Luni, 08 August 2022
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

Pe perioada 19-21 aprilie va avea loc, la Sighetul Marmației, olimpiada de religie greco-catolică și romano-catolică. Cu această ocazie, site-ul Colegiului Național „Dragoș Vodă” din oraș găzduiește o întreagă secțiune dedicată evenimentului, la adresa: www.cndv.ro.

Olimpiada este organizată de către Episcopia greco-catolică de Maramureș -inspector școlar: pr. Codrea Ioan-, în colaborare cu Inspectoratul Școlar al Județului Maramureș, Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Primăria Municipiului Sighetu Marmației, Casa de Cultură Sighetu Marmației, Fraţii Minori Capucini, Congregația „Maica Domnului” - Mănăstirea „Maica Îndurerată” Sighetu Marmației, Congregația Surorilor Benedictine de Caritate, Surorile lui Isus Răscumpărătorul. 

Astfel, programul va cuprinde, pe lângă proba scrisă a concursului (miercuri, 20 aprilie, ora 10:00), program de rugăciune (liturghia zilnică în rit latin sau bizantin) vizite culturale, de studiu și momente artistice (piese de teatru), la care elevii veniți din înteaga țară vor putea participa pentru a cunoaște mai bine orașul gazdă, din punct de vedere istoric, cultural și spiritual.

 

Mesajul de salut și încurajare al PS Vasile Bizău către participanții la concurs:   

Stimați profesori,

Dragi elevi,

        Avem bucuria de a vă saluta și de a vă primi la Sighetu Marmației, unde sunteți așteptați cu drag să participați la olimpiada națională de religie catolică.

        Anul acesta Eparhia noastră de Maramureș găzduiește prestigiosul concurs de religie ajuns în faza finală și vă întâmpină cu oamenii, locurile și faptele lor glorioase. Orașul gazdă, important centru istoric și cultural al Maramureșului poartă în memoria sa colectivă mărturia de credință pe care au dat-o episcopii, preoții, persoanele consacrate și credincioșii laici închiși pentru credința lor în timpul regimului comunist. Amintim cu reverență pe cei patru episcopi care își așteaptă Învierea de apoi în acest pământ binecuvântat de jertfa lor, nefiindu-le cunoscute mormintele, ci doar faptele și iubirea lor pentru Biserică și patrie.

        Olimpiada este prin excelență un concurs la care participă elevii cei mai buni după ce au demonstrat că disciplina religie este pentru ei importantă, ziditoare, pregătitoare și folositoare pentru viață. Învingători vor fi doar unii dintre participanți, însă câștigători vor fi cu toții pentru că s-au străduit să cunoască cât mai bine Cuvântul Domnului și învățătura Bisericii. Atunci când cunoștințele religioase se fac vizibile în viața de zi cu zi, făurind caractere și personalități, mărturia este deplină și exemplul ziditor. Martirii de la Sighet ne vorbesc despre creștinism autentic, despre valoare și ideal.

        Mulțumim conducerii Liceului Dragoș Vodă pentru oferta generoasă de a găzdui olimpiada de religie catolică și de a contribui la creșterea calitativă a formării umane a generațiilor tinere.

Succes olimpicilor, bun venit tuturor!

+Vasile,

episcop greco-catolic de Maramureș

 Biroul eparhial de presă

Joi, 14 Aprilie 2016 00:00

Surorile lui Isus Răscumpărătorul

 

Surorile lui Isus Răscumpărătorul

Comunitatea „Cenacol”

Str. Principală, nr. 516

437035 Bârsana

Jud. Maramureș

tel: 0767 657 179

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Superioară: Sora Mariana Dorvoș

 

 

A fost fondată de către Victorine Le Dieu, o tânără din Franța, născută la Avranches în 1809. Victorine Le Dieu îşi are originile într-o familie nobilă, familia Le Dieu. Este prima dintre cei trei copii ai soţilor Marie Thérèse de Cantilly şi Felix Le Dieu.

Încă din copilărie, din ziua primei Sf. Împărtăşanii, la vârsta de 12 ani, Victorine simte o dorinţă puternică de a-i aparţine numai lui Cristos şi a se dărui cu totul Lui: ”Ori mireasa lui Cristos, ori moartea!”

