Super User
Senior Reporter @EpiscopiaMM
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.
Noile proceduri în procesele de nulitate a căsătoriei -Curs de formare la Tribunalul Rotei Romane-
Pr. Ioan BALEA -Vicar judecătoresc al Eparhiei greco-catolice de Maramureș și administrator parohial în parohiile Jibou și Traniș- s-a aflat la Roma, în perioada 7-12 martie, pentru a participa la cursul de formare organizat de Tribunalul Rotei Romane. În rândurile de mai jos, ne expune un rezumat al cursului.
***
Pe data de 8 decembrie 2015, când în Biserica Romano-Catolică este sărbătoarea „Neprihănitei Zămisliri”, începea Anul jubiliar al Milostivirii. Data nu a fost aleasă întâmplător: tot atunci se împlineau cincizeci de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Aceeași zi Papa Francisc a fixat-o ca și data la care intrau în vigoare cele două documente de el proclamate în forma „Motu Proprio” (locuțiune latină care indică un document, o numire sau orice decizie în general emanată „din proprie inițiativă” de cel care are puterea să o facă), prin care era reformat procesul canonic pentru cauzele de declarare a nulității căsătoriei în cele două Coduri de drept canonic: Mitis et Misericors Iesu pentru Codul Canoanelor Bisericilor Orientale și Mitis Iudex Dominus Iesus pentru Codul de drept canonic al Bisericii latine. Cele două documente modifică sensibil mai multe proceduri din procesele matrimoniale, înlocuind douăzeci și unu de canoane în fiecare din cele două coduri (1357-1377 din codul oriental, respectiv 1671-1691 din codul latin). Drept urmare s-a făcut simțită necesitatea explicării, pe de o parte, a intenției legislatorului (mens legislatoris) care a stat în spatele acestei reforme și, pe de altă parte, nevoia de a oferi repere practice personalului din Tribunalele bisericești, chemate să aplice noile proceduri.
Răspunzând acestor nevoi, Tribunalul de Apel al Rotei Romane a organizat la Roma, în perioada 7-12 martie, un curs de formare. Invitația de a participa s-a adresa în primul rând specialiștilor în drept canonic. Au participat peste cinci sute de persoane, din întreaga lume. Relatorii au fost persoane cu diferite funcții în Tribunalul Roman: judecători, comisari, avocați, mai multe dintre conferințe fiind susținute de Decanul Rotei, Monseniorul Pio Vito Pinto. Conferințele lor au fost axate, în prima parte a săptămânii, pe procedura de urmat în faza de introducere a unui proces matrimonial și în cazul căsătoriei sacramentale neconsumate (ratum et non consummatum): această căsătorie, validă dar neconsumată, poate primi dispensă de la Sfântul Părinte Papa după ce dosarul este instrumentat, în prima fază, în eparhia (dieceza) petenților, apoi de către Rota Romană, care propune Papei acordarea dispensei, dacă toate condițiile pentru aceasta sunt îndeplinite. Al doilea argument tratat a vizat procedura pentru constatarea nulității sacramentului Hirotonirii sacerdotale, în cazuri specifice – deși, conform statisticilor, rare. Ultima parte a săptămînii a vizat cele două Motu Proprio și noutățile introduse: posibilitatea desfășurării unui „proces scurt” în anumite situații, când sunt îndeplinite certe condiții; eliminarea obligativității de a avea o dublă sentință afirmativă în procesul de nulitate matrimonială (conform regulilor precedente, o sentință afirmativă, de nulitate a căsătoriei, pronunțată în primă instanță, trebuia confirmată în tribunalul de apel pentru a deveni definitivă; cu noile proceduri, această obligație este eliminată); o mai mare putere acordată Episcopului locului care poate organiza, în anumite situații, completul de judecată în propria persoană sau delegând un singur judecător (spre deosebire de procedura dinainte care cerea obligatoriu complet colegial format din trei judecători); noile proceduri insistă pe principiul vecinătății fizice dintre credincioși și structurile bisericești implicate în procesele canonice, cerând să fie constituite cât mai multe tribunale în teritoriu, aproape de oameni. De asemenea, insistând pe nevoia ca personalul implicat în tribunalele bisericești să fie just remunerat pentru activitatea sa, Papa Francisc cere să nu fie aplicate alte costuri pentru procesele matrimoniale, mai ales în contextul în care în unele părți alte lumii, un proces de acest fel putea ajunge la cheltuieli extrem de mari. S-a mai subliniat de asemenea că principiul care nu va putea fi pus în discuție niciodată este și va rămâne cel al indisolubilității căsătoriei: o căsătorie validă este încheiată pentru toată viața, la bine și la rău.
