Asceza din Postul Mare, itinerar sinodal

Iubiți frați și surori,

Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca sunt convergente în relatarea episodului Schimbării la Față a lui Isus. În acest eveniment vedem răspunsul Domnului la neînțelegerea pe care discipolii săi au manifestat-o fată de el. De fapt, cu puțin înainte, a existat o adevărată ciocnire între Învățător și Simon Petru, care, după ce a mărturisit credința sa în Isus drept Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a respins anunțarea pătimirii și a crucii. Isus l-a certat cu putere: "Mergi în urma mea, Satană! Tu ești o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor" (Mt 16,23). Și iată că "după șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt" (Mt 17,1).

Evanghelia Schimbării la Față este proclamată în fiecare an în a doua duminică din Postul Mare. De fapt, în acest timp liturgic, Domnul ne ia cu el și ne duce deoparte. Chiar dacă angajările noastre obișnuite ne cer să rămânem în locurile dintotdeauna, trăind un cotidian adesea repetitiv și uneori plictisitor, în Postul Mare suntem invitați să "urcăm pe un munte înalt" împreună cu Isus, pentru a trăi cu poporul sfânt al lui Dumnezeu o experiență deosebită de asceză.

Asceza din Postul Mare este o angajare, animată mereu de har, pentru a depăși lipsurile noastre în credință și rezistențele de a-l urma pe Isus pe drumul crucii. Exact cum aveau nevoie de asta Petru și ceilalți discipoli. Pentru a aprofunda cunoașterea Învățătorului, pentru a înțelege și a primi până la capăt misterul mântuirii divine, realizată în dăruirea totală de sine din iubire, trebuie să ne lăsăm conduși de el deoparte și sus, dezlipindu-ne de mediocrități și de vanități. Trebuie să pornim la drum, un drum în urcuș, care cere efort, sacrificiu și concentrare, ca o excursie la munte. Aceste condiții sunt importante şi pentru drumul sinodal pe care, ca Biserică, ne-am angajat să-l realizăm. Ne va face bine să reflectăm asupra acestei relații care există între asceza din Postul Mare și experiența sinodală.

În "retragerea" pe muntele Tabor, Isus ia cu sine trei discipoli, aleși pentru a fi martori ai unui eveniment unic. Vrea ca experiența aceea de har să nu fie solitară, ci împărtășită, așa cum este, de altfel, toată viața noastră de credință. Isus este urmat împreună. Și împreună, ca Biserică peregrină în timp, se trăiește anul liturgic și, în el, Postul Mare, mergând cu aceia pe care Domnul i-a pus alături de noi ca însoțitori de călătorie. În mod asemănător cu urcarea lui Isus și a discipolilor pe Muntele Tabor, putem spune că drumul nostru din Postul Mare este "sinodal", pentru a-l parcurge împreună pe aceeași cale, discipoli ai unicului Învățător. Ba chiar știm că el însuși este Calea, așadar, fie în itinerarul liturgic, fie în cel al Sinodului, Biserica nu face altceva decât să intre tot mai profund și pe deplin în misterul lui Cristos Mântuitor.

Și ajungem la momentul culminant. Evanghelia relatează că lui Isus "i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina" (Mt 17,2). Iată "vârful", destinația drumului. La sfârșitul urcușului, în timp ce sunt pe muntele înalt cu Isus, celor trei discipoli le este dat harul de a-l vedea în gloria sa, strălucind de lumină supranaturală, care nu venea din afară, ci iradia din el însuși. Frumusețea divină a acestei viziuni a fost în mod incomparabil superioară oricărei oboseli pe care discipolii poate că au avut-o urcând pe Tabor. Ca în orice excursie angajantă pe munte: urcând, trebuie ținută privirea bine îndreptată la cărare; dar panorama care se deschide larg la sfârșit surprinde și răsplătește prin minunăția sa. Și procesul sinodal apare adesea greu și uneori ne-am putea descuraja. Dar ceea ce ne așteaptă la sfârșit este fără îndoială ceva minunat și surprinzător, care ne va ajuta să înțelegem mai bine voința lui Dumnezeu și misiunea noastră în slujba Împărăției sale.

