Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Bazilica „Sfântul Anton” din Padova. Aici s-au adunat comunităţile româneşti greco-catolice prezente în Italia pentru a participa la cea de-a X-a ediție a pelerinajului care-i reunește an de an pe credincioși pentru a-i fortifica în credință și speranța că nu sunt singuri acolo, că ei sunt, de fapt, o comunitate și Biserica se îngrijește de ei. După tradiție, în fiecare an, se strâng aici, la bazilica Sfântului Anton, credincioși români veniți din toate colțurile Italiei pentru a se ruga împreună, iar sărbătoarea este încununată de faptul că Liturghia Euharistică este prezidată de un episcop din România, care se deplasează special pentru acest eveniment.

În cadrul pelerinajului de duminică, înainte Sfânta Liturghie, pelerinii și preoții au putut participa la conferința cu tema Milostivirea în Sfânta Taina a Mărturisirii, coordonată de părintele Marinel Mureșan, Bologna.

Ceremonia a avut un fast aparte, întrucât răspunsurile liturghiei au fost date de un grup de studenți ai Colegiului Pio Romeno, care s-au deplasat de la Roma la Padova însoțiți de rectorul colegiului, pr. Gabriel Buboi.

La începutul omiliei, după ce a salutat credincioșii și preoții prezenți, Preasfințitul Bizău, a transmis salutul Cardinalului Lucian Mureșan: „Port cu  mine din România salutul Preafericitului Lucian Mureșan, împreună cu binecuvântarea sa pentru fiecare dintre dumneavoastră, pentru familiile dumneavoastră, pentru toți credincioșii greco-catolici care sunt în Italia”.   

În cuvântul său de învățătură, PS. Vasile (după ce a contextualizat evanghelia duminicii -a patra din post- care ne prezintă acest tată iubitor de familie ce nu găsește rezolvare la medici pentru boala fiului său și vine la Isus, rugându-l din toată inima și prezentându-i situația sa disperată), a reluat cuvintele lui Isus, care sunt un reproș pentru fiecare dintre noi: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi, până când vă voi suporta pe voi? Isus vede puțină credință în toți oamenii –afirmă ierarhul-, vede încă o imaturitate a credinței chiar și în apostolii săi și de aceea, în duminica trecută, după ce Isus a mărturisit patima și învierea Sa, apostolii n-au putut să-l înțeleagă”.

Și a continuat: „Astăzi, din nou, Isus vestește patima și moartea sa și suntem chemați să pătrundem acest mister al vieții sale împreună cu viața noastră, a morții și a învierii noastre. Este un reproș pe care Isus ni-l aduce tuturor atunci când vede în viața noastră nehotărâre, atunci când apelăm la Dumnezeu doar în ultimele momente când nu mai avem ce face, atunci când îl luam pe Dumnezeu ca și un ultim ajutor și nu ca și pe un prim ajutor, ca și un tovarăș, un prieten și un fundament al vieții noastre.

Isus spune apostolilor în Evanghelia după Ioan: Fără mine nu puteți face nimic. Fără Dumnezeu nu vom putea să învingem răul care este în lume și care lucrează adeseori și în sufletele noastre; acolo unde sufletul nu se ancorează în credință și-n virtute, devine rob al răului. Acelaș reproș al lui Isus îl putem regăsi azi în toate aceste tendințe ale lumii în care trăim, în toate ideologiile și învățăturile greșite care tind să-L scoată pe Dumnezeu din viața socială, care tind să pună evanghelia deoparte: O, neam necredincios… În acelaș timp, Isus săvârșește această minune văzând credința, în sămânța ei, în sufletul acestui tată. Deoarece credința din sufletul nostru este posibilitate de miracol. Credința din sufletul omului îi deschide acestuia poarta spre a depăși obstacolele pe care le crede de nedepășit, privind doar cu rațiunea și în momentul de față. Credința din sufletul omului îl ajută, de asemenea, să privească în viitor cu speranță și să își construiască viața împreună cu Cristos, în Biserică, în har”.