Toate aceste elemente au fost subliniate și de Sfântul Părinte însuși care, sâmbătă 12 martie, i-a primit în audiență pe cei care au frecventat cursul. Cu această ocazie, el a transmis tuturor principiul care a activat această reformă: dorința ca Biserica să se facă purtătoare de speranță și să-i ajute pe toți credincioșii să poată experimenta milostivirea lui Dumnezeu în orice situație, chiar și atunci când este vorba despre o judecată canonică.
Experimentarea milostivirii divine este o temă foarte importantă pentru Papa; aceasta se vede și din motto-ul episcopal pe care și l-a ales: miserando atque eligendo – cu privire (sentiment) de milostivire; întreaga Biserică, credincioși și ierarhie, este chemată să experimenteze milostivirea lui Dumnezeu și totodată să o împărtășească celorlalți.
Pr. Ioan BALEA
Vicar judecătoresc,
Eparhia greco-catolică de Maramureș
Reuniunea Mariană
Reuniunea Mariană a fost fondată în anul 1563 la Roma de către un profesor al Colegiului Roman al Societății lui Isus, iezuitul belgian Johannes Leunis (1535-84). Acesta îi adună în jurul său pe elevii cu care se ruga împreună, cerând ocrotirea Mariei, vorbind totodată tinerilor despre persoana ei.
Reuniunea a fost aprobată oficial sub numele de „Prima Primaria”de către Papa Grigore XIII prin Bula „Omnipotenti Dei”, în data de 5 decembrie 1584.
Prin vrerea Papei Sixt al V-lea, în anul 1586, aceste întâlniri s-au extins, cuprinzând și adulții care aveau o devoțiune specială pentru Maria. Această mișcare s-a dezvoltat în timp, susținută fiind și de membrii clerului, astfel încât în fiecare parohie catolică s-au înființat societăți mariane, cu rol social și umanitar, pornind de la virtuțile Mariei, de la necesitatea păstrării credinței, sfințeniei, carității.
În România
În Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică, prima Reuniune Mariană a luat ființă în anul 1903 la Cluj.
La Blaj (în 1905) părintele spiritual al Seminarului Teologic Arhiepiscopal, Ștefan Roșianu, a înființat Reuniunea Mariană a clericilor, care, la rândul lor au înființat Reuniuni Mariane în parohii.
La Oradea, pe data de 28 decembrie 1913 a avut loc Adunarea Generală de constituire a Reuniunii.
La Lugoj, Reuniunile Mariane s-au înființat sub păstorirea Episcopului Valeriu Traian Frențiu (1912 - 1922).
În Maramureș, la cererea și cu binecuvântarea Episcopului Dr. Alexandru Rusu (1931-1948), Reuniunea Mariană s-a înființat în toate parohiile (239 la număr în anul 1931).
Observăm că Episcopul Rusu a avut o devoțiune specială către Preacurata Fecioară Maria, întrucât pe data de 29 iunie 1931 la mănăstirea Bixad, în fața a peste 10 000 de credincioși veniți din toate părțile, procedează la „Închinarea Solemnă a Eparhiei sub scutul special al Preacuratei Fecioare Maria”.