În 1830, Victorine are 21 de ani. În Franţa, poporul este în răscoală şi o nouă revoluţie însângerează ţara: sunt comise atentate sacrilege împotriva bisericilor şi inima sensibilă a Victorinei simte nevoia unei imense ispăşiri. De atunci se dedică acestui ideal, trup şi suflet, cu toate mijloacele materiale şi spirituale. În ciuda numeroaselor obstacole, a suferinţelor de tot felul, Victorine este în căutarea Voinţei divine. La picioarele Fecioarei de la La Salette, Maica reconcilierii este confirmată în idealul de reconciliere.  

Cuvântul decisiv în întărirea acestui ideal îl are Fericitul Papă Pius al IX-lea, care primind-o pe Victorine într-o audienţă particulară la 15 ianuarie 1863, o îndeamnă spre „faptele de caritate în lume”…

Astăzi, pentru a putea explica carisma Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, sau pentru a putea vorbi de acest mare Dar pe care Dumnezeu l-a încredinţat Fondatoarei, ne gândim la ceea ce ea scria in jurnalul său: Noi vom lucra cu Isus Răscumpărătorul şi cu Maria Reconciliatoarea pentru salvarea lumii. Este un har pe care Dumnezeu îl acordă în aceste ultime timpuri, sfâşiate de violenţă, ateism, dezbinare, războaie, marginalizare. Atunci ca şi acum epoca noastră are nevoie de RASCUMPĂRARE şi RECONCILIERE.

Reparaţia/ispăşirea şi reconcilierea  prin intermediul adoraţiei/a cultului liturgic şi a faptelor de milostenie în funcţie de „locuri, timpuri şi necesităţi”, aşa cum a fost dorinţa Fondatoarei.

Spiritualitatea de reparaţie aşa cum ne-a transmis-o Victorine se manifestă prin colaborarea noastră la misiunea de răscumpărare a lui Cristos, prin adoraţie zilnică şi rugăciune, iar celălalt aspect al carismei este tocmai reconcilierea omului:

  • în el însuşi            
  • cu Dumnezeu     
  • cu semenii
  • cu creaţia

Victorine a dorit ca slujirea celor sărmani, îndeosebi a copiilor, să fie o formă de reparaţie a societăţii de mâine, având în grijă copii abandonaţi, orfani, defavorizaţi, cărora să le oferim, ca adevărate mame, iubire şi educaţie.

          Alte domenii în care se exprimă carisma:

  • evanghelizare
  • educaţie
  • case de rugăciune
  • pastoraţie
  • închisori
  • orice formă de exploatare a persoanei umane…, cu o deschidere faţă de noile necesităţi în funcţie de „locuri şi timpuri”.

A ispăşi, a împăca, a reface unitatea în iubire, a sluji cu suflet umil pe fraţi, în special pe cei loviţi de păcat, de marginalizare, de sărăcie, a adora pe Cristos în Euharistie, sunt marile valori pentru care surorile şi-au angajat întreaga lor existenţă.

Victorine simte în adâncul inimii chemarea lui Dumnezeu, de a colabora împreună cu El, unicul Răscumpărător, la salvarea lumii. Drumul ei este drumul unei femei care, a ştiut să asculte, să înţeleagă şi să primească misiunea pe care Spiritul Sfânt o inspira inimii ei: aceea de a colabora cu Cristos la opera de răscumpărare a lumii.

În ea se împlinește o mișcare dublă: primește totul din Euharistie și dă totul în fapte concrete de iubire; apoi din nou în Euharistie oferă, împreună cu Cristos, omenirea întreagă pentru ca, prin puterea Spiritului, să fie refăcută în unitatea Sfintei Treimi.

Surorile sunt prezente în Italia, Franța, Spania, Columbia, Nigeria și România.

 

Congregația este prezentă în Romania din anul 1992, la Onești (BC), din 2000 la Slănic Moldova iar din decembrie 2008, la Bârsana.

La Bârsana surorile trăiesc carisma de reconciliere si ispășire in această biserică ”martiră” semnată de rănile diviziunii între creștini. Comunitatea vrea să fie loc de întâlnire și și ”punte” între aceste două biserici surori. Face aceasta prin rugăciune și slujire.

Are, ca și prioritate în programul zilnic, adorația ispășitoare pentru că ea este, după cum spunea Victorine, „sursa din care izvorăsc în mod necesar toate darurile pentru celelalte activităţi... Doar când vom avea inima puternic ancorată în Dumnezeu vom putea sa ne aplecăm spre abisul răului pentru a-i ajuta pe alţii să iasă..."

