest sens, misiunea va fi mereu şi missio ad gentes, aşa cum ne-a învăţat Conciliul al II-lea din Vatican, pentru că Biserica va trebui să meargă mereu dincolo, dincolo de propriile graniţe, pentru a mărturisi tuturor iubirea lui Cristos. În această privinţă aş vrea să amintesc şi să mulţumesc atâtor misionari care şi-au dedicat viaţa pentru a merge “dincolo”, întrupând caritatea lui Cristos faţă de atâţia fraţi şi surori pe care i-au întâlnit.

  1. „Veţi primi putere de la Spiritul Sfânt” – A ne lăsa mereu întăriţi şi conduşi de Spiritul Sfânt

Anunţând discipolilor misiunea lor de a fi martori ai săi, Cristos înviat a promis şi harul pentru o responsabilitate aşa de mare: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8). Efectiv, conform relatării din Faptele Apostolilor, tocmai după coborârea Duhului Sfânt asupra discipolilor lui Isus a avut loc prima acţiune de a-l mărturisi pe Cristos, mort şi înviat, cu o vestire kerigmatică, aşa-numitul discurs misionar al Sfântului Petru adresat locuitorilor din Ierusalim. Aşa începe era evanghelizării lumii din partea discipolilor lui Isus, care erau înainte slabi, fricoşi, închişi. Duhul Sfânt i-a întărit, le-a dat curaj şi înţelepciune pentru a-l mărturisi pe Cristos în faţa tuturor.

Aşa cum „nimeni nu poate spune: «Isus este Domnul», decât sub acţiunea Duhului Sfânt” (1Cor12,3), tot aşa niciun creştin nu va putea să dea mărturie deplină şi genuină despre Cristos Domnul fără inspiraţia şi ajutorul Duhului. De aceea, fiecare discipol misionar al lui Cristos este chemat să recunoască importanţa fundamentală a acţiunii Duhului, să trăiască împreună cu el în cotidian şi să primească în mod constant forţă şi inspiraţie de la el. Mai mult, chiar atunci când ne simţim obosiţi, nemotivaţi, rătăciţi, să ne amintim să recurgem la Duhul Sfânt în rugăciune, care – vrea să subliniez iarăşi – are un rol fundamental în viaţa misionară, pentru a ne lăsa răcoriţi şi întăriţi de el, izvor divin inepuizabil de noi energii şi al bucuriei de a împărtăşi cu alţii viaţa lui Cristos. “A primi bucuria Duhului este un har. Şi este unica forţă pe care o putem avea pentru a predica Evanghelia, pentru a mărturisi credinţa în Domnul” (Mesaj adresat Operelor Misionare Pontificale, 21 mai 2020). Aşa este Duhul adevăratul protagonist al misiunii: el dăruieşte cuvântul potrivit la momentul potrivit în modul potrivit.

În lumina acţiunii Duhului Sfânt vrem să citim şi aniversările misionare din acest an 2022. Instituirea Sfintei Congregaţii de Propaganda Fide, în 1622, a fost motivată de dorinţa de a promova mandatul misionar în teritorii noi. O intuiţie providenţială! Congregaţia s-a dovedit crucială pentru a face misiunea evanghelizatoare a Bisericii cu adevărat aşa, adică independente de ingerinţele puterilor lumeşti, cu scopul de a constitui acele Biserici locale care arată astăzi atâta vigoare. Ne dorim ca, precum în cele patru secole trecute, congregaţia, cu lumina şi forţa Duhului, să continue şi să intensifice munca sa în coordonarea, organizarea, animarea activităţilor misionare ale Bisericii.

Acelaşi Duh, care conduce Biserica universală, inspiră şi bărbaţi şi femei simpli pentru misiuni extraordinare. Şi aşa a fost că o tânără franceză, Pauline Jaricot, a întemeiat exact în urmă cu 200 de ani Asociaţia Răspândirii Credinţei; beatificarea sa se celebrează în acest an jubiliar. Deşi în condiţii precare, ea a primit inspiraţia lui Dumnezeu pentru a pune în mişcare o reţea de rugăciune şi colectă pentru misionari, în aşa fel încât credincioşii să poată participa activ la misiunea “până la marginile pământului”. Din această ideea genială s-a născut Ziua Mondială a Misiunilor pe care o celebrăm în fiecare an, şi a cărei colectă făcută în toate comunităţile este destinată fondului universal cu care papa susţine activitatea misionară.

