Studiu de caz: protopopul Petru Bârlea, dr. Gheorghe Bârlea şi preotul Emil Fucec

(continuare din Graiul Maramureşului: nr. 8446 de miercuri 24 ianuarie 2018 p. 9.)

Continuând seria delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 prezentăm în acest număr alte 3 personalităţi ale Bisericii Române Unite cu Roma: protopopul Petru Bârlea, fiul acestuia dr. Gheorghe Bârlea şi ginerele, preotul Emil Fucec.

 1. Protopopul Petru Bârlea s-a născut la Berbeşti în 1853. Studiile gimnaziale şi liceale le finalizează la liceul din Sighet în 1874, după care urmează studiile teologice la Gherla până în 1878. După absolvire, timp de 2 ani, predă ca profesor la Şcoala Normală din Gherla, ca mai apoi, căsătorindu-se cu Elena Man (din familia preoţească Man de Şieu), să fie hirotoni

t preot în 1880 de către episcopul Ioan Sabo al Gherlei şi numit mai întâi capelan la Berbeşti pe lângă protopopul Petru Opriş, iar după moartea acestuia, în 1882 a fost numit paroh în aceeaşi localitate. În anul 1903 este numit protopop al districtului Mara, după promovarea fostului protopop Tit Bud în funcţia de Vicar al Maramureşului. Construieşte în 1894 la Berbeşti o casă parohială impunătoare de piatră şi se ocupă şi de zidirea unei biserici noi de piatră, finalizată în 1914, cu hramul Naşterea Preacuratei. Pe 1 ianuarie 1883 i se naşte fiul Ioan (devenit mai târziu preot, istoric, folclorist, gazetar şi pedagog), apoi în anul 1885 i se naşte fiul Gheorghe devenit medic, apoi fiicele Mărioara şi Helena (căsătorită cu preotul Vasile Iuga de Sălişte) şi Anna Bârlea căsătorită cu preotul Emil Fucec jun. Se implică în viaţa politică, fiind alături de memorandişti, dar şi de PNR, iar în virtutea funcţiei de protopop, Petru Bârlea este ales delegat de drept la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Pleacă însoţit de fiul său Gheorghe, de ginerele Emil Fucec jun., de prietenul său dr. Ilie Lazăr, precum şi de delegaţii cercurilor electorale maramureşene. Avea să noteze unul dintre delegaţii Unirii că, ajuns pe Gutâi la fântâna lui Pintea „observăm un car borborosind în amurgul serei, sunt berbeştenii: doctorul G. Bîrlea cu taicăl-seu. dl. protopop şi cu părintele Fuciec şi câţiva ţărani de pe diferite sate. La crucea de pe vârf i-am ajuns, şi până ne-au sosit carele, ne-am „încălzit” din plosca D-lui protopop”. După bucuria Marii Uniri, anul 1919 îi aduce din păcate şi câteva neîmpliniri: o pierde mai întâi pe fiica Anna, soţia pr. Emil Fucec jun., şi nu după mult timp, pe ginerele Vasile Iuga de Sălişte. Se stinge din viaţă pe 8 august 1927 la Berbeşti, după 74 de ani de viaţă şi 47 de slujire preoţească. La slujba de înmormântare aveau să participe foarte mulţi credincioşi şi preoţi, iar episcopul dr. Iuliu Hossu avea să trimită o circulară prin care anunţa cu durere pierderea protopopului Petru Bârlea, cerând preoţilor din Eparhia Gherlei să aducă „la altarul Domnului rugăciunile pii îndatinate pentru odihna sufletului adormitului în Hristos Frate”. A fost şi gazetar, publicând articole în presa locală, a îndeplinit funcţia se asesor consistorial în cadrul eparhiei de Gherla, iar pentru activitatea pastorală şi administrativă a fost distins cu medalia „Răsplata muncii pentru Biserică cls. I”.  