Sunt inserate în activitatea pastorală a parohiei: participă și animă acțiunile liturgice, se implică in cateheza copiilor și a tinerilor, vizitează pe cei în vârstă și bolnavi. Cu aceștia din urmă se roagă, îi susține și-i ajută în diversele lor necesități.

Surorile mai desfășoară activități catehetice și recreative și în parohiile: Călinești, Ieud și Dragomirești, iar în ultimele două animă lunar câte o oră de adorație.

 

“Gândul meu şi dorinţele mele aparţin tuturor în toate locurile...

este un har pe care Domnul îl acordă în aceste timpuri din urmă

care au mai mult ca oricând nevoie de ispăşire şi răscumpărare”. (Victorine)

Preasfințitul Ioan Șișeștean, fost eparh de Maramureș în perioada 1994-2011, a fost comemorat marți seara, 12 aprilie, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Pe data de 12 aprilie s-au împlinit 5 ani de când episcopul Ioan a trecut la Domnul. Sfânta Liturghie a fost celebrată, începând cu orele 18:00, de către Preasfințitul Vasile Bizău împreună cu un sobor de 14 preoți. A urmat rugăciunea parastasului la mormântul episcopului Șișeștean, care se află în partea dreaptă din interiorul bisericii ctitorită de însuși preasfinția sa. Au participat credincioși veniți din Baia Mare și împrejurimi, care s-au rugat împreună timp de aproape 2 ore pentru odihna celui care le-a fost, timp de 17 ani, păstor.

„A ne ruga pentru părinții noștri, trupești și sufletești, este o datorie de-a noastră. O datorie care ne pune în statutul de fii și astfel, pentru a rămâne fii în continuare, rugăciunea ne însoțește și în această seară și ori de câte ori memoria dorește să actualizeze pe cei dragi, pe cei care au trecut în Împărăția cerurilor”, a spus ierarhul în cuvântul său de învățătură. Și a explicat, în cadrul aceleiași omilii modul în care rugăciunea ne ajută să rămânem în legătură cu cei dragi plecați dintre noi: „Rugăciunile pe care le înălțăm la Domnul pentru cei care au plecat dintre noi sunt momentul comuniunii noastre cu Biserica triumfătoare, momentul comuniunii noastre cu cei din cer… Istoria merge, în curgerea ei, precum un fluviu care se revarsă în mare. Noi nu vedem decât momentul prezent, cel în care trăim, dar timpul și istoria ne duc pe toți înspre aceeași direcție, același ocean al milostivirii lui Dumnezeu, cel fără de început și fără de sfârșit; al Dumnezeului întreit în persoane, mister de iubire și de comuniune desăvârșită”.

„Atunci când ne rugăm pentru ierarhii noștri, ei sunt părinții spirituali ai noștri. Pe ei, Dumnezeu i-a chemat și din Biserică i-a însărcinat cu această misiune de păstor pentru diecezele și eparhiile pentru care au fost numiți și au împărtășit și împărtășesc din darul pe care ei l-au primit. Este darul lucrării harului, pentru că harul lucrează prin oameni; harul lucrează prin calitățile, prin dedicarea și virtuțile celor care sunt însărcinați cu această misiune spirituală”, a spus episcopul.

Momente intense de reculegere și aducere-aminte s-au putut trăi pe parcursul rugăciunii parastasului, care, prin cântările sale de pomenire („În veci pomenirea lui”) predispune sufletul și mintea spre a retrăi, din punct de vedere emoțional și spiritual, anumite momente sau întâmplări legate de persoana pentru care ne rugăm.  

Dumnezeu să-l odinească în pace pe preasfințitul Ioan Șișeștean!

Biroul eparhial de presă

Marți, 12 Aprilie 2016 00:00

Zile de reculegere în Medieșu Aurit

După șapte ani, în Parohia greco-catolică din Medieșu Aurit au avut loc misiuni populare. Au fost două  zile pline de har și binecuvântări cerești pentru credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie, Calea Crucii și au  ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Sâmbătă, 9 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur  a fost celebrată de către părintele profesor dr. Voicu Simion, părintele Pop Daniel și părintele paroh Coroian Nicolae.

După pomenirea celor răposați, credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură al părintelui Pop Daniel, care a vorbit despre dragostea și milostivirea divină:  „Mila lui Dumnezeu este mai mare decât  mulțimea păcatelor noastre” a spus părintele în cuvântarea sa.

