Duminică, 25 Februarie 2024
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro
Marți, 24 Decembrie 2013 00:00

Pastorală Crăciun 2013

SCRISOAREA PASTORALĂ

a Preasfinţitului părinte Vasile,

Episcop greco-catolic de Maramureş

La mărita Sărbătoare a Naşterii după trup

a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru

Isus Hristos

 

„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt.

Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Mt.1,20-21).

Onorați părinți preoți,

Onorați membri ai prezidiului,

Stimați profesori, dragi însoțitori și mult așteptați dragi elevi olimpici la faza națională

 

Vă spunem tuturor bun venit la Sighetu Marmației și bun venit în Eparhia noastră Greco-Catolică a Maramureșului, care vă întâmpină cu mult drag. Noi vă vom însoți pe parcursul acestor zile cu prezența noastră, cu susținerea noastră și cu rugăciunea noastră pentru ca aceste zile de concurs să fie spre zidirea voastră sufletească. Să fie spre mai mare mărirea lui Dumnezeu și spre progresul în cunoaștere, acea cunoaștere care nu înșală niciodată, care nu este doar o acumulare de cunoștințe, ci este o cunoaștere mai profundă a Celui care este prezent în viața noastră, a lui Dumnezeu.

Bine ați venit la Sighetu Marmației, un punct de referință, un oraș important din Județul Maramureș și din Eparhia noastră, un oraș încărcat de istorie, un oraș către care ne îndreptăm pașii cu reverență pentru că poartă în el stigmatele... acele stigmate care sunt și semnul gloriei a celor care sunt făuritori de istorie, a celor care au trecut prin suferință, care își așteaptă învierea de apoi în pământul Sighetului, a celor care au suferit în închisoare, a celor care au mărturisit că, conștiința nu poate să fie înfrântă și au mărturisit cu viața lor dorința de a rămâne liberi, dorința de a fi pe mai departe nobili în suflet și toate acestea în mod implicit mărturisindu-L pe Dumnezeu, care este stăpânul vieții și autorul vieții.

Eparhia noastră, a Maramureșului poartă în ea multi-confesionalismul și multi-culturalismul. Suntem o Eparhie nouă, nu cea mai nouă, dar în cadrul Bisericii Greco-Catolice, suntem o Eparhie relativ nouă, înființată în anul 1930, cu 18 ani de viață în libertate, apoi cu istoria bine cunoscută a ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă și din nou în perioada de libertate de după anii ’90. Avem comunități greco catolice de limbă română, comunități de limbă maghiară și de asemenea comunități de limbă ucraineană. Amintim apoi de majoritatea credincioșilor români de pe teritoriul Maramureșului, de confesiune ortodoxă, amintim prezența cultului de rit latin, a Biserici romano-catolice și alte confesiuni prezente în Maramureș, această bogăție în împărtășire reciprocă a ceea ce este istoria fiecăruia, valorile fiecăruia și în linii mari buna împărtășire și dorință de pace a tuturor celor care trăiesc aici.

Eu aș dori să vă felicit pe Dumneavoastră, pe tinerii participanți la această fază națională a Olimpiadei de religie. Să vă felicit că ați ajuns în acest ultim act de concurs și pentru că ați ales disciplina religiei. Aceleași felicitări se cuvin celor care v-au pregătit, profesorilor care au investit dorința în principal aceea de a reabilita ora de religie și faptul că sunteți prezenți la Olimpiada națională de religie este un semn al dorinței de a pune în valoare cunoștințele religioase. Știm că, cunoștințele religioase nu sunt simple cunoștințe (așa ne place să credem), la fel cum sunt cunoștințele celorlalte discipline, domenii și științe, pentru că ele nu privesc doar un segment anume sau o componentă a vieții omului, ci privesc omul în întregul lui, omul ca și chip și asemănare a lui Dumnezeu, creat de Dumnezeu. Sunt cunoștințe care ne permit apoi un urcuș spiritual, ne permit o cunoaștere mai profundă care se manifestă în faptă, care se manifestă în viață, care făuresc caractere și care, în cele din urmă, dau măsura omului desăvârșit. Cunoștințele religioase pe care Dumneavoastră le-ați dobândit până acum și faptul că sunteți deschiși în continuare, pentru faptul că participați la o olimpiadă de religie, la a acumula și mai multe cunoștințe pe parcursul procesului educativ, constructiv-educativ, vă permit tocmai această cunoaștere mai profundă a lui Isus Hristos, a învățăturii Sale transmisă prin Biserică, și a sufletului uman. Toate aceste cunoștințe, dacă se transformă în faptă, în mărturie, în viața voastră de fiecare zi, ele își ating cu adevărat menirea, scopul și în special își ating performanța.