2. Alt reprezentant de seamă al familiei protopopului Petru Bârlea la Marea Unire din 1918 a fost dr. Gheorghe Bârlea. Acesta s-a născut pe 18 februarie 1885 în Berbeşti, şcoala primară o urmează la Ocna-Şugatag, gimnaziul la Piarişti la Sighet, iar liceul confesional la Oradea. Nu urmează vocaţia tatălui său şi nici a fratelui său mai mare Ioan, de a deveni preot, ci se înscrie 1903 la medicină la Budapesta, pe care o termină în 1908 cu un doctorat, fiind specializat în stomatologie. Revine la Sighet pentru o scurtă perioadă ca mai apoi, la invitaţia profesorului său dr. Gheorghe Bilaşcu, să plece iar la Budapesta unde se implică activ, în perioada 1903-1914, în susţinerea candidaţilor maramureşeni pentru parlamentul de la Budapesta. Alături de tinerii intelectuali români, ia parte la protestele cu privire la alipirea unor parohii româneşti greco-catolice aparţinătoare mitropoliei de la Blaj la nou înfiinţata episcopie de Hajdúdorog, fiind alături de profesorul pe atunci dr. Alexandru Rusu (viitorul episcop de Maramureş) de dr. Gheorghe Bilaşcu şi de alţi mai bine de cinci mii de români participanţi la adunarea din 29 mai 1912 de la Alba Iulia. În timpul Primului Război Mondial este înrolat în armată ca medic, sfârşitul războiului prinzându-l pe frontul din Galiţia. Scapă cu zile de pe front dar este prins la Budapesta de anarhiştii comunişti şi condamnat la moarte, scapă printr-un miracol şi revine acasă unde, alături de tatăl său, fratele şi cumnaţii săi organizează adunările populare şi comisiile pentru alegerea delegaţilor la Marea Unire. Fiind prieten şi apropiat al lui Ilie Lazăr şi beneficiind de concursul preoţilor greco-catolici şi credincioşilor din districtele Mara, Vişeu, Sighet, Iza, cu sprijinul lui Iuliu Ardelean, Simion Balea, Ion Bilţiu, Tit Doroş, dr. Vasile Filipciuc organizează gărzile naţionale din regiune şi pe cele care vor însoţi delegaţii la Marea Unire. După Unire, în mai 1919 este însărcinat de către Consiliul Dirigent să ajute la instaurarea administraţiei româneşti în policlinicile clujene, iar câteva luni mai târziu, în 12 octombrie 1919, cu susţinerea prodecanului Iuliu Haţieganu de la Facultatea de Medicină din Cluj, este ales asistent şi mai apoi şef de lucrări la această universitate, pentru ca, alături de dr. Gheorghe Bilaşcu, să organizeze cea dintâi clinică stomatologică din România unde va lucra alături de soţia sa, dr. Victoria (Lilly) Suhăţianu Bârlea, cu care va avea un fiu, pe Victor Cuscu Bârlea, devenit inginer. Pentru că a fost cadru militar, Ministerul de Război i-a acordat gradul de medic Maior în rezervă pentru a putea activa în cadrul învăţământului medical civil. În 1924 se mută cu familia la Bucureşti, fiind ales Preşedinte al Asociaţiei Medicilor Stomatologi din România. Activitatea de la Bucureşti îi aduce aproape ca prieteni dar şi ca pacienţi pe: poetul Octavian Goga, pe Iuliu Maniu, pe Alexandru Lepădatu, pe Alexandru Vaida Voievod şi pe alţi fruntaşi ai politicii româneşti. Pe plan politic a fost ales, după 1918, deputat şi apoi senator pentru judeţul Maramureş în mai multe legislaturi. A făcut parte mai întâi din PNR, alături de George Pop de Băseşti, de pr. dr. Vasile Lucaciu şi alţii, ca mai apoi să se înscrie în partidul generalului Averescu alături de Vasile Goldiş şi, în cele din urmă, din 1928 şi până la moartea sa, să fie alături în PNŢ de prietenul său din tinereţe, dr. Ilie Lazăr şi de Iuliu Maniu. Din păcate, la numai 51 de ani, în vara anului 1937, de îmbolnăveşte de inimă şi se stinge din viaţă pe 18 iulie la Bucureşti în spitalul Filantropia, fiind înmormântat în cimitirul Bellu ortodox din capitală pe data de 21 iulie. Maramureşenii pentru care a luptat pentru drepturi vor primi cu multă durere vestea morţii sale, pe data de 1 august 1937 adunându-se într-un număr impresionant să-l comemoreze printr-o liturghie specială la parohia greco-catolică din Sighet, iar după numai o zi, pe 2 august şi credincioşii parohiei Berbeşti îşi vor aduce recunoştinţa lor tot printr-o celebrare liturgică faţă de cel care a fost fiul protopopului Petru Bârlea, dr. Gheorghe Bârlea. Pentru meritele sale deosebite, Casa Regală a României îi va conferi, prin Regele Carol al II-lea, Ordinul Coroana României în Grad de Ofiţer.

3. O poveste tulburătoare este şi cea a preotului Emil Fucec (junior). Acesta s-a născut pe 25 iunie 1886 în satul Sârbi, jud. Maramureş, într-o familie veche înnobilată la Sârbi încă de la 1666. Tatăl său, preotul Emil Fucec sen. (1857-1919), păstorea comunitatea din Sârbi încă din anul 1873, iar pe mama sa o chema Hermina (născută Ghenghe). Şcoala primară o face în regiune, gimnaziul la Sighet între 1902-1906, iar teologia la Gherla între 1906-1910. După absolvire se căsătoreşte cu Anna, fiica mai mică a preotului Petru Bârlea parohul Berbeştiului şi protopopul districtului Mara, fiind hirotonit preot în 1912 de către episcopul greco-catolic Vasile Hossu. Viaţa preotului Emil Fucec este demnă de un scenariu de film. În anul 1913 i se naşte fiul Valeriu Nicolae pe care îl botează la Sârbi, având ca naş de botez pe cumnatul său, dr. Gheorghe Bârlea. În 1914 efectuează stagiul militar în cadrul Regimentului 85 Infanterie, fiind trecut în rezervă cu grad de căpitan. Anii 1918 şi 1919 sunt foarte încărcaţi pentru pr. Emil Fucec jun., o pierde pe soţia sa Anna şi pe cumnatul său pr. Vasile Iuga. Episodul alegerii sale ca delegat la marea Adunare de la Alba Iulia avea să şi-l amintească în culori foarte vii: „sunt momente pe care nu le poate uita nimeni”. A fost ales în rândul delegaţilor cercului electoral Ocna-Şugatag alături de: preotul Iuliu Ardelean din Văleni, de giuleştenii dr. Ilie Lazăr şi George Moiş şi de călineşteanul George Nemiş, toţi fii de seamă ai Bisericii Române Unite. Drumul de acasă la Alba-Iulia este descris ca fiind unul plin de peripeţii. Ajunşi la Baia Mare, vor porni cu trenul spre Cluj şi aveau să fie primiţi cu multă căldură de românii adunaţi în gări. Avea să-şi amintească părintele Emil Fucec cu puţin înainte de moartea sa: „Oamenii îşi făceau cruce văzându-ne, cu sarici miţoase, cu plete şi cu bărbi, înalţi ca brazii, toţi unul şi unul. Câte unul mai curajos ne întreba sfios: - De unde sunteţi, măi, uriaşilor? - Din Maramurăş, din Maramurăş!”. A doua etapă a drumului a fost mai grea: „eram atât de aproape de Alba Iulia! – îşi aminteşte părintele Emil - Şi totuşi unuia din cei care mergeau cu sufletul curat să primească împărtăşania unirii nu i-a fost dat să-şi vadă visul cu ochii. Gloanţele pornite dintr-o mitralieră l-au omorât pe loc pe bărbatul despre care aveam să aflăm că îl chema Ion Arion. Într-un fel, am avut noroc. Dacă gloanţele îl ajungeau pe mecanic ne duceam în văzduh cu toţii”. În ziua Unirii „într-o vreme de ploaie amestecată cu zăpadă, am plecat la adunare. Noi, cei de pe Mara şi de pe Cosău ne-am pus lângă tribuna de unde a vorbit episcopul Iuliu Hossu, care a povestit tot ce s-a petrecut în adunarea deputaţilor. Avea să concluzioneze părintele Fucec că „Vestea unirii ne-a depăşit în iuţeală şi cei de acasă ne-au întrebat mulţi ani la rând cum a fost drumul spre Alba Iulia şi cum au fost cele petrecute acolo. […] Azi, până şi mie care am 91 de ani, acele vremuri îmi par un vis din cartea de poveşti a istoriei”.

