”Eroi ai credinței ” a fost tema taberei din acest an, care s-a desfășurat, în perioada 4-7 iulie, în parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bârsana. Pentru cei aproximativ 30 de copii participanți au fost zile intense de cunoaștere, admirație și prețuire față de cei care au sigilat cu propriul sânge atașamentul lor față de Cristos și de Biserica Sa, fericiții episcopi martiri. „De la martiri învăţăm că speranţa nu înşală niciodată” (ps. Vasile) și că statornicia în credință este ”lucru de preț înaintea Domnului” (ps.116,15) și împlinire de viață a fiecărui creștin.

Copiii au avut ocazia să cunoască o mică parte din trecutul nostru și al Bisericii noastre. Au cunoscut chipul, numele și suferința pentru credință a fericiților episcopi. Au reușit să recompună, ca într-un puzzle, citate profunde din scrierile fericiților episcopi și să le adreseze o rugăminte.

Zilele au fost parcă neîncăpătoare pentru toate câte s-au dorit a se împlini. Cântecul, jocul și bucuria de a fi împreună au caracterizat momentele trăite.

La încheierea acestor activități întreaga comunitate parohială a fost făcută părtașă prin prezentarea unui scurt program artistic din care redăm:

• VOI N-ATI FOST CU NOI ÎN CELULE

                                   de Radu Gyr

Voi n-ați fost cu noi în celule 
Să știți ce e viața de bezne,
Sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
Voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,
Strivit de cătușe la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
Străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
Voi n-ați dus povara durerilor sfinte
Spre slava și binele țării.

În cântec cu noi laolaltă
Trecând printre umbre pereții,
Voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
Cum dorul irumpe, cum inima saltă
Gonind după harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,
Ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
Cum scârțâie osul cand frigul pătrunde,
Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
Să spuneți aproapelui vostru.

Voi nu stiți în crunta-nchisoare
Cum minte speranta și visul,
Caând ușile grele se-nchid în zăvoare,
Și-n teama de groaznica lui încleștare
Pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospete-ncărcate
Gonind după fast și orgoliu,
Nici mila de noi și nici dor, nici dreptate,
Nici candel-aprinsă și nici libertate,
Doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți 
ca pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
Când noi cu obrajii ca pamântul de vineți,
Gustăm din osânda și spaima.

Când porțile sparge-se-vor toate
Și morții vor prinde să urle,
Când lanțuri și ziduri cadea-vor sfărmate,
Voi nu stiț ce-nseamnă-nvierea din moarte,
Căci n-ați fost cu noi în celule.

Sr. Mariana - Surorile lui  Isus Răscumpărătorul - Bârsana

Sfinții Petru și Pavel au fost cinstiți cum se cuvine și în acest an în Eparhia de Maramureș, unde mai multe parohii și-au sărbătorit hramul bisericilor închinate celor doi Sfinți Apostoli. Cu ocazia sărbătorii, Preasfințitul Vasile Bizău a fost prezent în două din parohiile Eparhiei și anume: sâmbătă, 29 iunie, a fost prezent la Bârsana, iar duminică, 30 iunie, la Satu Mare, în parohia ,Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

„Pe mărturisirea de credință și pe trăirea ei [la fel ca pe vremea apostolilor], Biserica lui Hristos se zidește și astăzi… Ea este Biserica vie, a Spiritului lui Hristos și noi adeseori o confundăm cu zidurile bisericii, cu clădirea bisericii, însă Biserica lui Hristos este cea vie, a oamenilor care mărturisesc Dumnezeirea lui Isus și trăiesc această mărturisire. Sfântul Apostol Petru a trăit această mărturisire, făcând un drum de credință și învățând și din slăbiciunile lui omenești, dar în mod deosebit, din iubirea și milostivirea lui Isus pentru el și pentru ei, pentru ucenici. A învățat să se încreadă în Isus și această încredere a devenit pentru el o stâncă de la care nu s-a mai abătut, o stâncă, care l-a făcut să fie tare, să aibă curaj atunci când a ieșit în lume să predice, atunci când a fost persecutat, să aibă curaj în fața morții…” – sunt cuvintele Ierarhului rostite la hramul parohiei Bârsana.