În anul 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite, a fost desființată și Reuniunea Mariană, membrii activând în clandestinitate. După anul 1990 asociația a fost reactivată în parohii în baza vechiului statut.
Președinta pe Maramureș a Reuniunii este dna. Lucica Ghișa.
Scopul și spiritul Reuniunii Mariane
Reuniunea Mariană este o asociație religioasă care are drept scop promovarea unei devoțiuni deosebite față de Preacurata Fecioară Maria, model de trăire creștină și de virtuți care să conducă pe membrii lor:
- la o viață creștină spre perfecțiune;
- la aprofundarea credinței prin cunoașterea Evangheliei lui Cristos și a preceptelor Bisericii
- la un apostolat rodnic pentru a răspândi Împărăția lui Cristos în suflete și în lume.
Asociația are ca model comunitățile primilor creștini descrise în Faptele Apostolilor (1,14; 2,42): „statornici în rugăciune într-un gând și o inimă împreună cu Maria, Mama lui Isus […] stăruitori în învățătura Apostolilor și unirea frățească, la frângerea pâinii și la rugăciuni”.
Astfel, membrii Reuniunii Mariane își propun:
- să aibă o devoțiune deosebită către Fecioara Maria, să o cunoască, să o iubească, să o respecte și să o imite
- să aprofundeze credința prin cunoașterea învățăturii lui Cristos și a Bisericii, meditând-o și aplicând-o în contextul actual, fideli fiind Magisteriului Bisericii
- să creeze între ei o relație autentică
- să fie apostoli și misionari după modelul Mariei
- să respecte un program de rugăciune personală, liturgică și comunitară.
Viața Reuniunii Mariane
Din Reuniunea Mariană poate face parte orice creștin după împlinirea vârstei de 12 ani, care dorește să își trăiască angajamentele de la Botez sub scutul Fecioarei Maria și să se dedice la răspândirea împărăției lui Dumnezeu.
Dacă cineva dorește să se înscrie în Reuniune, va lua legătura cu președintele ei și va participa la întrunirile asociației in calitate de candidat. Candidatura poate dura de la 6 luni la 1 an.
Fiecare Reuniune își va alege o denumire inspirată din privilegiile sau sărbătorile Preacuratei Fecioare Maria. Își pot alege și un patron secundar dintre Sfinți.
Primirea în asociație se face după ritualul stabilit. Principalul angajament este acela de a se consacra Fecioarei Maria. La intrarea în Reuniunea Mariană candidatul primește diploma și medalia mariană încadrată în panglică albastră. Fiecare Reuniune își poate confecționa propriul steag de culoare albastră (sau alb cu albastru). Imnul Reuniunii este „Sub steagul tău, Marie”.
Activitatea Reuniunii Mariane
Activitatea membrilor Reuniunii Mariane se va desfășura în domeniul personal pentru desăvârșirea proprie și prin apostolat față de aproapele.
Întrunirile mariane se țin cel puțin o dată pe lună cu asistentul lor spiritual, dar cu acordul membrilor se pot ține la două săptămâni sau în fiecare săptămână.
Întrunirile au ca scop:
- cunoașterea și iubirea Mariei, prin citire de texte din învățătura Bisericii;
- prezentarea unor învățături creștine susținute de asistentul spiritual;
- rugăciune comună;
- întreținerea unei atmosfere de prietenie, frățietate între membrii Reuniunii, împărtășirea experiențelor proprii;
- stimularea la apostolat pentru răspândirea împărăției lui Cristos.
În cadrul Reuniunii fiecare membru își poate exercita activitatea de care este capabil după Carisma primită de la Dumnezeu.
Activitatea apostolică a membrilor Reuniunii se poate desfășura în diferite domenii: religios, caritativ, cultural, ecumenic.