Am pomenit de nevoia de reabilitare a orei de religie și spun cu o oarecare reținere faptul că ora de religie, eu cred că ar trebui să fie printre cele mai importante ore care sunt în școală. Depinde de cei care o propun și de cei care o primesc, cum tratează ora de religie. A scrie o oră atractivă, este nevoie de pasiune, este nevoie de multă credință, este nevoie de dragoste și dacă modelele lipsesc mai mult în vremurile noastre, ar trebui să fim mai motivați să studiem religia prin exemplul care îl găsim în Sfânta Scriptură despre Mântuitorul Hristos, și în special despre Sfinți, cei care au avut întotdeauna putere și repere care se reflectă sau se nasc din Sfânta Scriptură. Este o provocare a credinței pentru toți și în special pentru Dumneavoastră, cei tineri, această provocare a credinței în timpurile noastre necesită o mărturie autentică. De aceea, vă urez tuturor succes în această competiție, încă o dată: bine ați venit și sperăm să vă simțiți foarte bine aici la Sighet, prin locurile pe care le veți vizita, prin însoțirea sfinților care ne privesc din cer și prin bunăvoința celor care au pregătit pentru Dumneavoastră aceste zile.

Lăudat să fie Isus Hristos!

 

Ieri, 19 aprilie 2016, s-a deschis oficial la Sighetu Marmației cea de-a VII-a ediție a Olimpiadei de religie catolică, faza națională.

Episcopia greco-catolică de Maramureș este în acest an gazda acestui eveniment, organizat anual de o episcopie catolică (de rit latin sau bizantin).

În deschiderea festivă a Olimpiadei, PS Vasile a celebrat Tedeum-ul, începând cu ora 17:00, la Casa de Cultură din Sighetu Marmației.

Au urmat cuvintele de salut și încurajare ale membrilor comisiei de organizare, un scurt program al corului „Armonia”(Liceul „Dragos Vodă”) și Piesa de teatru ,,JANKA,, de Osca Speace, la Sala Centrului Cultural din oraș. 

 „Ne simțim onorați să vă fim gazde în aceste trei zile cu ocazia celei de-a VII-a ediție a Olimpiadei de religie catolică și vă spunem tuturor mai departe sau mai de departe: Bine ați venit! Bine ați venit în aceste locuri încărcate de istorie, unde și-au mărturisit credința episcopii Bisericii noastre, cu prețul vieții. Suntem aici pentru a le spune că jertfa lor nu a fost zadarnică, bobul de grâu care a murit, astăzi se vede că aduce rod. O vorbă din bătrâni spune că lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu și de aceea punem sub grija Tatălui ceresc toată activitatea noastră din aceste zile și cerem mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria pentru tot ceea ce vom face”, a spus în deschidere pr. Codrea Ioan, inspector școlar de religie greco-catolică pentru județul Maramureș și moderator al serii.  

Au fost prezenți și au rostit un cuvânt de salut: PS. Vasile Bizău - președinte onorific (discursul integral aici), d-na inspector pentru ciclul primar - Natalia Fornvald, pr. dr. Mircea Manu - președinte, pr. prof. Florin Hoban - președinte executiv, d-na Mirela Buftea - purtător de cuvânt al primăriei, d-nul Anton Rohian -fost prefect al județului, prof. Mihai Dăncuș - director al Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației, Daniela Ciolpan -insp. școlar general adjunct – ISJ MM. 

Pr. dr. Mircea Manu (președintele comisiei Olimpiadei naționale de religie) a salutat, la rândul său, elevii și profesorii veniți la Sighet din toate colțurile țării: „Prezența consistentă este o speranța pentru ziua de mâine, pentru că nu putem spera dacă nu avem prezent. Ori prezentul este cel de astăzi, cel de aici: copiii conștiincioși care s-au aplecat spre a studia, spre a gusta din ceea ce înseamnă Cuvânt divin. Ceea ce înseamnă a se apropia de Isus: Isus-copil, Isus-predicator, Isus pe Calvar, Isus murind, Isus Înviat. Ziua de mâine este un prilej ca într-adevăr să dați dovadă și să scoateți tot ceea ce este mai bun la iveală, ca rezultatele, premiile obținute să fie o mărturie că nu doar ați citit, ați studiat, ci cu adevărat v-ați întâlnit cu Cristos. Și mâine să fie o experiență de trăire, de comuniune cu Cristos și între voi, între noi toți, ca în felul acesta, întorcându-vă acasă, să spuneți: am fost într-un colț de țară, acolo unde se pune harta în cui și parca l-am întâlnit mai mult pe Cristos decât până acum”, a spus pr. dr. Manu (președinte al comisiei) elevilor prezenți la olimpiadă.   

Astăzi, 20 aprilie, după ce au participat la Sfânta Liturghie (în rit oriental), celebrată de către Pr. Ioan Cristinel Albu (vicar general) și pr. Angel Zareski (vicar cu laicii) la capela surorilor din Comunitatea „Maica îndurerată” – Sighetu Marmației, între orele 10:00 și 13:00, elevii susțin proba scrisă Colegiul Național „Dragoș Vodă” din oraș.

