Miercuri, 29 Iunie 2022
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro
Miercuri, 16 Martie 2016 00:00

Ordinul terțiar Augustinian

Familia augustiniană este formată din membri ai ordinelor şi congregaţiilor care urmează regula sfântului Augustin, precum şi laici care se inspiră din spiritul său.

În sec. XI apar comunităţi de canonici regulari, care-şi trăiesc viaţa comună după Regula sf. Augustin. Dintr-o astfel de comunitate a făcut parte, vreme îndelungată, şi sf. Anton de Padova, unde a studiat în mod special sf. Scriptură.

Mai târziu, în 1244, ordinul augustinian apare ca și ordin de eremiţi, care în anul 1620 va avea 42 de provincii răspândite în mai multe ţări europene, 2000 de mănăstiri, 30000 monahi. În țara noastră se menționează actuala biserică reformată din Turda ca fiind o fostă mănăstire augustiniană, aparând neîntrerupt în documente până la reformă (anii 1550), după care este menţionată ca şi nelocuită, iar la începutul secolului al XVII-lea este preluată de reformaţi. Se pare că este vorba despre singura biserică augustiniană din Transilvania în picioare (în Ungaria istorică s-a mai păstrat o singură mănăstire, la Bardejov, Slovacia).

În 1845 apare ,,Congregaţia Augustinienilor Asumţionişti’’, care a fost întemeiată de Pr. Emanuel d’Alzon, originar din Franţa. Au fost înfiinţate şi mănăstiri pentru femei augustiniene. De aici au ieşit multe femei sfinte din care amintim pe: Rita de Cascia (+1457) -numită şi avocata cauzelor disperate-; sf.Clara de Montefalco -care prin devoţiunile ei faţă de patimile Domnului s-a învrednicit a avea în trupul său semnele chinurilor Sale-; sf. Iuliana de pe muntele Carnillon (aproape de Liege-Belgia) -care a contribuit la reîntoarcerea în Biserică a sărbătorii ,,Trupul Domnului’’(Joia Mare)-; Ecaterina Emerich -celebra vizionară-.

Din 1923 această congregaţie s-a stabilit şi în România, activând în câmpul educaţiei tineretului şi în alte opere apostolice: la Blaj (1923), Beiuş (1924), Lugoj (1926) şi Bucureşti (1934).

Pe lânga fiecare Comunitate Asumpționistă s-au format grupări terțiare de augustinieni, având o regulă de viață asemănătoare Ordinului prim.

În 1948, în România a început prigoana comunistă împotriva Bisericii Greco Catolice, care a afectat și Congregatia Asumpționistă. Unii membri au fost închiși, au lucrat în mină sau la canalul Dunăre-Marea Neagră, alții s-au retras în familiile lor sau au lucrat pentru a-și câștiga traiul, dar nu au încetat a face apostolat, primind chiar și noi membri în Congregatie.

După revoluția din 1989, călugării rămași în viață s-au regrupat la Blaj, apoi la Bucuresti.

În 1991 s-a inaugurat la Mărgineni, lângă Bacău, Mănăstirea Sfântul Augustin, centru pentru vocații și îndrumare spirituală.

 

Ce înseamnă a fi terțiar augustinian

A fi terţiar augustinian înseamnă a căuta sfinţenia şi a face un apostolat rodnic, spre care se îndreaptă în special cei care doresc să-şi orienteze viaţa spre sfaturile evanghelice, dar nu pot intra în mănăstiri. Papa Pius al XI-lea spunea că acest mijloc este la îndemâna tuturor pentru a păstra legea lui Dumnezeu şi a ajunge la desăvârşirea creştină. Aici trebuie să existe un spirit de iubire supranaturală (de caritate), în care totul este cuprins.

Sunt reguli simple care nu obligă în conştiinţă sub pedeapsa păcatului. În această atmosferă de libertate spirituală este nevoie de a se manifesta dragostea şi dorinţa de sfinţenie. Aici sufletul fervent îşi va găsi un spijin moral.

Pentru a deveni terţiar sunt necesare parcurgerea a 3 etape și a deveni:

  • Postulant (candidat, ,,cel care cere’’). Pentru a fi admis sunt necesare următoarele condiţii: moravuri bune; 14 ani împliniţi; să nu aibă datorii; consimţământul bărbatului pentru femeile căsătorite; să nu facă parte dintr-un alt ordin terţiar.
  • Novice. Admiterea se face printr-un ceremonial numit ,,înveşmântare’’ şi durează 1 an. Cu 2 luni înainte, maestru de novici prezintă motivele pentru care novicele trebuie să fie: admis, întârziat sau respins la a intra în rândul terţiarilor.
  • Terţiar. Începe după ceremonialul de depunere a ,,profesiunii’’ de terţiar.

