Joi, 10 decembrie 2015, în cadrul întâlnirii anuale a preoților din Eparhie, s-a deschis Poarta Milostivirii la Biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Evenimentul se înscrie în seria celor propuse de Sfântul Părinte Papa Francisc în bula Misericordae vultus, unde este specificat ca „în fiecare Biserică particulară, în catedrala care este Biserica mamă pentru toți credincioșii, sau în concatedrală sau într-o biserică de semnificație specială, să se deschidă pe timpul întregului An Sfânt o poartă a milostivirii identică” (cu cele deschise în Bazilicile din Roma). Astfel „jubileul va fi celebrat la Roma, precum și în Bisericile particulare ca semn vizibil al comuniunii întregii Biserici” (Misericordae vultus, 3).

Astfel, la „Sfânta Maria”, prin celebrarea oficiului de către Preasfinția Sa Vasile Bizău împreună cei aproximativ 130 de preoți prezenți, s-a deschis prima poartă a milostivirii din Eparhie.
În cuvântul său de învățătură, Ierarhul a îndemnat preoții prezenți să sporească acțiunile de caritate ale comunităților lor pe durata acestui An Sfânt. I-a îndemnat, de asemenea, să organizeze misiuni populare, zile de meditație și reculegere în parohiile lor, care să se sfârșească cu mărturisiri și pelerinaje la Bisericile care și-au deschis porțile milostivirii.

Duminică 13 decembrie, zi în care s-au deschis Porțile Milostivirii atât în Bazilica „Sfântul Ioan din Lateran”, cât și în alte Biserici Locale catolice din România, Episcopul Vasile, în cadrul Sfintei Liturghii arhierești a explicat credincioșilor prezenți la „Sfânta Maria” din Baia Mare semnificația acestui An Sfânt. Ierarhul a vorbit despre modul în care milostivirea lui Dumnezeu se manifestă în lume și ceea ce fiecare dintre membrii Bisericii este chemat să săvârșească pentru a avea parte de această milostivire.

În aceeași ordine de idei, sâmbătă, 26 decembrie 2015, a doua zi de Crăciun, începând cu orele 10:30 se va deschide cea de-a doua poartă a milostivirii la biserica „Sfinţii Arhangheli” din municipiul Satu Mare. Ritualul va fi urmat de Sfânta Liturghie arhierească celebrată de PS Vasile Bizău.

Anul Milostivirii în Eparhia de Maramureș va fi marcat, pe parcursul acestuia, de mai multe acțiuni, printre care enumerăm:
- misiuni populare în una sau două biserici din fiecare protopopiat;
- pelerinaje la cele două biserici, pentru a trece prin Poarta Milostivirii;
- vizitarea persoanelor care trăiesc la periferia societății, adică a săracilor, orfanilor precum și a bătrânilor și bolnavilor etc.;
- 24 ore pentru Domnul, acţiune care se va desfășura în parohii în zilele de 1 și 2 aprilie 2016, de vineri seara până sâmbătă seara, acțiune ce coincide și cu vinerea primă din luna aprilie a anului viitor.

Acest An al Milostivirii începe tocmai la a cincizecea aniversare a încheierii Conciliului Ecumenic Vatican II. „Biserica simte nevoia de a menține viu acel eveniment” (Misericordae Vultus, 4).
Anul jubiliar se va încheia, în Maramureș, ca și în întreaga Biserică Catolică, pe data de 20 noiembrie 2016, în solemnitatea liturgică a lui Isus Cristos, Regele Universului (conform ritului Latin).

Deschiderea primei Porți Sfinte în Eparhie marchează inaugurarea solemnă a Anului Milostivirii în Biserica noastră locală.