Hram la Satu Mare

Duminică, 30 iunie, a avut loc Sfânta Liturghie Arhierească la Satu Mare, în parohia ,Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Pornind de la cuvintele lui Isus din evanghelie „Veniți după mine și vă voi face pescar de oameni”, Preasfințitul Vasile a explicat, în cadrul omiliei, importanța mărturiei creștine, importanța de a fi apostoli ai zilelor noastre: „Isus ne cheamă la o viață în comuniune cu Dumnezeu și aceasta este chemarea noastră, a tuturor: aceea de a-L urma pe Isus. Urmându-l pe Isus, omul descoperă și sensul vieții, descoperă calitatea cea mai frumoasă de a trăi și a se face distribuitor al iubirii lui Dumnezeu și al milostivirii lui… Chemarea lui Isus este, de fapt, dorința lui Dumnezeu de a ajunge fiecare dintre noi la împlinirea vieții și dincolo de căutările noastre în cele necesare vieții, există această diferențiere cu aportul pe care îl avem prin trăirea în credința... Creștinul este cel care îl urmează îndeaproape pe Isus, care merge în spatele său și Isus este contemporan cu fiecare dintre noi… Isus ne cheamă în prezentul vieții noastre și în acest prezent al vieții noastre, El ne-a lăsat trei moduri privilegiate de a-L vedea, de a-L recunoaște: 1. Prezența Lui în adunarea liturgică la Sfânta Liturghie („Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”); 2. El, așa cum ne-a spus, a rămas cu noi în Sfânta Euharistie; 3. Prezența Lui în cei nevoiași, în cei săraci”. Acestea sunt, potrivit Arhiereului, trei forme privilegiate de a recunoaște prezența lui Dumnezeu în lume, care ne ajută și ne ghidează să înțelegem cum putem să devenim ucenici ai lui Hristos în lume, cum putem să ne trăim viața de credință urmându-L pe Isus. Iar apostolii Petru și Pavel sunt exemple grăitoare pentru noi toți în aceste sens.

Biroul eparhial de presă

”Dumnezeu face multe daruri omenirii. Știm și mărturisim că Dumnezeu a creat lumea și de asemenea, că Dumnezeu a răscumpărat lumea, că o sfințește și rămâne cu ea prin darul Spiritului Sfânt. Este un dar pe care El îl face tuturor: ne-a chemat la viață și în același timp, ne cheamă la o viață sfântă. Avem, așadar, două chemări: avem o chemare la viață… și avem, de asemenea, chemarea la apostolat, chemarea la sfințenie, chemarea de a-L urma pe Isus”; cu aceste cuvinte și-a început Preasfințitul Vasile Bizău cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii celebrate la Dragomirești luni, 24 iunie a.c., de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, hramul bisericii de aici.  

„În sărbătoarea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul suntem invitați să recunoaștem darul lui Dumnezeu, așa cum, pentru părinții lui, el a fost recunoscut ca un dar, un dar pe care încă îl sperau, însă atunci când au fost puși în fața împlinirii, tatăl lui s-a îndoit… aproape că nu mai putea să creadă, [întrucât era înaintat în vârstă]. Și îngerul îi spune: aceasta va fi posibil, pentru că rugăciunile tale au fost ascultate și atunci când rugăciunile sunt ascultate și când Dumnezeu decide, ceea ce este imposibil în ochii noștri, devine posibil”; așa a explicat Ierarhul perspectiva din care putem să interpretăm evanghelia sărbătorii.

A fost dusă la Dragomirești, de sărbătoarea hramului, și racla cu osemintele Fericiților Episcopi Vasile Aftenie, Ioan Bălan și Iuliu Hosu, împreună cu „un pumn de țărână” din cimitirul de la marginea orașului Gherla, unde se știe că este înmormântat Fericitul Episcop Martir Alexandru Rusu. Racla va fi de acum înainte, pelerină la evenimentele eparhiale și este un simbol al istoriei noastre spirituale, după ce, pe data de 2 iunie, Papa Francisc i-a beatificat la Blaj pe Episcopii deveniți martiri în perioada regimului comunist.

Biroul eparhial de presă

Peste 70 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 13 ani s-au bucurat de prima lor tabără din această vacanță de vară, ținută de către surorile baziliene, în zilele de 17-20 iunie, la mănăstirea de pe Dealul Crucii din Baia Mare.

Forfotă, cântece și voie bună de răsuna dealul s-au auzit timp de patru zile din curtea surorilor, care dețin un spațiu generos pe care să-l oferte copiilor pentru a se relaxa și a zburda în voie după un an încărcat de activități școlare. 

Tabăra a îmbinat momentele de joacă cu cele de discuții pe tema „În cine am încredere?”, precum și momente de rugăciune și de activități creative. 