Atunci când apostolii îl întreabă pe Isus: Doamne, noi de ce n-am putut să-l vindecăm?, Isus ne spune tuturor că răul nu poate fi învins decât cu rugăciune și cu post. „În mod deosebit, iubiți credincioși și credincioase, răul moral nu poate fi învins decât prin comuniunea profundă a omului cu Dumnezeu, prin rugăciune. Timpul pe care-l acordăm lui Dumnezeu atunci când ne rugăm este darul pe care Dumnezeu ni-l face în a merge înainte și a rezolva problemele care nu le vedem realizabile acum”,  a spus ierarhul.

„În perioada aceasta a Postului Mare, privind spre Sărbătoarea Învierii, să îi mărturisim Domnului și să punem în fața lui toate greutățile vieții noastre… să punem în fața lui familiile noastre și situația în care suntem fiecare dintre noi… tot ceea ce inima ne spune și ce azi nu vedem posibil de realizat, să avem încredere că Dumnezeu ne însoțește și prin Isus Cristos, ne vindecă”. Acesta este îndemnul pe care preasfințitul l-a rostit celor prezenți în bazilica din Padova, spre sfârșitul omiliei, și a încheiat cu aceleași cuvinte ale lui Isus cu care și-a și început cuvântul de învățătură: Totul este posibil pentru cel care crede sau nimic nu este imposibil pentru cel care crede”.    

Rectorul Bazilicii, Arhimandritul Enzo Poiană, cu origini românești, a mulțumit Preasfinției Sale, preoților și tuturor pelerinilor care au ales în acest An al Milostivirii să fie împreună în bazilica marelui sfânt, a cărui cult este atât de răspândit printre credincioșii români.

La Sfânta Liturghie a fost prezent și Consulul României la Trieste, domnul Cosmin Dumitrescu. 

Pentru toți cei prezenți, a fost pregătită o agapă frățească.

Biroul eparhial de presă

Preasfințitul Vasile Bizău a transmis miercuri, 6 aprilie 2016, un mesaj de felicitare domnului Sebastian-Mihai Lupuț, noul prefect al Județului Maramureș. Redăm mai jos mesajul integral:

Stimate Domnule Prefect

Cu ocazia numirii și instalării Dumneavoastră în funcția de Prefect al județului Maramureș, dorim a ne alătura celor care v-au făcut cuvenitele urări potrivite cu importanța momentului din viața Dumneavoastră, pentru o bună slujire în folosul maramureșenilor.

O demnitate publică de înaltă ținută și mare responsabilitate cum este cea de Prefect, vă onorează și de aceea vă felicităm și vă însoțim cu rugăciunea noastră pentru ca munca și misiunea Dumneavoastră să fie rodnice.

Vă dorim toate cele bune de la Domnul, împreună cu salutul și urările noastre de bine.

Cu respectuoase sentimente în speranță,

† Vasile

Episcop de Maramureș

Sebastian-Mihai Lupuţ a fost numit prefect de Maramureș de către Guvernul Cioloș și a preluat mandatul pe data de 3 aprilie 2016 de la fostul prefect al judeţului, Anton Rohian, care a ocupat această funcție din martie 2013. 

Biroul eparhial de presă

La  propunerea  Sfântului  Părinte  Papa Francisc și la indemnul  episcopului  nostru  P.S.  Vasile de a oferi  Domnului   un timp mai îndelungat si mai intens de rugăciune,  de ascultare și meditare  a Cuvântului  lui  Dumnezeu – “24  de ore pentru Domnul”, credincioșii parohiei Botiz s-au adunat în jurul altarului pentru a trăi un moment  mai intens de rugăciune. Începând de vineri 1 aprilie, ora 18,00 și până sâmbătă seara, 2 aprilie, credincioșii au participat în număr mare la programul spiritual, care a cuprins: Sfânta  Liturghie, diferite devoțiuni către sfinți și sfinte, Adorație și Binecuvântare euharistică, Calea Crucii, Sfântul Rozar, Orele canonice, Vecernia, program cu copiii din parohie, dar și vizionarea filmului “Patimile  lui  Isus”, precum și cântece închinate Domnului și Maicii Sfinte.