Biroul Eparhial de Presă

Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei Str. Unirii nr.8 445200  Negrești-Oaș jud. Satu-Mare tel/fax: +40261854278 email:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. webmail: www.stjoseph-apparition.org

CONGREGAŢIA SURORILOR SFÂNTULUI IOSIF AL APARIŢIEI a fost fondată în seara de Crăciun a anului 1832, la Gaillac, în sud-vestul Franţei, de către Sfânta Emilia de Vialar. Născută într-o perioadă de mari transformări social-culturale, economice, dar şi religioase, cea a Revoluţiei Franceze şi provenind dintr-o familie înstărită, Emilia îşi dă seama de suferinţele celor din jurul său, mai ales ale celor săraci. Vede copiii care cerşesc pe străzi în loc să meargă la şcoală, bolnavii lipsiţi de îngrijire, mamele care nu au cele necesare pentru a-şi hrăni familia. Încearcă să-i ajute cu posibilităţile pe care le are şi formează împreună cu prietenele sale, un grup care are acest scop. Întâmpină împotrivirea tatălui său şi a guvernantei, care nu erau de acord ca săracii să-i deranjeze şi să le aducă mizerie în casă. Simte tot mai mult chemarea lui Dumnezeu de a fonda o operă prin care s-ar putea dedica în întregime slujirii celor nevoiaşi. După câţiva ani de aşteptare, Providenţa Divină îi trimite semne prin care vocaţia sa este confirmată. Primind moştenirea de la bunicul său, întemeiază chiar în satul său natal Congregaţia care va purta numele Sfântului Iosif al Apariţiei.

Încă de la început, Sfânta Emilia a fost deschisă pentru a răspunde apelurilor venite din diferite continente. A fondat comunităţi în Algeria, Tunisia, Ţara Sfântă, Grecia, Italia, Malta, Anglia, Birmania, Australia etc. unde surorile s-au pus la dispoziţia celor care aveau nevoie de ajutor, indiferent de rasă, religie sau stare socială.

Carisma

Intuiţia sa de fondatoare îşi are izvorul în două experienţe spirituale profunde:

• Contemplarea „imensei carităţi” pe care Dumnezeu o are faţă de umanitate, prin viziunea celor cinci răni ale Mântuitorului;
• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif, aşa cum se prezintă în Evanghelia după Matei (1, 18 -21).

Numele ales de Sfânta Emilia exprimă misiunea şi spiritualitatea Congregaţiei: a contribui la împlinirea planului de mântuire al iubirii lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Sfântul Iosif. Marcată de misterul lui Dumnezeu care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe unicul său Fiu”, care a luat asupra sa toate suferinţele umanităţii, Sfânta Emilia a simţit că în interiorul său arde un foc, care o face să-şi dea chiar şi viaţa, urmându-l pe Cristos.

Din cuvintele Sfintei Emilia de Vialar:

„Vom continua să consacrăm forţele noastre, bunurile noastre, viitorul nostru şi dacă e nevoie, chiar viaţa noastră, alinării celor necăjiţi, îngrijirii bolnavilor şi a săracilor, educaţiei copiilor şi tuturor operelor de caritate”; „Cât  de satisfăcută ne este inima când aducem fericire cuiva şi  alinăm suferinţele omenirii!”

Din Constituţii:

„Prin operele de caritate cărora li se consacră surorile, Congregaţia este prin vocaţie un semn viu al iubirii lui Dumnezeu care se întrupează şi atinge oamenii prin gesturi omeneşti.”(NR.4)

Cele 5 cuvinte cheie care descriu spiritualitatea congregaţiei sunt:

• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif
• Contemplarea rănilor Mântuitorului
• Spiritul de reculegere
• Operele de caritate
• Zel misionar

PREZENŢA ȘI ACTIVITATEA DIN ROMÂNIA

Zelul misionar al Sfintei Emilia a contagiat multe persoane, care continuă să urmeze exemplul său. Azi, Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei sunt prezente în 29 de ţări din toate continentele.

În România, misiunea a fost deschisă în 1992. Congregaţia a fost chemată să ajute la evanghelizare în Biserica Greco-Catolică, în anii de după căderea Comunismului.

După multă rugăciune şi căutare a voinţei lui Dumnezeu, în dialog cu ierarhia locală a Bisericii, prima comunitate s-a stabilit la Bistriţa (doar 6 luni), iar apoi la Cluj-Napoca, în Cartierul Mănăştur, în Eparhia de Cluj-Gherla.

În 1995, ca urmare a apelului Bisericii Greco-Catolice locale, s-a deschis a doua comunitate la Negreşti-Oaş (Eparhia de Maramureş). La început, comunitatea a fost formată din două surori, iar după venirea Sorei Davidica Conti, în 1997, ca superioară a comunității, au fost trei membre. Sora Davidica a rămas în această misiune până la sfârșitul anului 2007.