„Mi-am propus să explic tema, pornind de la 2 puncte esențiale și aducând în fața copiilor alte două teme, două subcapitole, adaptate vârstei lor: 1 - „Cine sunt?” calitățile și defectele mele; Ce fac cu ele? și 2 - Cum ne alegem prietenii și ce influență au ei asupra noastră?”, ne-a spus sora Maximiliana, coordonator al acestei tabere. Toate aceste teme au fost tratate din diferite perspective, aducând în fața copiilor exemple ale personajelor biblice. Copiii au avut posibilitatea să experimenteze, să treacă de la joc la viața reală, iar apoi la Cuvântul lui Dumnezeu, prin întrebări și activități care le-au fost propuse. Au învățat, de asemenea, să redea povestea biblică printr-o alternativă creativă, și au aprofundat temele prin discuții în grupuri mici.  

„Am rămas uimită, observând cât de mult s-au maturizat copiii față de anul trecut și de răspunsurile profunde pe care mi le-au dat în cadrul discuțiilor pe teme” – este afirmația sorei Maximiliana. „Copiii s-au comportat foarte bine și au reacționat bine chiar și la ideea de a dormi în căbănuțele de lemn de pe domeniul mănăstirii, pentru unii dintre ei, această experiență fiind prima din viață”, ne-a spus sora.

„Am venit cu puțină emoție la ideea de a dormi în cabane, dar m-am acomodat foarte repede și mi-a plăcut. Aștept să revin în tabără la această mănăstire”, ne-a spus Raluca, o fetiță de 11 ani care a trăit pentru prima dată această experiență. Diversitatea copiilor, a așteptărilor lor și a ceea ce îi satisface se poate observa și din răspunsurile pe care le-au dat biroului nostru de presă atunci când au fost întrebați ce le-a plăcut cel mai mult în tabără: „Faptul că a trebuit să căutăm comori și bucăți de hartă, ascunse pe domeniul mănăstirii și în pădurea din apropiere”, ne-a răspuns Mihai, un copil de 11 ani. Pentru Antonia (6 ani) cel mai plăcut lucru a fost faptul că au primit drept premiu gogoașe cu zahăr, iar pentru Ana (8 ani), faptul că a putut să se exprime prin pictură. Mulți alții ne-au răspuns că le-a plăcut tot și că așteaptă cu nerăbdare să se întoarcă în tabără la surorile baziliene.

Cântece religioase, cântece de tabără și voie bună s-a respirat, de asemenea în ultima seară, când copiii au fost încântați să participe la focul de tabără pregătit de către tinerii din cadrul ASTRU Cluj și tinerii parohiei Bunavestire din Baia Mare, cei care s-au implicat ca voluntari, alături de surori, în organizarea și animarea taberei.

Următoarea tabără pentru copii la mănăstirea „Sfânta Maria” va avea loc  între 30 iunie şi 3 iulie, îndrumător fiind sora Marcela, iar tema după care se va desfășura va fi: „Toate pânzele sus – Cartea profetului Iona”.

Biroul eparhial de presă

Joi, 20 iunie 2019, s-a desfășurat la Baia Mare, în capela Episcopiei, întâlnirea de 10 ani a promoției care, în 2009, a finalizat cursurile în cadrul Institutului „Ep. Dr. Alexandru Rusu”.

În astfel de momente aniversare, Preasfințitul Vasile Bizău consideră rugăciunea ca fiind esențială deoarece, noi „recunoaștem în Dumnezeu izvorul tuturor harurilor și al faptului că El ne însoțește, că revarsă asupra noastră bucuriile pe care le trăim”. Astfel că primul moment al întâlnirii a constat în celebrarea Sfintei Liturghii Arhierești în capela în care studenții s-au rugat zi de zi în perioada facultății.  

Amintind de anii studenției, Preasfințitul i-a îndemnat pe absolvenți să păstreze din acea perioadă bucuria faptului de a sta împreună, de a colabora și a-și păstra libertatea interioară, pe care a numit-o „măsura pe care o avem în fața lui Dumnezeu. Faptul de a fi liberi în suflet este și un semn al prezenței harului în noi, care ne ajută să gustăm din plin din bucuria vieții și din tot ceea ce săvârșim, din misiunea pe care o avem…”. Dincolo de materie, de cunoștințe, „care sunt absolut necesare, Teologia se reduce și la viața concretă de fiecare zi, la răbdarea și dragostea pe care le investim pentru a fi prezenți în fața lui Dumnezeu acolo unde suntem… noi avem misiunea slujirii, a răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu și a trăirii Teologiei”, a spus Ierarhul în cuvântul de învățătură.