Experiența discipolilor pe Muntele Tabor se îmbogățește ulterior când, alături de Isus schimbat la față, apar Moise și Ilie, care întruchipează Legea și, respectiv, Profeții (cf. Mt 17,3). Noutatea lui Cristos este împlinirea vechii Alianțe și a promisiunilor; este inseparabilă de istoria lui Dumnezeu cu poporul său și revelează sensul său profund. În mod asemănător, parcursul sinodal este înrădăcinat în tradiția Bisericii și, în același timp, deschis spre noutate. Tradiția este izvor de inspirație pentru a căuta căi noi, evitând tentațiile opuse ale imobilismului şi ale experimentării improvizate.

Drumul ascetic din Postul Mare și, în mod asemănător, cel sinodal au ca destinație o schimbare la față, personală și eclezială. O transformare care, în ambele cazuri, își are modelul său în cea a lui Isus și se realizează prin harul misterului său pascal. Pentru ca această schimbare la față să se poată realiza în noi anul acesta, aș vrea să propun două "cărări" de urmat pentru a urca împreună cu Isus și a ajunge cu el la destinație.

Prima face referință la imperativul pe care Dumnezeu Tatăl îl adresează discipolilor pe Tabor, în timp ce îl contemplă pe Isus schimbat la față. Glasul din nor spune: "Ascultați de el" (Mt 17,5). Așadar, prima indicație este foarte clară: a-l asculta pe Isus. Postul Mare este timp de har în măsura în care ne punem în ascultarea lui care ne vorbește. Și cum ne vorbește? Înainte de toate, în cuvântul lui Dumnezeu, pe care Biserica ni-l oferă în Liturghie: să nu-l lăsăm să cadă în gol; dacă nu putem participa mereu la Liturghie, să citim lecturile biblice zi de zi, chiar și cu ajutorul internetului. În afară de Scripturi, Domnul ne vorbește în frați, mai ales în chipurile şi în istoriile celor care au nevoie de ajutor. Dar aş vrea să adaug şi un alt aspect, foarte important în procesul sinodal: ascultarea lui Cristos trece şi prin ascultarea fraţilor şi a surorilor în Biserică, acea reciprocă ascultare care în unele faze este obiectivul principal, dar care rămâne oricum mereu indispensabilă în metoda şi în stilul unei Biserici sinodale.

Auzind glasul Tatălui, "discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. Dar, venind Isus şi atingându-i, le-a zis: «Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!». Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur" (Mt 17,6-8). Iată a doua indicaţie pentru acest Post Mare: să nu ne refugiem într-o religiozitate făcută din evenimente extraordinare, din experienţe sugestive, fiindu-ne frică să înfruntăm realitatea cu trudele sale zilnice, cu durităţile sale şi contradicţiile sale. Lumina pe care Isus o arată discipolilor este o anticipare a gloriei pascale şi spre aceea trebuie să mergem, urmându-l "pe Isus singur". Postul Mare este orientat spre Paşte: "retragerea" nu este scop în sine, ci ne pregăteşte să trăim cu credinţă, speranţă şi iubire pătimirea şi crucea, pentru a ajunge la înviere. Şi parcursul sinodal nu trebuie să ne înşele că am ajuns atunci când Dumnezeu ne dăruieşte harul unor experienţe puternice de comuniune. Şi acolo Domnul ne repetă: "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!". Să coborâm pe câmpie şi harul experimentat să ne susţină în a fi artizani ai sinodalităţii în viaţa obişnuită a comunităţilor noastre.