După rugăciunea Calea Crucii, celebrată în după-masa zilei de sâmbătă, părintele profesor dr. Voicu Simion, în cuvântul său de învățătură a vorbit despre iubirea și îndurarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din rugăciunea care tocmai se terminase. Pornind de la citatul sfântului apostol Pavel: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu ( 1Cor. 1,18), părintele a afirmat: „Calea Crucii este  calea suferinței si calea iubirii lui  Dumnezeu”.  Nu putem ajunge la mântuire fără cruce și fără iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Începând de la judecata lui Pilat și a lui Irod care nu găseau nicio vină în El (Lc. 23,1-25) și continuând cu stațiile crucii rând pe rând, preluând și explicând citate din evangheliile sinoptice, părintele Simion a vorbit despre patimile Mântuitorului pentru mântuirea noastră și despre personajele cărora Dumnezeu le-a descoperit Dumnezeirea sa: tâlharul, sutașul (ostașul) și femeia desfrânată.

Îndemnându-i pe cei prezenți la mărturisire, părintele profesor a vorbit despre „dragostea lui Dumnezeu care nu cunoaște margini și se arată în primul rând celor  care îl caută cu inima deschisă și „nu mai marilor preoților, cărturarilor,  ucenicilor, ci unui tâlhar”. „Primul sfânt canonizat  de către Dumnezeiescul Mântuitor a fost un tâlhar, un bandit pocăit, Dismas… Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ție: astăzi vei fi cu Mine in rai (Lc.23,43), iar celălalt tâlhar, aflându-se la un metru de Isus Mântuitorul, n-a acceptat mântuirea”.

Dumnezeu i se descoperă și centurionului, care nu așteptă venirea unui mântuitor: „Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost (Lc. 23,47)”.

După Înviere, Isus se arată pentru prima dată unei păcătoase căite „și înviind dimineața, în prima zi a săptămânii (Duminica), El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni (Mc.16,9). „Dumnezeu condamnă păcatul și nu pe păcătos”, a concluzionat părintele.

Vorbind despre Sfânta Împărtășanie,  părintele profesor, preluând citate din Evanghelia de la Ioan, din sfântul apostol Pavel, i-a îndemnat pe cei prezenți la o cuminecare  vrednică, după o bună cercetare a cugetului și  mărturisire: „Sfânta Împărtășanie este sămânța învierii și a mântuirii noastre”.

Duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a sfântului Vasile cel Mare a fost celebrată de părintele profesor dr. Voicu Simion, împreună cu preotul paroh.

Predica a fost rostită de părintele profesor care i-a îndemnat pe cei prezenți la educarea creștinească a copiilor, care „de multe ori în zilele noastre sunt surzi si muți. Nu aud clopotul bisericii care îi cheamă, nu aud sfatul părinților, nu aud cuvântul preotului, nu aud glasul lui Dumnezeu… nu se roagă, nu-l laudă pe Dumnezeu în cântări, nu-și apără credința, nu se mărturisesc…”.

Vorbind despre sfintele taine ale  mărturisirii și împărtășaniei, părintele a spus: „Apropiați-vă de scaunul de mărturisire, care este tronul măririi și al harului lui Dumnezeu. Lăsați să vă ia Dumnezeu de mână, așa cum l-a luat pe copilul vindecat: Iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat și el s-a sculat în picioare (Mc. 9, 26b-27)”.

Să ne lăsăm conduși cu toții, ținându-ne de mâna lui Dumnezeu pe Calea Crucii și bucurându-ne cu Biruitorul de pe Golgota în minunata, măreața și glorioasa zi a Învierii!

pr. Nicolae Coroian

Marți, 12 Aprilie 2016 00:00

Zile de reculegere în Medieșu Aurit

După șapte ani, în Parohia greco-catolică din Medieșu Aurit au avut loc misiuni populare. Au fost două  zile pline de har și binecuvântări cerești pentru credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie, Calea Crucii și au  ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Sâmbătă, 9 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur  a fost celebrată de către părintele profesor dr. Voicu Simion, părintele Pop Daniel și părintele paroh Coroian Nicolae.

După pomenirea celor răposați, credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură al părintelui Pop Daniel, care a vorbit despre dragostea și milostivirea divină:  „Mila lui Dumnezeu este mai mare decât  mulțimea păcatelor noastre” a spus părintele în cuvântarea sa.