Părintele Manu Mircea- fost Rector al Institutului „Ep. Dr. Alexandru Rusu” s-a declarat bucuros de această întâlnire, „prilej al aducerii-aminte a perioadei de formare, de creștere”, dar și prilej, totuși, de reflecție la faptul că suntem trecători pe acest pământ, rostind numele părinților profesori care au trecut la cele veșnice în acest deceniu. 

Dintre cei 8 absolvenți din 2009, patru și-au continuat studiile de masterat în diferite universități din Roma, Italia. În acest moment, patru sunt preoți.

Pr. Pop Daniel a adresat, în numele întregului colectiv, mulțumiri către profesorii care i-au format în perioada în care au frecventat institutul, iar ziua va continua cu prânzul luat împreună, prilej de bucurie și aducere-aminte a unei perioade frumoase din viața fiecăruia.

Biroul eparhial de presă

Bine ești cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru,

Cel ce preaînţelepți pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le lor pe Spiritul Sfânt,

şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!

Troparul Sărbătorii

Cunoscută sub numele de Ziua Cincizecimii, amintind de cele 50 de zile de la Învierea Domnului din morți, Sărbătoarea Rusaliilor sau a Coborârii Spiritului Sfânt este una dintre cele mai vechi sărbători din calendarul creștin. Sărbătoarea este celebrată cu mare fast de toate comunitățile creștine, iar în unele zone, în funcție de obiceiul locului, credincioșii în frunte cu preotul paroh ies la holde și sfințesc ogoarele. Tradiționala slujbă de sfințire a holdelor își are originea în vechile rânduieli ale Bisericii, fiind oficiată în fiecare an în ziua de Rusalii.

Duminică, 16 iunie 2019, de Sărbătoarea Rusaliilor, credincioșii parohiei greco-catolice Coborârea Spiritului Sfânt din localitatea Seini au avut bucuria de a-l avea din nou în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Vasile Bizău. La sosirea în curtea bisericii, Preasfinția Sa a fost întâmpinat cu multă căldură sufletească de parohul localității, On. Părinte Protopop Ioan Sălăgean, de Doamna Primar Gabriela Tulbure și de părintele Mircea Manu, vicar parohial al parohiei Sfântul Anton din Municipiul Baia Mare.

Celebrarea liturgică a avut loc în interiorul bisericii, iar la momentul împărtășaniei credincioșilor, 12 dintre copilașii parohiei au primit Sfânta Împărtășanie solemnă. La sfârșitul Sfintei Liturghii, după mulțumirile aduse de părintele paroh Preasfinției Sale pentru prezență, Doamnei Primar și tuturor credincioșilor, a urmat un scurt moment artistic pregătit de copiii parohiei, care l-au primit pentru prima dată în viața lor, în mod solemn, pe Mântuitorul Hristos sub forma pâinii și a vinului.

Luni, 17 iunie a.c., în a doua zi de Rusalii, când se sărbătorește Preasfânta Treime, Preasfințitul Părinte Vasile s-a aflat în mijlocul credincioșilor din parohia Sfânta Treime din localitatea Bogdan Vodă, protopopiatul Iza-Vișeu. În această parohie, Preasfințitul Părinte a fost întâmpinat, de asemenea, cu multă căldură sufletească de parohul locului, On. Părinte Ioan Petreuș, de Părintele Protopop Vasile Codrea, de preoții din parohiile învecinate și de numeroșii credincioși de pe Valea Izei veniți la sărbătoarea parohiei.

După celebrarea liturgică a avut loc binecuvântarea noii troițe din fața bisericii parohiale, ridicată prin mărinimia familiei părintelui Ioan Iulian Hotico, preot greco-catolic în Viena.