Activează ca preot în mai multe parohii: la Rozavlea 1919-1931; la Satu Nou de Jos 1931-1935, când a ocupat şi funcţia de Asesor supleant al forului de primă instanţă a Protopopiatului greco-catolic de Baia Mare; la Petrova 1935-1950; la Botiza între 1951-1963 fiind transferat aici de către mitropolitul ortodox Nicolae Colan. După instaurarea comunismului, pr. Emil Fucec iniţial refuză să-şi trădeze credinţa însă, sub teroare, semnează trecerea în 1950 ca mai apoi să o retracteze. Este arestat prin decizia 10051/1952 a Securităţii Cluj şi „internat” pentru 24 de luni, din 16.08.1952. Condamnarea definitivă pare că a fost dată (ca o culme a ironiei) în ajunul Crăciunului anului 1952. Este anchetat la Baia Mare, Cluj şi Bucureşti. Trece prin mai multe penitenciare, la Sighet, îl găsim în vara anului 1952 fiind înregistrat în dosarul personal nr. 12. Este însă eliberat pe 9.09.1953 prin ordinul 42870/53 şi ridicat de Securitatea din Baia Mare. Din documentele pe care le deţinem se pare că eliberarea s-a făcut din Penitenciarul Văcăreşti. Securitatea căuta în anchetele sale să afle de legăturile sale cu preoţii rezistenţi şi cu membri PNŢ-ului. A mai fost acuzat între altele că e „mic burghez” şi că deşi la data arestării nu avea avere, ar fi deţinut în trecut un hectar de pământ şi era „preot ortodox pensionar”. A fost eliberat mai repede din penitenciar şi încadrat în Biserica Ortodoxă, slujind la Botiza până în 1963. După pensionare intră în legătură cu preoţii greco-catolici din rezistenţă din zona Sighetului. Se stinge din viaţă la Sighet în 1980 după ce a fost „recompensat” de statul român cu temniţă pentru curajul din 1918. Pentru părintele Emil Fucec jun. „Unirea ni se pare firească pentru că noi românii am purtat-o mereu în nădejdea sufletului, împlinirea ei […]este hotarul pentru a cărui apărare nici o jertfă nu a fost şi nu va fi vreodată zadarnică”.

pr. Ioan TÎMBUŞ

Centrul Universitar Nord Baia Mare

(Articol apărut în ziarul Graiul Maramureșului, Miercuri 7 februarie 2018, p.5 și Sâmbătă 10 februarie, p.5)

Ziua Mondială a Bolnavului, celebrată la nivel mondial din anul 1993, va fi marcată, ca de obicei și în Eparhia Greco-Catolică de Maramureș. Dacă până anul trecut celebrarea Sfântului Maslu și ungerea cu ulei binecuvântat a bolnavilor din spitale se organiza doar la Baia Mare, în acest an, la cererea Preasfințitului Vasile Bizău adresată părinților protopopi, de a celebra această zi prin rugăciune și acordare de asistență spirituală credincioșilor aflați în suferință, în spitalele de pe teritoriul întregii Eparhii, mai multe Protopopiate s-au alăturat inițiativei și Ziua Bolnavului se va celebra sâmbătă, 10 februarie, în următoarele locații:

Baia Mare: Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr.Constantin Opriş" – de ora 10:00 se va oficia „Sfântul Maslu”, urmat de ungerea cu ulei binecuvântat a bolnavilor din toate spitalele din oraș și oferirea de mici cadouri oferite de Protopopiatul Baia Mare și Asociația Medicală Catolică Maramureș.