Iubiţi fraţi şi surori, Duhul Sfânt să ne însufleţească în acest Post Mare în urcarea cu Isus, pentru a trăi experienţa strălucirii sale divine şi astfel, întăriţi în credinţă, să continuăm împreună drumul cu el, glorie a poporului său şi lumină a neamurilor.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 25 ianuarie, sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preasfințiile Voastre,

Cucernici Părinți

Cuvioși călugări și călugărițe,

Iubiți credincioși,

Societatea zilelor noastre este marcată de situația critică din Turcia și din Siria, unde zeci de mii de persoane și-au pierdut viața în urma cutremurelor devastatoare care au avut loc, iar multe familii și-au pierdut locuințele.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, răspunde invitației Confederației Caritas România de a sprijini victimele acestor cutremure, unindu-se întregii Biserici Catolice în spiritul de solidaritate creștină și evanghelică pe care Biserica îl propovăduiește.

Este momentul pentru a oferi un semn concret de susținere și de iubire fraternă venind în sprijinul tuturor persoanelor aflate în dificultate indiferent de religie, apartenența etnică sau zonă geografică, manifestând compasiune și solidaritate cu victimele acestui dezastru natural și cu familiile acestora.

În acest sens, dispunem și binecuvântăm în toate Eparhiile Bisericii noastre organizarea unei colecte, duminică 5 martie 2023, la 46 de ani de la producerea ultimului cutremur devastator care a avut loc în România pe 4 martie 1977, cu scopul ajutorării victimelor cutremurelor din Turcia și Siria.

Sumele colectate vor fi transmise de către Birourile de Contabilitate ale Episcopiilor noastre către Nunțiatura Apostolică în România până pe data de 15 martie 2023, care le va transmite spre destinatari.

Cerând Bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Sfinte, inimi generoase în ajutorarea fraților aflați în nevoie, rămânem uniți în rugăciune și în comuniune de slujire.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal Lucian,

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

„Corul celor care se roagă azi pentru cei aflați în suferință este numeros, fapt pentru care vă mulțumesc, deoarece rugăciunea este vindecătoare, în special sufletului persoanei umane, care caută împlinire, bucurie și îl caută pe Dumnezeu”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău sâmbătă, 11 februarie, în ziua în care în Biserică Catolică se sărbătorește cea de-a XXXI-a Zi Mondială a Bolnavului.

La Baia Mare, ziua a fost marcată prin celebrarea Tainei Sfântului Maslu la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare. La finalul celebrării, preoții prezenți la oficiu au vizitat toți bolnavii internați și au împărțit cărticele de rugăciuni, iconițe și rozare fiecăruia, ungându-i pe aceștia cu ulei binecuvântat.

„Fă și tu la fel!” este îndemnul care constituie tema acestei zile, luat din Evanghelia după Luca, prin care Papa îndeamnă întreaga Biserică să se raporteze la exemplul evanghelic al bunului samaritean. „La fel ca și acesta, textele din Sfânta Evanghelie pe care le-am ascultat astăzi vin toate cu același mesaj al apropierii lui Dumnezeu de om”, a afirmat PS Vasile. „Ziua Mondială a Bolnavului vine cu mesajul solidarității, a grijii noastre față de cel de lângă noi”, a afirmat Ierarhul, explicând cum, prin credință, chiar și momentele de suferință sunt suportabile: „Cel care are credință nu va trăi niciodată momentele de neputință într-o formă definitivă de abandonare, deoarece ei trăiesc cu prezența lui Dumnezeu și se identifică cu suferința mântuitoare a lui Hristos”. În același timp, această zi ne îndemnă la a avea o inima milostivă și iubitoare față de cei aflați în suferință, o inima care ne face însoțitori și sprijin al lor, a punctat Ierarhul.

La finalul celebrării Tainei Sfântului Maslu, a avut loc parastasul de șase săptămâni de la moartea părintelui doctor Rațiu Vasile, care a fost preot și medic în acest spital și care a înființat Misiunea Greco-Catolică Spitale. S-a binecuvântat de asemenea capela spitalului, la final de lucrări de renovare.