Biroul eparhial de presă

„Sfinții ne-au lăsat o mare moștenire, moștenirea spirituală a ceea ce au înfăptuit, a experienței lor de viață și a patrimoniului spiritual pe care l-au împărtășit atât cât au trăit și și după ce au trecut la cele veșnice. Moștenirea este una dintre bucuriile pe care fiecare generație le are de la înaintași. Și atunci când avem moștenire, nu putem decât să fim recunoscători…”; sunt cuvintele Preasfințitului Vasile rostite în cadrul omiliei ținute în biserica „Sfântul Anton” din Baia Mare, cu ocazia sărbătoririi hramului bisericii. „Fiecare dintre noi avem un sfânt ocrotitor sau avem o devoțiune aparte față de unul dintre sfinți, pentru că îl simțim mai aproape de noi prin faptul că a trecut prin încercări prin care și noi, la rândul nostru, suntem puși la încercare să trecem și de aceea, această afinitate spirituală cu sfinții ne face pe fiecare dintre noi să depășim de fiecare dată câte un prag; și acest prag este învingerea legăturilor care ne țin departe de Dumnezeu. Moștenirea pe care Sfântul Anton ne-o lasă este, de fapt, puterea Cuvântului lui Dumnezeu pe care el îl trăiește de-a lungul vieții sale, puterea Cuvântului lui Dumnezeu care are această forță să transforme inimile, chiar și pe cele mai împietrite…”, a mai spus PS Vasile.

Hramul parohiei Sfântul Anton a avut loc joi, 13, iunie, în ziua în care Biserica îl cinstește pe sfântul minunilor. Biserica s-a umplut cu sutele de credincioși veniți aici sa-l cinstească și să aducă crini pentru a fi binecuvântați.

Programul sărbătorii a început marți, pe 11 iunie, cu o seară de veghe, care a cuprins: Vecernia, Rozariul, Sf. Liturghie, Veghe și adorație, în cadrul căreia s-au citit lecturi din Vechiul și Noul Testament. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Pr. profesor Gabriel Marincaș, paroh de Gherla (II). La seara de veghe a participat și corul Armonia condus de D-na dirijoare Mihaela Bob.

În cadrul Sfintei Liturghii din ziua sărbătorii, patru copilași au primit prima împărtășanie în mod solemn, iar înainte au făcut prima lor spovadă. Înainte de binecuvântarea finală s-au sfințit crinii aduși de credincioși, care simbolizează curăția.

La final, părintele paroh Florin Marusciac a mulțumit Domnului, dar și tuturor celor prezenți: Preasfințitului Vasile, părintelui vicar judecătoresc Ioan Balea, părinților protopopi Gîrboan Emil și Silviu Hodiș, tuturor preoților și credincioșilor care au participat la sărbătoarea parohiei.  

După mulțumirile finale, Preasfințitul Vasile a oferit câte o diplomă și cadouri pentru copiii care au primit prima Împărtășanie în mod solemn.

Biroul eparhial de presă

Vizita Suveranului Pontif a trecut și ecourile acestui moment istoric la care am participat cu toții se estompează treptat. Echipa Digi24 a fost în mijlocul evenimentelor petrecute în țară, iar Sanda Nicola a avut rolul trimisului special al televiziunii, atât în delegația de jurnaliști acreditați la Vatican, cât și în timpul campaniei de informare ce a precedat vizita.

Jurnalista Digi24 vorbește, în interviu, despre cum s-a pregătit pentru acest maraton de transmisiuni și întâlniri emoționante, ce imagine i s-a întipărit în amintiri, după acest eveniment, și cum crede ea că a putut schimba România călătoria apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc.

„În sfârșit, ne-am văzut buni și demni de respect”

- Cu ce impresii ai rămas, ca om, după vizita Papei Francisc? Dar ca jurnalist?

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Au fost trei zile în care mi-am îngăduit mai mult decât oricând să las la vedere omul, profesionistul a intervenit doar atunci când deveneam un pic prea emoțională și exista riscul să izbucnesc în plâns. Impresia cea mai puternică este că tânjim toți în țara asta după mângâiere, după o vorbă bună și după recunoaștere. După mulți ani în care ne-am oglindit unii altora mai degrabă ce e mai rău în fiecare dintre noi, Papa Francisc a venit și ne-a așezat în față oglinda aia în care în sfârșit ne-am văzut buni și demni de respect. Episcopul Romei ne-a vorbit despre noi cum nu o mai făcuse nimeni de prea mult timp, iar asta a înmuiat inimile multor români.

- Ce a fost altcumva acum față de experiența din 1999, în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea?

