Vineri, 02 Decembrie 2022
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

S-a încheiat faza națională a parcursului sinodal, astfel că a fost publicată sinteza Conferinței Episcopilor din România și trimisă Secretariatului General. 

Urmează faza continentală, care începe în septembrie 2022 și se încheie în martie 2023. Documentul final va fi publicat în octombrie 2023. 

Mai jos găsiți:

Sinteza Eparhiei de Maramureș

Sinteza Conferinței Episcopilor din România a parcursului sinodal.

Biroul eparhial de presă

Introducere

Invitația Sfântului Părinte de a „merge împreună” a lansat întreaga Biserică într-un parcurs de conștientizare: de unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm? Semnul bisericii lui Cristos este comuniunea care ne-a fost încredințată pentru a fi găzduită și fructificată.

Itinerarul sinodal, propus, a fost o provocare și o oportunitate pentru a face loc diversității, creativității și a uceniciei, indiferent de misiunea-rolul-locul care ne-a fost încredințat în Biserică.

Temele propuse rugăciunii, reflexiei și dialogului, sunt orizonturi care se deschid în fața ochilor minții și a inimii:  a fi însoțitori în călătorie, a asculta, a lua cuvântul, a celebra, a împărtăși responsabilitatea, a dialoga, ecumenismul, autoritate și participare, discernământul și formarea la sinodalitate. Fiecare temă este ca o sămânță pe care agricultorul/fiecare dintre noi este chemat să o cultive acolo unde trăiește, împreună cu .

În tradiția Bisericii noastre sinodalitatea este parte integrantă, privind colaborarea între păstorii Bisericii, episcopii. Chemarea universală, a tuturor -creștini și oameni de bunăvoință- este o noutate care a dat naștere la nenumărate și diverse reacții, întrebări și perplexități. În acest sens suntem la început de drum, conștienți de nevoia de implicare și dăruire.

Începem prin a mulțumi Spiritului Sfânt pentru faptul că a inspirat preoții, persoanele consacrate și laicii din fiecare protopopiat, încurajând pe fiecare să participe la acest început de mers împreună pe calea sinodului. Am primit multe pagini de reflecții, interogative și propuneri pe care vom încerca să le sintetizăm cât mai clar, structurat pe temele propuse de către Vademecum, în cele ce urmează.

  1. Însoțitori în călătorie

Fiecare dintre comunitățile bisericești care s-au reunit în sinod a ținut să spună cât sunt de conștiente de necesitatea de „a merge împreună”. Fiecare parohie depune eforturi în acest sens, luptând pentru unitatea întregii comunități. În ceea ce privește implicarea efectivă în mersul parohiilor, în mod natural, persoanele aflate în perioada de pensionare au mai mult timp disponibil pentru a-l oferi vieții și activităților din parohie. Alături de aceste persoane, s-a putut constata o impresionantă mobilizare a întregii comunități în acele parohii (nu puține), care s-au văzut nevoite să își construiască structurile de la zero, după 1990, atunci când au constatat că proprietățile bisericii de dinainte de 1948, nu vor fi retrocedate. Pe lângă fondurile primite în multe cazuri din partea Bisericii Catolice, oamenii s-au implicat în întreg procesul de construcție și de amenajare, alocând și fondurile necesare pentru completarea lucrărilor. În acest sens am putut primi multe exemple în care credincioșii, alături de preotul paroh, au mers ”umăr la umăr”, suportând împreună întreg procesul de reconstrucție al parohiei.

După această fază de reconstrucție a bazei materiale, încep să apară tot mai multe inițiative de grupuri de tineri, grupuri de rugăciune, organizații caritative, inspirate de inițiative ale preoților care sunt de asemenea conștienți de importanța re-zidirii continue a comunității prin inițiative pastorale. În toate aceste activități se urmărește implicarea tot mai extinsă a credincioșilor în aspectele organizatorice și de cateheză. În ceea ce privește această implicare, limitele decurg din lipsa de persoane bine pregătite, care să aibă competența și disponibilitatea de a se implica activ.

Unitatea în comunitate se trăiește ușor diferit în mediul rural față de comunitățile urbane. La sate, comunitățile tind să fie mai unite, iar fenomenul de marginalizare este mai puțin întâlnit. De obicei întreaga comunitate încearcă să fie alături de cei infirmi sau cu nevoi speciale, pentru limitarea în limita posibilului și a fenomenelor de sărăcie, sau de abandon a vieții sociale. La orașe pot să apară cu mai multă ușurință fenomene de marginalizare, unitatea și comuniunea între credincioși fiind mai greu de menținut. Există o tendință mai clară de auto-izolare față de biserică a membrilor care eșuează în viața de familie, trecând prin experiența divorțului.

  1. Ascultarea în Biserică

Realitatea ascultării în biserică este strâns legată de mersul împreună. În comunățile mai mici din mediul rural, este mai ușor ca glasul oamenilor să ajungă mai ușor la urechile preotului și invers, dorința preotului să găsească un răspuns din partea comunității. La oraș există o mai mare posibilitate de apariție a unor întreruperi în tot procesul de ascultare reciprocă. În multe cazuri oamenii așteaptă ca preotul să aibă inițiative în legătură cu diferitele necesități din viața parohiei, fiind mai puține cazurile în care credincioșii oferă soluții sau formulează inițiative concrete. Cu ocazia sinodului, s-a reluat tema ascultării, oamenii fiind din nou conștientizați de posibilitatea de a fi și vorbi liber în Casa Tatălui.