Prezența surorilor a fost prețioasă pentru deschiderea unor drumuri noi în ceea ce privește evanghelizarea, ecumenismul și slujirea celor mai săraci.             

Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, gesturile noastre se concretizează în diferite activităţi, atât la Negreşti Oaş, cât şi la Cluj-Napoca:

• Evanghelizare prin cateheză la grupuri de vârstă diferită, predarea religiei în şcoli, diferite activităţi pastorale la nivel local şi eparhial;
• Promovare umană: însoţirea şi ajutorul copiilor şi a familiilor în dificultate, ajutor pentru copiii cu risc de abandon şcolar, vizite în familii şi la spital, primirea şi ascultarea persoanelor în nevoie ;
• Ecumenism: cu gesturi simple încercăm să fim o punte de comuniune între diferite confesiuni.

Dintre cele 6 surori provenind din România, la ora actuală 4 activează în ţară. Una la Cluj, iar 3 (sr. Elena, sr. Nela, sr. Kati) sunt prezente la Negreşti Oaş. Superioara comunităților din România este sr. Kati Tatov.

Cuvintele Sfintei Emilia răsună şi astăzi în inimile celor care doresc să-i urmeze exemplul:

„Mergeţi, şi cu tot ceea ce aveţi şi veţi primi, faceţi tot binele care vă stă în putinţă!”

Comunitatea din Negrești Oaș:

Sr. Elena Martin

Sr. Nela Ciobanu

Sr. Ecaterina Tatov

Congregația Fiicele Îndurării  Str. Rodnei, nr. 21 Satu Mare   Contact:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Principala misune a Congregației „Fiicele Îndurării” din Satu Mare este aceea de a ajuta persoanele aflate în nevoi, defavorizate și care nu au o familie sau o casă în care să locuiască. Astfel, congregația a înființat o asociație, sub aceaș nume, care să-i permită să facă acest lucru. 

Asociația „Congregația Fiicele Îndurării” şi-a stabilit drept scop promovarea valorilor şi învăţăturilor religiei catolice, prin asistenţă socială complexă şi educaţie în spirit religios, acordate copiilor aflaţi în dificultate, în vederea asigurării tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea fizică, psihică şi morală, pentru asigurarea de şanse egale în societate. 

MISIUNEA casei de tip familial - este imbunătăţirea şi creşterea calităţii vieţii copiilor aflaţi în dificultate - lipsiţi de familie, defavorizaţi, a căror creştere nu poate fi asigurată de familie, a căror sănătate sau dezvoltare fizică, morală, intelectuală este primejduită în familie - fără discriminare, până la integrarea sau reintegrarea acestuia în familie.

Surorile Fiicele Îndurării orientează copiii ca:       

• să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de Dumnezeu și faţă de oameni;
• să devină persoane libere, capabile să-şi asume responsabilităţi;
• să fie solidari, drepţi, loiali şi deschişi în relaţie cu alţii;
• să se oblige la construirea unei societăţi mai morale;
• să aibă un stil de viaţă în armonie cu credinţa lor crestină;
• prin educaţie să se indeplinească în acelaşi timp şi misiunea bisericii.
• să fie capabili să-şi asume rolul principal în propria dezvoltare spirituală, culturală şi socială

SCOPUL casei de tip familial    

• educarea copiilor pentru credinţă.  
• evitarea factorilor de risc şi scoaterea copilului din mediul defavorizant;
• crearea unei forme alternative de habitat rezidenţial de tip familial la nivelul standardelor europene şi în conformitate cu strategia naţională şi judeţeană privind protecţia copilului, cărora li se oferă siguranţă, încredere şi respect în toate aspectele vieţii lor;
• apropierea, cât mai mult posibil, de climatul familial în desfăşurarea vieţii şi activităţii din casa, având în vedere dorinţa copiilor de a se simţi ca în familie;
• pregătirea copiilor pentru reintegrarea în familie biologică şi pentru viaţa alături de familia pe care o vor întemeia ei la vârsta potrivită;
• prin educaţie să-şi întărească încrederea în forţele proprii şi în alte persoane.

Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei Str. Unirii nr.8 445200  Negrești-Oaș jud. Satu-Mare tel/fax: +40261854278 email:  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. website: www.stjoseph-apparition.org

CONGREGAŢIA SURORILOR SFÂNTULUI IOSIF AL APARIŢIEI a fost fondată în seara de Crăciun a anului 1832, la Gaillac, în sud-vestul Franţei, de către Sfânta Emilia de Vialar. Născută într-o perioadă de mari transformări social-culturale, economice, dar şi religioase, cea a Revoluţiei Franceze şi provenind dintr-o familie înstărită, Emilia îşi dă seama de suferinţele celor din jurul său, mai ales ale celor săraci. Vede copiii care cerşesc pe străzi în loc să meargă la şcoală, bolnavii lipsiţi de îngrijire, mamele care nu au cele necesare pentru a-şi hrăni familia. Încearcă să-i ajute cu posibilităţile pe care le are şi formează împreună cu prietenele sale, un grup care are acest scop. Întâmpină împotrivirea tatălui său şi a guvernantei, care nu erau de acord ca săracii să-i deranjeze şi să le aducă mizerie în casă. Simte tot mai mult chemarea lui Dumnezeu de a fonda o operă prin care s-ar putea dedica în întregime slujirii celor nevoiaşi. După câţiva ani de aşteptare, Providenţa Divină îi trimite semne prin care vocaţia sa este confirmată. Primind moştenirea de la bunicul său, întemeiază chiar în satul său natal Congregaţia care va purta numele Sfântului Iosif al Apariţiei.

Încă de la început, Sfânta Emilia a fost deschisă pentru a răspunde apelurilor venite din diferite continente. A fondat comunităţi în Algeria, Tunisia, Ţara Sfântă, Grecia, Italia, Malta, Anglia, Birmania, Australia etc., unde surorile s-au pus la dispoziţia celor care aveau nevoie de ajutor, indiferent de rasă, religie sau stare socială.

Carisma

Intuiţia sa de fondatoare îşi are izvorul în două experienţe spirituale profunde:

• Contemplarea „imensei carităţi” pe care Dumnezeu o are faţă de umanitate, prin viziunea celor cinci răni ale Mântuitorului;
• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif, aşa cum se prezintă în Evanghelia după Matei (1, 18 -21).

Numele ales de Sfânta Emilia exprimă misiunea şi spiritualitatea Congregaţiei: a contribui la împlinirea planului de mântuire al iubirii lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Sfântul Iosif. Marcată de misterul lui Dumnezeu care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe unicul său Fiu”, care a luat asupra sa toate suferinţele umanităţii, Sfânta Emilia a simţit că în interiorul său arde un foc, care o face să-şi dea chiar şi viaţa, urmându-l pe Cristos.

Din cuvintele Sfintei Emilia de Vialar:

„Vom continua să consacrăm forţele noastre, bunurile noastre, viitorul nostru şi dacă e nevoie, chiar viaţa noastră, alinării celor necăjiţi, îngrijirii bolnavilor şi a săracilor, educaţiei copiilor şi tuturor operelor de caritate”; „Cât  de satisfăcută ne este inima când aducem fericire cuiva şi  alinăm suferinţele omenirii!”

Din Constituţii:

„Prin operele de caritate cărora li se consacră surorile, Congregaţia este prin vocaţie un semn viu al iubirii lui Dumnezeu care se întrupează şi atinge oamenii prin gesturi omeneşti.”(NR.4)

Cele 5 cuvinte cheie care descriu spiritualitatea congregaţiei sunt:

• Contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif
• Contemplarea rănilor Mântuitorului
• Spiritul de reculegere
• Operele de caritate
• Zel misionar

PREZENŢA ȘI ACTIVITATEA DIN ROMÂNIA

Zelul misionar al Sfintei Emilia a contagiat multe persoane, care continuă să urmeze exemplul său. Azi, Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei sunt prezente în 29 de ţări din toate continentele.

În România, misiunea a fost deschisă în 1992. Congregaţia a fost chemată să ajute la evanghelizare în Biserica Greco-Catolică, în anii de după căderea Comunismului.

După multă rugăciune şi căutare a voinţei lui Dumnezeu, în dialog cu ierarhia locală a Bisericii, prima comunitate s-a stabilit la Bistriţa (doar 6 luni), iar apoi la Cluj-Napoca, în Cartierul Mănăştur, în Eparhia de Cluj-Gherla.