Va urma o după-masă dedicată vizitei de studiu pe strada Corneliu Coposu, iar după cină, la ora 20:00, vor fi afișate rezultatele concursului.

Între ora 20:00 și 21:00 se vor putea face contestațiile rezultatelor, care vor fi analizate și soluționate până la miezul nopții. În așteptarea acestor rezultate, elevii vor putea viziona piesa de teatru  ,O noapte furtunoasă,, la Sala Centrului Cultural din oraș.

Mâine, începând cu ora 8:00 va fi celebrată Sfânta Liturghie în rit latin (Pr. Robu Claudiu–Liceul Pedagogic Vasile Lupu, Iași) în capela surorilor din comunitatea „Maica Îndurerată”, urmată de micul dejun și Rugăciunea Sfântului Rozariu. După prânz, la ora 14:30 va avea loc festivitatea de premiere și rugăciunea de mulțumire la Sala Centrului Cultural din Sighetu Marmației.

Biroul eparhial de presă

Preasfinţia Sa Vasile Bizău s-a aflat în perioada 14-17 aprilie 2016 la Zalău, unde a ținut exercițiile spirituale de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului seminariștilor greco catolici orădeni. Astfel, începând de joi 14 aprilie, studenții Seminarului teologic „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea s-au recules timp de 4 zile la Zalău, „într-o atmosferă de linişte interioară însoţită de silentium”, citim pe comunicatul apărut pe site-ul eparhiei de Oradea, semnat de Lucian Alexe, seminarist.

Temele principale abordate în aceste zile au fost: „Vocaţia, convertirea şi pastoraţia”. Preasfinţia Sa a abordat tematici importante şi de interes imediat, cu răsfrângeri în viaţa spirituală şi în cea de zi cu zi a teologului şi preotului greco-catolic, teme precum vocaţia, planul lui Dumnezeu cu fiecare om în parte, convertirea inimii, luând exemple din Vechiul şi Noul Testament.

În zilele de reculegere, programul liturgic urmat a fost cel specific perioadei Paresimilor. Astfel, fiecare zi a început cu Utrenia, s-au celebrat Orele Canonice, Liturghia Darurilor Înaintesfinţite, Dupăcinarul Mare, Vecernia, Acatistul Maicii Domnului, precum şi Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură-de-Aur. Aceste oficii s-au celebrat în Capela „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din complexul Pensiunii „Colţ de Rai” situată în zona munţilor Meseşului, lângă municipiul Zalău – unde s-a desfăşurat retragerea spirituală.

Duminică, 14 aprilie, întreg grupul a fost prezent la biserica „Sfânta Familie” din Zalău, unde Preasfinţia Sa Vasile, împreună cu cu părintele protopop Valer Părău, pr. Anton Cioba, rector al seminarului și alți preoţi prezenţi au celebrat Liturghia Sfântului Vasile cel Mare pentru comunitatea greco-catolicilor zălăuani și pentru seminariștii orădeni prezenți.

„Pe tot parcursul reculegerii am fost însoţiţi de rugăciunea Preasfinţitului Virgil Bercea, care a reuşit şi de această dată să ne facă o vizită, pentru a ne încuraja în drumul nostru către preoţie. Atât meditaţiile, cât şi încadrarea acestora în atmosfera Postului şi a programului de rugăciune intensă au determinat o introspecţie aplecată mai mult spre relaţia şi dialogul personal cu Dumnezeu”, citim în comunicatul semnat de Lucian Alexe.

În încheierea exercițiilor spirituale, părintele rector Anton Cioba i-a mulţumit Preasfinţiei Sale Vasile pentru disponibilitatea de a fi prezent în mijlocul lor timp de 4 zile și pentru hrana sufletească pe care le-a dăruit-o pe parcursul acestor zile.

Biroul eparhial de presă

 Mai multe fotografii aici

Luni, 18 Aprilie 2016 00:00

Pe calea Crucii lui Isus…

Sute de credincioși veniți de pe tot cuprinsul eparhiei s-au rugat duminică, 17 aprilie, rugăciunea Calea Crucii la mănăstirea Surorilor Baziliene din Baia Mare. A fost o după-masă de înaltă spiritualitate pentru participanții la rugăciunea organizată de către asociația „Reuniunea Mariană” și devenită deja o tradiție, deoarece aici, pe Dealul Crucii, la surori, se strâng anual, în Postul Paștelui, credincioși, însoțiți de preoți din eparhie, care rostesc Rozarul în urcarea dealului, de la intersecția cu strada Minerilor până la mănăstire. Odată ajunși în curtea mănăstirii, ei urmează cele 14 stări ce compun Calea Crucii lui Isus, așezate pe cărărușa ce urcă înspre biserica mănăstirii. Astfel, credincioșii veniți aici, însoțiți de cei opt preoți prezenți, s-au putut bucura de momente de comuniune, rugăciune și meditație la ceea ce a însemnat suferința lui Isus în această perioadă a postului.