În acest context amintesc şi pe episcopul francez Charles de Forbin-Janson, care a început Opera Copilăriei Sfinte pentru a promova misiunea în rândul copiilor cu motoul „Copiii îi evanghelizează pe copii, copiii se roagă pentru copii, copiii îi ajută pe copiii din toată lumea”; precum şi pe doamna Jeanne Bigard, care a dat viaţă Operei „Sfântul Apostol Petru” pentru sprijinirea seminariştilor şi a preoţilor din ţări de misiune. Aceste trei opere misionare au fost recunoscute ca „pontificale” tocmai în urmă cu o sută de ani. Şi tot sub inspiraţia şi conducerea Duhului Sfânt, Fericitul Paolo Manna, născut în urmă cu 150 de ani, a întemeiat actuala Uniune Misionară Pontificală pentru a sensibiliza şi a anima la misiune pe preoţi, pe călugări şi pe călugăriţe şi întregul popor al lui Dumnezeu. Din această ultimă operă a făcut parte însuşi Paul al VI-lea, care i-a dat recunoaşterea pontificală. Menţionez aceste patru opere misionare pontificale pentru marile lor merite istorice, precum şi pentru a vă invita să vă bucuraţi cu ele în acest an special pentru activităţile desfăşurate în sprijinul misiunii evanghelizatoare în Biserica universală şi în cele locale. Doresc ca Bisericile locale să poată găsi în aceste opere un instrument solid pentru a alimenta spiritul misionar în poporul lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori, continui să visez Biserica în întregime misionară şi o nouă perioadă a acţiunii misionare a comunităţilor creştine. Şi repet dorinţa lui Moise pentru poporul lui Dumnezeu aflat pe cale: “De-ar fi tot poporul lui Dumnezeu profeţi!” (Num 11,29). Da, de-am fi noi toţi în Biserică ceea ce suntem în virtutea botezului: profeţi, martori, misionari ai Domnului! Cu forţa Duhului Sfânt şi până la marginile pământului. Maria, Regina misiunilor, roagă-te pentru noi!

Roma, “Sfântul Ioan din Lateran”, 6 ianuarie 2022, Solemnitatea Epifaniei Domnului.

Franciscus

Fundația „Ajutor Bisericii care suferă” (Aid to the Church in Need – ACN International) invită din nou parohiile, grădinițele, școlile și familiile să se alăture inițiativei anuale de rugăciune „Un milion de copii care se roagă Rozariul”, care va avea loc anul acesta pe 18 octombrie. Scopul acestei campanii de rugăciune este de a cere pace și unitate în întreaga lume, încurajând în același timp copiii și tinerii să se încreadă în Dumnezeu în momentele dificile, potrivit președintelui internațional al ACN, cardinalul Mauro Piacenza.

Afișul campaniei din acest an prezintă două mâini deschise care înconjoară globul pământesc și îl susțin alături de copiii de pe fiecare continent. Aceste mâini simbolizează mâinile Tatălui care a creat lumea în dragoste și care dorește să salveze toate popoarele și să le aducă în siguranță la El.

„Privind în jur la toate războaiele și răutățile, persecuțiile, bolile și temerile care apasă asupra lumii noastre, oamenii s-ar putea întreba: «Oare Dumnezeu se ocupă cu adevărat?» scrie Cardinalul Piacenza, în textul prin care invită oamenii să participe la această inițiativă.

„Da, El se ocupă”, răspunde cardinalul Piacenza, „dar trebuie, de asemenea, și noi să prindem mâinile Sale întinse și să ne agățăm de El. Dumnezeu a întins mâna către noi, prin Maria (…). Credem că, dacă vom recita împreună cu credință Rozariul, atunci Sfânta Maică a lui Dumnezeu ne va conduce pe toți, ca o mare familie, în brațele iubitoare ale Tatălui nostru ceresc”.

Preocupată de situațiile de război, violență și sărăcie profundă care continuă să existe în țări precum Ucraina, Nigeria, Myanmar, Pakistan, sau regiuni precum Orientul Mijlociu și Sahel, în Africa, ACN dorește să încredințeze, în mod special, toate acele locuri în care oamenii nu pot trăi în pace, în mâinile puternice și iubitoare ale Tatălui divin, prin mijlocirea puternică a Maicii Domnului.