 

După revoluția din 1989, părintele de pie memorie, Ștef Bernard de la Blaj, a condus, în mod direct, reînființarea de grupări ale ordinului terțiar, în toate eparhiile greco-catolice din România.

În Eparhia de Maramureș, superior al ordinului terțiar augustinian a fost pr. Chiș Gheorghe. Au intrat în acest ordin mulți credincioși, precum și studenți ai Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Erau întâlniri deosebite, lunare. După trecerea la cele veșnice a pr. Chiș, activitatea a început să scadă din ce în ce mai mult, mai ales că majoritatea membrilor au renunțat să mai participe în mod regulat la întâlnirile lunare.

Este necesară o încercare de revigorare a acestui ordin terțiar, știind, mai ales, că sf. Augustin este fondatorul. El a fost nu numai un geniu teologic și uman, ci și unul dintre noi. Din operele sale, mai ales ,,Confesiunile’’, din scrisori şi predici, cunoaştem activitatea, viaţa sa interioară, an de an, aproape lună de lună, precum şi darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Deşi este unul din cei ,,care au onorat cel mai mult omenirea’’, în el găsim un om ca şi noi, supus slăbiciunilor şi greşelilor pe care nu le-a ascuns, ci dimpotrivă, le-a mărturisit public. În felul acesta, măreţia lui nu ne înspăimântă, ci, din contră, ne atrage ca şi un frate, ca şi un părinte. El ne apare ca unul care poate fi imitat în urmarea lui Dumnezeu, în sfinţenie, indiferent de slăbiciuni, de starea în care ne găsim la un moment dat. Sf. Augustin ne spune tututuror, clar și fără echivoc, să ne recunoaştem condiţia noastră de muritori păcătoşi. De la noi înşine nu avem nici un bine ci numai păcatul. Binele este numai de la Dumnezeu: ,,vrei să devii mare? începe de la a fi cel mai mic…”.

Odată, cînd i s-a părut că i-a mustrat prea tare pe credincioşi şi-a cerut scuze în felul următor: ,,Adesea în locuri strâmte, cloşca îşi calcă puişorii pe care-i încălzeşte, dar nu cu toată greutatea piciorului său, ea neîncetând a fi mamă’’.

Scrierile sale sunt pline de rugăciuni arzătoare, un fel de conversaţie neîntreruptă cu Dumnezeu. De aceea pentru el rugăciunea este expresia vieţii lui Dumnezeu în sufletul nostru. Prin rugăciune ne exprimăm credinţa, speranţa şi iubirea. Mai ales iubirea.

Acestea sunt doar câteva lucruri minunate prin care suntem cu toții legați de sf. Augustin. Astfel că, prin viaţa şi scrierile sale, sfântul Augustin va lumina Biserica Lui Cristos până la sfârşitul veacurilor!

Dr. OPRIȚA MIRCEA- superior în Eparhia de Maramureș.

Pr. Tibil Viorel, spiritual

Luni, 14 martie 2016, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a găzduit lansarea cărții „File din viața mea”, autobiografie a Preasfinției Sale Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, originar din Ferneziu (Baia Mare). Sala de conferințe a bibliotecii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru participanții la evenimentul în cadrul căruia s-au dezbătut filele cărții ce povestește viața episcopului, fiu al acestor meleaguri.

„Cartea aceasta o consider un imn închinat lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, un imn de preamărire și de mulțumire pentru toate harurile primite”… „File din viața mea” a fost scrisă cu ocazia aniversării a 50 de ani de preoție și 21 de ani de episcopat. Aduc mulțumiri doamnei Antoneta Turda, care m-a convins să organizez această lansare de carte și la Baia Mare, unde s-a implicat foarte mult pentru buna desfășurare a acestui eveniment. Este foarte greu să vorbești despre tine și să scrii, dar am simțit datoria de a scrie pentru că sunt multe lucruri care ar fi regretabil să se piardă. Și eu am scris în carte căci chiar și pentru mine a citi și a mai reciti mă îndeamnă întotdeauna să aduc mulțumire lui Dumnezeu”, a spus Episcopul Alexandru Mesian.