Cu mare drag, părintele Șimonca Mihai, capelan al Misiunii greco-catolice Spitale, a mulțumit Preasfințitului Vasile, părintelui capelan ortodox, Asociației Medicilor Catolici, managerului spitalului, medicilor, asistenților și personalului auxiliar din spital. „Munca și efortul dumneavoastră sunt mai mult decât o profesie; ele sunt o vocație, dăruire și slujire”, a afirmat pr. Șimonca, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate.

Ziua Mondială a Bolnavului se organizează anual la Baia Mare, prin directa implicare a părintelui capelan Șimonca Mihai și a Asociației Medicilor Catolici din Maramureș, președinte Ilieș Alexandru. 

Ea se celebrează în întreaga Biserică Catolică, fiind instituită de către Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1992 și celebrată pentru prima dată în anul 1993, iar ziua de 11 februarie nu a fost aleasă întâmplător, ci este ziua primei apariții a Sfintei Fecioare la Lourdes. În acest an, mesajul Sfântului Părinte se intitulează: „Îngrijește-te de el.” Compasiunea ca exercițiu sinodal de vindecare. Mesajul integral poate fi citit aici. 

Biroul eparhial de presă

Astăzi, 24 ianuarie 2023, părintele Pop Adrian, fost preot în Noroieni, a trecut la Casa Tatălui Ceresc, la vârsta de 63 de ani.

Slujba de înmormântare va avea loc joi, 26 ianuarie, de la ora 12:00, la biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din Satu Mare. Priveghiul se va celebra miercuri, 25 ianuarie, după Sfânta Liturghie de la ora 17:00, la aceeași biserică.

Date biografice:

Părintele Pop Adrian s-a născut pe data de 7 iunie 1959, în Municipiul Satu Mare

A absolvit Institutul Teologic ,,Ep. Dr. Alexandru Rusu″ din Baia, în anul 1994, fiind hirotonit preot în același an, în 20 noiembrie, de Preasfințitul Ioan Șișeștean, episcop de Maramureș la acea vreme.

A activat ca preot în parohiile Drăgușeni, Curtuiuș - Satu Mare, iar din 2004 a fost preot paroh în parohia Noroieni – Protopopiatul Satu Mare.

Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Biroul eparhial de presă

„Astăzi îl conducem pe ultimul drum pe părintele Adrian, prin rugăciunea Bisericii”, a afirmat PS Vasile la slujba de înmormântare a părintelui Pop Adrian trecut la cele veșnice marți, 24 ianuarie  2023, la vârsta de 63 de ani și în al 29-lea an de preoție. Funeraliile au avut loc joi, 26 ianuarie 2023, la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare, iar trupul neînsuflețit al părintelui a fost depus în Cimitirul Gară din oraș.

L-au condus pe ultimul drum familia, cunoscuții și un sobor de zeci de colegi preoți, precum și numeroși credincioși din parohiile în care a activat, precum și din alte parohii.

„Oficiul înmormântării la care am participat este pe structura oficiului Utreniei (sau a Laudelor), care este rugăciunea Bisericii dedicată învierii și care se celebrează duminica. Așadar și oficiul înmormântării este rugăciunea de trecere, prin speranță și credință a Bisericii, încredințându-l pe cel pe care-l însoțim, milei lui Dumnezeu, Iubirii Sale și veșniciei Sale”, a afirmat Ierarhul. 