Domeniul religios: rugăciune în unire cu toți membrii familiei marianiste, prin reînnoirea consacrării la Maria, practicarea virtuților creștine și a exercițiilor de pietate. Ei vor îmbrățișa marile intenții ale Bisericii pentru mântuirea tuturor oamenilor, întoarcerea păcătoșilor, statornicia și sfințirea drepților, răspândirea credinței, ușurarea sufletelor din Purgator. Se vor strădui să aducă pe cât mai mulți la practica vieții religioase: spovadă, participarea la Sfânta Liturghie, împărtășanie, rugăciuni, ore de adorație, procesiuni, pelerinaje.
La fel, vor participa la acțiuni de înfrumusețare a Bisericii: aranjarea altarului, îngrijirea ornatelor, curățenie, etc.
Domeniul caritativ: Marianiștii se vor ocupa de investigarea și ajutorarea celor lipsiți de bunuri materiale și spirituale; vor vizita și ajuta bolnavii, săracii, bătrânii, persoanele singure; unde este nevoie se va face catehizarea și educarea copiilor.
Domeniul cultural: Reuniunea Mariană va organiza conferințe istorice, religioase, simpozioane, comemorări; se va îngriji de procurarea și studierea de cărți, reviste, ziare religioase și de răspândirea lor; va organiza întruniri de divertisment, recreare, excursii, cu scopul întăririi legăturilor spirituale dintre membrii reuniunii.
Domeniul ecumenic: Membrii Reuniunii Mariane își vor însuși spiritul Conciliului Vatican II, care dorește ca toți cei ce cred în Sfânta Treime și Isus Mântuitorul „să fie una”, să deprindă „ecumenismul spiritual”, care constă în „convertirea inimii și sfințirea vieții împreună cu rugăciuni individuale și publice pentru unirea creștinilor, care trebuie considerate sufletul întregii mișcări ecumenice”. (cfr. Vatican II, Unitatis Redinte-gratie 8).
Se vor organiza schimburi de experiență și rugăciuni între Reuniuni din aceeași eparhie sau țară.
Video gallery
Mesajul PS Vasile - Craciun 2015 - |
Căsătorie și familie
Responsabil departament:
Pr. Piț Daniel
Ordinul terțiar Franciscan
franciscan
Ordinul terțiar Augustinian
Familia augustiniană este formată din membri ai ordinelor şi congregaţiilor care urmează regula sfântului Augustin, precum şi laici care se inspiră din spiritul său.
În sec. XI apar comunităţi de canonici regulari, care-şi trăiesc viaţa comună după Regula sf. Augustin. Dintr-o astfel de comunitate a făcut parte, vreme îndelungată, şi sf. Anton de Padova, unde a studiat în mod special sf. Scriptură.
Mai târziu, în 1244, ordinul augustinian apare ca și ordin de eremiţi, care în anul 1620 va avea 42 de provincii răspândite în mai multe ţări europene, 2000 de mănăstiri, 30000 monahi. În țara noastră se menționează actuala biserică reformată din Turda ca fiind o fostă mănăstire augustiniană, aparând neîntrerupt în documente până la reformă (anii 1550), după care este menţionată ca şi nelocuită, iar la începutul secolului al XVII-lea este preluată de reformaţi. Se pare că este vorba despre singura biserică augustiniană din Transilvania în picioare (în Ungaria istorică s-a mai păstrat o singură mănăstire, la Bardejov, Slovacia).
În 1845 apare ,,Congregaţia Augustinienilor Asumţionişti’’, care a fost întemeiată de Pr. Emanuel d’Alzon, originar din Franţa. Au fost înfiinţate şi mănăstiri pentru femei augustiniene. De aici au ieşit multe femei sfinte din care amintim pe: Rita de Cascia (+1457) -numită şi avocata cauzelor disperate-; sf.Clara de Montefalco -care prin devoţiunile ei faţă de patimile Domnului s-a învrednicit a avea în trupul său semnele chinurilor Sale-; sf. Iuliana de pe muntele Carnillon (aproape de Liege-Belgia) -care a contribuit la reîntoarcerea în Biserică a sărbătorii ,,Trupul Domnului’’(Joia Mare)-; Ecaterina Emerich -celebra vizionară-.