Baia Sprie: La Căminul de bătrâni din localitate, de la ora 10:00 se va oficia Sfânta Liturghie, urmată de Sfântul Maslu și ungerea cu ulei binecuvântat a bolnavilor de aici.

Negrești Oaș: După Sfânta Liturghie de la ora 7:00, celebrată în biserica „Buna Vestire” din incinta Spitalului Orășenesc, vor avea loc rugăciuni pentru bolnavi și ungerea cu ulei binecuvântat a celor internați în spital.

Satu Mare: la Spitalul de Bătrâni din oraș, de la ora 10:00, se va celebra Sfânta Liturghie, urmată de rugăciuni specifice pentru bolnavi.

Duminică, 11 februarie, va fi celebrată Ziua Bolnavului în locațiile:  

Sighetu Marmației: La biserica „Cristos Regele Universului”, după Sfânta Liturghie de la ora 18:00, va avea loc Maslu de Obște, urmat de ungerea cu ulei binecuvântat.

În Protopopiatul Iza-Vișeu, ziua va fi marcată în mai multe parohii prin vizite la locuința persoanelor aflate în suferință, care vor fi făcute de către preotul paroh sau de către membrii Reuniunii Mariane. De asemenea:

La Borșa: De la ora 14:00, la Spitalul Orășenesc, se vor recita rugăciuni pentru cei aflați în suferință, urmate de vizite la bolnavii din spital și ungerea lor cu ulei binecuvântat, precum și oferirea de mici cadouri din partea parohiei greco-catolice.

La Vișeu de Sus: De la ora 13:00, la Spitalul Orășenesc, se vor recita rugăciuni pentru cei aflați în suferință, urmate de vizite la bolnavii din spital și ungerea lor cu ulei binecuvântat, precum și oferirea de mici cadouri din partea parohiei greco-catolice.

La Dragomirești: De la ora 12:30, va avea loc, la Casa de bătrâni, Sfânta Liturghie urmată de rugăciuni specifice pentru bolnavi și ungerea lor cu ulei binecuvântat. Se vor oferi mici cadouri din partea parohiei și a Reuniunii Mariane.

Cea de-a 26-a Zi Mondială a Bolnavului 2018 se va desfășura sub tema aleasă de Sfântul Părinte Papa Francisc: Mater Ecclesiae: „«Iată fiul tău… Iată mama ta». Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el…” (In 19,26-27).

Biroul eparhial de presă

Surorile Baziliene de la mănăstirea „Sfânta Maria” de pe Dealul Crucii, Baia Mare, organizează în perioada martie - octombrie, mai multe serii de exerciții spirituale, de la 3 la 8 zile, pentru persoane consacrate, preoți, tineri, laici și pentru cine dorește să se retragă din preocupările zilnice, pentru a ajunge la trăirea unui sens interior mai profund cu Dumnezeu. De asemenea, la mănăstire, se organizează întâlniri spirituale de o zi, zile de reculegere și rugăciune, ore de cateheză pentru copii și două campusuri pe timpul verii, pregătiri pentru prima Sfântă Împărtășanie, etc.

Mănăstirea asigură, contraofertă, cazare și masă pentru grupuri de 30 de persoane, cu posibilitatea de a participa și la programul de rugăciune al Comunității de Surori.

În afara programului stabilit, mănăstirea este deschisă să primească, în limita spațiului disponibil, propuneri de activități similare organizate de către alte asociațiii, preoți sau voluntari.

Activitățile organizate la mănăstire în cursul acestui an sunt următoarele:

I. EXERCIȚII SPIRITUALE

Exerciții spirituale pentru persoane consacrate: 4 martie (ora 18:00) - 10 martie (ora 18:00) - Îndrumător: Pr. Mihai Orban, SJ       

Exerciții spirituale pentru preoți

1-4 mai - Îndrumător: Pr. Olivo Bosa, SJ

7-10 mai - Îndrumător: Pr. Henryk Urban, SJ

Exerciții spirituale pentru preotese, marianiste și alte persoane laice, pe tema ,,Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată!” (Psalm 138,14): 6 iunie (ora 18:00) - 9 iunie (ora 14:00) - Îndrumător: Sr. Laurenția Bolfă, OSBM

Exerciții spirituale pentru tineri și persoane laice pe tema ,,Învățătorule unde locuiești?”

(Ioan 1,38-39): 2 iulie (ora 18:00) - 6 iulie (ora 9:00) – Îndrumător: Sr.Valentina Hădărău, OSBM

Exerciții spirituale pentru fete pe tema ,,Învinge uriașii din viața ta”: 3-5 august – Îndrumător: M. Marcela Runcan, OSBM

Exerciții spirituale pentru persoane consacrate și laici pe tema ,,Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea mea” (Ieremia 31:3): 26 august (ora 18:00 ) - 3 sept. (ora 9:00) – Îndrumător: Sr. Valentina Hădărău, OSBM

 II. CATEHEZE PENTRU COPII 

În Duminica a II-a și a IV-a din fiecare lună, după un orar flexibil, după-masa, Sr. Bernadeta Ileana Chindriș (tel: 0743737131) ține activități atractive pe teme educative, formative. Activitățile cuprind jocuri distractive, cântece și discuții interesante, filme religioase și educative, pregătiri pentru Prima Sfântă Împărtășanie, scenete pe teme religioase, etc.