„Această Cale a Crucii, precedată de Sfântul Rozariu este un semn de dragoste pentru Isus Cristos, deoarece noi, azi, am fost în unire cu patimile, suferințele și moartea Sa. Isus Cristos, în trupul său mistic, și astăzi suferă pentru păcatele noastre. Și astăzi suferă pentru cei ce nu cred, pentru cei care fac rele, pentru cei care nu-și întorc sufletul către El. Rugăciunea este cel mai eficient mijloc de a ne ajuta pe noi, sufletele noastre, sufletele din purgator și pe toți cei ce nu cred. Pentru că, prin rugăciunile noastre, darul lui Dumnezeu se coboară peste cei ce nu cred și cei ce încă au inimile înghețate”, a spus pr. Angel Zareczki (vicar episcopal pentru laici) în cuvântul de învățătură rostit în încheierea rugăciunii.

Calea Crucii la Prilog

În sintonie cu maramureșenii, în aceeași zi de duminică, 17 aprilie, membrii Reuniunii Mariane din Țara Oașului împreună cu credincioși veniți din întreaga zonă s-au rugat rugăciunea Calea Crucii pe dealul ce urcă înspre mănăstirea călugărilor bazilieni din Prilog. Această mănăstire reprezintă pentru zona Oașului și pentru oșeni un simbol de credință și dăruire, locul in care te poți retrage pentru a-ți recăpăta forțele pentru a merge mai departe deoarece aici a locuit, până în anul 2000, când s-a mutat la Tatăl, cel pe care oșenii (și nu numai) l-au numit „Unchiul Mihai”. Ctitorul bisericii mănăstirii care se află chiar în curtea casei lui părintești, unchiul Mihai a fost călugărul ales de Dumnezeu pentru a consola și a vindeca bolile trupești și sufletești ale tuturor celor care i-au călcat pragul casei și care au vrut să colaboreze cu el și cu harul divin. Astfel, decenii de-a rândul, pe acest deal pe care ieri s-a rostit Calea Crucii, au urcat înșiruite mașini și autocare pline de oameni ce căutau un sfat, un tratament, puțină consolare la unchiul Mihai. Acest deal al Prilogului este presărat cu rugăciuni fierbinți și lacrimi ale celor ce căutau tratament pentru o boală la care medicii nu găseau rezolvare și a celor ce se întorceau la Prilog pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru minunile săvârșite în viața lor, prin unchiul Mihai. Pentru oșeni, Prilogul a rămas un simbol și de aceea s-au strâns ieri în număr mare, începând cu ora 17:00 la intersecția din Orașu Nou-Remetea-Prilog pentru a urca cântând și rugându-se cele 14 stări din Calea Crucii până la mănăstire.     

Odată ajunși aici, părintele Ioan Zbona (paroh de Târșolț) le-a ținut celor prezenți o scurtă meditație. Vorbind despre milostivirea divină, pr. Zbona a afirmat: „Cred că ar fi greșit ca cineva să nu aibă încredere deplină în toată iertarea pe care bunul Dumnezeu dorește să ne-o dăruiască”. După cuvântul de învățătură a urmat rozarul de durere, care a încheiat momentul de rugăciune organizat de Reuniunea Mariană pentru a cinsti patimile Mântuitorului nostru. 

Biroul eparhial de presă

 

Pe perioada 19-21 aprilie va avea loc, la Sighetul Marmației, olimpiada de religie greco-catolică și romano-catolică. Cu această ocazie, site-ul Colegiului Național „Dragoș Vodă” din oraș găzduiește o întreagă secțiune dedicată evenimentului, la adresa: www.cndv.ro.

Olimpiada este organizată de către Episcopia greco-catolică de Maramureș -inspector școlar: pr. Codrea Ioan-, în colaborare cu Inspectoratul Școlar al Județului Maramureș, Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Primăria Municipiului Sighetu Marmației, Casa de Cultură Sighetu Marmației, Fraţii Minori Capucini, Congregația „Maica Domnului” - Mănăstirea „Maica Îndurerată” Sighetu Marmației, Congregația Surorilor Benedictine de Caritate, Surorile lui Isus Răscumpărătorul. 

Astfel, programul va cuprinde, pe lângă proba scrisă a concursului (miercuri, 20 aprilie, ora 10:00), program de rugăciune (liturghia zilnică în rit latin sau bizantin) vizite culturale, de studiu și momente artistice (piese de teatru), la care elevii veniți din înteaga țară vor putea participa pentru a cunoaște mai bine orașul gazdă, din punct de vedere istoric, cultural și spiritual.

 

Mesajul de salut și încurajare al PS Vasile Bizău către participanții la concurs:   

Stimați profesori,

Dragi elevi,

        Avem bucuria de a vă saluta și de a vă primi la Sighetu Marmației, unde sunteți așteptați cu drag să participați la olimpiada națională de religie catolică.