  1. A lua cuvântul

În context sinodal, preoții au încurajat credincioșii să preia cuvântul și să se exprime cât mai liber în manifestarea dorințelor, a grijilor, bucuriilor și propunerilor, menite să îmbunătățească mersul împreună al parohiilor. În tot acest demers, preoții s-au confruntat în general cu o anumită reticență venită din partea credincioșilor, care nu sunt în general obișnuiți să vorbească liber, poate din lipsă de pregătire, poate din dorința de a nu jigni sau supăra pe cineva, sau din teama de a spune ceva greșit. Poate va fi nevoie ca această poartă a dialogului să rămână deschisă pentru ca odată cu schimbul de generații fenomenul dialogului în biserică să devină o realitate comună.

  1. Celebrarea în Biserică

Cu ocazia Sinodului, preoții au subliniat importanța participării active a credincioșilor la celebrările liturgice, atât sub forma întregirii corului, cât și a implicării tinerilor în asistența preotului sau prin participarea la cateheze și meditații. Eforturile preoților în acest sens sunt mai intense în această perioadă post-pandemie, în care multe persoane s-au ”obișnuit” cu transmisiunile liturgice din mediul on-line, ajungând să neglijeze valoarea celebrărilor colective, în care comunitatea cu adevărat ajunge să simtă și să meargă împreună. S-a semnalat nevoia de persoane pregătite atât pe partea de liturgică, de teologie sacramentară și teologie biblică, care să ofere formare periodică atât preoților cât și credincioșilor. O mai bună catehizare în biserică ar duce la o implicare mai activă și mai conștientă a întregii comunități în diferitele celebrări liturgice.

Voci venite din partea parohiilor mai mici, sau mai îndepărtate de centrul eparhiei, și-au manifestat dorința de a fi vizitate, măcar o dată pe an fie de către protopop, fie de către vreun reprezentat al eparhiei. Această prezență ar sublinia în spirit sinodal, recunoașterea față de biserică și a importanței comunităților mai mici, aducând multă bucurie și încurajare.

O dorință manifestată în mod repetat de către credincioșii din majoritatea protopopiatelor din eparhia noastră este legată de calendarul liturgic: se dorește celebrarea Sărbătorii Învierii, a Paștelui, împreună cu întreaga biserică Catolică, în aceeași dată. Multă lume se simte separată în mod artificial față de Biserica Catolică și de valorile occidentului creștin, valori pentru care Biserica Greco-Catolică luptă în continuare, cu toată atenția cuvenită păstrării patrimoniului teologic și liturgic oriental. Cu toată bunăvoința, preoții se găsesc într-o situație stânjenitoare atunci când sunt întrebați: ”de ce nu putem sărbători Paștele împreună cu restul credincioșilor catolici?”. Argumentele istorice sau teologice întortocheate se lovesc de o reacție de mirare și neîncredere, care în mod sigur nu slujesc efortului sinodal.

De asemenea există mai multe voci care vorbesc despre necesitatea unei reforme liturgice, menite să actualizeze limbajul și celebrarea liturgică, făcându-le mai accesibile persoanelor care trăiesc în contextul cultural actual.

  1. Coresponsabili în misiune

Istoria bisericii noastre de după 1990 a rămas marcată de o tendință spre clericalism în care toate inițiativele legate de misiunea bisericii au fost inițiate, susținute și urmărite de către preoți, în timp ce credincioșii aveau rolul de ajutoare ale preotului în acest sens. În ultimii ani au început să apară inițiative menite să încurajeze o oarecare autonomie a credincioșilor în efortul misionar desigur în comuniune cu învățătura magisteriului bisericesc. Ne găsim de asemenea la început în trezirea conștiinței credincioșilor în conștientizarea rolului misionar al fiecăruia, în virtutea botezului și a apartenenței la Biserică.

Dacă în ceea ce privește zidirea unor structuri, a unor clădiri, oamenii au fost mai ușor de implicat, în ceea ce privește răspândirea evangheliei și a învățăturii lui Cristos în lume, credincioșii se arată mai reticenți, nefiind obișnuiți să își asume conștient un astfel de rol.

  1. Dialogul în Biserică și societate

Pentru favorizarea dialogului în Biserică și nu numai, Parohiile noastre organizează diferite evenimente, cum ar fi Hramuri, Seri de rugăciune, Pelerinaje, toate fiind ocazii în care membrii comunității să se întâlnească și să vorbească, întreținând relații vitale. De asemenea cu ocazia Hramurilor Bisericii, sunt invitate deseori și autorități locale, reprezentanți ai instituțiilor statului, care iau astfel contact cu realitățile, dificultățile și bucuriile comunităților greco-catolice.

  1. Cu celelalte confesiuni creștine

În general, comunitățile greco-catolice, întrețin bune relații de colaborare cu celelalte confesiuni creștine, incluzând comunitățile de limbă maghiară și ucraineană. De asemenea se urmărește intrarea în relații de normalitate și cu frații ortodocși.