Din 1923 această congregaţie s-a stabilit şi în România, activând în câmpul educaţiei tineretului şi în alte opere apostolice: la Blaj (1923), Beiuş (1924), Lugoj (1926) şi Bucureşti (1934).
Pe lânga fiecare Comunitate Asumpționistă s-au format grupări terțiare de augustinieni, având o regulă de viață asemănătoare Ordinului prim.
În 1948, în România a început prigoana comunistă împotriva Bisericii Greco Catolice, care a afectat și Congregatia Asumpționistă. Unii membri au fost închiși, au lucrat în mină sau la canalul Dunăre-Marea Neagră, alții s-au retras în familiile lor sau au lucrat pentru a-și câștiga traiul, dar nu au încetat a face apostolat, primind chiar și noi membri în Congregatie.
După revoluția din 1989, călugării rămași în viață s-au regrupat la Blaj, apoi la Bucuresti.
În 1991 s-a inaugurat la Mărgineni, lângă Bacău, Mănăstirea Sfântul Augustin, centru pentru vocații și îndrumare spirituală.
Ce înseamnă a fi terțiar augustinian
A fi terţiar augustinian înseamnă a căuta sfinţenia şi a face un apostolat rodnic, spre care se îndreaptă în special cei care doresc să-şi orienteze viaţa spre sfaturile evanghelice, dar nu pot intra în mănăstiri. Papa Pius al XI-lea spunea că acest mijloc este la îndemâna tuturor pentru a păstra legea lui Dumnezeu şi a ajunge la desăvârşirea creştină. Aici trebuie să existe un spirit de iubire supranaturală (de caritate), în care totul este cuprins.
Sunt reguli simple care nu obligă în conştiinţă sub pedeapsa păcatului. În această atmosferă de libertate spirituală este nevoie de a se manifesta dragostea şi dorinţa de sfinţenie. Aici sufletul fervent îşi va găsi un spijin moral.
Pentru a deveni terţiar sunt necesare parcurgerea a 3 etape și a deveni:
- Postulant (candidat, ,,cel care cere’’). Pentru a fi admis sunt necesare următoarele condiţii: moravuri bune; 14 ani împliniţi; să nu aibă datorii; consimţământul bărbatului pentru femeile căsătorite; să nu facă parte dintr-un alt ordin terţiar.
- Novice. Admiterea se face printr-un ceremonial numit ,,înveşmântare’’ şi durează 1 an. Cu 2 luni înainte, maestru de novici prezintă motivele pentru care novicele trebuie să fie: admis, întârziat sau respins la a intra în rândul terţiarilor.
- Terţiar. Începe după ceremonialul de depunere a ,,profesiunii’’ de terţiar.
După revoluția din 1989, părintele de pie memorie, Ștef Bernard de la Blaj, a condus, în mod direct, reînființarea de grupări ale ordinului terțiar, în toate eparhiile greco-catolice din România.
În Eparhia de Maramureș, superior al ordinului terțiar augustinian a fost pr. Chiș Gheorghe. Au intrat în acest ordin mulți credincioși, precum și studenți ai Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Erau întâlniri deosebite, lunare. După trecerea la cele veșnice a pr. Chiș, activitatea a început să scadă din ce în ce mai mult, mai ales că majoritatea membrilor au renunțat să mai participe în mod regulat la întâlnirile lunare.