        Anul acesta Eparhia noastră de Maramureș găzduiește prestigiosul concurs de religie ajuns în faza finală și vă întâmpină cu oamenii, locurile și faptele lor glorioase. Orașul gazdă, important centru istoric și cultural al Maramureșului poartă în memoria sa colectivă mărturia de credință pe care au dat-o episcopii, preoții, persoanele consacrate și credincioșii laici închiși pentru credința lor în timpul regimului comunist. Amintim cu reverență pe cei patru episcopi care își așteaptă Învierea de apoi în acest pământ binecuvântat de jertfa lor, nefiindu-le cunoscute mormintele, ci doar faptele și iubirea lor pentru Biserică și patrie.

        Olimpiada este prin excelență un concurs la care participă elevii cei mai buni după ce au demonstrat că disciplina religie este pentru ei importantă, ziditoare, pregătitoare și folositoare pentru viață. Învingători vor fi doar unii dintre participanți, însă câștigători vor fi cu toții pentru că s-au străduit să cunoască cât mai bine Cuvântul Domnului și învățătura Bisericii. Atunci când cunoștințele religioase se fac vizibile în viața de zi cu zi, făurind caractere și personalități, mărturia este deplină și exemplul ziditor. Martirii de la Sighet ne vorbesc despre creștinism autentic, despre valoare și ideal.

        Mulțumim conducerii Liceului Dragoș Vodă pentru oferta generoasă de a găzdui olimpiada de religie catolică și de a contribui la creșterea calitativă a formării umane a generațiilor tinere.

Succes olimpicilor, bun venit tuturor!

+Vasile,

episcop greco-catolic de Maramureș

 Biroul eparhial de presă

Joi, 14 Aprilie 2016 00:00

Surorile lui Isus Răscumpărătorul

 

Surorile lui Isus Răscumpărătorul

Comunitatea „Cenacol”

Str. Principală, nr. 516

437035 Bârsana

Jud. Maramureș

tel: 0767 657 179

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Superioară: Sora Mariana Dorvoș

 

 

A fost fondată de către Victorine Le Dieu, o tânără din Franța, născută la Avranches în 1809. Victorine Le Dieu îşi are originile într-o familie nobilă, familia Le Dieu. Este prima dintre cei trei copii ai soţilor Marie Thérèse de Cantilly şi Felix Le Dieu.

Încă din copilărie, din ziua primei Sf. Împărtăşanii, la vârsta de 12 ani, Victorine simte o dorinţă puternică de a-i aparţine numai lui Cristos şi a se dărui cu totul Lui: ”Ori mireasa lui Cristos, ori moartea!”

În 1830, Victorine are 21 de ani. În Franţa, poporul este în răscoală şi o nouă revoluţie însângerează ţara: sunt comise atentate sacrilege împotriva bisericilor şi inima sensibilă a Victorinei simte nevoia unei imense ispăşiri. De atunci se dedică acestui ideal, trup şi suflet, cu toate mijloacele materiale şi spirituale. În ciuda numeroaselor obstacole, a suferinţelor de tot felul, Victorine este în căutarea Voinţei divine. La picioarele Fecioarei de la La Salette, Maica reconcilierii este confirmată în idealul de reconciliere.  

Cuvântul decisiv în întărirea acestui ideal îl are Fericitul Papă Pius al IX-lea, care primind-o pe Victorine într-o audienţă particulară la 15 ianuarie 1863, o îndeamnă spre „faptele de caritate în lume”…

Astăzi, pentru a putea explica carisma Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, sau pentru a putea vorbi de acest mare Dar pe care Dumnezeu l-a încredinţat Fondatoarei, ne gândim la ceea ce ea scria in jurnalul său: Noi vom lucra cu Isus Răscumpărătorul şi cu Maria Reconciliatoarea pentru salvarea lumii. Este un har pe care Dumnezeu îl acordă în aceste ultime timpuri, sfâşiate de violenţă, ateism, dezbinare, războaie, marginalizare. Atunci ca şi acum epoca noastră are nevoie de RASCUMPĂRARE şi RECONCILIERE.

Reparaţia/ispăşirea şi reconcilierea  prin intermediul adoraţiei/a cultului liturgic şi a faptelor de milostenie în funcţie de „locuri, timpuri şi necesităţi”, aşa cum a fost dorinţa Fondatoarei.

Spiritualitatea de reparaţie aşa cum ne-a transmis-o Victorine se manifestă prin colaborarea noastră la misiunea de răscumpărare a lui Cristos, prin adoraţie zilnică şi rugăciune, iar celălalt aspect al carismei este tocmai reconcilierea omului:

  • în el însuşi            
  • cu Dumnezeu     
  • cu semenii
  • cu creaţia

Victorine a dorit ca slujirea celor sărmani, îndeosebi a copiilor, să fie o formă de reparaţie a societăţii de mâine, având în grijă copii abandonaţi, orfani, defavorizaţi, cărora să le oferim, ca adevărate mame, iubire şi educaţie.