Sanda Nicola: Lumea întreagă e altfel decât acum douăzeci de ani. Noi, românii, suntem mai sceptici, mai dezamăgiți, chiar dacă în esență o ducem mai bine decât atunci. Cei care ne-au condus în acest răstimp și-au încălcat atâtea promisiuni față de noi și suntem în continuare incapabili să capitalizăm pe deplin de pe urma statutului nostru de cetățeni europeni. Pleacă în continuare în străinătate atât de multe minți strălucite și atâtea brațe pricepute, iar reconstrucția țării noastre se tot amână. Papa Francisc, la fel ca Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, a venit să ne dea asigurări că ne vede, ne aude și ne înțelege frământările și ne-a transmis cât se poate clar că avem în el un mare aliat. Iar românii, in ciuda blazării și resemnării generale, i-au întors cu mult entuziasm salutul plin de afecțiune.

„Totul s-a desfășurat într-o ordine cum rar am văzut la o masa atât de mare de oameni”

- Cum a fost întâmpinat Sfântul Părinte de români?

Sanda Nicola: Autoritățile spun că în jur de cinci sute de mii de pelerini au venit în total la întâlnirile cu Papa Francisc, unii dintre ei au călătorit sute de kilometri ca să fie prezenți, au înfruntat vreme instabilă, cu ploi torențiale și caniculă deopotrivă. Nicăieri nu au fost probleme, totul s-a desfășurat într-o ordine cum rar am văzut într-o masă atât de mare de oameni. Am văzut atât de mulți oameni bucuroși și liniștiți în aceste zile și recunoștința se manifesta la tot pasul, încât aș fi vrut să nu se termine niciodată această stare de grație în care plonjasem cu toții.

- Cum este să faci parte dintr-un grup restrâns de jurnaliști, acceptați în preajma unuia dintre cei mai importanți oameni din lume? Ce piedici și ce provocări ai întâmpinat?

Sanda Nicola: Este fără îndoială un mare privilegiu să poți să te afli în proximitatea unui Suveran Pontif, să-i poți adresa câteva cuvinte, să-l observi de aproape și să-ți verifici percepțiile pe care ți le-ai format urmărindu-l doar la televizor, până acum. Mie mi s-a confirmat din plin faptul că Papa Francisc chiar este ceea ce pare: un slujitor smerit al lui Dumnezeu și al oamenilor în egală măsură. Papa Francisc se oferă cu generozitate celorlalți, nu se menajează, nu ezită să facă el primul pas sau să întindă el mai întâi mâna. Odată ce am obținut acreditarea de a călători împreună cu Sanctitatea Sa nu pot spune că au fost piedici în a-mi face meseria, dimpotrivă, cei din grupul „vaticaniștilor” am avut acces la multe informații un pic înaintea tuturor. Sunt, desigur, și reguli stricte cărora trebuie să te conformezi. De exemplu, primești informații sub embargo, adică nu ai voie să transmiți absolut nimic despre acel subiect până la ora stabilită. Apoi, dacă în conferința de presă se decide că Papa răspunde doar la un anumit număr de întrebări și se alcătuiește o listă nominală de reporteri care au voie să-i adreseze întrebări, nu se cade să încalci această convenție și să te trezești vorbind dacă nu ți s-a dat cuvântul.

- A fost o călătorie și pentru tine această campanie. Câte drumuri ai făcut? Câte interviuri și întâlniri? Câtă muncă de documentare?

Sanda Nicola: Am filmat o serie de reportaje exclusive la Roma, Florența și la Assisi, după care am ținut să merg în fiecare comunitate în care urma să ajungă Papa Francisc și am realizat câte o ediție Digi24 Special în direct de la Blaj, București, Iași și Șumuleu Ciuc. Dar pentru mine documentarea a început în urmă cu mulți ani, în 2005, când am fost prima oară la Vatican înainte ca Papa Ioan Paul al II-lea să treacă la cele veșnice. Am urmărit apoi Conclavul care l-a ales Papă pe cardinalul Ratzinger, iar aceste evenimente au trezit în mine un interes aparte pentru religie. Am urmat apoi o facultate de științe sociale în Marea Britanie, unde am învățat un pic mai mult despre creștinism și coexistența cu alte religii și am căutat mereu prilejul de a face reportaje despre credință. De când s-a deschis Digi24, în martie 2012, am relatat mereu despre evenimente ale Bisericii, iar telespectatorii noștri au urmărit programe ample și în primăvara lui 2013 când a demisionat Papa Benedict al XVI-lea, și când a fost ales cardinalul Bergoglio, am transmis și întronizarea Papei Francisc, m-am ocupat apoi de programele prilejuite de beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. În 2016, am transmis din insula Lesbos când Papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu I au mers în taberele de refugiați și s-au rugat împreună pentru cei care au murit înecați în Marea Egee... de-asta spun că documentarea mea pe acest subiect a început în urmă cu mulți ani, vizita de acum a Papei Francisc în țara noastră a fost doar ocazia să pun în context tot ce am acumulat până aici.