III. CAMPUSURI PENTRU  COPII

Primul campus pentru copii (8-13 ani), pe perioada 26-28 iunie 

Tema: ,, Pe urmele Sfântului Pavel ” (Resp. Sr. Claudia Mureșan, Sr. Varvara Cotu, Sr. Bernadeta Chindriș)           

Al doilea campus pentru copii (7-12 ani), pe perioada 12-14 iulie  

Tema: ,,Alegerea lui David rege” (Resp. M. Marcela Runcan, Sr. Bernadeta Chindriș).  

IV. ÎNTÂLNIRI SPIRITUALE

Reuniunea Mariană        

Duminică 11 Martie, ora 15:00 - 17:00 - Zi de rugăciune: pelerinaj, rugăciune pentru copiii nenăscuți, Rozariul, Calea Sfintei Cruci.

Sâmbătă 4 august, ora 8:00 - 20:00 - Zi de reculegere.

Adresa: Mănăstirea ,,Sfânta Maria”

              Str. Plaiului nr. 38

              430164 Baia Mare

              e-mail: msm Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.   

Persoană de contact:

Sr. Ioana Irina Bota, OSBM

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Tel.0760547213

Biroul eparhial de presă

„Viața consacrată este semnul concret în lumea aceasta al veacului care va veni, dar care este, în același timp și prezent, nu este un veac total străin, ci este nou și împlinitor, care este prezent în sămânță, la fel cum Împărăția lui Dumnezeu este prezentă în inimile celor care deja au primit-o din Evanghelie. Ea trebuie doar să crească, să înflorească și să dea rod”, a afirmat Preasfințitul Vasile în cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii celebrate pentru persoanele consacrate în ziua dedicată lor.

Este al 22-lea an de când, pe data de 2 februarie, persoanele consacrate din întreaga lume se întâlnesc spre a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul vocației lor, dar și pentru a cere, prin rugăciune, noi vocații de viață consacrată. Ziua Mondială a Vieții Consacrate a fost instituită în anul 1997 de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea și se celebrează anual, de sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului în Templu”.

Călugării și călugărițele de pe întreg teritoriul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, dar și din Dieceza Romano catolică de Satu Mare, s-au reunit în acest an la Baia Mare, la biserica „Sfânta Maria”, de pe Bd. Unirii. Împreună au participat la Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de către Preasfințitul Vasile Bizău, împreună cu un sobor de preoți. „Bine ați venit pentru această celebrare liturgică, prin care aducem laudă spre mulțumire lui Dumnezeu pentru vocația și slujirea voastră, pentru munca voastră pastorală, pentru implicarea și dedicarea în slujba Domnului și a Bisericii: fie că este o slujire pentru cei săraci, fie că este o slujire a bolnavilor și persoanelor în vârstă, fie că este o slujire a primirii grupurilor de pelerini, credincioși și preoți care se retrag pentru rugăciune și meditație, fie că este o slujire liturgică... Dincolo de misiunile concrete, suntem în slujba Domnului și acesta este motivul pentru care astăzi se cuvine să-I mulțumim”. Astfel a salutat Eparhul de Maramureș întreg grupul de persoane consacrate prezent la celebrarea Euharistică. Și a continuat explicând faptul că sărbătoarea de azi, cea a Întâmpinării Domnului în Templu, este una comună pentru ambele rituri, cel latin și cel bizantin. Amintind de procesiunea care se făcea pe străzile Ierusalimului în primele secole, sub denumirea de Marea Întâlnire (dintre dreptul Simion și pruncul Isus), Ierarhul a afirmat: „Sărbătoarea de azi pune în centru atenției noastre această profundă întâlnire. Dincolo de întâlnirea noastră liturgică, este această întâlnire în comuniunea pe care o trăim în Biserică. Dincolo de prezența noastră fizică, este întâlnirea valorilor pe care stăm, a valorilor evanghelice pe care încercăm să le slujim și să le facem vizibile prin atitudinea și viața noastră”.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, conform tradiției, o persoană consacrată prezintă Congregația din care face parte și explică modul în care comunitatea sa trăiește această sărbătoare. În acest an, cea care a luat cuvântul a fost sora Ioana Bota, stareța Mănăstirii Baziliene „Sfânta Maria” din Baia Mare. „Noi, persoanele consacrate din Eparhia de Maramureș, am fost invitate astăzi și ne-am rugat împreună cu Biserica pentru a da mărire lui Dumnezeu și pentru a-I mulțumi pentru darul vieții la care am fost chemați”, a afirmat sr. Ioana. Și a continuat, vorbind despre bucuria de a-L urma pe Hristos: „Persoanele consacrate sunt semn al lui Dumnezeu în diferite locuri, sunt aluatul care face să crească o societate dreaptă și fraternă, sunt profeție de împărtășire cu cei mici și cei săraci. Viața consacrată este un dar al lui Dumnezeu, un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii, un dar al lui Dumnezeu oferit poporului său! Dacă noi azi suntem aici, în Biserică, mulțumim în primul rând lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul pentru mila şi dragostea Sa nemărginită. Ne-a ajutat să depășim dificultățile din anii grei ai comunismului și ne-a demonstrat că indiferent de evenimente, continuă a chema discipoli care să-L urmeze şi la fel continuă a construi Împărăţia iubirii Sale în orice loc şi în orice epocă a istoriei. Credința noastră este "izvor de bucurii", crestinismul este "religia bucuriei". Sfânta Scriptură  ne oferă multe pasaje în care suntem invitați la bucurie. Astăzi se spune că este nevoie de multă bucurie pentru a atrage tinerii la viața consacrată. Fundamentul bucuriei noastre este faptul că suntem conștienți de iubirea lui Dumnezeu față de noi; El ne iubește așa cum suntem, buni sau răi și ne aflăm permanent sub semnul sfintei Sale providențe”.  