          Alte domenii în care se exprimă carisma:

  • evanghelizare
  • educaţie
  • case de rugăciune
  • pastoraţie
  • închisori
  • orice formă de exploatare a persoanei umane…, cu o deschidere faţă de noile necesităţi în funcţie de „locuri şi timpuri”.

A ispăşi, a împăca, a reface unitatea în iubire, a sluji cu suflet umil pe fraţi, în special pe cei loviţi de păcat, de marginalizare, de sărăcie, a adora pe Cristos în Euharistie, sunt marile valori pentru care surorile şi-au angajat întreaga lor existenţă.

Victorine simte în adâncul inimii chemarea lui Dumnezeu, de a colabora împreună cu El, unicul Răscumpărător, la salvarea lumii. Drumul ei este drumul unei femei care, a ştiut să asculte, să înţeleagă şi să primească misiunea pe care Spiritul Sfânt o inspira inimii ei: aceea de a colabora cu Cristos la opera de răscumpărare a lumii.

În ea se împlinește o mișcare dublă: primește totul din Euharistie și dă totul în fapte concrete de iubire; apoi din nou în Euharistie oferă, împreună cu Cristos, omenirea întreagă pentru ca, prin puterea Spiritului, să fie refăcută în unitatea Sfintei Treimi.

Surorile sunt prezente în Italia, Franța, Spania, Columbia, Nigeria și România.

 

Congregația este prezentă în Romania din anul 1992, la Onești (BC), din 2000 la Slănic Moldova iar din decembrie 2008, la Bârsana.

La Bârsana surorile trăiesc carisma de reconciliere si ispășire in această biserică ”martiră” semnată de rănile diviziunii între creștini. Comunitatea vrea să fie loc de întâlnire și și ”punte” între aceste două biserici surori. Face aceasta prin rugăciune și slujire.

Are, ca și prioritate în programul zilnic, adorația ispășitoare pentru că ea este, după cum spunea Victorine, „sursa din care izvorăsc în mod necesar toate darurile pentru celelalte activităţi... Doar când vom avea inima puternic ancorată în Dumnezeu vom putea sa ne aplecăm spre abisul răului pentru a-i ajuta pe alţii să iasă..."

Sunt inserate în activitatea pastorală a parohiei: participă și animă acțiunile liturgice, se implică in cateheza copiilor și a tinerilor, vizitează pe cei în vârstă și bolnavi. Cu aceștia din urmă se roagă, îi susține și-i ajută în diversele lor necesități.

Surorile mai desfășoară activități catehetice și recreative și în parohiile: Călinești, Ieud și Dragomirești, iar în ultimele două animă lunar câte o oră de adorație.

 

“Gândul meu şi dorinţele mele aparţin tuturor în toate locurile...

este un har pe care Domnul îl acordă în aceste timpuri din urmă

care au mai mult ca oricând nevoie de ispăşire şi răscumpărare”. (Victorine)

Preasfințitul Ioan Șișeștean, fost eparh de Maramureș în perioada 1994-2011, a fost comemorat marți seara, 12 aprilie, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Pe data de 12 aprilie s-au împlinit 5 ani de când episcopul Ioan a trecut la Domnul. Sfânta Liturghie a fost celebrată, începând cu orele 18:00, de către Preasfințitul Vasile Bizău împreună cu un sobor de 14 preoți. A urmat rugăciunea parastasului la mormântul episcopului Șișeștean, care se află în partea dreaptă din interiorul bisericii ctitorită de însuși preasfinția sa. Au participat credincioși veniți din Baia Mare și împrejurimi, care s-au rugat împreună timp de aproape 2 ore pentru odihna celui care le-a fost, timp de 17 ani, păstor.

„A ne ruga pentru părinții noștri, trupești și sufletești, este o datorie de-a noastră. O datorie care ne pune în statutul de fii și astfel, pentru a rămâne fii în continuare, rugăciunea ne însoțește și în această seară și ori de câte ori memoria dorește să actualizeze pe cei dragi, pe cei care au trecut în Împărăția cerurilor”, a spus ierarhul în cuvântul său de învățătură. Și a explicat, în cadrul aceleiași omilii modul în care rugăciunea ne ajută să rămânem în legătură cu cei dragi plecați dintre noi: „Rugăciunile pe care le înălțăm la Domnul pentru cei care au plecat dintre noi sunt momentul comuniunii noastre cu Biserica triumfătoare, momentul comuniunii noastre cu cei din cer… Istoria merge, în curgerea ei, precum un fluviu care se revarsă în mare. Noi nu vedem decât momentul prezent, cel în care trăim, dar timpul și istoria ne duc pe toți înspre aceeași direcție, același ocean al milostivirii lui Dumnezeu, cel fără de început și fără de sfârșit; al Dumnezeului întreit în persoane, mister de iubire și de comuniune desăvârșită”.