Fundația consideră că participarea diferitelor țări la campaniile anterioare a fost foarte pozitivă. În 2020, în timpul rugăciunii Angelus, Sfântul Părinte i-a încurajat pe toți oamenii să se alăture inițiativei.

„Unele dintre cele mai pozitive reacții au venit tocmai din regiunile în care pacea este cea mai necesară. Este deosebit de emoționant să știi că există copii din Irak, Siria, Belarus sau Myanmar care se roagă împreună cu cei care se adună la Fatima, în Portugalia, sau în Canada, sau în SUA. Ne dă speranța că iubirea care vine din credință poate triumfa asupra violenței”, spune părintele Martin M. Barta, asistent ecleziastic internațional al ACN.

ACN oferă materiale gratuite pentru cei care se roagă în parohii, școli, grupuri de copii și familii. Pachetul informativ gratuit conține instrucțiuni despre cum să se roage Rozariul, scurte meditații pentru copii despre Misterele Rozariului și un Act de consacrare la Fecioara Maria pentru copii.

Originile inițiativei de rugăciune „Un milion de copii care se roagă Rozariul” datează din anul 2005, când un grup de copii au fost văzuți rugându-se Rozariul la un sanctuar local din capitala Venezuelei, Caracas, iar unii dintre adulții care au asistat la scenă și-au amintit de cuvintele lui Padre Pio, care a spus odată: “Când un milion de copii se vor ruga Rozariul, lumea se va schimba”. De atunci, campania s-a răspândit rapid și a devenit un fenomen mondial.

Sursa: ACN

 

 

Joi, 13 octombrie 2022, s-a desfășurat, la Sala Millenium din Baia Mare, Simpozionul dedicat Zilei Școlii Ardelene, cu participarea Preasfințitului Vasile Bizău și a Profesorului universitar habil. Cornel Munteanu.

„Comunitatea noastră greco-catolică este mândră de această moștenire a spiritului Școlii Ardelene și de tot ceea ce Biserica noastră greco-catolică a realizat de-a lungul timpului”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile în deschiderea simpozionului, aducând în lumină trei texte care explică foarte bine cum lumina culturii și spiritualității românești s-a aprins la Blaj și de acolo continuă să lumineze, peste secole, cultura și spiritualitatea românească. Preafericirea Sa Lucian Mureșan, cu ocazia prezentării Bibliei de la Blaj, reeditată, în anul 2000, vorbea la Roma despre Școala Ardeleană și modul în care focarul de cultură de la Blaj a răspândit lumina înspre națiunea română așa cum nici un alt focar nu a făcut-o, cultura fiind aici îmbinată cu religiozitatea: „Lumină din lumina Romei, inima creștinătății, modesta așezare a Blajului a devenit la rândul său o stea densă, iradiind spre toate zările românești îndemnul: Veniți de luați lumină!”. „Un al doilea text care subliniază în esență roadele Școlii Ardelene este al domnului academician Camil Mureșanu”, a afirmat PS Vasile. Acesta afirma: „În Transilvania, s-a format, din tinerii trecuți prin seminarele și colegiile de la Roma, acea Școală Ardeleană care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne”. Al treilea text adus în lumină aparține marelui istoric al religiilor Mircea Eliade, care în 1955 afirma: „Făclia aprinsă la Blaj acum vreo 200 de ani nu a mai putut fi stinsă de atunci și nici nu se va stinge vreodată… Odată trezită conștiința latinității noastre, nimeni și nimic nu a mai putut-o nimici. De generații, ea face parte din însăși conștiința noastră de români”.

„De fiecare dată când ne amintim de Școala Ardeleană, trebuie să crească în noi acest sentiment de mândrie că Școala Ardeleană ne aparține și că de la noi, din Transilvania, s-a răspândit și dincolo de Carpați… De aici, cum a afirmat și Preasfinția Sa, a pornit soarele luminii. Și e clar că atunci când dintr-o locație pornește soarele luminii, noi, de fiecare dată când sărbătorim Ziua Școlii Ardelene, trebuie să câștigăm mult din această lumină”. „Mare lucru este a fi născut român, spunea Samuil Micu”, a afirmat profesorul universitar Cornel Munteanu în conferința sa, aducând în atenția publicului mândria sa personală fi crescut în Blaj și confesând faptul că de fiecare dată când intră în catedrala istorică din Mica Romă îl încearcă același sentiment de mândrie, emoție luminoasă de a fi în locul de unde pornit lumina culturii românești. Domnul Munteanu a vorbit despre specificul Iluminismului Românesc, despre ceea ce-l deosebea pe acesta de Iluminismul din alte țări. Este vorba despre componenta și motivația confesională a celor care au fost promotorii curentului de înculturare și trezire a conștiinței latine, a protagoniștilor lui: „Presiunea confesionalului asupra politicului a fost prima victorie adusă de Școala Ardeleană. Și de aici efectele în plan cultural: istorie, limbă, civilizație, progres”.