Manifestarea si-a propus ca toți credincioșii noștri să se bucure și să  trăiască un moment de rugăciune intensă, să asculte și să  înțeleagă în acest An al Milostivirii, măreția Îndurării Divine, iar pe durata întregului program, cele 8 meditații s-au axat pe tema Îndurării Tatălui, care ne-a dat ce avea mai scump, adică pe Fiul Sau cel iubit, Isus Cristos, ca prin El, noi să avem viață.

În același context, punctele de meditație susținute de preotul paroh, Nicolae Huzău,  au fost și ultimele cuvinte ale lui Isus  de pe cruce, care sunt un Testament pentru noi. La miezul nopții am înconjurat biserica, si ne-am bucurat după miezul nopții de vizita părintelui protopop Dumitru Roman, care in cuvântul său ne-a încurajat în drumul nostru de viață și de credință, făcând referință la faptul că ne aflăm în Anul Milostivirii divine și la nevoia de a aloca mai mult timp rugăciunii și a face acte de caritate  semenilor aflați în dificultate.

Pentru credincioșii greco-catolici din Botiz, evenimentul a coincis, într-un mod fericit, cu  aniversarea a 16 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii de către regretatul episcop  Ioan Șișeștean, pe data de 2 aprilie 2000. Mulțumim Domnului pentru toate , iar aceste sărbători să ne ajute a spori în credință și în fapte bune.

pr. Nicolae Huzău,

paroh al parohiei Botiz

La  propunerea  Sfântului  Părinte  Papa Francisc și la indemnul  episcopului  nostru  P.S.  Vasile de a oferi  Domnului   un timp mai îndelungat si mai intens de rugăciune,  de ascultare și meditare  a Cuvântului  lui  Dumnezeu – “24  de ore pentru Domnul”, credincioșii parohiei Botiz s-au adunat în jurul altarului pentru a trăi un moment  mai intens de rugăciune. Începând de vineri 1 aprilie, ora 18,00 și până sâmbătă seara, 2 aprilie, credincioșii au participat în număr mare la programul spiritual, care a cuprins: Sfânta  Liturghie, diferite devoțiuni către sfinți și sfinte, Adorație și Binecuvântare euharistică, Calea Crucii, Sfântul Rozar, Orele canonice, Vecernia, program cu copiii din parohie, dar și vizionarea filmului “Patimile  lui  Isus”, precum și cântece închinate Domnului și Maicii Sfinte.

Manifestarea si-a propus ca toți credincioșii noștri să se bucure și să  trăiască un moment de rugăciune intensă, să asculte și să  înțeleagă în acest An al Milostivirii, măreția Îndurării Divine, iar pe durata întregului program, cele 8 meditații s-au axat pe tema Îndurării Tatălui, care ne-a dat ce avea mai scump, adică pe Fiul Sau cel iubit, Isus Cristos, ca prin El, noi să avem viață.

În același context, punctele de meditație susținute de preotul paroh, Nicolae Huzău,  au fost și ultimele cuvinte ale lui Isus  de pe cruce, care sunt un Testament pentru noi. La miezul nopții am înconjurat biserica, si ne-am bucurat după miezul nopții de vizita părintelui protopop Dumitru Roman, care in cuvântul său ne-a încurajat în drumul nostru de viață și de credință, făcând referință la faptul că ne aflăm în Anul Milostivirii divine și la nevoia de a aloca mai mult timp rugăciunii și a face acte de caritate  semenilor aflați în dificultate.