Lansarea a fost moderată de către dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii. Au intervenit: PS Vasile Bizău, Cătălin Cherecheș, primar al Municipiului Baia Mare, pr. Ioan Tîmbuș (profesor universitar și doctor în istorie), pr. Simion Mesaroș, PS Virgil Bercea, dr. Simion Belea (cercetător).

În deschidere, PS Vasile Bizău a explicat semnificația zilei de 14 martie: „Pe de o parte ziua de azi marchează începutul postului Paștelui, iar pe de altă parte, este onomastica Preasfințitului Alexandru deoarece azi îl sărbătorim pe Sf. pr. m. Alexandru”. Ierarhul a făcut o comparație între genul memorialistic al cărții și postul ca și perioadă spiritual-liturgică: „în primul rând, postul este o rememorare a pierderii paradisului, a pierderii Raiului. Este un moment în care rememorăm și începem, totodată, un drum în a recupera ceea ce omul a pierdut. Drumul înspre Paști este exact acest parcurs spiritual prin care creștinul încearcă să se unească din nou cu Raiul pe care Adam l-a pierdut. La fel și în memorialistică, evenimentele consemnate sunt cele de aducere aminte a ceea ce s-a petrecut în viața unui om. Această aducere aminte este tocmai pentru a actualiza ceea ce a fost în viața unui om, iar actualizarea evenimentelor ne redeschide o perspectiva asupra unui drum care rămâne de parcurs, asupra viitorului”. „M-am regăsit în mod deosebit în partea în care vorbiți despre copilărie, despre chemarea pe care ați simțit-o încă din fragedă vârstă în a-L urma pe Dumnezeu”, a spus Ierarhul, adresându-se direct autorului cărții, PS Mesian. „Au un farmec cu totul aparte aceste rânduri care descriu viața din clandestinitate și tot parcursul pe care Preasfinția Sa l-a parcurs pentru a deveni preot și apoi Ierarh”, a adăugat PS Vasile. 

Pr. dr. Ioan Tîmbuș a creionat modul în care cartea îmbină perfect istoria cu spiritualitatea. „Făcând abstracție de faptul că autorul este un episcop, a scrie filele din viața ta este un act de curaj. Acest lucru înseamnă a-ți așterne pe hârtie memoriile pentru a putea fi citite atât de prieteni cât și de cei care nu-ți sunt prieteni. … Este o carte străbătură de prietenie, prietenia autorului cu personalități ale clandestinității. Preafericitul Cardinal Lucian este prietenul care apare în fiecare capitol”, a spus pr. dr. Tîmbuș.

La rândul său, PS. Virgil Bercea a mulțumit Episcopului Lugojului pentru această carte, care „ne restituie anumite puncte ale istoriei care altfel s-ar fi pierdut”.

S-a vorbit despre reîntoarcerea acasă, s-a vorbit despre prietenie și prietenii care rezistă în timp. Prezenți la eveniment au fost familiari, prieteni și foști colegi de școală și de muncă ai episcopului Alexandru, plecat din Maramureș la Lugoj de mai bine 20 de ani. Cu toții i-au stârnit episcopului o emoție aparte, acea emoție care te face să recunoști imediat sentimentul de „acasă”.

Biroul eparhial de presă 

Luni, 14 Martie 2016 00:00

Formare-Cateheze

Departamentul catehetic

-Viața creștinului, după ce a primit Tainele de inițiere, este o viață în continuă creștere spirituală, iar un semn al creșterii sale spirituale spre măsura vârstei deplinătății lui Hristos (Ef 4,13) este dorința de o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Cateheza este un mijloc eficient de aprofundare a credinței, pentru a putea da răspuns oricui ne cere socoteală despre nădejdea noastră. (1Pt 3,15)-

Departamentul catehetic, parte a Biroului Pastoral eparhial, a luat naștere în anul 2013 la inițiativa PS Vasile Bizău și are misiunea de a coordona activitatea catehetică la nivel Eparhial, venind în sprijinul preoților care desfășoară o activitate catehetică în Parohie, precum și de a propune diverse teme sau instrumente pentru aceste activități. 