Biroul eparhial de presă

Marți, 30 ianuarie 2018, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, Preasfințitul Vasile a conferit treapta diaconatului absolventului de teologie Bersan Sebastian Ovidiu.

„Cerem astăzi harul binecuvântării, al sfințirii și statorniciei în slujirea diaconească a tânărului Sebastian Bersan, care va primi Taina Sfintei Diaconii, pentru ca această slujire să fie una spre mărirea lui Dumnezeu și spre folosul Bisericii Sale. Îl încredințăm rugăciunilor și susținerii dumneavoastră...”, a afirmat Preasfințitul Vasile la sfârșitul cuvântului său de învățătură.

Tânărul diacon este originar din localitatea Sighetu Marmației. Între anii 2005-2008, a urmat cursurile de Licență în Teologie Pastorală Greco- Catolică, precum și cursurile de Licență în Asistență Socială, în cadrul Universității de Nord Baia Mare. Între anii 2008-2012, a studiat Teologie Pastorală în cadrul Institutului Pontifical SantʹAnselmo, precum și Doctrina Socială a Bisericii, în cadrul Universității Pontificale Lateranense din Roma.

Biroul eparhial de presă

Vineri, 2 februarie 2018, de sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului în Templu”, va avea loc, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare, sărbătorirea Zilei Mondiale a Vieții Consacrate. Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de către Preasfințitul Vasile Bizău, va începe la ora 10:00. Vor participa persoanele consacrate din întreaga Eparhie Greco-Catolică de Maramureș.

Ajunsă la a 22 -a ediție, ziua dedicată persoanelor consacrate a fost instituită de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1997 și reprezintă un moment în care călugări și călugărițe din toată lumea se întâlnesc spre a aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru harul vocației lor, dar și pentru a cere, prin rugăciune, noi vocații de viață consacrată, care să reînnoiască fața Bisericii, persoane care să vestească bucuria Evangheliei și iubirea lui Dumnezeu.

Biroul eparhial de presă

Studiu de caz: protopopul Iosif Pataki, Alexiu Pocol

(continuare din Graiul Maramureşului: nr. 8410 de miercuri 6 decembrie 2017, p. 5; nr. 8422 de miercuri 20 decembrie 2017, p. 5; nr. 8434 de miercuri 10 ianuarie 2018 p. 5.)

Continuând seria delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, prezentăm în acest număr alte 2 personalităţi ale Bisericii Române Unite cu Roma: protopopul Iosif Pataki şi Alexiu Pocol.

1) Protopopul greco-catolic Iosif Pataki s-a născut la data de 20 martie 1872 la Vezendiu (azi jud. Satu Mare), fiind unul din cei 11 copii ai familiei George Pataki şi Maria (n. Filep). Părinţii sunt sfătuiţi de preotul greco-catolic al satului, Ioan-Silviu Sălăgeanu, şi de învăţătorul Vasile Kiss, ca atât Iosif, cât şi fratele său mai mic Iuliu Pataki, să-şi continue studiile după cele primare, absolvite în satul natal, la liceu din Oradea, pe care Iosif le finalizează în 1892. Urmează cursurile facultăţii de teologie de la Strigonium (în maghiară Esztergom) până în 1896, după care se căsătoreşte cu Carolina Lazăr fiica preotului Gavril Lazăr (1873-1929) paroh în Sânlazăr. După căsătorie este hirotonit preot la data de 8 mai 1898 de către episcopul Mihail Pavel şi trimis mai întâi ca învăţător şi „cooperator” la Sanislău unde rămâne până în anul 1907 când este numit paroh în satul Săsar lângă Baia Mare, ca mai apoi să i se încredinţeze şi misiunea de protopop al districtului protopopesc Ardusat. Se implică în viaţa politică alături de membrii PNR, făcând parte în anul 1909 din grupul de iniţiativă care a constituit în comitatul Sătmar acest partid. Cunoscut în regiune drept colaborator şi prieten a lui Vasile Lucaciu, Alexandru Breban şi George Pop de Băseşti, este desemnat delegat de drept la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 din calitatea de protopop al districtului Ardusat. După crearea PNŢ continuă şi activitatea politică alături de Iuliu Maniu şi de acest partid. La finele lui august şi începutul lui septembrie 1928, protopopul Iosif Pataki revine la Sanislău în calitate de paroh I şi protopop de Eriu şi administrator al districtului Văşad. La Sanislău slujeşte până la pensionare. La parohia din Săsar devine membru fondator al ASTREI, iar după reîntoarcerea la Sanislău, în 1928, îşi continuă activitatea în cadrul ASTREI, în calitate de preşedinte al acesteia până în 1942, dar şi de membru fondator aici a unei bănci româneşti, Banca „Arina”. Pentru meritele sale deosebite în plan pastoral și cultural, a fost numit protopop emerit şi asesor al extractoratului diecezan. Se stinge din viaţă în anul 1952, fiind înmormântat la Oradea.