Pentru credincioșii greco-catolici din Botiz, evenimentul a coincis, într-un mod fericit, cu  aniversarea a 16 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii de către regretatul episcop  Ioan Șișeștean, pe data de 2 aprilie 2000. Mulțumim Domnului pentru toate , iar aceste sărbători să ne ajute a spori în credință și în fapte bune.

pr. Nicolae Huzău,

paroh al parohiei Botiz

Pe data de 3 aprilie 2016, în Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci), pr. Brăhaița Ioan a fost instalat ca administrator parohial în parohia Finteușu Mic, protopopiatul Chioar. Ceremonia de instalare a fost oficiată de către părintele protopop Buteanu Vasile.

La începutul ceremoniei, pr. Buteanu a dat citire deciziei de numire semnată de Preasfințitul Vasile Bizău și i-a înmânat noului administrator parohial Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheia.

Părintele Brăhaița a mulțumit părintelui protopop, spunând: „Mi-ați oferit Sfânta Evanghelie, Cuvântul lui Dumnezeu, sămânța divină, să o seamăn în ogorul sufletelor din parohia Finteușu Mic. Mă voi strădui să pregătesc acest ogor, ca sămânța să dea rod și rodul să rămână. Mi-ați oferit Sfânta Cruce, altarul de jertfă al lui Isus Cristos. Voi încerca să-mi conduc enoriașii pe calea Crucii, care duce spre cer, precum spune Sf. Apostol Pavel: dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere (2 Cor. 1,7).  Mi-ați oferit cheia, să nu uit că Isus a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Cu ajutorul ei voi deschide Calea credincioșilor încredințați spre păstorire, spre Adevăr, adică spre Isus Cristos, iar Isus îi va conduce spre viață, spre viața veșnică”.

După ceremonia de instalare, s-a celebrat Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în cuvântul său de învățătură, pr. Brăhaița Ioan a vorbit despre importanța cinstirii Sfintei Cruci și despre ce trebuie să facem pentru a-L urma pe Isus pe Calea Crucii, care duce spre mântuire, spre cer.

Biroul eparhial de presă  

Sâmbătă, 19 martie, în Parohia Greco Catolică Cicârlău s-a desfășurat prima zi a misiunilor organizate cu ocazia Anului Milostivirii, misiuni ce au debutat cu celebrarea Sfintei Liturghii de către pr. Protopop Ioan Salagean, pr. dr. Simion Voicu, pr. Daniel Pop si Pr. Anton Dobrican, administratorul parohiei.

În deschidere pr. prot. Sălăgean Ioan a adresat câteva cuvinte credincioșilor, încurajându-i să participe activ la aceste zile de cateheză, îndemnându-i totodată la Sacaramentul Spovedaniei. După celebrarea Sfintei Liturghii, pr. Daniel Pop a tinut primul punct de meditație, invitându-i pe credinciosi să descopere iubirea lui Dumnezeu în viața lor. 

În cea de-a doua parte a zilei, întreaga Biserică a participat la rugăciunea "Calea Crucii", iar după aceea pr. dr. Simion Voicu a tinut cel de-al doilea punct de meditatie, făcându-i pe credincioși să guste din dulceața trăirii în harul lui Dumnezeu, a credinței și a milostivirii divine.

Duminică, a doua zi a misiunilor, pr. Voicu împreună cu pr. Anton au celebrat Sf. Liturghie, în cadrul căreia pr. Voicu a prezentat cel de-al treilea punct de meditație pe tema Sacramentului Preoției și a explicat importanța sacramentului spovedaniei, făcând referință la perioada de post în care ne aflăm.

pr. Anton Dobrican

În zilele de 26 si 27 martie, credincioșii parohiei greco-catolice din Tăuții Măgherăuș au avut bucuria de a participa la  trei meditații care au fost ținute de către pr. dr. Simion Voicu. În prima zi a meditațiilor, alături de noi s-a aflat  și pr. Pop Daniel, administrator parohial al parohiilor Băsești și Oarța de Jos.