„Atunci când ne rugăm pentru ierarhii noștri, ei sunt părinții spirituali ai noștri. Pe ei, Dumnezeu i-a chemat și din Biserică i-a însărcinat cu această misiune de păstor pentru diecezele și eparhiile pentru care au fost numiți și au împărtășit și împărtășesc din darul pe care ei l-au primit. Este darul lucrării harului, pentru că harul lucrează prin oameni; harul lucrează prin calitățile, prin dedicarea și virtuțile celor care sunt însărcinați cu această misiune spirituală”, a spus episcopul.

Momente intense de reculegere și aducere-aminte s-au putut trăi pe parcursul rugăciunii parastasului, care, prin cântările sale de pomenire („În veci pomenirea lui”) predispune sufletul și mintea spre a retrăi, din punct de vedere emoțional și spiritual, anumite momente sau întâmplări legate de persoana pentru care ne rugăm.  

Dumnezeu să-l odinească în pace pe preasfințitul Ioan Șișeștean!

Biroul eparhial de presă

Marți, 12 Aprilie 2016 00:00

Zile de reculegere în Medieșu Aurit

După șapte ani, în Parohia greco-catolică din Medieșu Aurit au avut loc misiuni populare. Au fost două  zile pline de har și binecuvântări cerești pentru credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie, Calea Crucii și au  ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Sâmbătă, 9 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur  a fost celebrată de către părintele profesor dr. Voicu Simion, părintele Pop Daniel și părintele paroh Coroian Nicolae.

După pomenirea celor răposați, credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură al părintelui Pop Daniel, care a vorbit despre dragostea și milostivirea divină:  „Mila lui Dumnezeu este mai mare decât  mulțimea păcatelor noastre” a spus părintele în cuvântarea sa.

După rugăciunea Calea Crucii, celebrată în după-masa zilei de sâmbătă, părintele profesor dr. Voicu Simion, în cuvântul său de învățătură a vorbit despre iubirea și îndurarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din rugăciunea care tocmai se terminase. Pornind de la citatul sfântului apostol Pavel: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu ( 1Cor. 1,18), părintele a afirmat: „Calea Crucii este  calea suferinței si calea iubirii lui  Dumnezeu”.  Nu putem ajunge la mântuire fără cruce și fără iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Începând de la judecata lui Pilat și a lui Irod care nu găseau nicio vină în El (Lc. 23,1-25) și continuând cu stațiile crucii rând pe rând, preluând și explicând citate din evangheliile sinoptice, părintele Simion a vorbit despre patimile Mântuitorului pentru mântuirea noastră și despre personajele cărora Dumnezeu le-a descoperit Dumnezeirea sa: tâlharul, sutașul (ostașul) și femeia desfrânată.

Îndemnându-i pe cei prezenți la mărturisire, părintele profesor a vorbit despre „dragostea lui Dumnezeu care nu cunoaște margini și se arată în primul rând celor  care îl caută cu inima deschisă și „nu mai marilor preoților, cărturarilor,  ucenicilor, ci unui tâlhar”. „Primul sfânt canonizat  de către Dumnezeiescul Mântuitor a fost un tâlhar, un bandit pocăit, Dismas… Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ție: astăzi vei fi cu Mine in rai (Lc.23,43), iar celălalt tâlhar, aflându-se la un metru de Isus Mântuitorul, n-a acceptat mântuirea”.

Dumnezeu i se descoperă și centurionului, care nu așteptă venirea unui mântuitor: „Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost (Lc. 23,47)”.

După Înviere, Isus se arată pentru prima dată unei păcătoase căite „și înviind dimineața, în prima zi a săptămânii (Duminica), El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni (Mc.16,9). „Dumnezeu condamnă păcatul și nu pe păcătos”, a concluzionat părintele.

Vorbind despre Sfânta Împărtășanie,  părintele profesor, preluând citate din Evanghelia de la Ioan, din sfântul apostol Pavel, i-a îndemnat pe cei prezenți la o cuminecare  vrednică, după o bună cercetare a cugetului și  mărturisire: „Sfânta Împărtășanie este sămânța învierii și a mântuirii noastre”.

Duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a sfântului Vasile cel Mare a fost celebrată de părintele profesor dr. Voicu Simion, împreună cu preotul paroh.

Predica a fost rostită de părintele profesor care i-a îndemnat pe cei prezenți la educarea creștinească a copiilor, care „de multe ori în zilele noastre sunt surzi si muți. Nu aud clopotul bisericii care îi cheamă, nu aud sfatul părinților, nu aud cuvântul preotului, nu aud glasul lui Dumnezeu… nu se roagă, nu-l laudă pe Dumnezeu în cântări, nu-și apără credința, nu se mărturisesc…”.