Preasfințitul a adus în lumină pasajul biblic în care Marta îi spune lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!, iar Mântuitorul îi răspunde: Oricine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi în veac. Credeți voi aceasta? Da, Doamne, credem!, răspundem și noi astăzi. De aceea te căutăm din zorii zilei, de aceea sufletul nostru este neliniștit, neîmpăcat și încă nemulțumit în tot acest pelerinaj al vieții, pentru că pe Tine te căutăm, Doamne și se întâmplă să uităm unde să te căutăm și din fântâna din sufletul nostru se împuținează apa care stinge setea. Dar te căutăm în mod continuu, Doamne, pentru că doar în Tine, sufletul omului își găsește odihna”. „Părintele Adrian și-a dus preoția până la capăt cu dragostea față de Hristos pe care și-a manifestat-o în blândețea care-l caracteriza, în modul lui de a fi, în dorința de a fi păstor de suflete... Astăzi se adaugă cetelor preoțești din Cer, slujirii îngerești, slujirii martirilor”, a punctat Preasfinția Sa Vasile.  

„ A fost un preot dedicat, activ, a fost preotul care a construit prima biserică greco-catolică din Satu Mare” a spus părintele protopop Roman Dumitru în cadrul iertăciunilor, pe care le-a citit la finalul slujbei de înmormântare. „Părintele Adrian trăia o continuă încredințare în mâinile Tatălui și în mâinile lui s-au încredințat foarte mulți oameni. Erau mâini de iertare, mâini care au dezlegat păcatele oamenilor, dezlegare prin care ei au primit sacramentul reconcilierii... Sigur părintele aude vocea Tatălui care zice: Veniți binecuvântații Tatălui Meu!”, a  afirmat pr. Roman.

Date biografice:

Părintele Pop Adrian s-a născut pe data de 7 iunie 1959, în Municipiul Satu Mare

A absolvit Institutul Teologic ,,Ep. Dr. Alexandru Rusu″ din Baia, în anul 1994, fiind hirotonit preot în același an, în 20 noiembrie, de Preasfințitul Ioan Șișeștean, episcop de Maramureș la acea vreme.

A activat ca preot în parohiile Drăgușeni, Curtuiuș - Satu Mare, iar din 2004 a fost preot paroh în parohia Noroieni – Protopopiatul Satu Mare.

Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Biroul eparhial de presă

Duminică, 22 ianuarie 2023, Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat Sfânta Liturghie la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Satu Mare, alături de pr. protopop și paroh Dumitru Roman, pr. Pop Adrian și pr. Fisher Eduard.

Aflându-ne în duminica lui Zaheu, vameșul (Ev. Lc. 19,1-10), în cuvântul de învățătură, Ierarhul a vorbit despre modul în care Isus se raportează la cel pe care toți cei din jurul lui îl consideră un păcătos, îl judecă aspru: „Aici descoperim bunătatea lui Dumnezeu. La Dumnezeu, iubirea nu are măsură, rolul Lui este de a veni să-l caute pe cel pierdut”, explica PS Vasile. „Încă de la începutul Sfintei Scripturi, de la Adam și Eva, vedem cum toate generațiile descoperă cum sunt căutate și iubite de către Dumnezeu”, a punctat Eparhul de Maramureș, aducând în lumină faptul că și când suntem în situația în care suntem condamnați de toți cei din jur, Dumnezeu dorește să vină în casa noastră. Zaheu este luat prin surprindere și se bucură: „Este acea bucurie care îl face pe om să simtă bunătatea e a lui Dumnezeu care ne deschide inima”. „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, îi spune Isus lui Zaheu, după ce acesta și-a deschis inima și a colaborat. Acest „astăzi” este valabil și în zile noastre, este valabil pentru fiecare dintre noi, a afirmat PS Vasile; „Dumnezeu ne așteaptă și pe noi astăzi, ne invită, ne însoțește, ne ajută”, dacă și noi ne dorim acest lucru.  

Lansarea cărții ,,Dr. Vasile Lucaciu - Activitatea culturală și politică”

La finalul Sfintei Liturghii Arhierești, a avut loc lansarea cărții ,,Dr. Vasile Lucaciu - Activitatea culturală și politică”, scrisă de Adriana Zaharia și publicată la editura „Solstițiu” din Sau Mare. „Vasile Lucaciu a fost, înainte de toate, preot, a fost preot și în această biserică... Apoi a fost om de cultură și politician” , a afirmat domnișoara Adriana Zaharia, explicând cum acesta a fost motivul pentru care a ales să lanseze cartea în biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, în ziua nașterii părintelui Lucaciu, 22 ianuarie.