Tema meditațiilor ținute sâmbătă, 26 martie 2016, de către pr. dr. Simion Voicu a fost: „Maria, care acceptă misiunea Divină de a deveni Mamă a lui Hristos dar și a omenirii”; iar următoarea meditație a tratat întrebarea pe care au pus-o femeile mironosițe în dimineața învierii, referindu-se la locul îngropării Mantuitorului: "Unde l-au pus?". Meditatia a avut ca scop faptul de a ne face pe fiecare să reflectăm asupra vieții noastre, punându-ne întrebarea: "Unde l-am pus pe Hristos?".

Duminică 27 martie, după celebrarea Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură al părintelui Voicu s-a axat asupra exegezei textului evanghelic al zilei și anume: neputința sau boala paraliticului în care nu de puține ori ne regăsim și noi.

Mulțumim lui Dumnezeu și Fecioarei Maria pentru aceste timp plin de har si binecuvântare și sperăm ca și în viitorul apropiat, cuvântul lui Dumnezeu să poposească în parohiile noastre la fel de viu și lucrător cum a fost în aceste zile!

Pr. Jozsef Matiz

Duminică, 3 aprilie, s-au încheiat misiunile populare ținute de pr. Dr. Florin Marusciac la biserica „Sfânta Cruce” din Baia Mare, pe perioada 1-3 aprilie 2016. Meditațiile se înscriu în seria celor stabilite de către Biroul Pastoral eparhial și inițiativa își propune o mai mare conștientizare a credincioșilor asupra temei milostivirii pe durata Anului Jubiliar. În acest sfârșit de săptămână, programul de rugăciune și meditație urmat la „Sfânta Cruce” (precum și în alte parohii, ca: Bârsana, Crăciunești) a coincis, ca dată, cu veghea de rugăciune condusă de Sf. Părinte Papa Francisc în Piața Sf. Petru din Roma, sâmbătă 2 aprilie. De douăzeci și cinci de ani, în „Sfântu Petru” se celebrează veghea de rugăciune cu ocazia sărbătorii „Îndurării Divine”, instituită de Sf. Ioan Paul al II-lea în anul 1992, pentru a fi celebrată anual, în prima duminică după Paști (în Ritul Latin, 3 aprilie).   

Astfel, Biroul Pastoral al Eparhiei de Maramureș a cerut încă de la începutul anului pastoral ca, acolo unde este posibil, să fie organizate zile de rugăciune și meditație pentru ca Eparhia noastră să se unească în rugăciune cu Sfântul Părinte și cu întreaga Biserică universală.

La „Sfânta Cruce”, în Baia Mare, programul a început vineri, 1 aprilie, ora  7.00 cu rugăciunea Rozarului și a continuat cu: Sfânta Liturghie (8.00); Adorație și rugăciune individuală (9.00); Vizită la Sfântul Sacrament (12.00); Rozarul (16.00); Sfânta Liturghie a Înainte Sfințitelor (17.00); Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac); Calea Crucii (18.30) și încheiere.

Sâmbătă, 2 aprilie, programul a început la ora 7.00 cu Rugăciunea Rozarului, urmată, la 8.00, de Sfânta Liturghie și Pomenirea morților. La ora 16.00 s-a recita Rozarul; ora 17.00 – Sfânta Liturghie, urmată de Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac), Vecernia și încheierea.

Duminică, 3 aprilie, începând cu ora 11.00 a fost celebrată Sfânta Liturghie de către pr. Protopop Gîrboan Emil, pr. Florin Marusciac și pr. Costin Emil. A urmat Predica pentru Misiuni (pr. dr. Florin Marusciac), Binecuvântarea Euharistică și încheierea oficială a zilelor de rugăciune și meditație.