Vorbind despre sfintele taine ale  mărturisirii și împărtășaniei, părintele a spus: „Apropiați-vă de scaunul de mărturisire, care este tronul măririi și al harului lui Dumnezeu. Lăsați să vă ia Dumnezeu de mână, așa cum l-a luat pe copilul vindecat: Iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat și el s-a sculat în picioare (Mc. 9, 26b-27)”.

Să ne lăsăm conduși cu toții, ținându-ne de mâna lui Dumnezeu pe Calea Crucii și bucurându-ne cu Biruitorul de pe Golgota în minunata, măreața și glorioasa zi a Învierii!

pr. Nicolae Coroian

Marți, 12 Aprilie 2016 00:00

Zile de reculegere în Medieșu Aurit

După șapte ani, în Parohia greco-catolică din Medieșu Aurit au avut loc misiuni populare. Au fost două  zile pline de har și binecuvântări cerești pentru credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie, Calea Crucii și au  ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Sâmbătă, 9 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur  a fost celebrată de către părintele profesor dr. Voicu Simion, părintele Pop Daniel și părintele paroh Coroian Nicolae.

După pomenirea celor răposați, credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură al părintelui Pop Daniel, care a vorbit despre dragostea și milostivirea divină:  „Mila lui Dumnezeu este mai mare decât  mulțimea păcatelor noastre” a spus părintele în cuvântarea sa.

După rugăciunea Calea Crucii, celebrată în după-masa zilei de sâmbătă, părintele profesor dr. Voicu Simion, în cuvântul său de învățătură a vorbit despre iubirea și îndurarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din rugăciunea care tocmai se terminase. Pornind de la citatul sfântului apostol Pavel: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu ( 1Cor. 1,18), părintele a afirmat: „Calea Crucii este  calea suferinței si calea iubirii lui  Dumnezeu”.  Nu putem ajunge la mântuire fără cruce și fără iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Începând de la judecata lui Pilat și a lui Irod care nu găseau nicio vină în El (Lc. 23,1-25) și continuând cu stațiile crucii rând pe rând, preluând și explicând citate din evangheliile sinoptice, părintele Simion a vorbit despre patimile Mântuitorului pentru mântuirea noastră și despre personajele cărora Dumnezeu le-a descoperit Dumnezeirea sa: tâlharul, sutașul (ostașul) și femeia desfrânată.

Îndemnându-i pe cei prezenți la mărturisire, părintele profesor a vorbit despre „dragostea lui Dumnezeu care nu cunoaște margini și se arată în primul rând celor  care îl caută cu inima deschisă și „nu mai marilor preoților, cărturarilor,  ucenicilor, ci unui tâlhar”. „Primul sfânt canonizat  de către Dumnezeiescul Mântuitor a fost un tâlhar, un bandit pocăit, Dismas… Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ție: astăzi vei fi cu Mine in rai (Lc.23,43), iar celălalt tâlhar, aflându-se la un metru de Isus Mântuitorul, n-a acceptat mântuirea”.

Dumnezeu i se descoperă și centurionului, care nu așteptă venirea unui mântuitor: „Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost (Lc. 23,47)”.

După Înviere, Isus se arată pentru prima dată unei păcătoase căite „și înviind dimineața, în prima zi a săptămânii (Duminica), El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni (Mc.16,9). „Dumnezeu condamnă păcatul și nu pe păcătos”, a concluzionat părintele.

Vorbind despre Sfânta Împărtășanie,  părintele profesor, preluând citate din Evanghelia de la Ioan, din sfântul apostol Pavel, i-a îndemnat pe cei prezenți la o cuminecare  vrednică, după o bună cercetare a cugetului și  mărturisire: „Sfânta Împărtășanie este sămânța învierii și a mântuirii noastre”.

Duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a sfântului Vasile cel Mare a fost celebrată de părintele profesor dr. Voicu Simion, împreună cu preotul paroh.

Predica a fost rostită de părintele profesor care i-a îndemnat pe cei prezenți la educarea creștinească a copiilor, care „de multe ori în zilele noastre sunt surzi si muți. Nu aud clopotul bisericii care îi cheamă, nu aud sfatul părinților, nu aud cuvântul preotului, nu aud glasul lui Dumnezeu… nu se roagă, nu-l laudă pe Dumnezeu în cântări, nu-și apără credința, nu se mărturisesc…”.

Vorbind despre sfintele taine ale  mărturisirii și împărtășaniei, părintele a spus: „Apropiați-vă de scaunul de mărturisire, care este tronul măririi și al harului lui Dumnezeu. Lăsați să vă ia Dumnezeu de mână, așa cum l-a luat pe copilul vindecat: Iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat și el s-a sculat în picioare (Mc. 9, 26b-27)”.

Să ne lăsăm conduși cu toții, ținându-ne de mâna lui Dumnezeu pe Calea Crucii și bucurându-ne cu Biruitorul de pe Golgota în minunata, măreața și glorioasa zi a Învierii!

pr. Nicolae Coroian