În cadrul simpozionului, a avut loc lansarea albumului fotografic „Biserici de lemn din Maramureș”, publicație a Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș. Au intervenit: d-na Georgeta Iuga (muzeograf), domnul Horia Nașcu (lect. Univ. dr.). Evenimentul a fost moderat de părintele dr. George Nicoară. Doamna Noemi Vida, city manager, a transmis un salut din partea Primăriei Baia Mare, care se bucură să fie astfel de inițiative culturale în oraș, lăudând și publicarea albumului aflat în lansare.

Doamna muzeograf Georgeta Iuga a prezentat foarte frumos albumul fotografic „Biserici de lemn din Maramureș”, care a apărut sub îngrijirea părintelui dr. George Nicoară, director al Departamentului pentru cultură și consilier cultural în cadrul Episcopiei noastre. Textul de prezentare este în limba română și engleză. În deschiderea volumului regăsim Cuvântul de prezentare a Preasfințitului Vasile Bizău. Fotografiile au fost realizate de către: Csilla Szasz, Florin Andreescu, Pr. George Nicoară și Augustin Albu. Se regăsesc, de asemenea, fotografii preluate și din arhiva Episcopiei. Traducerea în limba engleză a fost realizată de către Horea Nașcu.

Doamna Iuga a explicat cum, cu mare curiozitate a observat atunci când a călcat pentru prima data în Maramureș, „că toate casele și toate cele necesare traiului erau acum 50 de ani din lemn”. Să nu ne mire atunci faptul că toate bisericile vechi din Maramureș sunt din lemn și acestea se construiesc încă din lemn, ceea „ce face ca Maramureșul să fie o deschidere către rosturile cele mai îndepărtate”. Aducând în lumină îndemnul Papei Francisc de a trece de la o Biserică care reglementează credința la una care transmite credința, doamna muzeograf a mărturisit că ceea ce a impresionat-o cel mai mult în album sunt fotografiile în care Preasfinția Sa Vasile  este în mijlocul comunităților din diferite localități maramureșene. „Se spune că o imagine este cât 100 sau 1000 de cuvinte. Albumul de față, în cele 250 de pagini ale sale, are aproape tot atâtea imagini și a fost conceput ca o carte de povești, un manual de istorie, de istoria artei, dar nu pentru pentru clipa de astăzi, ci pentru durata de-a lungul istoriei”, a descris foarte frumos doamna Iuga.

Prezent la eveniment a fost și domnul lect. Univ. Horea Nașcu, traducătorul albumului, care a povestit experiența de lucru pe parcursul editării și traducerii textului, modul în care o traducere nu se face în mod automat, ci e nevoie de multă cunoaștere în domeniul despre care traduci, deci tot procesul prelungește munca depusă în vederea unei publicări.  

Preasfințitul Vasile l-a felicitat pe părintele George Nicoară și întreaga echipă de lucru și a invitat publicul să privească acest album ca o călătorie fascinantă prin comunități și biserici din Maramureș, care surprinde prin comuniunea elementelor și atenția la detalii, dar și prin frumusețea sufletului oamenilor care apar în fotografii. 

Pauza dintre prezentări a fost îmbogățită de momente muzicale oferite participanților de către Cvartetul MaraMusic, compus din Carmen Augustin, Camelia Minghiraș, Augustin Albu, Traian Minghiraș.

Albumul nou lansat poate fi achiziționat de la Sediul Episcopiei (Str. Vasile Lucaciu, 50), din parohiile din Maramureș și de la librăriile din Baia Mare.

Biroul eparhial de presă

 

 

Pe data de 22 octombrie 2022 va avea loc pelerinajul anual la Máriapócs – Ungaria. Prețul pelerinajului este de 75 ron (se achită la înscriere) și include transportul pe traseul Baia Mare - Máriapócs și retur.