Pr. Dr. Florin Marușciac a încercat în cele trei zile de misiuni să contureze un portret al Tatălui Milostiv, așa cum reiese el din Vechiul Testament (vineri), cum se revelează, prin Isus,  în Noul Testament (sâmbătă), iar duminică a explicat modul în care creștinii sunt chemați să mărturisească celor din jur milostivirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu milostiv si indurator revelat în Vechiul Testament 

Pr. dr. Marușciac a început acest punct prin explicarea unor termeni care ajută la a înțelege mai bine semnificația termenului îndurare: „în limbajul curent cuvântul milă (îndurare) se definește ca fiind un sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau nenorocirea cuiva, însă poate însemna și ajutor, binefacere, pomană, stare jalnică de compătimit în care se află cineva, bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere (DEX, 1998). Semnificația biblică însă este una mai profundă și mai amplă, și se află la confluența a două sfere de gândire: compasiunea și fidelitatea.

Primul termen ebraic care desemnează acest atribut este rahamim și exprimă atașamentul instinctiv față de cineva. În limbajul semitic acest sentiment își are locul în sânul matern (rehem; cfr. 1Reg 3,26), în viscere (rahamim), am spune noi în inimă (Ier 31,20; Sal 103,13); ar putea fi numit și duioșie.

Cel de-al doilea termen ebraic este hesed, tradus de obicei în greacă prin eleos (milă), și înseamnă în mod principal pietate, manifestând o relație între două persoane care implică fidelitate. Prin aceasta cuvântul milă primește o semnificație puternică, nu este doar ecoul unui instinct de bunătate, ci mai degrabă este vorba de o bunătate conștientă, voluntară, răspuns față de o datorie interioară, fidelitate față de sine. În afară de acest exemplu de traducere în limba greacă (eleos), limba în care a fost tradusă Biblia (LXX), a fost scris Noul Testament, precum și prima literatură creștină, mai sunt și alte multe cuvinte în limba greacă folosite pentru a traduce acești termeni semitici, pentru a exprima milostivirea și îndurarea lui Dumnezeu”.

 A continuat explicând faptul că Dumnezeu este îndurător: „Revelația este istorie, fapte, nu este idei, iar milostivirea lui Dumnezeu se revelează prin acestea, printr-o istorie a mântuirii. Când omul devine conștient ca este nefericit sau păcătos, i se revelează, mai mult sau mai puțin clar, chipul milei infinite” și că această afirmație poate fi argumentată dacă se studiază anumite pasaje din Vechiul Testament, cum ar fi: „eliberarea din sclavia Egiptului - act al milostivirii divine”; „pe Sinai, Moise îl aude pe Dumnezeu revelându-și profunzimea ființei. Poporul ales tocmai apostaziase. Însă Dumnezeu după ce afirmă că este liber să se arate în mod gratuit milostiv și îndurător cu cine vrea (Și voi avea milă de cine am milă și Mă voi indura de cine mă îndur), Ieșire 33,19, spune:

Domnul Dumnezeul îndurător (rahum) și binevoitor, încet la mânie și bogat în îndurare (hesed) și fidelitate (emet), Care șterge fărădelegile și nedreptățile, și păcatele, dar nu va socoti curat pe cel vinovat, aducând fărădelegile părinților peste copii și peste copiii lor, până la a treia și a patra spiță”.

„Profeții, de asemenea, revelează milostivirea lui Dumnezeu: Osea spune că deși Dumnezeu a hotărât să nu se mai îndure de Israel (Os 1,6) și să-i pedepsească păcatele, inima i se frânge, i se zvârcolesc măruntaiele (Os 11,8) și hotărăște să nu mai dea frâu iuțimii sale, și de aceea cea necredincioasă se va numi miluită (2,3). 

Dumnezeu vrea convertire … își duce Poporul în pustiul exilului Dumnezeu nu ține mânie pe veci (Ieremia 12,15).

Să-și părăsească cel nelegiuit calea și cel fărădelege cugetările sale; să se întoarcă la Domnul și se va îndura de el, la Dumnezeul nostru, căci e mult iertător (Isaia 55,7).