 Responsabili: Pr. Emil Ember și Pr. Dr. Florin Marușciac

   
   

Str. Vasile Lucaciu 50

Tel.: 0262 214 098

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Inițiative anul 2015/2016

 Propuneri-pentru-anul-milostivirii-2015-2016 

 Subiecte-propuse-pentru-a-fi-dezvoltate-adaptate-la-nivel-de-protopopiat

 Prima-tema-de-cateheza-dezvoltata-pentru-Anul-Milostivirii 

 

Utile:

• Catehism: www.credinta-catolica.ro/catehisme

• Editura Lauretane: www.surorilelauretane.ro

• Editura Pauline: www.pauline.ro

• Galaxia Gutenberg: www.galaxiagutenberg.ro

Vineri, 11 Martie 2016 00:00

Initiative in parohii

in constructie

Vineri, 11 Martie 2016 00:00

Surorile Benedictine de caritate

Congregația Surorilor Benedictine de caritate și-a început activitatea la Sighetu Marmației în anul 1994.

La sosirea primelor surori în România nu se ştia prea bine în ce chip vor desfăşura misiunea lor. Cei care au dat un stimulent şi o direcţie misiunii au fost copiii care cereau pâine şi astfel, au orientat această prezenţă în favoarea lor. Surorile Benedictine de Caritate au reînnoit spiritul fondatoarei lor şi tuturor copiilor celor mai săraci din cartierele Sighetului, au deschis uşa casei lor pentru a-i hrăni, îmbrăca, educa şi ajuta să-şi petreacă timpul într-un mod mai plăcut, sănătos şi ferit de pericolele străzii. Surorile au răspuns astfel chemării lor - precum Maica Colomba la Roma - de a transmite iubirea lui Dumnezeu fraţilor celor mai mici şi nevoiaşi. În scurt timp, surorile au fost sprijin şi pentru tinerele care nu aveau un rost în viaţă, o familie, un sprijin moral şi material. Numărul copiilor şi a tinerelor creşte, şimţindu-se nevoia pentru noi spaţii: ateliere de croitorie, tricotaje, săli de studiu, sală de mese, serviciu duşuri şi spaţiu pentru o casă, o adevărată familie pentru cine nu avea familie.

Aşa s-a instituit Fundaţia Casa Famiglia Madre Colomba, însuflețită și călăuzită de sora Bianca- Neria Santori osb.

Astăzi, Casa Famiglia Madre Colomba, cu sediul în strada Pintea Viteazu nr 33/A din Sighetu Marmaţiei, îşi desfăşoară activitatea în strada Mihai Viteazu nr 67, unde funcţionează și grădiniţa care poartă numele Fondatoarei: Grădiniţa Madre Colomba. Clădirea cuprinde și săli de clasă pentru elevii care fac parte din proiectul Ai carte ai parte, proiect care are ca scop prevenirea abandonului şcolar. Alte proiecte la care surorile lucrează sunt: casa familială pentru tinere cu nevoi, servicii pentru igienă şi asistenţă medicală, săli pentru educaţie catehetică a copiilor parohiei Greco-Catolice şi formarea morală, religioasă a tinerilor. Astfel, un număr de trei benedictine împreună cu şaisprezece angajaţi și zece voluntari se dăruiesc cu un altruism fără margini pentru a sluji aproapelui.

Surorile ajută peste 180 de persoane care iau aici zilnic prânzul, 12 fete care locuiesc în Centrul rezidențial de tip familial, servicii de igienizare și de educare a copiilor care prezintă risc de abandon școlar, oferindu-le gratuit ajutor în realizarea temelor pentru acasă.

Mai multe informații despre casa surorilor aici.

Vineri, 11 Martie 2016 00:00

Fundatia IHTIS

Fundația a fost înființată în anul 2002 de către părintele Irineu (Ioan Bârle), care, profund marcat de condițiile în care trăiau copiii orfani din casa de copii dintr-o localitate sătmăreană pe care a vizitat-o, a decis să înceapă construirea unei noi case lângă biserica din Prislop, construită de el însuși. Construcția s-a finalizat în 2007, an în care părintele, împreună cu familia formată din tinerii orfani întră pentru a locui în casa cea nouă. Casa adăpostește actualmente in jur de 60 de tineri ai străzii, cu diferite probleme psihice și fizice, care provin de pe stradă sau din case de copii.

Fundația se îngrijește să le asigure cazarea, hrana zilnică, îngrijire medicală prin colaborarea cu alte fundații și spitale din țară și din străinătate și să le caute un rost în viața, atenți fiind la a descoperi talentul fiecăruia. Astfel, la Prislop, Viorel și-a descoperit talentul de poet, Alex pe cel de artist (după un curs de mozaic urmat la Iași, a construit macheta bisericii din Prislop din sticlă), Iosif confecționează rozare și brățări, etc.

Fundația IHTIS funcționează în cadrul Mânăstirii Prislop.

 

Vineri, 11 Martie 2016 00:00

Caritate