2) Una dintre personalităţile cele mai interesante ale momentului Unirii de la 1918 ce a reprezentat cercul electoral Baia Mare în calitate de delegat ales, în jurul căruia imaginarul şi realul coexistă fiind destul de greu de separat, o reprezintă Alexiu Pocol, un personaj complex şi dinamic, uneori controversat dar şi respectat, norocos dar şi ghinionist, altruist, dar şi gata să valorifice oportunităţile timpului. Alexiu Pocol provenea dintr-o veche familie nobiliară românească înnobilată pe le sfârşitul secolului XVI de către Sigismund Báthory, dar numele familiei pare să fi fost cunoscut de pe vremea lui Matei Corvin. Alexiu s-a născut în 1871 în familia lui Ioan Pocol ce era crâsnic în biserica greco-catolică din Letca. Îşi începe studiile în satul natal, apoi cele gimnaziale şi liceale la Preparandia din Gherla şi la Blaj, devenind învăţător confesional. În 1892, ca tânăr învăţător înfiinţează şcoala confesională de pe Valea Borcutului cu sprijinul unor familii bogate din regiune şi cu asentimentul Episcopiei Unite de la de Gherla. Se căsătoreşte cu o nepoată a mitropolitului Vancea de Buteasa, al cărei prim soţ fusese un întreprinzător în domeniul mineritului şi se stinsese destul de tânăr din viaţă, iar soţia sa rămasă văduvă se va căsători cu Alexiu, fapt ce îl va propulsa pe tânărul dascăl într-un domeniu cu totul nou pentru el, lumea afacerilor în domeniul minier. Descoperă un filon bogat în aur ceea ce îl va introduce în lumea aristocraţiei transilvănene. În 1905 îl vizitează savantul Nicolae Iorga, care îşi şi aminteşte despre această vizită în lucrarea: Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească. O legendă spune că Alexiu oferă cu titlu gratuit 2 kg de aur pentru confecţionarea coroanelor regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Se implică activ în acţiuni sociale şi caritabile susţinând material tineri dornici de studii dar şi activităţi culturale şi politice, contribuie cu resurse financiare şi logistice la construirea noii biserici de pe Valea Borcutului între 1903-1904. A fost membru al PNR, postură din care a ţinut o strânsă legătură cu George Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, pr. Alexandru Breban, cu pr. Vasile Lucaciu şi fratele acestuia, Constantin, precum şi cu alţi reprezentanţi de seamă ai acestui partid. Documentele vremii ni-l prezintă şi ca un membru activ al ASTREI, susţinând material organizarea întrunirilor locale dar şi a adunărilor generale ale acesteia. Implicarea în viaţa politică i-a adus de două ori statutul de senator din partea PNR între 1919-1922 iar în mai multe rânduri a fost ales primar al oraşului Baia Mare. A fost un prieten apropiat al episcopilor Iuliu Hossu şla Baia Marei Alexandru Rusu, aducându-şi un aport important la înfiinţarea în 1930 a Episcopiei Greco-Catolice de Maramureş şi a stabilirii sediului acesteia la Baia Mare. Din păcate se stinge din viaţă la numai 64 de ani, în 1935 fiind înmormântat pe Valea Borcutului în cadrul unei ceremonii impresionante la care au participat numeroşi clerici, oameni politici, prieteni şi localnici. După trei ani, în 1938, pe 23 octombrie, episcopul dr. Alexandru Rusu va evoca personalitatea lui Alexiu Pocol cu ocazia sfinţirii cochetei bisericuţe de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, atât din perspectiva omului politic, dar şi a omului religios care a fost Alexiu Pocol. Sper ca în ziua în care „castelul” Alexiu Pocol de pe Valea Borcutului va fi restaurat, măcar una dintre camere să amintească despre eforturile acestei personalităţi în plan social, politic şi religios de afirmare a conştiinţei naţionale şi împlinire a idealului României Mari.

pr. Ioan TÎMBUŞ

Centrul Universitar Nord Baia Mare

(Articol apărut în ziarul Graiul Maramureșului din data de 24 ianuarie 2018, p.5)

Marți, 16 ianuarie a.c., a avut loc la biserica „Sfântul Anton” din Baia Mare Conferirea titlului de Cețățean de Onoare al Municipiului Baia Mare părintelui Simion Mesaroș. Distincția a fost oferită la decizia Consiliului Local și a Primarului Municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheș, „cu smerenie și recunoștință pentru dragostea dăruită comunității băimărene și pentru efortul depus în susținerea și promovarea curățeniei spirituale”, după cum citim pe diploma înmânată părintelui de însuși primarul orașului. 

Evenimentul s-a deschis cu Sfânta Liturghie celebrată de către trei Ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice –PS Alexandru Mesian (Eparh de Lugoj și frate al părintelui Mesaroș), PS Vasile Bizău (Eparh de Maramureș) și PS Virgil Bercea (Eparh de Oradea)– împreună cu un sobor de 20 de preoți.