Israel este convins în adâncul inimii de existența unei mile și îndurări supraomenești:

Cine e Dumnezeu ca tine, care ridici fărădelegea, care treci cu vederea păcatul? Care nu-ți întețești de-a pururi mânia, ci îndrăgești milostivirea? Fie-ți iarăși milă de noi, calcă în picioare fărădelegile noastre! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre (Mihea 7,18 ss.)”.

Sâmbătă 2 aprilie, pr. dr. Florin Marușciac a tratat tema milostivirii lui Dumnezeu așa cum reiese ea din Noul Testament:  „Isus este chipul palpabil al milostivirii divine; împlinirea cuvintelor scripturii”.

Luând ca exemplu pilda Samarineanului Milostiv (Lc 10, 25), acesta a explicat modul în care întrebarea corectă pe care fiecare dintre noi ar trebui să ne-o adresăm nu este: „Cine este aproapele meu, pe care eu ar trebui să-l ajut”, ci „Cum pot eu să fiu aproapele fratelui meu?”. În acest fel „răspunsul vine din interior și nu din exterior: eu trebuie să mă transform într-o persoană milostivă, care iubește”.

Vorbind despre Parabola celor doi fii și al Tatălui milostiv (Fiul risipitor, Lc 15,11), părintele sfârșește prin a explica dinamicile ce-și găsesc locul în interiorul relației dintre Tată și fii: „Fiul risipitor recunoaște sclavia; se întoarce la el însuși, unde găsește drumul spre tatăl său, spre adevărata libertate… Convertirea este deci un peregrinaj  interior; în milostivirea sa, tatăl recunoaște drumul interior al fiului… Și paradoxal, cel care era liber (fiul cel mare), se transformă în sclav… O falsă autonomie duce la sclavie…”.

Duminică, 3 aprilie, în încheierea celor trei zile de rugăciune și meditație, pr. Marușciac a explicat modul în care Isus Arhiereul Milostiv, s-a făcut asemănător nouă în toate, mai puțin in păcat: „Isus ajunge sa fie Arhiereu vrednic de credința, cu autoritate si putere prin suferință si cruce. Crucea este drumul omului la slava cerească, prin lepădarea de sine, luarea crucii si urmarea lui Hristos. Lepădarea de sine este lepădarea de omul cel vechi al păcatului. Prin moartea omului vechi, omul își câștigă viața veșnică. Creștinii sunt chemați să mărturisească celor din jur milostivirea lui Dumnezeu”.

Biroul eparhial de presă

Pe data de 1-3 Aprilie, pr. vicar Mihai Dubovici a condus misiunile populare dedicate Anului Jubiliar al Milostivirii la Bârsana (vineri, sâmbătă seara, duminică dimineața) și la Crăciunești (duminică după masa) pe tema Milostivire, Rugăciune și Cruce.

Legat de tema Milostivirii, au fost prezentate diferite exemple din Vechiul și Noul Testament. S-a pus accentul pe Mărturisire și pe importanța acestei taine: „Anul Jubiliar este un pas nou în călătoria Bisericii de a aduce Evanghelia milostivirii pentru fiecare persoană. Papa ne amintește: Întreaga Biserică are nevoie de milă, pentru că suntem păcătoși. Și tot Sfântul Părinte adaugă: Nu uitați că Dumnezeu ne iartă toate greșelile și Dumnezeu ne iartă întotdeauna. Și niciodată nu se obosește să ne ierte păcatele. Anul Jubiliar al Milostivirii este destinat să ne ajute să ne amintim aceste cuvinte ale lui Isus și să încercăm să-i iubim pe alții așa cum Dumnezeu ne iubește pe noi. El ne iubește nu pentru că noi suntem buni, ci pentru că El este bun și milostiv”, a afirmat pr. Dubovici.