În 1995, ca urmare a apelului Bisericii Greco-Catolice locale, s-a deschis a doua comunitate la Negreşti-Oaş (Eparhia de Maramureş). La început, comunitatea a fost formată din două surori, iar după venirea Sorei Davidica Conti, în 1997, ca superioară a comunității, au fost trei membre. Sora Davidica a rămas în această misiune până la sfârșitul anului 2007.

Prezența surorilor a fost prețioasă pentru deschiderea unor drumuri noi în ceea ce privește evanghelizarea, ecumenismul și slujirea celor mai săraci.             

Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, gesturile noastre se concretizează în diferite activităţi, atât la Negreşti Oaş, cât şi la Cluj-Napoca:

• Evanghelizare prin cateheză la grupuri de vârstă diferită, predarea religiei în şcoli, diferite activităţi pastorale la nivel local şi eparhial;
• Promovare umană: însoţirea şi ajutorul copiilor şi a familiilor în dificultate, ajutor pentru copiii cu risc de abandon şcolar, vizite în familii şi la spital, primirea şi ascultarea persoanelor în nevoie ;
• Ecumenism: cu gesturi simple încercăm să fim o punte de comuniune între diferite confesiuni.

Dintre cele 6 surori provenind din România, la ora actuală 4 activează în ţară. Una la Cluj, iar 3 (sr. Elena, sr. Nela, sr. Kati) sunt prezente la Negreşti Oaş. Superioara comunităților din România este sr. Kati Tatov.

Cuvintele Sfintei Emilia răsună şi astăzi în inimile celor care doresc să-i urmeze exemplul:

„Mergeţi, şi cu tot ceea ce aveţi şi veţi primi, faceţi tot binele care vă stă în putinţă!”

Comunitatea din Negrești Oaș:

Sr. Elena Martin

Sr. Nela Ciobanu

Sr. Ecaterina Tatov

Ordinul Fraților Minori Capucini Conventul „Sf. Francisc de Assisi”  str. Alexandru Ivasiuc nr. 19 435500 – Sighetu Marmației jud. Maramureș (+40) 262 314159 website: www.ofmcapucini.ro Guardian: Fr. Vicenţiu Bejan

Prezenţa fraţilor capucini la Sighetu Marmaţiei îşi află începutul odată cu sosirea pr. Filippo Aliani, un frate capucin din Provincia Emilia Romagna.
Având ca scop principal activitatea socială, pe lângă convent s-a dezvoltat şi Oratoriul "Sfântul Francisc", care îşi propune educarea tinerilor şi a copiilor din cadrul Grupului "Speranţa", şi implicarea lor în diferitele activităţi socio-caritative.

Activitatea socială rămâne obiectivul principal al fraternităţii din Sighetu Marmaţiei, în colaborare cu Surorile Benedictine din localitate. O frecvenţă destul de amplă se înregistrează în privinţa activităţilor de voluntariat pe lângă casele de copii de tip familial şi orfelinate, pentru circa 20 de astfel de centre oferindu-se lunar un ajutor constând în alimente.       Oratoriul este frecventat zilnic de nenumăraţi copii şi tineri, fiind deschis tuturor celor care doresc să se destindă, să fraternizeze şi să se formeze în spirit franciscan, prin participarea la activităţile şi catehezele propuse.

Pe plan pastoral, fraternitatea colaborează cu Parohia Greco-Catolică din localitate, fiind implicată intim în animarea liturgică.

Demnă de amintit este şi activitatea de la Centrul de zi "Micul prinţ", care cuprinde program "after-school" în timpul anului şcolar şi un campus pentru copii în tot timpul verii. Centrul este frecventat de aproximativ 30 de copii care găsesc un spaţiu şi un ambient propice pentru afectuarea temelor dar şi pentru momente de socializare şi destindere.

De câţiva ani, din iniţiativa fraţilor, în oraş a fost amenajată şi o baie publică, destinată acelor persoane care nu au acasă posibilitatea unei igiene adecvate. Activitatea în acest spaţiu se desfăşoară după un program bine stabilit şi conform unor criterii sociale minime.

În anul 2012 a fost inaugurată şi "Casa Speranţei", un proiect care îşi propune să ofere o locuinţă persoanelor aflate în dificultate şi celor care, la împlinirea vîrstei de 18 ani, părăsind orfelinatul, caută un adăpost sigur.