După rugăciunea Calea Crucii, celebrată în după-masa zilei de sâmbătă, părintele profesor dr. Voicu Simion, în cuvântul său de învățătură a vorbit despre iubirea și îndurarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din rugăciunea care tocmai se terminase. Pornind de la citatul sfântului apostol Pavel: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu ( 1Cor. 1,18), părintele a afirmat: „Calea Crucii este  calea suferinței si calea iubirii lui  Dumnezeu”.  Nu putem ajunge la mântuire fără cruce și fără iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Începând de la judecata lui Pilat și a lui Irod care nu găseau nicio vină în El (Lc. 23,1-25) și continuând cu stațiile crucii rând pe rând, preluând și explicând citate din evangheliile sinoptice, părintele Simion a vorbit despre patimile Mântuitorului pentru mântuirea noastră și despre personajele cărora Dumnezeu le-a descoperit Dumnezeirea sa: tâlharul, sutașul (ostașul) și femeia desfrânată.

Îndemnându-i pe cei prezenți la mărturisire, părintele profesor a vorbit despre „dragostea lui Dumnezeu care nu cunoaște margini și se arată în primul rând celor  care îl caută cu inima deschisă și „nu mai marilor preoților, cărturarilor,  ucenicilor, ci unui tâlhar”. „Primul sfânt canonizat  de către Dumnezeiescul Mântuitor a fost un tâlhar, un bandit pocăit, Dismas… Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ție: astăzi vei fi cu Mine in rai (Lc.23,43), iar celălalt tâlhar, aflându-se la un metru de Isus Mântuitorul, n-a acceptat mântuirea”.

Dumnezeu i se descoperă și centurionului, care nu așteptă venirea unui mântuitor: „Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost (Lc. 23,47)”.

După Înviere, Isus se arată pentru prima dată unei păcătoase căite „și înviind dimineața, în prima zi a săptămânii (Duminica), El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni (Mc.16,9). „Dumnezeu condamnă păcatul și nu pe păcătos”, a concluzionat părintele.

Vorbind despre Sfânta Împărtășanie,  părintele profesor, preluând citate din Evanghelia de la Ioan, din sfântul apostol Pavel, i-a îndemnat pe cei prezenți la o cuminecare  vrednică, după o bună cercetare a cugetului și  mărturisire: „Sfânta Împărtășanie este sămânța învierii și a mântuirii noastre”.

Duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a sfântului Vasile cel Mare a fost celebrată de părintele profesor dr. Voicu Simion, împreună cu preotul paroh.

Predica a fost rostită de părintele profesor care i-a îndemnat pe cei prezenți la educarea creștinească a copiilor, care „de multe ori în zilele noastre sunt surzi si muți. Nu aud clopotul bisericii care îi cheamă, nu aud sfatul părinților, nu aud cuvântul preotului, nu aud glasul lui Dumnezeu… nu se roagă, nu-l laudă pe Dumnezeu în cântări, nu-și apără credința, nu se mărturisesc…”.

Vorbind despre sfintele taine ale  mărturisirii și împărtășaniei, părintele a spus: „Apropiați-vă de scaunul de mărturisire, care este tronul măririi și al harului lui Dumnezeu. Lăsați să vă ia Dumnezeu de mână, așa cum l-a luat pe copilul vindecat: Iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat și el s-a sculat în picioare (Mc. 9, 26b-27)”.

Să ne lăsăm conduși cu toții, ținându-ne de mâna lui Dumnezeu pe Calea Crucii și bucurându-ne cu Biruitorul de pe Golgota în minunata, măreața și glorioasa zi a Învierii!

pr. Nicolae Coroian

Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat duminică, 10 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Bazilica „Sfântul Anton” din Padova. Aici s-au adunat comunităţile româneşti greco-catolice prezente în Italia pentru a participa la cea de-a X-a ediție a pelerinajului care-i reunește an de an pe credincioși pentru a-i fortifica în credință și speranța că nu sunt singuri acolo, că ei sunt, de fapt, o comunitate și Biserica se îngrijește de ei. După tradiție, în fiecare an, se strâng aici, la bazilica Sfântului Anton, credincioși români veniți din toate colțurile Italiei pentru a se ruga împreună, iar sărbătoarea este încununată de faptul că Liturghia Euharistică este prezidată de un episcop din România, care se deplasează special pentru acest eveniment.