Pe tema Rugăciunii, părintele a subliniat importanța rugăciunii în viața creștinului, folosind exemple din Sfânta scriptură și Sfinții Părinți: „Dumnezeu este creatorul nostru și noi suntem creația Lui. Orice am avea, avem de la Dumnezeu. Depindem de Dumnezeu pentru tot: viață, sănătate, alimente, toate lucrurile de care omul are nevoie. Întrucât depindem de Dumnezeu întru toate, apare nevoia de a ne ruga. Prin rugăciune, noi mărturisim că depindem de Dumnezeu.

Domnul Însuși a pus puterea rugăciunii în mâinile noastre. Isus ne asigură: Cereți și veți primi, căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Oricine cere primește, cel care caută găsește, și celui ce bate i se va deschide! (Mt.7, 7-8).

Sf. Ioan Gură de Aur a spus: limba celor care se roagă, aceasta este mâna cu care îmbrățișăm genunchii lui Dumnezeu … Dacă scapi de rugăciune, aceasta ar însemna să scoți peștele afară din apă, deoarece apa este viața pentru pește la fel ca și rugăciunea este viața pentru cei care se roagă. După spusele Sf. Augustin, Rugăciunea este un dialog cu Dumnezeu. Sfântul Grigore Nazianz a spus: Când ne rugăm noi nu numai ridicăm sufletul nostru la Dumnezeu, și vorbim cu El, dar rămânem împreună cu El și ne bucurăm în prezența Lui”.

Crucea a fost explicată ca un semn plus și s-a vorbit despre importanța ei în Slujbele Liturgice: „Florile frumoase din jurul crucii semnifică mireasma, dulceaţa şi frumuseţea pe care ea le-a adus vieţii”, a afirmat pr. Mihai.

Și a continuat: „Crucea vorbeşte: iată cât de mult iubeşte Dumnezeu; îi pasă atât de mult încât îşi dă propriul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Crucea ne spune din nou: nu există iubire mai mare decât aceasta. Ne vorbeşte despre iubirea fără limite a lui Dumnezeu, care nu a încetat să iubească nici când a fost răstignit”.

Vorbind despre importanța locului sfintei cruci, ca obiect liturgic, pr. Dubovici afirmă: „Este atât de important în viaţa creştină, încât toate slujbele se săvârşesc prin însemnarea şi binecuvântarea cu ea. Din locaşul de închinare, de pe Sfânta Masă şi din alte locuri liturgice, sfânta cruce trece în viaţa credincioşilor. Din baia botezului şi a ungerii cu Sfântul mir şi până la mormânt, sfânta cruce marchează etapă cu etapă creşterea noastră duhovnicească, apărându-ne de primejdii şi întărindu-ne în lupta cu ispitele şi păcatele”.

În încheiere, părintele Dubovici a vorbit despre sărbătoarea duminicii a treia din post: „Astăzi, în sărbătoarea adorării Sfintei Cruci, privind la marele semn plus al lui Dumnezeu, frumos împodobit cu flori, să ne amintim că: 1. Omul nu trebuie să fie singur în problemele şi necazurile lui. El poate avea marele plus al prezenţei lui Dumnezeu, al iubirii şi grijii Sale. 2. Omul păcătos plus Dumnezeu egal iertare. 3. Omul confuz plus Cristos egal nou scop, nou sens, o persoană total nouă. 4. Omul copleşit de vină plus Cristos egal pacea lui Dumnezeu care depăşeşte întreaga raţiune. 5. Omul pe moarte plus credinţa în Cristos egal viaţa eternă cu Dumnezeu în ceruri. 6. Omul slab plus Cristos egal putere. Toate le pot întru Cristos, Cel care mă întăreşte (Filipeni 4,13). 7. Omul disperat plus Cristos egal speranţă, o speranţă ce spune: Nu trebuie să rămâi în starea în care eşti. Tu, aşa cum eşti, plus puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, egal persoana care doreşti să fii, persoana despre care Dumnezeu poate să spună într-o zi: Acesta este preaiubitul Meu fiu sau preaiubita Mea fiică, în care am binevoit”.

Biroul eparhial de presă