Cei care doresc să participe, se pot înscrie la tel.  0745306301 - Mihai Șimon – organizator.

Plecarea este stabilită la ora 08.00, de pe Str Școlii, Baia Mare, în spate la biserica Sfânta Maria, cu oprire la biserica Sfânta Cruce (în spatele altarului).

Sfânta Liturghie la Máriapócs, în limba română, va fi celebrată de la ora 12 (ora Ungariei).

Prânzul se ia împreună, din sacul pelerinului (fiecare ce își pune de acasă). Aranjarea în autocar se face în ordinea înscrierilor, anunță organizatorul.

Biroul eparhial de presă

FOTO: www.templomtura.hu și ro.wikipedia.org 

Miercuri, 5 octombrie, a avut loc la Școala Gimnazială ”Episcop Alexandru Rusu” din Baia Mare o întâlnire de lucru a Birourilor pentru pastorația tinerilor și a copiilor din Eparhia de Cluj-Gherla, Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, precum și a Departamentul pentru tineret din cadrul Eparhiei de Maramureș.

Membri celor trei structuri au fost primiți de Pr. Angel Zareczki, Responsabil cu pastorația tinerilor în Eparhia de Maramureș, la Școala creată de Eparhia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Maramureș din dorinţa de a găsi un itinerar determinant al calității învățământului, de a identifica rolul Școlii în educarea tinerilor, dar şi de revitalizare a unor tradiţii valoroase ale învățământului românesc; școală în care au fost mobilizați oameni deosebiți prin diversitatea generațiilor și formarea personală, oameni dedicați educației, profund motivați pentru realizarea unei școli confesionale în Baia Mare.

În cadrul întâlnirii s-a discutat despre Ziua Mondială a Tineretului (ZMT) de la Lisabona, din 2023, precum și despre alte proiecte pe care cele trei birouri le-ar putea desfășura împreună.

ACC

 

Preasfinția Sa Vasile Bizău a participat la deschiderea anului universitar 2022/2023, la Centrul Universitar Nord Baia Mare, ocazie cu care a rostit următorul discurs: 

 

Domnule Prorector,

Onorați membri ai corpului profesoral universitar,

Dragi studenți,

Începutul unui nou an universitar ne conferă fericita ocazie de a pune, de fiecare dată, la baza parcursului formativ, încrederea, ca parte integrantă a virtuții speranței, pentru o creștere umană, intelectuală și spirituală, care să fie rodnică și împlinitoare.

Vă salut cu mult drag și aș dori să vă însoțesc în acest nou an universitar cu puterea rugăciunii și a dorinței de bine, ce aduce fiecărui om pace și seninătate.

Un nou an universitar este un dar din perspectivă cronologică și în același timp, o invitație de a parcurge o nouă etapă din viața dumneavoastră, care să vă aducă cunoaștere, competențe și o înțelegere mai profundă a ceea ce sunteți și doriți să deveniți, o înțelegere a omului în general și a profesiei pentru care vă pregătiți.

Înțelegerea, la fel ca și cunoașterea, este progresivă și odată dobândită, ea îi descoperă fiecăruia rolul și misiunea sa în lume. Ar fi prea restrictiv să ne raportăm la mediul universitar doar din perspectiva formării profesionale, fără a menționa și aminti nevoia creșterii umane și spirituale, atât de necesare omului, mai ales în acest context al lumii contemporane, ce se confruntă din nou cu conflictul și războiul, ca sursă de diviziune, suferință și moarte.

Mediul universitar este, prin excelență, un spațiu deschis cercetării și progresului științific, însă nu mai puțin, un loc al creșterii umane, datorat spiritului liber și creativ pe care îl generează, a dialogului și respectului pentru persoana umană. În acest mediu s-au regăsit de-a lungul timpului multe generații, ce au știut să poarte cu ele valorile unei lumi libere și au contribuit, astfel, la buna așezare a societății, punând la baza ei fundamentele culturii creștine.

Valorile sunt universale și din această perspectivă sunt echidistante față de toți, la îndemâna tuturor, ele așteaptă doar a fi însușite și transformate în bunuri personale neperisabile.