Au prezentat:  Domnul profesor dr. Blaga Mihoc, din Oradea, domnul D. Păcuraru, director Informația Zilei, Geoge Vulturescu, poet, redactor șef și fondator al revistei Poesis.

„Putem spune că Vasile Lucaciu, Eroul a Națiunii Române, ne adună împreună pe noi, pe români, indiferent de confesiune. Se vede că Vasile Lucaciu are puterea aceasta, de a ține stindardul viu, de a ține flacăra aprinsă, de ceea ce înseamnă un patriotism luminat”, a  afirmat Preasfinția Sa Vasile. Ierarhul a lăudat cartea nou lansată și munca depusă de autoare, domnișoara Adriana Zaharia, care „oferă încă o perspectivă asupra figurii lui Vasile Lucaciu. Orice apariție editorială este o noutate care îmbogățește. Sperăm că această carte atinge noutatea și completează ceea ce a lipsit până acum în studiile istorice dedicate lui Vasile Lucaciu”, a afirmat Ierarhul.

Biroul eparhial de presă

În atmosferă de mare sărbătoare, marianiștii din Eparhia de Maramureș au avut luni, 9 ianuarie 2023, Întâlnirea generală a Reuniunii Mariane.

Sub coordonarea părintelui protopop can. Emil Gîrboan (Protopopiatul Baia Mare) și a părintelui Ioan Fîrte, asistentul spiritual al asociației, parohia „Sfânta Cruce" din Baia Mare a pregătit cu multă grijă acest eveniment, pus sub ocrotirea Preasfintei Fecioare Maria, mama lui Hristos, mama Bisericii și a noastră.

Preoți și credincioși, invitați și gazde, au creat o comuniune de rugăciune și dialog care a dilatat timpul dorit pentru alocuțiuni și ascultare, pentru cuvântul Domnului simțit în inima și mintea fiecărui marianist prezent. Pe lângă rugăciunea rozariului, condusă de pr. Fîrte Ioan și Sfânta Liturghie celebrată de toți preoții prezenți, au avut loc: prezentarea programului de activități propuse pentru anul 2023 (pr. Ioan Fîrte, asistent spiritual) și alocuțiuni pe diferite teme, relevante pentru activități ale RM în anul 2023 (Pr. protopop Iusco Vasile, în colaborare cu pr. Daniel Piț - departamentul pentru Pastorația Familiilor, pr. Șimonca Mihai - Misiune Spitale, Pr. Angel Zareczki - resp. cu Pastorația tinerilor, Pr. George Nicoară –resp. Dep. pentru Cultură). D-na Mirela Coman - președinta eparhială a Reuniunii Mariane - a tras concluziile întâlnirii și s-au trasat liniile de acțiune pentru anul care abia a început. Evenimentul s-a încheiat cu o frumoasă agapă frățească. 

„Credința noastră, este viața noastră -tema principală pentru anul 2023- vibrează profund în sufletul nostru, ca o coardă atinsă cu delicatețe de un maestru instrumentist. În fapt, este un sunet în deplină armonie cu o măsură din partitura vieții noastre. Scrisă de Maestrul Dumnezeu, picurată în suflet și obligatoriu interpretată în cor”, a afirmat la finalul evenimentului d-na Coman Mirela.