În ceea ce privește relația cu biserica ortodoxă, se observă că inițiativele de dialog pornesc în mod obișnuit din partea bisericii greco-catolice. Dialogul rămâne limitat de problema încă reală a patrimoniului bisericii greco-catolice, ce rămâne în bună parte în posesia bisericii ortodoxe deseori cu concursul autorităților statului ce tind să încline legea în direcția unei ”majorități” sau în fața altor presiuni politice. În dialogul cu biserica ortodoxă ne confruntăm în continuare cu încercări de ”modificare” sau ștergere a unor realități istorice, prin dezinformare și minciună. De asemenea s-au semnalat cazuri de distrugere a unor părți din lăcașele de cult greco-catolice aflate sub administrare ortodoxă, sub pretextul restaurării și renovării, în vederea re-sfințirii, cazuri în care obiective de patrimoniu arhitectural, ajung să fie alterate, fără ca autoritățile statului să intervină.

Atitudinea în general sfidătoare a bisericii ortodoxe îngreunează astfel inițiativele de dialog și de efort ecumenic, pornite din partea catolică.

Sinodul a reprezentat o ocazie prin care comunitățile greco-catolice și-au reînnoit angajamentul de a rămâne deschise spre dialog și comuniune în Cristos cu celelalte confesiuni creștine, urmărind ca prin rugăciune, toleranță, înțelegere, respect reciproc și perseverență să re-afirme principiile ecumenice.

  1. Autoritatea

Autoritatea în viața parohiilor a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție. Imediat după 1990, deciziile se luau cu preponderență de către preot, în consultare cu un număr restrâns de credincioși, urmând ca odată cu trecerea anilor, în unele parohii, numărul persoanelor implicate în luarea de decizii să crească. S-a propus ca pe lângă consiliile parohiale deja existente în parohii, să fie întemeiate noi grupuri de laici în cadrul parohiilor, care să primească sarcini pastorale și formative, acolo unde acest lucru este posibil. Pe de altă parte se semnalează dificultățile prin care trec preoții parohi atunci când caută să găsească credincioși dispuși să își ofere din timpul și din competențele lor pentru viața parohiei. Ritmul și modul în care este organizată societatea face ca oamenii să gasească tot mai rar ferestre de timp și de disponibilitate pentru binele comun.

  1. Discernământ și decizie.

În ceea ce privește luarea deciziilor în biserică s-a subliniat importanța unui climat de rugăciune, lumina Spiritului Sfânt fiind cea care se imploră pentru călăuzirea comunității în fiecare pas. Climatul de rugăciune implică acel mers împreună, aspectul comunional garantând că deciziile se iau întotdeauna pentru binele întregii comunități bisericești. Apoi se dorește ca întregul proces decizional și de implementare a unor soluții sau lucrări ce se desfășoară în biserică, să fie însoțit de transparență.

  1. Formarea la sinodalitate

Zidirea în timp a unei mentalități sinodale în sânul comunităților noastre rezultă ca fiind necesară. Formarea la sinodalitate se speră că va fi susținută în continuare prin omilii, cateheze și perioade de formare, care să ritmeze procesul sinodal, aflat acum doar la început. Formarea la sinodalitate va implica și integrarea de soluții noi menite să favorizeze dialogul inter-generațional, care garantează transmiterea valorilor în biserică, păstrând toată bogăția tradiției, dar propunând forme întotdeauna noi care să o pună în lumină.

În tot acest parcurs de formare la sinodalitate, se speră că alături de preoți vor fi implicați tot mai mult din rândurile laicilor, femeile și tinerii, pentru ca vocea lor educată și orientată sinodal să poată susține tot mai mult și mai creativ binele comun al comunității, creșterea Bisericii în fidelitate față de Cuvântul întrupat, Domnul Nostru Isus Cristos.

Concluzie

Recunoscând că această experiență a fost un dar, ne dorim să continuăm în a cultiva această pedagogie sinodală în toate realitățile concrete unde suntem chemați să mărturisim credința, să devină un stil de viață în comunitățile din eparhia noastră.

Din fiecare întâlnire cu Domnul, și între noi, dorința de a fi misionari se reînnoiește și prinde contur și conținut nou, precum nou este Spiritul Sfânt.

Ținând cont de cultura locului, de condițiile de viață, de dificultățile de dialog cu Biserica ortodoxă, de vârsta credincioșilor, de mentalitatea noilor generații, de înstrăinarea identității, recunoaștem nevoia de a ne lăsa interpelați de către Spiritul Sfânt și de a găsi căi noi de dialog, serviciu și împărtășire. Doar împreună, vom răspunde provocărilor societății și istorie de azi, în care suntem chemați să mărturisim credința prin exemplu.

Duminică, 21 august 2022, comunitatea greco-catolică din Ieud a avut parte de o mare bucurie, prilejuită de sfințirea bisericii parohiale. După mulți ani de efort susținut, frumoasa biserică din Ieud, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a ajuns la finalizarea lucrărilor și a fost sfințită, devenind casă a lui Dumnezeu, cu altarul consacrat prin ungerea cu Sfântul Mir, stropirea cu apă sfințită și așezarea în interiorul său a Moaștelor Sfântului Ioan Damaschinul.

Sfințirea a fost oficiată de Preasfinția Sa Vasile Bizău, avându-i alături pe Ierarhul Virgil Bercea, episcop de Oradea, pe părintele vicar Augustin Butica, părintele paroh și protopop Vasile Codrea, părintele protopop Iusco Vasile, pr. protopop Mihnea Gheorghe, precum și un sobor de peste 50 de preoți din Eparhie, dar și din alte Eparhii.