Nu aș dori să fac, în acest moment solemn al deschiderii anului universitar, o apologie a valorilor, ci mai degrabă să vă invit să reflectăm asupra lor și în ceea ce ne este specific fiecăruia să le susținem și să le promovăm. Munca asiduă și devotată, susținută de pasiune, este comună în mediul universitar atât profesorilor, cât și studenților, iar studiul și progresul în cunoaștere îl fac pe fiecare să fie propriul lui stăpân, dincolo de structuri și instituții. Este evident că nu trăim într-o lume ideală, și poate tocmai de aceea, societatea noastră are nevoie de oameni de valoare, de buni profesioniști, de oameni integri, de buni creștini.

Centrul Universitar Nord are această datorie de a-și aduce contribuția, alături de celelalte Universități, la menținerea și creșterea standardului formativ care să-l facă mândru de tradiția proprie. La aceasta, toți suntem protagoniști și în calitate de oameni ai locului, de fii ai acestor ținuturi, putem să ne aducem propriul talant. Biserica își are partea sa de misiune și poate tocmai de aceea, azi suntem aici.

Vă doresc tuturor un parcurs rodnic al anului universitar, cu multe împliniri personale și profesionale, în pace și sănătate.

Domnul Dumnezeu, izvorul luminii, al înțelepciunii și al bunătății, să vă însoțească și să vă binecuvânteze!

† Vasile

„Această sărbătoare, Acoperământul Maicii Domnului ne trimite cu gândul, cu inima și cu toată ființa noastră înspre cinstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și încredințarea noastră, a fiecăruia, că suntem fiii Ei”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în parohia Livada, unde a celebrat Sfânta Liturghie duminică, 2 octombrie 2022, cu ocazia hramului bisericii.

Au concelebrat: părintele protopop Șimon Cornel, părintele paroh Kudla Gheorghe și alți preoți din protopopiat invitați la sărbătoare.

Preasfințitul a explicat cum hramul este o ocazie care adună împreună pe toți fiii Bisericii, într-o familie, „familia lui Hristos, sub ocrotirea Maicii Domnului”. „În sărbătorea hramului suntem chemați să reînnoim adeziunea noastră și voința noastră de a rămâne fii, de a-i face bucurie Maicii Noastre Cerești… Fiii aduc bucurie Mamei Cerești atunci când sunt împreună în biserică, spre a aduce laudă lui Dumnezeu, sunt împreună pentru a spera și pentru a merge pe drumul vieții cu încredere, având nădejdea că Maica Domnului le este aproape”, a punctat Ierarhul, reamintind faptul că fiecare persoană este templu al lui Dumnezeu, care trebuie păstrat întotdeauna curat și pregătit să cinstească prezența divină. În evanghelia duminicii, (Mt. 15, 21-28) „vedem cum credința, în forma ei universală, presupune și perseverență, a nu renunța, a cere, a avea încredere”. În text, femeia canaaneancă cere insistent lui Isus să-i vindece fiica chinuită de diavol, chiar și atunci când Isus nu răspunde, ea continuă insistent să-i ceară ajutor, iar Isus se întoarce și îi vine în întâmpinare: „O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!”. „Ce mare este credința unei mame, atunci când ea se roagă pentru fiii ei!”, a afirmat PS Vasile, invitând comunitatea să trăiască cu încredere evanghelia, care îndeamnă oamenii să construiască pacea, să trăiască precum frații, fiind fii ai aceluiași Tată.

„Cu statornicia în credință a dreptului Iov din Sfânta Scriptură, suntem noi cu toții adunați azi aici, la această mare sărbătoare a bisericii noastre. Fie numele Domnului binecuvântat pentru această zi! Fie numele Domnului binecuvântat că ne-a dăruit-o pe Fecioara Maria! Fie numele Domnului binecuvântat că ne-a lăsat această frumoasă sărbătoare: Acoperământul Maicii Domnului! Fie numele Domnului Binecuvântat pentru că sunteți aici cu noi, spre a o sărbători împreună cu Preasfinția Voastră pe Maica Noastră Cerească! Vă mulțumim pentru prezență. Vă așteptăm cu mult drag la noi și altă dată”, a afirmat la finalul evenimentului părintele paroh Kudla Gheorghe, dăruind Preasfințitului Vasile, din partea credincioșilor din Livada, un frumos buchet de flori, „ca semn al mulțumirii și al urării de bine”.

Biroul eparhial de presă