În cadrul pelerinajului de duminică, înainte Sfânta Liturghie, pelerinii și preoții au putut participa la conferința cu tema Milostivirea în Sfânta Taina a Mărturisirii, coordonată de părintele Marinel Mureșan, Bologna.

Ceremonia a avut un fast aparte, întrucât răspunsurile liturghiei au fost date de un grup de studenți ai Colegiului Pio Romeno, care s-au deplasat de la Roma la Padova însoțiți de rectorul colegiului, pr. Gabriel Buboi.

La începutul omiliei, după ce a salutat credincioșii și preoții prezenți, Preasfințitul Bizău, a transmis salutul Cardinalului Lucian Mureșan: „Port cu  mine din România salutul Preafericitului Lucian Mureșan, împreună cu binecuvântarea sa pentru fiecare dintre dumneavoastră, pentru familiile dumneavoastră, pentru toți credincioșii greco-catolici care sunt în Italia”.   

În cuvântul său de învățătură, PS. Vasile (după ce a contextualizat evanghelia duminicii -a patra din post- care ne prezintă acest tată iubitor de familie ce nu găsește rezolvare la medici pentru boala fiului său și vine la Isus, rugându-l din toată inima și prezentându-i situația sa disperată), a reluat cuvintele lui Isus, care sunt un reproș pentru fiecare dintre noi: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi, până când vă voi suporta pe voi? Isus vede puțină credință în toți oamenii –afirmă ierarhul-, vede încă o imaturitate a credinței chiar și în apostolii săi și de aceea, în duminica trecută, după ce Isus a mărturisit patima și învierea Sa, apostolii n-au putut să-l înțeleagă”.

Și a continuat: „Astăzi, din nou, Isus vestește patima și moartea sa și suntem chemați să pătrundem acest mister al vieții sale împreună cu viața noastră, a morții și a învierii noastre. Este un reproș pe care Isus ni-l aduce tuturor atunci când vede în viața noastră nehotărâre, atunci când apelăm la Dumnezeu doar în ultimele momente când nu mai avem ce face, atunci când îl luam pe Dumnezeu ca și un ultim ajutor și nu ca și pe un prim ajutor, ca și un tovarăș, un prieten și un fundament al vieții noastre.

Isus spune apostolilor în Evanghelia după Ioan: Fără mine nu puteți face nimic. Fără Dumnezeu nu vom putea să învingem răul care este în lume și care lucrează adeseori și în sufletele noastre; acolo unde sufletul nu se ancorează în credință și-n virtute, devine rob al răului. Acelaș reproș al lui Isus îl putem regăsi azi în toate aceste tendințe ale lumii în care trăim, în toate ideologiile și învățăturile greșite care tind să-L scoată pe Dumnezeu din viața socială, care tind să pună evanghelia deoparte: O, neam necredincios… În acelaș timp, Isus săvârșește această minune văzând credința, în sămânța ei, în sufletul acestui tată. Deoarece credința din sufletul nostru este posibilitate de miracol. Credința din sufletul omului îi deschide acestuia poarta spre a depăși obstacolele pe care le crede de nedepășit, privind doar cu rațiunea și în momentul de față. Credința din sufletul omului îl ajută, de asemenea, să privească în viitor cu speranță și să își construiască viața împreună cu Cristos, în Biserică, în har”.

Atunci când apostolii îl întreabă pe Isus: Doamne, noi de ce n-am putut să-l vindecăm?, Isus ne spune tuturor că răul nu poate fi învins decât cu rugăciune și cu post. „În mod deosebit, iubiți credincioși și credincioase, răul moral nu poate fi învins decât prin comuniunea profundă a omului cu Dumnezeu, prin rugăciune. Timpul pe care-l acordăm lui Dumnezeu atunci când ne rugăm este darul pe care Dumnezeu ni-l face în a merge înainte și a rezolva problemele care nu le vedem realizabile acum”,  a spus ierarhul.

„În perioada aceasta a Postului Mare, privind spre Sărbătoarea Învierii, să îi mărturisim Domnului și să punem în fața lui toate greutățile vieții noastre… să punem în fața lui familiile noastre și situația în care suntem fiecare dintre noi… tot ceea ce inima ne spune și ce azi nu vedem posibil de realizat, să avem încredere că Dumnezeu ne însoțește și prin Isus Cristos, ne vindecă”. Acesta este îndemnul pe care preasfințitul l-a rostit celor prezenți în bazilica din Padova, spre sfârșitul omiliei, și a încheiat cu aceleași cuvinte ale lui Isus cu care și-a și început cuvântul de învățătură: Totul este posibil pentru cel care crede sau nimic nu este imposibil pentru cel care crede”.    