„Bucuria la care participăm azi cu toții este o sărbătoare în care ne aducem aminte de gloria lui Dumnezeu… Astăzi am sfințit această frumoasă biserică, rodul mâinilor dumneavoastră, care este semnul credinței și materializarea ei, după cum afirmă Sfântul Apostol Pavel: Oare nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu?” a afirmat PS Vasile în Cuvântul de Învățătură, adresându-se comunității parohiale din Ieud, mulțumind acesteia pentru munca depusă la construcția bisericii de dimensiunea unei catedrale și cerându-i să nu uite faptul că fiecare credincios are și propria cărămidă spirituală în construcția Templului lui Dumnezeu. „In anii 1990, după căderea regimului comunist, veneam cu părintele Bilțiu Ioan la Ieud, trecând peste deal, din Dragomirești. Aici părintele celebra Sfânta Liturghie în condițiile de atunci. Nu îmi imaginam la acea vreme că va vei ziua aceasta. Și iată că a venit! Nu pentru vrednicia noastră, ci pentru că Dumnezeu lucrează lucruri mari prin toți cei care îi iubesc și îi slujesc”, a mărturisit PS Vasile în fața credincioșilor. Și a explicat în continuare faptul că Dumnezeu înfăptuiește lucruri mari dacă noi ne încredem în El, avem credință: „În comunitatea din Ieud întâlnim bobul de muștar din evanghelie, această credință care a crescut și a devenit copac mare și păsările cerului, credincioșii din alte parohii, astăzi am venit să stăm la umbra acestui copac. De un grăunte de muștar este nevoie pentru ca orice fel de munte, care pare imposibil de depășit, să poată fi trecut”.  

„Dimensiunile acestei biserici să fie pentru noi semnul deschiderii brațelor noastre pentru toată lumea, să fie semnul de a crea mai multă comuniune pentru ca Templul cel viu, care suntem noi toți, să fie în lumina Spiritului Sfânt. El este Cel care creează comuniune, vorbește inimilor și face să trecem peste toate dificultățile și să împlinim totul înspre bine. El este Cel care realizează lucruri mari și atunci când resursele noastre sunt puține și limitele noastre se fac simțite”. „Sărbătoarea de azi să ne fie spre împlinire, bucurie și mulțumire, pe care eu din suflet o aduc lui Dumnezeu și dumneavoastră tuturor, care ați construit această frumoasă biserică, semn al credinței, semn al iubirii lui Dumnezeu”, a afirmat Ierarhul, dăruind comunității din Ieud, în frunte cu părintele paroh Vasile Codrea, o Diplomă de merit bisericesc, „în semn de apreciere și recunoștință pentru contribuția adusă la edificarea lăcașului de cult”. Tot din partea Episcopiei noastre, a fost oferită parohiei Ieud efigia cu chipul Fericitului Martir Alexandru Rusu, Episcop de Maramureș între anii 1931-1948.

Eparhia de București a făcut cadou parohiei Ieud moaștele Fericitului Episcop Martir Vasile Aftenie. 

Prin bunăvoința Preasfințitului Virgil Bercea, a fost oferită parohiei o bucățică din haina Fericitului Martir Valeriu Traian Frențiu.

Părintele paroh și protopop Codrea Vasile a mulțumit tuturor pentru prezență: Preasfințiților Episcopi Vasile Bizău și Virgil Bercea, confraților preoți, persoanelor consacrate, reprezentanților administrației locale și județene și numeroșilor credincioși adunați la Ieud pentru a se ruga și a sărbători împreună cu credincioșii parohiei. A mulțumit celor doi preoți care l-au precedat și sub păstorirea cărora s-a desfășurat mare parte din construcția bisericii: Părintele Mircia Dobrican, trecut la Domnul, reprezentat la eveniment de familie și părintelui Costin Ioan.  

Din partea parohiei Ieud, Preasfinția Sa Vasile a primit în dar dicherul și tricherul, cele două sfeșnice cu care Episcopul binecuvântează mulțimea de credincioși în timpul slujbelor arhierești „pentru a-i aminti Iearhului, în timpul celebrărilor, de comunitatea din Ieud”, iar Preasfinția Sa Virgil a primit în dar icoana Preacuratei Fecioare Maria, „care să-i amintească de dragostea de mamă și de respectul nostru, al fiilor”, a afirmat pr. Codrea.

Date despre biserică:

Parohia greco-catolică Ieud este o parohie cu rădăcini istorice adânci, din care numeroşi credincioşi, simţind chemarea particulară de a-L urma pe Domnul printr-o viaţă cu totul dedicată Lui, au îmbrăţişat fie viaţa călugărească  fie cea preoţească.

După interzicerea Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist ateu, în anul 1948, credincioşii ieudeni au rămas devotaţi şi  fideli Bisericii părinţilor şi bunicilor lor, în care s-au născut şi au fost botezaţi și astfel, prin dăruirea preoţilor greco-catolici de pe Valea Izei, rămaşi încă în libertate, oficiile religioase s-au desfăşurat fără întrerupere, în mod tainic, în  diferite case particulare din localitatea Ieud.  

După căderea regimului comunist, oficiile religioase s-au reluat aici și începând cu anul 1990, celebrările liturgice au fost celebrate în cimitirul bisericii Naşterea Maicii Domnului din Ieud -Şes.