„Transmit astăzi, în această seară, împreună cu dumneavoastră, un mesaj simbolic din partea comunității noastre, din partea tuturor băimărenilor, din partea tuturor celor în numele cărora părintele Simion Mesaroș a vorbit, s-a rugat, a gândit, a lăcrimat… A fost pentru noi toți, tineri sau mai puțin tineri, un model despre ceea ce înseamnă să lupți din toată dragostea pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru dreptate și pentru a duce lucrurile pe un făgaș al normalității, pe un drum drept”, a afirmat primarul Cătălin Cherecheș în discursul rostit în momentul conferirii diplomei. „Am onoarea să vă ofer, din partea comunității băimărene, titlul de cetățean de onoare al orașului… Sunteți de foarte multă vreme cetățeanul nostru de onoare, dar am simțit că este momentul ca noi, comunitatea, să vă spunem și în acest mod formal mulțumesc, pentru fiecare pas pe care l-ați făcut pentru noi, pentru fiecare îngenunchere pe care ați făcut-o în fața lui Dumnezeu cu gândul la orașul nostru, pentru faptul că ne-ați adus aminte de fiecare dată cine suntem sau cine nu trebuie să fim și pentru că ne-ați insuflat întotdeauna lucrurile frumoase care trebuie să ne călăuzească în viață pe viitor”, a spus, de asemenea, primarul orașului.

„Pentru conferirea acestei distincții aduc mulțumire, în primul rând, domnului primar Cătălin Cherecheș și Consiliului Municipal Baia Mare. Această distincție, care mă onorează foarte mult, nu se limitează strict la persoana mea, ci ea se datorează, în egală măsură, instituției în care am crescut, m-am format și am activat – Biserica Greco-Catolică… ”, a afirmat părintele Simion Mesaroș în discursul său de mulțumire.

De asemenea, Preasfințitul Alexandru Mesian a mulțumit domnului primar pentru oferirea acestei distincții fratelui său și a transmis, de asemenea salutul și mulțumirile Arhiepiscopului Major al Bisericii Greco- Catolice, Cardinalul Lucian Mureșan.

Hirotonit preot în anul 1973, de către Preasfințitul Ioan Dragomir, părintele Simion a activat ca preot clandestin timp de 17 ani, până la căderea Regimului Comunist. În tot acest timp, lucrând ca inginer de uzină, a făcut parte din mișcarea de rezistență a Bisericii Greco Catolice, urmărit fiind pas cu pas de securitate timp de 15 ani. Dosarul său de la securitate cuprinde însemnări din perioada 1974-1989. A fost unul dintre promotorii manifestării de la Casa de Cultură din data de 21 ianuarie 1990, când, după decenii de celebrări clandestine, preoții greco-catolici au ieșit în public, pe treptele Casei de Cultură din Baia Mare, pentru a celebra Sfânta Liturghie. Timp de 15 ani, părintele a celebrat în aer liber, la Statuia Ostașului Român din Baia Mare. S-a mutat apoi în biserica „Sfântul Anton”, construită sub păstorirea dânsului. Timp de 10 ani, în perioada 1990-2000, a fost rector, dar și profesor al Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Și-a continuat activitatea ca paroh al parohiei Sfântul Anton din Baia Mare, până pe data de 13 iunie 2017, când, după o slujire de 44 de ani de preoție, la vârsta de 75 de ani, a dobândit statutul de preot pensionar.

Biroul eparhial de presă

Luni, 15 ianuarie a.c., a avut loc la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a doua ediție a conferinței Eminescu. Spiritualitatea și căutările sale. Evenimentul este organizat anual de către Departamentul pentru cultură al Episcopiei noastre, pentru a comemora ziua în care se năștea, în anul 1850, „Luceafărul poeziei românești”. Pe data de 15 ianuarie se sărbătorește, de asemenea și Ziua culturii naționale.  

„Când spunem Eminescu este un geniu, folosim expresia geniu în sensul lui cel mai nealterat, aproape nenoțional, aproape afectiv. De ce? Pentru că indiferent de expresia geniu, însuși numele de Eminescu devine, a devenit, criteriul cel mai înalt de apreciere… Suprema încoronare a poetului de talent de după Eminescu a fost aceea de a fi declarat un nou Eminescu”, a afirmat, în alocuțiunea sa, doamna Mirela Ardelean (profesor de Limba și Literatura Română - Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Baia Mare), citându-l pe marele poet și scriitor Nichita Stănescu.

La începutul intervenției sale, poetul și jurnalistul Gheorghe Pârja și-a pus o întrebarea „Ce înseamnă să ai pe Eminescu în sinea ta?”, întrebare la care a încercat să răspundă pe parcursul conferinței. „Aș spune, împotriva regulilor pedagogice, că Eminescu nu se învață la școală. Despre Eminescu se află la școală. Eminescu, cel cu multe fețe, se învață individual, fiecare în meditația sa…”. Acesta l-a numit pe marele poet „Cel mai mare pelerin laic și religios, cel care, la 20 de ani, intrând în Blaj, a salutat: Te salut, Mică Romă!”. De asemenea, poetul Gheorghe Pârja a vorbit despre modul în care Eminescu a influențat modul în care vorbim noi astăzi, modul în care el a influențat limba română, iar acest lucru poate fi observat citind operele poeților care au trăit înaintea lui, precum și cele ale poeților de după el.

Timpul dintre discursurile conferențiarilor a fost ocupat de frumoase momente artistice oferite de elevi ai Liceului „Mihai Eminescu” din Baia Mare, care, fie au recitat versuri semnificative ale marelui poet, fie au interpretat cântece dedicate acestuia. Evenimentul a fost moderat de pr. George Nicoară, responsabil al Departamentului pentru Cultură din cadrul Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, care, la final a recitat o poezie proprie, cu titlul „Cu privirea în vârful brazilor”, dedicată marelui poet, scrisă cu ocazia acestui eveniment.

Biroul eparhial de presă