Rectorul Bazilicii, Arhimandritul Enzo Poiană, cu origini românești, a mulțumit Preasfinției Sale, preoților și tuturor pelerinilor care au ales în acest An al Milostivirii să fie împreună în bazilica marelui sfânt, a cărui cult este atât de răspândit printre credincioșii români.

La Sfânta Liturghie a fost prezent și Consulul României la Trieste, domnul Cosmin Dumitrescu. 

Pentru toți cei prezenți, a fost pregătită o agapă frățească.

Biroul eparhial de presă

Preasfințitul Vasile Bizău a transmis miercuri, 6 aprilie 2016, un mesaj de felicitare domnului Sebastian-Mihai Lupuț, noul prefect al Județului Maramureș. Redăm mai jos mesajul integral:

 

Stimate Domnule Prefect

Cu ocazia numirii și instalării Dumneavoastră în funcția de Prefect al județului Maramureș, dorim a ne alătura celor care v-au făcut cuvenitele urări potrivite cu importanța momentului din viața Dumneavoastră, pentru o bună slujire în folosul maramureșenilor.

O demnitate publică de înaltă ținută și mare responsabilitate cum este cea de Prefect, vă onorează și de aceea vă felicităm și vă însoțim cu rugăciunea noastră pentru ca munca și misiunea Dumneavoastră să fie rodnice.

Vă dorim toate cele bune de la Domnul, împreună cu salutul și urările noastre de bine.

Cu respectuoase sentimente în speranță,

† Vasile

Episcop de Maramureș

Sebastian-Mihai Lupuţ a fost numit prefect de Maramureș de către Guvernul Cioloș și a preluat mandatul pe data de 3 aprilie 2016 de la fostul prefect al judeţului, Anton Rohian, care a ocupat această funcție din martie 2013. 

Biroul eparhial de presă

       

Joi, 07 Aprilie 2016 00:00

“24 de ore pentru Domnul” la Botiz

La  propunerea  Sfântului  Părinte  Papa Francisc și la indemnul  episcopului  nostru  P.S.  Vasile de a oferi  Domnului   un timp mai îndelungat si mai intens de rugăciune,  de ascultare și meditare  a Cuvântului  lui  Dumnezeu – “24  de ore pentru Domnul”, credincioșii parohiei Botiz s-au adunat în jurul altarului pentru a trăi un moment  mai intens de rugăciune. Începând de vineri 1 aprilie, ora 18,00 și până sâmbătă seara, 2 aprilie, credincioșii au participat în număr mare la programul spiritual, care a cuprins: Sfânta  Liturghie, diferite devoțiuni către sfinți și sfinte, Adorație și Binecuvântare euharistică, Calea Crucii, Sfântul Rozar, Orele canonice, Vecernia, program cu copiii din parohie, dar și vizionarea filmului “Patimile  lui  Isus”, precum și cântece închinate Domnului și Maicii Sfinte.

Manifestarea si-a propus ca toți credincioșii noștri să se bucure și să  trăiască un moment de rugăciune intensă, să asculte și să  înțeleagă în acest An al Milostivirii, măreția Îndurării Divine, iar pe durata întregului program, cele 8 meditații s-au axat pe tema Îndurării Tatălui, care ne-a dat ce avea mai scump, adică pe Fiul Sau cel iubit, Isus Cristos, ca prin El, noi să avem viață.

În același context, punctele de meditație susținute de preotul paroh, Nicolae Huzău,  au fost și ultimele cuvinte ale lui Isus  de pe cruce, care sunt un Testament pentru noi. La miezul nopții am înconjurat biserica, si ne-am bucurat după miezul nopții de vizita părintelui protopop Dumitru Roman, care in cuvântul său ne-a încurajat în drumul nostru de viață și de credință, făcând referință la faptul că ne aflăm în Anul Milostivirii divine și la nevoia de a aloca mai mult timp rugăciunii și a face acte de caritate  semenilor aflați în dificultate.