În data de 6 Decembrie 1991, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, credincioşii ieudeni, alături de părintele Mircia Dobrican, numit preot paroh în noiembrie 1991, au reuşit să-şi recupereze vechea lor biserică de lemn, Naşterea Maicii Domnului din Ieud-Şes, biserică construită de credincioşii greco-catolici din Ieud.

 Fiind o biserică mică și neîncăpătoare pentru comunitate, preotul paroh, împreună cu comitetul parohial şi credincioşii ieudeni, au demarat construcţia unei noi biserici parohiale, având dimensiunile unei catedrale. Piatra de temelie pentru noua biserică a fost pusă la data de  19 septembrie 2004, de către părintele Vasile Hotico, Protopop de Iza-Viseu, alături de părintele paroh din Ieud şi alţi preoti din Protopopiatul Iza-Vişeu. Construcţia bisericii s-a desfăşurat cu implicarea şi coordonarea părintelui Mircia Dobrican, preot paroh în Ieud între anii 1991-2011, a părintelui Costin Ioan, preot paroh în Ieud între anii 2012-2017 și a părintelui protopop Vasile Codrea, actualul paroh al Ieudului şi protopop de Iza-Viseu, precum şi a consiliului parohial în frunte cu Prim Curatorii Hotico Găvrilă Herenta şi Pleş Ştefan – Oniga.

Fondurile edificării acestui sfânt lăcaş de cult au fost obţinute de la credincioşii din parohia Ieud şi de la diferite asociaţii din ţară şi străinătate. O constribuţie aparte în realizarea acestei monumentale biserici a avut-o Asociaţia Chiese dellʼEst Onlus, coordonată  şi condusă de părintele Antonio Rossi, trecut la cele vesnice în anul 2020.

Mulțumind Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să sfințim această sfântă biserică, îl rugăm să reverse belșug de haruri peste toţi binefăcătorii acestei biserici, iar celor trecuţi din lumea aceasta, ctitori  si binefăcători, Dumnezeu să le facă parte cu ceata aleșilor Săi. 

Fie ca toți cei care vor intra în această sfântă biserică să-şi găsească liniştea sufletească şi rostul în lume, prin preamărirea lui Dumnezeu cel întreit în Persoană, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Amin. (Însemnări preluate din Hrisovul introdus în masa Sfântului Altar)

Biroul eparhial de presă

 

 

 

 

 

 

 

„Pelerinajul nostru este în primul rând unul interior, un pelerinaj al vieții noastre care Îl caută pe Dumnezeu și făcând câte un popas în fiecare etapă a vieții noastre, știm și simțim că suntem însoțiți de Dumnezeu și de Maica Sa Preacurată” a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău în omilia rostită pe Dealul Crucii, la mănăstirea „Sfânta Maria” din Baia Mare, în ziua hramului acesteia, luni 15 august 2022, de sărbătorea „Adormirea Maicii Domnului.

Programul la mănăstire a început, ca în fiecare an, cu o seară de veghe desfășurată duminică, 14 august, în care credincioșii împreună cu preoții prezenți la mănăstire s-au rugat împreună rugăciuni cu specific marian: Vecernia Sărbătorii, Paraclisul Maicii Domnului, Rozariul, Maslul de Obște și Prohodul Maicii Domnului.

Conform tradiției, numeroși credincioși și preoți din Eparhie s-au strâns și luni, 15 august, la mănăstirea de pe deal spre a se ruga împreună și a intona atât de frumoasele cântece mariane, în cinstea Maicii Domnului.

„Cuvântul Domnului este unul care însuflețește, nu doar informează și odată ce pătrunde în inima noastră, el lucrează, se face lucrător și lucrarea Cuvântului este o transformare și o sfințire a vieții noastre”, a explicat PS Bizău, aducând în lumină unele texte din Sfânta Scriptură care prezintă încoronarea Reginei Cerului și a pământului, a Preacuratei Fecioare Maria. „Ea este încoronată cu doisprezece stele, semn ale celor douăsprezece seminții ale lui Istrael, cei doisprezece apostoli și simbolizează tot poporul care se naște din această alianță. Femeia îmbrăcată în soare (din Apocalipsă) este imaginea Alianței lui Dumnezeu împlinite, o Alianță care și-a găsit lăcaș în sufletul unei tinere Fecioare, în inima unei femei care a rămas fecioară și a devenit Mamă și astfel ține în sine contrariile pentru că în Dumnezeu totul este posibil... În dimensiunea credinței depășim contrariile”, a afirmat Episcopul, îndemnând credincioșii prezenți ca în această frumoasă sărbătoare închinată Adormirii Maicii Domnului să reînnoiască fiecare propria alianță cu Dumnezeu: „Împreună cu Maica Domnului, să vedem pelerinajul vieții noastre ca un drum spre împlinire în Dumnezeu, împreună cu Mântuitorul nostru Isus Hristos și cu Evanghelia Lui ca și o hrana pentru minte și pentru suflet”, a conchis Ierarhul explicând că viața pământească este o perioadă în care noi avem datoria de a ne dezvolta capacitățile spirituale pe care le vom folosi în viața veșnică, la fel cum fătul, în sânul mamei sale, își dezvoltă toate simțurile spre a trăi pe pământ.

Sora Veridiana Bolfă, superioara provincială OSBM a mulțumit tuturor pentru prezența la pelerinaj, în special Preasfinției Sale Vasile, pe care l-a felicitat pentru cei 25 de ani de preoție pe care-i aniversează pe 31 august, oferindu-i din partea congregației o icoană a Preacuratei Fecioare Maria, ocrotitoarea Eparhiei, care să-l însoțească în misiunea ce i-a fost încredințată.