Pe lângă acestea, în sânul acestei fraternităţi, o activitate rodnică o reprezintă aceea a voluntariatului estiv, prin organizarea de campusuri pe toată durata verii. Această activitate este pregătită prin organizarea "Zilei voluntariatului", în luna iunie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea tinerilor pentru a participa la aceste proiecte. În fiecare an sunt organizate patru campusuri de tip şcoală de vară, două în oraş şi două în satele din împrejurimi, la care participă nenumăraţi copii şi tineri; aceste campusuri reprezintă un prilej potrivit pentru a petrece timpul împreună, a învăţa lucruri noi, pentru cunoaştere reciprocă şi creştere umană şi spirituală.

Fr. Vicenţiu Bejan - Guardian   

Fr. Irinel Lenghen - Vice-guardian, Econom convent  

Fr. Anton Tancău - Responsabil Oratoriu

Surorile Benedictine de Caritate str. Pintea Viteazu nr. 33A 551600 Sighetul Marmației jud. Maramureș tel: +40262311088 Superioară: Rus Livia

Congregația Surorilor Benedictine de Caritate, este o familie religioasă altoită pe marele și secularul arbore benedictin, fondată în 1908 la Roma de către călugăriţa benedictină de clauzură Maica Colomba Gabriel, de origine poloneză, pe care Domnul a chemat-o departe de patria sa, unde, la umbra crucii, face să înfloarească această tânără mlădiţă a Ordinului Benedictin de viaţă activă: Congregația Surori Benedictine de Caritate.

Congregația este o comunitate religioasă în Biserica lui Cristos, unde fiecare soră prin profesiunea sfaturilor evanghelice, caută pe Dumnezeu prin urmarea lui Cristos cast, sărac şi ascultător, ducând la împlinire dăruirea sa totală ca şi sacrificiu oferit Tatălui pentru ca existenţa sa întreagă să devină un act neîntrerupt de cult în caritate. Aceasta dorea Fondatoarea Maica Colomba Gabriel când scria:

„Religioasa este consacrată în mod unic gloriei lui Dumnezeu, este un suflet oferit  exclusiv lui Dumnezeu”.

În inima Maicii Colomba surorile nutrite la spiritualitatea Regulii Sfântului Benedict, dau laudă lui Dumnezeu și își oferă slujirea lor în diferite câmpuri de apostolat, conform dorinței fondatoarei lor care le invită: „să meargă acolo unde este un suflet de călăuzit, o inimă de mângâiat, un trup suferind de înălțat.“

Congregația este aprobată de Sfântul Scaun, constituită de drept pontifical, aparţine vieţii şi sfinţeniei Bisericii, este subordonată Supremei sale Autorităţi şi legilor ecleziastice privitoare la viaţa religioasă şi consacrată. Spiritul benedictinei de caritate, care trebuie să fie un înger de sacrificiu pentru aproapele,  se dedică în totalitate slujirii salvifice a lui Cristos în favoarea fraţilor  şi trăieşte într-o comunitate: Orante - capabilă de dăruire şi rugăciune, Cristocentrică - avându-L pe Cristos mereu în centrul existenţei, Misionară - participând la misiunea ce îi este încredinţată, Ecleziastică - trăind în societate cu responsabilitate, apartenenţa la Congregație şi la Biserică.

Astăzi congregația are 90 de surori răspândite în 15 case în Italia, Madagascar și România.

Scurtă istorie a prezenţei în România

Congregația Surorilor Benedictine de Caritate îşi desfăşoară activitatea în România de peste douăzeci de  ani. În vara anului 1994 (29 iunie) se deschide la Sighetu Marmaţiei prima casă a Congregației.

La sosirea primelor surori în România nu se ştia prea bine în ce chip vor desfăşura misiunea lor. Cei care au dat un stimulent şi o direcţie misiunii au fost copii care cereau pâine şi astfel, au orientat această prezenţă în favoarea lor. Surorile Benedictine de Caritate au reînnoit spiritul fondatoarei lor, şi tuturor copiilor celor mai săraci din cartierele Sighetului au deschis uşa casei lor pentru a-i hrăni, îmbrăca, educa, şi ajuta să-şi petreacă timpul într-un mod mai plăcut, sănătos şi ferit de pericolele străzii. Surorile au răspuns astfel chemării lor - precum Maica Colomba la Roma - de a transmite iubirea lui Dumnezeu fraţilor celor mai mici şi nevoiaşi. În scurt timp, surorile au fost sprijin şi pentru tinerele care nu aveau un rost în viaţă, o familie, un sprijin moral şi material. Numărul copiilor şi a tinerelor creşte, şimţindu-se nevoia pentru noi spaţii: ateliere de croitorie, tricotaje, săli de studiu, sală de mese, serviciu duşuri şi spaţiu pentru o casă, o adevărată familie pentru cine nu avea familie.