Pentru credincioșii greco-catolici din Botiz, evenimentul a coincis, într-un mod fericit, cu  aniversarea a 16 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii de către regretatul episcop  Ioan Șișeștean, pe data de 2 aprilie 2000. Mulțumim Domnului pentru toate , iar aceste sărbători să ne ajute a spori în credință și în fapte bune.

pr. Nicolae Huzău,

paroh al parohiei Botiz

Luni, 04 Aprilie 2016 00:00

“24 de ore pentru Domnul” la Botiz

La  propunerea  Sfântului  Părinte  Papa Francisc și la indemnul  episcopului  nostru  P.S.  Vasile de a oferi  Domnului   un timp mai îndelungat si mai intens de rugăciune,  de ascultare și meditare  a Cuvântului  lui  Dumnezeu – “24  de ore pentru Domnul”, credincioșii parohiei Botiz s-au adunat în jurul altarului pentru a trăi un moment  mai intens de rugăciune. Începând de vineri 1 aprilie, ora 18,00 și până sâmbătă seara, 2 aprilie, credincioșii au participat în număr mare la programul spiritual, care a cuprins: Sfânta  Liturghie, diferite devoțiuni către sfinți și sfinte, Adorație și Binecuvântare euharistică, Calea Crucii, Sfântul Rozar, Orele canonice, Vecernia, program cu copiii din parohie, dar și vizionarea filmului “Patimile  lui  Isus”, precum și cântece închinate Domnului și Maicii Sfinte.

Manifestarea si-a propus ca toți credincioșii noștri să se bucure și să  trăiască un moment de rugăciune intensă, să asculte și să  înțeleagă în acest An al Milostivirii, măreția Îndurării Divine, iar pe durata întregului program, cele 8 meditații s-au axat pe tema Îndurării Tatălui, care ne-a dat ce avea mai scump, adică pe Fiul Sau cel iubit, Isus Cristos, ca prin El, noi să avem viață.

În același context, punctele de meditație susținute de preotul paroh, Nicolae Huzău,  au fost și ultimele cuvinte ale lui Isus  de pe cruce, care sunt un Testament pentru noi. La miezul nopții am înconjurat biserica, si ne-am bucurat după miezul nopții de vizita părintelui protopop Dumitru Roman, care in cuvântul său ne-a încurajat în drumul nostru de viață și de credință, făcând referință la faptul că ne aflăm în Anul Milostivirii divine și la nevoia de a aloca mai mult timp rugăciunii și a face acte de caritate  semenilor aflați în dificultate.

Pentru credincioșii greco-catolici din Botiz, evenimentul a coincis, într-un mod fericit, cu  aniversarea a 16 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii de către regretatul episcop  Ioan Șișeștean, pe data de 2 aprilie 2000. Mulțumim Domnului pentru toate , iar aceste sărbători să ne ajute a spori în credință și în fapte bune.

pr. Nicolae Huzău,

paroh al parohiei Botiz

Miercuri, 06 Aprilie 2016 00:00

Un nou administrator parohial la Finteușu Mic

Pe data de 3 aprilie 2016, în Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci), pr. Brăhaița Ioan a fost instalat ca administrator parohial în parohia Finteușu Mic, protopopiatul Chioar. Ceremonia de instalare a fost oficiată de către părintele protopop Buteanu Vasile.

La începutul ceremoniei, pr. Buteanu a dat citire deciziei de numire semnată de Preasfințitul Vasile Bizău și i-a înmânat noului administrator parohial Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheia.

Părintele Brăhaița a mulțumit părintelui protopop, spunând: „Mi-ați oferit Sfânta Evanghelie, Cuvântul lui Dumnezeu, sămânța divină, să o seamăn în ogorul sufletelor din parohia Finteușu Mic. Mă voi strădui să pregătesc acest ogor, ca sămânța să dea rod și rodul să rămână. Mi-ați oferit Sfânta Cruce, altarul de jertfă al lui Isus Cristos. Voi încerca să-mi conduc enoriașii pe calea Crucii, care duce spre cer, precum spune Sf. Apostol Pavel: dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere (2 Cor. 1,7).  Mi-ați oferit cheia, să nu uit că Isus a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Cu ajutorul ei voi deschide Calea credincioșilor încredințați spre păstorire, spre Adevăr, adică spre Isus Cristos, iar Isus îi va conduce spre viață, spre viața veșnică”.

După ceremonia de instalare, s-a celebrat Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în cuvântul său de învățătură, pr. Brăhaița Ioan a vorbit despre importanța cinstirii Sfintei Cruci și despre ce trebuie să facem pentru a-L urma pe Isus pe Calea Crucii, care duce spre mântuire, spre cer.

Biroul eparhial de presă