Este necesară o încercare de revigorare a acestui ordin terțiar, știind, mai ales, că sf. Augustin este fondatorul. El a fost nu numai un geniu teologic și uman, ci și unul dintre noi. Din operele sale, mai ales ,,Confesiunile’’, din scrisori şi predici, cunoaştem activitatea, viaţa sa interioară, an de an, aproape lună de lună, precum şi darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Deşi este unul din cei ,,care au onorat cel mai mult omenirea’’, în el găsim un om ca şi noi, supus slăbiciunilor şi greşelilor pe care nu le-a ascuns, ci dimpotrivă, le-a mărturisit public. În felul acesta, măreţia lui nu ne înspăimântă, ci, din contră, ne atrage ca şi un frate, ca şi un părinte. El ne apare ca unul care poate fi imitat în urmarea lui Dumnezeu, în sfinţenie, indiferent de slăbiciuni, de starea în care ne găsim la un moment dat. Sf. Augustin ne spune tututuror, clar și fără echivoc, să ne recunoaştem condiţia noastră de muritori păcătoşi. De la noi înşine nu avem nici un bine ci numai păcatul. Binele este numai de la Dumnezeu: ,,vrei să devii mare? începe de la a fi cel mai mic…”.
Odată, cînd i s-a părut că i-a mustrat prea tare pe credincioşi şi-a cerut scuze în felul următor: ,,Adesea în locuri strâmte, cloşca îşi calcă puişorii pe care-i încălzeşte, dar nu cu toată greutatea piciorului său, ea neîncetând a fi mamă’’.
Scrierile sale sunt pline de rugăciuni arzătoare, un fel de conversaţie neîntreruptă cu Dumnezeu. De aceea pentru el rugăciunea este expresia vieţii lui Dumnezeu în sufletul nostru. Prin rugăciune ne exprimăm credinţa, speranţa şi iubirea. Mai ales iubirea.
Acestea sunt doar câteva lucruri minunate prin care suntem cu toții legați de sf. Augustin. Astfel că, prin viaţa şi scrierile sale, sfântul Augustin va lumina Biserica Lui Cristos până la sfârşitul veacurilor!
Dr. OPRIȚA MIRCEA- superior în Eparhia de Maramureș.
Pr. Tibil Viorel, spiritual
Institute seculare
„File din viața mea” - A fost lansată și la Baia Mare cartea autobiografică a Preasfinției Sale Alexandru Mesian
Luni, 14 martie 2016, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a găzduit lansarea cărții „File din viața mea”, autobiografie a Preasfinției Sale Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, originar din Ferneziu (Baia Mare). Sala de conferințe a bibliotecii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru participanții la evenimentul în cadrul căruia s-au dezbătut filele cărții ce povestește viața episcopului, fiu al acestor meleaguri.
„Cartea aceasta o consider un imn închinat lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, un imn de preamărire și de mulțumire pentru toate harurile primite”… „File din viața mea” a fost scrisă cu ocazia aniversării a 50 de ani de preoție și 21 de ani de episcopat. Aduc mulțumiri doamnei Antoneta Turda, care m-a convins să organizez această lansare de carte și la Baia Mare, unde s-a implicat foarte mult pentru buna desfășurare a acestui eveniment. Este foarte greu să vorbești despre tine și să scrii, dar am simțit datoria de a scrie pentru că sunt multe lucruri care ar fi regretabil să se piardă. Și eu am scris în carte căci chiar și pentru mine a citi și a mai reciti mă îndeamnă întotdeauna să aduc mulțumire lui Dumnezeu”, a spus Episcopul Alexandru Mesian.
Lansarea a fost moderată de către dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii. Au intervenit: PS Vasile Bizău, Cătălin Cherecheș, primar al Municipiului Baia Mare, pr. Ioan Tîmbuș (profesor universitar și doctor în istorie), pr. Simion Mesaroș, PS Virgil Bercea, dr. Simion Belea (cercetător).