Cadoul pentru Sfântul Părinte – memoriile lui Iuliu Hossu, unul dintre episcopii beatificați la Blaj

- I-ai oferit un cadou Sfântului Părinte. Cum a primit acest dar? Este o practică obișnuită în relația dintre presă și Sfântul Părinte?

Sanda Nicola: A făcut ochii mari când i-am spus că sunt memoriile lui Iuliu Hossu, unul dintre episcopii martiri pe care urma să-i beatifice la Blaj, și a atins cu delicatețe coperta pe care scria în italiană „Credința noastră este viața noastră”, ca și când ar fi mângâiat-o. Da, vaticaniștii obișnuiesc să-i facă daruri, să-i ceară binecuvântări. O jurnalistă spaniolă i-a adus un desen făcut de fetița ei, iar un corespondent italian mi-a spus că îi aduce mereu copii ale articolelor pe care le publică despre el.

- În general, în astfel de evenimente, apare o oarecare competiție între jurnaliști. Cum a fost în cazul vizitei apostolice a Papei Francisc? S-a simțit această competiție pentru exclusivitate, pentru imaginea memorabilă?

Sanda Nicola: În toate interacțiunile mele cu colegi din alte redacții am avut parte de mult fair play și respect reciproc.

- „Grădina Maicii Domnului” și imaginea Patriarhului Teoctist care îl îmbrățișa frățește pe Papa Ioan Paul al II-lea. Acestea sunt „imaginile iconice” ale vizitei papale din 1999. Cu ce imagini rămâne România după această vizită?

Sanda Nicola: E greu de spus, pentru că au fost patru puncte de pelerinaj care au pulsat la intensitate maximă. Eu o să păstrez pentru totdeauna în minte imaginea cu mulțimea adunată pe Câmpia Libertății de la Blaj pentru Sfânta Liturghie de beatificare a episcopilor greco-catolici martiri. Cred că n-au mai fost niciodată atât de mulți oameni strânși acolo după momentul din primăvara lui 1848 când zeci de mii de ardeleni strigau „Noi vrem să ne unim cu țara!” A fost o mare ocazie pentru mine să pot evoca acest episod crucial din istoria noastră.

Sursa: www.digi24.ro 

După un lung proces de beatificare, care a durat aproximativ 20 de ani, în data de 2 iunie 2019, prezent la Blaj, Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte episcopi greco-catolici, uciși din ură față de credință, in odium fidei, în temnițele comuniste sau prin domicilii forțate. Printre cei șapte fericiți martiri români se numără și Preafințitul Alexandru Rusu, primul Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, mort în închisoarea din Gherla la data de 9 mai 1963, după 15 ani de pelegrinări prin diferite închisori comuniste.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi?

Declararea de către Biserică a unui fericit sau sfânt este în primul rând o bucurie pentru întreaga comunitate creștină deoarece sfinții sunt cei care pururi văd Fața lui Dumnezeu și se bucură de comuniunea sfinților. Ei sunt cei care mijlocesc pentru toți oamenii, indiferent de confesiunea lor, deoarece sfinții sunt ai tuturor. Bucuria este cu atât mai deplină pentru Eparhia de Maramureș, cu cât, de acum înainte, Preasfințitul Alexandru se numără în rândul fericiților declarați de Biserică și este mijlocitorul nostru către Dumnezeu. Toți credincioșii Eparhiei de Maramureș îl pot avea pe Fericitul Alexandru ca mijlocitor, încredințați fiind că rugăciunile adresate lui sunt o mijlocire la Tronul lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Procedura de Beatificare și de Canonizare în Biserica Catolică

Beatificarea este definită în instrucția Sanctorum Mater ca un act prin care Suveranul Pontif, acordă unui creştin catolic decedat, care, urmându-l pe Hristos, și-a sacrificat viața ca martir, titlul de "Fericit" şi permite să i se aducă un cult public de către un grup limitat de credincioşi (de ex., o ţară, o eparhie, un institut de viaţă consacrată). Beatificarea constituie prima etapă spre a deveni sfânt.