Biroul eparhial de presă

 

 

 

Duminică, 14 august 2022, a avut loc sfințirea bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Aliceni, Protopopiatul Țara Oașului, oficiată de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, avându-i alături pe PS. Cristian Crișan - Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș și PS Bot Ioan Călin - Episcop auxiliar de Lugoj, precum și un sobor de preoți din Eparhie. Ceremonialul sfințirii noii biserici a început la ora 10:30, fiind urmat de celebrarea Sfintei Liturghii.  

„Dacă nu vom coborî din bărcile noastre, din siguranțele noastre, din certitudinile noastre și comoditatea noastră, niciodată nu vom putea umbla pe apă” asemenea apostolului Petru, a spus PS Cristian Crișan în cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii. Explicând evanghelia duminicii, în care Isus umblă pe mare (Mt. 14, 22-34), Preasfințitul a vorbit despre credință într-o comunitate, cea din Aliceni, care a dat dovadă de statornicie în credință chiar și în timpurile cele mai dificile ale persecuției comuniste. Această comunitate, împreună cu cea din Târșolț, au fost comunități de reper în Oaș, comunități care au avut curajul să-și continue practica religioasă, în clandestinitate, găzduind în case particulare, în mod regulat, oficiile religioase pe care Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major și Preasfințitul Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, precum și mulți preoți le celebrau pentru credincioșii din Oaș. „Construind o biserică, casă a lui Dumnezeu, îi spunem Domnului că El are acum o casă și aici la Aliceni. Dumnezeu vine să locuiască în acest frumos ținut, pe aceste frumoase meleaguri și ori de câte ori trecem pragul casei Sale ne simțim acasă împreună cu El, cu Maica Sfântă, cu sfinții îngeri care sunt ocrotitorii acestei biserici și cu frații noștri în credință, cu care aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu”, a afirmat PS Crișan, care a transmis și salutul, binecuvântarea și comuniunea de rugăciune a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, care își amintește cu mult drag de timpurile în care venea pe aceste străzi pentru a oferi Sfintele Taine credincioșilor de aici.

„Aducem mulțumiri Domnului, care ne face să voim și să înfăptuim. El este Cel ce vorbește inimilor și dă putere brațelor. El este Cel ce ne amintește ce este mai important în viața noastră și cum să-i urmăm cuvântul și să rămânem uniți cu El”, a afirmat la final Preasfințitul Vasile Bizău, mulțumind tuturor celor care au luat parte la rugăciunea împreună: colegilor episcopi Ioan și Cristian, preoților din Eparhie și numeroșilor credincioși,

„Acest timp petrecut în rugăciune împreună să fie pentru această comunitate începutul unui drum... iar biserica aceasta să fie o chemare la unitate pentru toți credincioșii”, a afirmat PS Vasile, care a invitat credincioșii din Aliceni să meargă înainte cu aceeași dragoste de credință pe care au demonstrat-o și până acum, dragoste pe care să o transmită copiilor și generațiilor care vor veni. A mulțumit, oferind diplome de merit bisericesc și recunoștință pentru munca depusă părintelui administrator parohial Brîndușe Ovidiu, Doamnei Maria Bumb pentru donarea terenului și domnului Feher Gheorghe, prin curator, pentru implicarea în bunul mers al lucrărilor de construcție.

Moaștele Fericitului Martir Ioan Bălan au fost dăruite parohiei de către PS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, aduse fiind de Preasfințitul Ioan Bot, episcop auxiliar de Lugoj. O icoană cu Sfânta Fecioară care îi ocrotește pe episcopii martiri a fost dăruită parohiei de către Preafericirea Sa Cardinal Lucian Mureșan.

Părintele Ovidiu Brândușe, administrator parohial, a mulțumit tuturor: Preasfințitilor Episcopi, părintelui protopop, colegilor preoți și tuturor credincioșilor pentru prezența la sărbătoarea comunității din Aliceni.

Date despre biserica din Aliceni

Parohia greco-catolică Aliceni este o parohie greco-catolică cu rădăcini istorice adânci,  funcționând ca filie a parohiei greco-catolice Târsolt. Conform Șematismului Veneratului Cler al Eparhiei de Maramureș, în anul  1936 Parohia Aliceni avea 199 de suflete, fiind păstorită, alături de parohia Târsolt, de părintele Eugen Dredeanu.

În perioada comunistă, serviciile religioase s-au desfășurat clandestin în diferite case particulare, iar după căderea regimului comunist în România, oficiile religioase s-au reluat si în parohia Aliceni, funcționând administrativ ca filie a  parohiei Târșolț.

La solicitarea părintelui Ioan Zbona, paroh în Târsolt, primăria din Târsolt a aprobat parohiei Aliceni un spațiu pentru oficierea serviciilor religioase. Astfel, în luna mai a anului 2004 s-a alocat parohiei o sală de clasă din vechea scoală pentru oficierea serviciilor religioase de către comunitatea greco-catolică din Aliceni.