Aşa se instituie Fundaţia Casa Famiglia Madre Colomba însuflețită și călăuzită de sora Bianca- Neria Santori osb, delegata  pentru România.

Astăzi Casa Famiglia Madre Colomba cu sediul în strada Pintea Viteazu nr 33/A din Sighetu Marmaţiei îşi desfăşoară activitatea în strada Mihai Viteazu nr 67, unde funcţionează o grădiniţă care poartă numele Fondatoarei: Grădiniţa Madre Colomba, pentru copiii cei mai mici, săli de clasă pentru elevii care fac parte din Proiectul Ai carte ai parte, în vederea prevenirii abandonului şcolar, casa familială pentru tinere cu nevoi, servicii pentru igienă şi asistenţă medicală, săli pentru educaţie catehetică a copiilor parohiei Greco-Catolice şi formarea morală, religioasă a tinerilor. Un număr de trei benedictine împreună cu şaisprezece angajaţi și zece voluntari se dăruiesc cu un altruism fără margini pentru a sluji aproapelui cu spiritul Maicii Colomba care era: O femeie deschisă, cu caracter ferm, o mamă afectuoasă, înţelegătoare, conştientă, care călăuzeşte cu tărie şi cu dragoste pentru a sluji. (Pr.V.Ceresi)

Precum Maica Colomba, surorile nu sunt singure pentru a face să crească o asemenea operă, alături de ele sunt multe persoane generoase care prin harul lui Dumnezeu se dăruiesc în apostolatul activ împreună la Sighet. Misiunea acestei comunități este un răspuns la nevoile societății de azi, ca suport în favoarea familiilor sărace, dezorganizate și a celor mai nevoiași, indiferent de etnie, stare socială, naționalitate și religie.

Viziunea este conectată la necesitățile societății locale cu contribuție la creșterea calității vieții, la formarea de buni locuitori cărora să le pese de cei din jur, formarea lor la datoria respectului și iubirii reciproce, victoria asupra tendințelor spre individualism și participarea activă la viața socială,  educând în acest scop sentimentul natural al sociabilității coroborat și îmbogățit de spiritul solidarității.

Surorile Maicii Domnului Lauretane Str. Inocențiu Micu Klein nr. 23 430151 Baia Mare, jud. Maramureș Telefon: 0262 /219375 E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. website: www.surorilelauretane.ro Superioară: Sora Maria Gratia (Anuta Ples)

Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane a fost înființată în anul 1920, în Polonia, de către Fericitul Pr. Ignațiu Klopotowski.

Părintele Ignațiu a avut o mare devoțiune față de Sfânta Fecioară Lauretană și a răspândit cultul Sfintei Fecioare, editând diferite broșuri. Inspirat de Dumnezeu și în semn de recunoștință față de Sfânta Fecioară Lauretană pentru protecția pe care i-o purta a denumit Congregația înființată “Surorile Maicii Domnului Lauretane”.

Părintele Fondator a încredințat Congregației apostolatul cuvântului tipărit ca o continuitate a activității vieții sale. De aceea, carisma principală a Congregației constă în slujirea lui Isus - Cuvântul Întrupat - pe care îl transmit oamenilor prin presă și cărți religioase.

Ele acordă ajutor acolo unde este mai mare nevoie: la copii și tineri, la bolnavi și săraci, la aceia care suferă mai mult de lipsa pâinii și a iubirii. Surorile îndeplinesc misiunea apostolică denumită “Urgență”, de aici semnul crucii pe care îl poartă pe văl. Din 1962 Congregația face parte din marea familie benedictină.

Congregația își desfășoară activitatea în Polonia, Italia, Rusia, Ucraina, SUA și din 1995 activează în România, în Baia Mare, Eparhia de Maramureș.