Urmează apoi un alt proces, cel de canonizare, în urma căruia, persoana este declarată în mod solem sfântă și este trecută în lista oficială a tuturor sfinților. În urma procesului de canonizare, papa declară în formă definitivă şi solemn că un creştin catolic se află acum în slava cerească, mijloceşte pentru noi la Domnul şi este propus spre a fi venerat în mod public de întreaga Biserică și nu doar de o eparhie sau o țară.

În ce privește procesul de canonizare al episcopilor noștri martiri, acesta va fi unul personal pentru fiecare și nu va mai fi unul colectiv, ca cel de beatificare.

Pentru ca acesta să înceapă, este nevoie ca o persoană să mărturisescă un miracol făcut de unul dintre Episcopii martiri. În momentul în care un credincios observă o schimbare miraculoasă, o vindecare sau alt fapt miraculos care s-a petrecut prin mijlocirea unuia dintre cei șapte fericiți, poate să anunțe cu încredere Episcopia, deoarece se consideră a fi semnul că persoana căreia  s-a rugat se află în Paradis şi că poate şi vrea să-i ajute pe cei de pe pământ.

Minunea se analizează cu mare prudenţă, făcându-se o anchetă diecezană amănunţită, al cărei rezultat se trimite Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Această anchetă - o nouă Positio - asupra minunii trebuie făcută de o comisie de 5 medici; dacă aceştia declară că nu cunosc nici o explicaţie raţională şi ştiinţifică asupra evenimentului, aceasta poate fi considerată ca o posibilă minune. După aceasta, o comisie de 7 teologi examinează presupusa minune, urmând a avea verdictul definitiv în faţa comisiei episcopilor şi cardinalilor a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Dacă vine recunoscută minunea, după acelaşi procedeu folosit la beatificare, fericitul este declarat "sfânt" într-o Liturghie publică solemnă de canonizare şi cultul său este extins în întreaga Biserică; se stabileşte, de asemenea, şi o dată în calendarul liturgic general în care se va face memoria acestui nou sfânt.

Biroul de presă

Surse: www.ercis.ro; Instructia Sanctorum Mater

Sfinte Părinte, în numele întregii Biserici Greco-Catolice din România și al tuturor oamenilor de bunăvoire de pe aceste meleaguri, vă adresez cele mai călduroase mulțumiri pentru prezența Sanctității Voastre în mijlocul nostru, și mai ales pentru că ați prezidat Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea celor șapte episcopi ai noștri martiri care au ales cu toții să moară decât să se lepede de credința lor catolică.

Dacă în 1952 veneratul predecesor al Sanctității Voastre, Papa Pius al XII-lea, dorea să "sărute lanțurile celor care, întemnițați în mod nedrept, plâng și suferă pentru atacurile asupra religiei" în România, astăzi acest vis devine realitate: Petru este aici. Pentru a ne întări în credință. Pentru a săruta și a vindeca rănile noastre. Pentru a ne încuraja înspre un elan înnoit printr-o autentică "purificare a memoriei", aici pe Câmpia Libertății, loc istoric al emancipării națiunii noastre.

Sfinte Părinte, noi, creștinii români greco-catolici, nu doar credem în unitate, ci, așa cum afirma Sfântul Ioan Paul al II-lea, primul Pontif care a pășit pe pământul românesc, noi mărturisim prin însăși ființa noastră, „de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite” credința noastră în Unitate. Inima Bisericii noastre bate aici la Blaj, o turmă mică situată în periferiile existențiale față de cei mari ai acestei lumi. Aici, Biserica noastră, înflăcărată în rugăciune și în acțiune, îi îmbrățișează  pe cei de pe urmă, pe cei marginalizați, pe cei săraci, exprimându-și vocația sa înnăscută spre solidaritate.

Vă mulțumim, Sfinte Părinte, pentru această bucurie pe care numai Dumnezeu ne-o poate dărui, atunci când îl  celebrăm în Euharistie pe Cel ce ne unește: Isus Cristos, Lumina lumii.

Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi, Biserica noastră, pe cei bolnavi, pe cei întemnițați, bătrânii, familiile aflate în greutăți, dar și mulții noștri credincioși care trăiesc în diaspora.

Prezența Vicarului lui Cristos astăzi aici la Blaj, ne amintește de gestul simbolic pe care îl manifestăm în celebrarea euharistică - îmbrățișarea păcii, atunci când am schimbat această salutare: "Cristos în mijlocul nostru".

Cardinal

+ Lucian Mureșan

Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

02 iunie 2019, 13:00