În anul 2016, văduva Maria Bumb, credincioasă greco-catolică din parohie, a hotărât ca, împreună cu familia, să doneze locul pentru construcția unei noi biserici parohiale. Piatra de temelie pentru construcția noii biserici a fost pusă la data de 18.04.2017, de către părintele Iacob Feier Protopop de Tara Oașului, avându-l alături pe părintele Ovidiu Brînduse, administrator parohial în Parohia Aliceni și alți  preoți din Protopopiatul Tara Oașului.

Lucrările de construcție a noii biserici parohiale au durat cinci ani, și fondurile edificării acestui sfânt lăcaș de cult au fost obţinute în cea mai mare parte de la credincioșii din parohia Aliceni și Târsolt.

Mulțumind Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să sfințim această sfântă biserică,  Îl rugăm să reverse belșug de haruri peste toți binefăcătorii, iar celor trecuți din lumea aceasta, ctitori  și binefăcători, Dumnezeu să le facă parte cu ceata aleșilor Săi.

Fie ca toţi cei care vor intra în această sfântă biserică să-și găsească liniștea sufletească și rostul în lume, prin preamărirea lui Dumnezeu cel Întreit în Persoană: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt.

Biroul eparhial de presă

 

La Sighetu Marmației, pe pământul Cimitirului Săracilor pe care ne rugăm de peste 20 de ani la pelerinajele anuale, au început lucrările de construcție a Sanctuarului Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX. După ce piatra de temelie a fost sfințită sâmbătă, 14 mai 2022, în luna iulie au început săpăturile pentru fundația edificiului și se continuă cu turnarea fundației. „Ne propunem să finalizăm în acest an partea de demisol” transmite Preasfinția Sa Vasile Bizău, care face apel la a ne simți cu toții parte din acest proiect amplu și important, așa cum afirma la punerea pietrei de temelie: „Dacă stânca este Mântuitorul Hristos, noi, cu toții, suntem pietre vii ale templului Domnului, urmașii martirilor, ai mărturisitorilor, fiii Bisericii Catolice”.

Credința noastră ne îndeamnă la implicare și la asumare, la rugăciune și la ajutor, la a ne uni forțele și a contribui la edificarea acestui proiect atât de important pentru Eparhia noastră, dar și pentru întreaga Biserică Catolică și întreaga țară.

Cărămidă cu cărămidă ajungem sus!”, este motto-ul care ne ghidează în această perioadă de efort comun, în care invităm toți doritorii să depună propria cărămidă în zidul sanctuarului:

Toate donațiile se fac în conturile:

SANCTUARUL MARTIRILOR SI MARTURISITORILOR ROMANI AI SECOLULUI XX

BCR RON: RO28 RNCB 0185 1713 8077 0001
 SWIFT: RNCB RO BU

EPISCOPIA ROMANA UNITA CU ROMA GRECO-CATOLICA DE MARAMURES

BCR EUR: RO33 RNCB 0182 0341 3629 0002

BCR USD: RO06 RNCB 0182 0341 3629 0003
 SWIFT: RNCB RO BU

Detalii plată: -Donație Sanctuar Sighet-

 

Despre proiect:

Înființat prin Decret Episcopal de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX deține personalitate juridică și are sediul în Municipiul Sighetu-Marmației, Strada Avram Iancu, nr. 229.  

„Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX reprezintă una dintre modalitățile prin care Eparhia de Maramureș se îngrijește de perpetuarea memoriei celor care s-au jertfit până la sacrificiul propriei vieți, din dragoste față de Dumnezeu pentru unitatea Bisericii lui Hristos și pentru libertatea neamului românesc, dând mărturia supremă despre adevărul credinței” (Statutul Sanctuarului).

Locul se vrea a fi un punct de reper pentru pelerinii, din țară și străinătate, doritori să se apropie de ceea ce a însemnat istoria Bisericii Greco-Catolice din acea perioadă. Proiectul cuprinde o biserică, un generos spațiu exterior dedicat evenimentelor și celebrărilor în aer liber, dar și o sală interioară de activități și conferințe și un Muzeu care intenționează să prezinte clandestinitatea Bisericii Greco-Catolice.

Biroul eparhial de presă

 

Marți, 09 August 2022 00:00

Sanctuar

Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX

 

Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX este dedicat Fericiților Episcopi Martiri și reprezintă una dintre modalitățile prin care Eparhia Greco-Catolică de Maramureș se îngrijește de perpetuarea memoriei celor care s-au jertfit până la sacrificiul propriei vieți, din dragoste față de Dumnezeu pentru unitatea Bisericii lui Hristos și pentru libertatea neamului românesc, dând mărturia supremă despre adevărul credinței.

Fiind un loc de rugăciune și de reculegere, Sanctuarul va oferi celor care îl vizitează posibilitatea de a asculta și medita Cuvântul lui Dumnezeu, de a participa la viața liturgică a Bisericii Greco-Catolice, de a avea acces la Sfintele Taine, mai ales Sfânta Spovadă și Sfânta Împărtășanie, în cadrul rânduielilor liturgice, cu precădere cu ocazia pelerinajelor organizate.

Totodată se pot organiza exerciții spirituale, meditații, conferințe sau întâlniri, pelerinaje precum și alte inițiative care să faciliteze atingerea finalităților pentru care este înființat Sanctuarul. – Statutul Sanctuarului, Art. 2.

Pentru ca toate acestea să devină posibile cât mai curând, te invităm să te alături proiectului și să contribui prin finanțarea uneia sau mai multor cărămizi care vor clădi Sanctuarul.

 

Cărămidă cu cărămidă, ajungem Sus!