În deschidere, PS Vasile Bizău a explicat semnificația zilei de 14 martie: „Pe de o parte ziua de azi marchează începutul postului Paștelui, iar pe de altă parte, este onomastica Preasfințitului Alexandru deoarece azi îl sărbătorim pe Sf. pr. m. Alexandru”. Ierarhul a făcut o comparație între genul memorialistic al cărții și postul ca și perioadă spiritual-liturgică: „în primul rând, postul este o rememorare a pierderii paradisului, a pierderii Raiului. Este un moment în care rememorăm și începem, totodată, un drum în a recupera ceea ce omul a pierdut. Drumul înspre Paști este exact acest parcurs spiritual prin care creștinul încearcă să se unească din nou cu Raiul pe care Adam l-a pierdut. La fel și în memorialistică, evenimentele consemnate sunt cele de aducere aminte a ceea ce s-a petrecut în viața unui om. Această aducere aminte este tocmai pentru a actualiza ceea ce a fost în viața unui om, iar actualizarea evenimentelor ne redeschide o perspectiva asupra unui drum care rămâne de parcurs, asupra viitorului”. „M-am regăsit în mod deosebit în partea în care vorbiți despre copilărie, despre chemarea pe care ați simțit-o încă din fragedă vârstă în a-L urma pe Dumnezeu”, a spus Ierarhul, adresându-se direct autorului cărții, PS Mesian. „Au un farmec cu totul aparte aceste rânduri care descriu viața din clandestinitate și tot parcursul pe care Preasfinția Sa l-a parcurs pentru a deveni preot și apoi Ierarh”, a adăugat PS Vasile.
Pr. dr. Ioan Tîmbuș a creionat modul în care cartea îmbină perfect istoria cu spiritualitatea. „Făcând abstracție de faptul că autorul este un episcop, a scrie filele din viața ta este un act de curaj. Acest lucru înseamnă a-ți așterne pe hârtie memoriile pentru a putea fi citite atât de prieteni cât și de cei care nu-ți sunt prieteni. … Este o carte străbătură de prietenie, prietenia autorului cu personalități ale clandestinității. Preafericitul Cardinal Lucian este prietenul care apare în fiecare capitol”, a spus pr. dr. Tîmbuș.
La rândul său, PS. Virgil Bercea a mulțumit Episcopului Lugojului pentru această carte, care „ne restituie anumite puncte ale istoriei care altfel s-ar fi pierdut”.
S-a vorbit despre reîntoarcerea acasă, s-a vorbit despre prietenie și prietenii care rezistă în timp. Prezenți la eveniment au fost familiari, prieteni și foști colegi de școală și de muncă ai episcopului Alexandru, plecat din Maramureș la Lugoj de mai bine 20 de ani. Cu toții i-au stârnit episcopului o emoție aparte, acea emoție care te face să recunoști imediat sentimentul de „acasă”.
Biroul eparhial de presă
Formare-Cateheze
Departamentul catehetic
-Viața creștinului, după ce a primit Tainele de inițiere, este o viață în continuă creștere spirituală, iar un semn al creșterii sale spirituale spre măsura vârstei deplinătății lui Hristos (Ef 4,13) este dorința de o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Cateheza este un mijloc eficient de aprofundare a credinței, pentru a putea da răspuns oricui ne cere socoteală despre nădejdea noastră. (1Pt 3,15)-
Departamentul catehetic, parte a Biroului Pastoral eparhial, a luat naștere în anul 2013 la inițiativa PS Vasile Bizău și are misiunea de a coordona activitatea catehetică la nivel Eparhial, venind în sprijinul preoților care desfășoară o activitate catehetică în Parohie, precum și de a propune diverse teme sau instrumente pentru aceste activități.
Responsabili: Pr. Emil Ember și Pr. Dr. Florin Marușciac
Str. Vasile Lucaciu 50
Tel.: 0262 214 098
e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Inițiative anul 2015/2016
Propuneri-pentru-anul-milostivirii-2015-2016
Subiecte-propuse-pentru-a-fi-dezvoltate-adaptate-la-nivel-de-protopopiat
Prima-tema-de-cateheza-dezvoltata-pentru-Anul-Milostivirii
Utile:
• Catehism: www.credinta-catolica.ro/catehisme
• Editura Lauretane: www.surorilelauretane.ro
• Editura Pauline: www.pauline.ro
• Galaxia Gutenberg: www.galaxiagutenberg.ro