 

Îți mulțumim pentru că alegi să fii parte din proiect!

 

Toate donațiile pentru sanctuar se fac în conturile:

 

SANCTUARUL MARTIRILOR SI MARTURISITORILOR ROMANI AI SECOLULUI XX

BCR RON: RO28 RNCB 0185 1713 8077 0001
 SWIFT: RNCB RO BU

 

EPISCOPIA ROMANA UNITA CU ROMA GRECO-CATOLICA DE MARAMURES

BCR EUR: RO33 RNCB 0182 0341 3629 0002

BCR USD: RO06 RNCB 0182 0341 3629 0003
 SWIFT: RNCB RO BU

Duminică, 21 august 2022, va avea loc sfințirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ieud. Rânduiala va fi oficiată de Preasfințitul Vasile Bizău.

Programul sărbătorii va fi următorul:

Ora  9:45 – Primirea Ierarhului

      10:00 – Rânduiala de sfințire a bisericii

      11:00 – Sfânta Liturghie Arhierească

Parohia Ieud împreună cu părintele paroh și protopop Codrea Vasile invită toți preoții, persoanele consacrate și credincioșii să participe la sărbătoarea parohiei.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 14 august 2022, va avea loc sfințirea bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Aliceni, Protopopiatul Țara Oașului. Sfințirea va fi oficiată de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, avându-i alături pe PS. Cristian Crișan- Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș și PS Bot Ioan Călin- Episcop auxiliar de Lugoj, precum și un sobor de preoți din Eparhie.

Ceremonialul va începe la ora 10:30, fiind urmat de celebrarea Sfintei Liturghii.  

Comunitatea parohială împreună cu preotul paroh Brîndușe Ovidiu invită toți credincioșii să participe la sărbătoarea parohiei Aliceni.

Biroul eparhial de presă

În zilele 25-28 iulie 2022, s-a desfășurat, la Oratoriul „Don Carlo Gnocchi” din  Strâmtura, tabăra de vară româno-ucraineană organizată de Asociația Caritas Greco-Catolic Maramureș și Fundația Somaschi, în colaborare cu parohiile Tisa, Sârbi și Strâmtura. În jur de 200 de copii din centrele Eparhiale pentru refugiați și din parohiile apropiate s-au bucurat de activitățile zilnice desfășurate în curtea oratoriului, care au cuprins jocuri, ateliere (desen /pictura, brățări, reciclare peturi), cursa cu obstacole, vânătoare de comori, animații, muzică și spectacol.

„Am ales acest motto -Să mergem împreună- spre a ne arăta deschiderea față de frații noștri refugiați din Ucraina, primiți în centrele de cazare puse la dispoziție de către Eparhia greco-catolică de Maramureș. Este o tabără atipică, o tabără în care se respiră solidaritatea și apropierea față de copiii veniți la noi în condiții vitrege, cărora dorim să le facem zilele petrecute aici cât mai frumoase”, a afirmat pr. Dunca Gheorghe (președinte Caritas) în debutul taberei, invitând toți participanții să se roage împreună pentru bunul mers al taberei. 

Tipul de tabără experimentat la Strâmtura a forțat limitele organizatorilor și ale voluntarilor pentru că nu e deloc ușor să pui împreună realități atât de diferite: copii de două naționalități, dar și copii din realități defavorizate, cuprinși în proiectul Caritas. Astfel că motto-ul ales pentru tabără, „Să mergem împreună”, s-a dovedit a fi foarte adaptat. După zilele petrecute împreună, s-au născut prietenii și amintiri de neuitat, acel tip de amintiri care bucură sufletul, după cum citim în comunicatul Caritas semnat de pr. Dunca Gheorghe: "Experiențele trăite și prieteniile legate ne-au călăuzit pașii și ne-au motivat să urmăm moto-ul  taberei ” Să mergem Împreună!”, iar acest drum nu dorim să îl încheiem aici", este propunerea pe care și-o face asociația. În continuare, părintele director Caritas mulțumește tuturor partenerilor: "Mulțumim partenerului nostru, în calitate de gazdă, Parohia Greco-Catolică Strâmtura, reprezentată prin preotul paroh Daniel Piț, pentru susținere și implicare, preotului paroh Rad Găvrilă de la Parohia Greco-Catolică Sârbi, precum și Parohiei Greco – Catolice Tisa. Tinerii voluntari din cele trei parohii au adus un plus de valoare și energie evenimentului, alături de tinerii voluntari băimăreni și cei străini prezenți în Romania prin programul finanțat de Corpul European de Solidaritate, coordonați de către Bogdan Iluțiu de la Fundația de Voluntari Somaschi. De asemenea, mulțumim pe această cale personalului Caritas care s-a implicat în buna desfășurare a activităților. 

Tabăra a fost organizată de către Asociația Diecezana Caritas Greco-Catolic- Maramureș, în cadrul proiectului ”Contează pe noi, împreună vom reuși!” Cod proiect: POCU/476/4/18/129335 cu sprijinul Confederației Caritas România.

Încheiem tot cu îndemnul Sfântului Părinte, Papa Francisc: ,,Vin între voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învăţăm, să păstrăm rădăcinile şi familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor şi al fratelui de lângă noi, când ne depăşim fricile şi suspiciunile, când lăsăm să cadă barierele care ne separă de ceilalţi", citim în comunicat. 

Biroul eparhial de presă