Biroul eparhial de presă,

în colaborare cu RM eparhială

„În sărbătoarea Botezului Domnului suntem invitați să ne reînnoim credința și să privim înspre Mântuitorul nostru Isus Hristos, la râul Iordanului, care vine să se boteze de către Ioan și să vedem manifestarea Preasfintei Treimi, manifestarea lui Dumnezeu, o manifestare care este vizibilă și simțită, care atinge conștiințele, inima, simțurile omului și astfel omul este chemat să-l urmeze pe Isus. În Fiul Său, Dumnezeu realizează deplina umanitate și noi, prin El, avem, de asemenea, posibilitatea să fim pe deplin umani”. Astfel a adus în lumină Preasfințitul Vasile Bizău transformarea pe care omul o simte atunci când se lasă ghidat de harul lui Dumnezeu, în omilia din ziua sărbătorii Botezului Domnului, 6 ianuarie 2023, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare.

La râul Iordanului, Isus stă la rând cu toți oamenii, „El se solidarizează cu noi toți, cu slăbiciunile noastre. În felul acesta, iubirea Lui infinită poate să ne atingă; altfel nu găsește o altă soluție să fie alături de noi și să ne învețe, să ne conducă înspre Țara libertății, Țara eliberării și Împărăția lui Dumnezeu, care este Împărăția Iubirii infinite și nemăsurate”... „Botezul, pe care l-am primit cu toții, ne aduce aminte că suntem pe acest drum, al eliberării și al libertății, împreună cu toți frații noștri din Biserica Universală”, a punctat Ierarhul, explicând că un drum de credință se face împreună, în comuniune cu ceilalți, cu toată Biserica și nu este un parcurs strict personal.

Biroul eparhial de presă

„Astăzi îl încredințăm pe fratele nostru, preotul Simion Ilieș, milostivirii Tatălui ceresc și cu rugăciunea Bisericii, atât de frumoasă și profundă, Îl rugăm să îl primească în brațele Sale părintești”, sunt cuvintele Preasfinției Sale Vasile Bizău din deschiderea omiliei rostite la slujba de înmormântare a părintelui Ilieș, care a avut loc în biserica parohiei pe care acesta a păstorit-o timp de 28 de ani, parohia „Sfânta Cruce” din Baia Mare.

Născut pe 3 iunie 1965, părintele a trecut la Domnul, după un an de luptă cu boala, în ziua de 1 ianuarie 2023, la vârsta de 57 de ani și în al 30-lea an de preoție. Funeraliile au avut loc pe data de 5 ianuarie 2023 și au fost celebrate de Preasfinția Sa Vasile, împreună cu pr. vicar general Augustin Butica, părinții protopopi Emil Gîrboan, Iacob Feier, Dumitru Roman, Mihnea Gheorghe și un sobor de preoți din Eparhie, foști colegi ai părintelui Ilieș. „La începutul unui an, fiecare dintre noi facem urări și încercăm să ne proiectăm viața pentru anul în care am intrat, sperând binecuvântare de la Dumnezeu, care știm că este asupra celui credincios întotdeauna. Părintele Simion a fost chemat în ziua de Anul Nou, de către Tatăl, în Patria Sa Cerească, a trecut Iordanul și a ajuns în Țara Împărăției lui Dumnezeu cea veșnică”, a afirmat Ierarhul, aflându-ne în Ajunul Sărbătorii Botezului Domnului. „În această zi de ajun, rugăciunea Bisericii și textele ne invită să ne apropiem de chemarea lui Ioan Botezătorul”. Ioan Botezătorul cheamă lumea la pocăință, se creează un curent puternic și vocea lui este ascultată, iar oamenii pornesc înspre Iordan, unde el îi botează, spre iertarea păcatelor, semn al voinței oamenilor de iertare și de schimbare a vieții. „Ioan Botezătorul are puterea de a trezi conștiințele și de aceea oamenii îi ascultă glasul”, explicându-le că Țara promisă spre care sunt chemați nu este doar cea pământească, ci este Iubirea veșnică a lui Dumnezeu. „Ea îl face pe om să aibă curaj, să fie senin și să facă bine oamenilor. Iubirea lui Dumnezeu este Patria tuturor oamenilor și suntem chemați la ea”, a punctat PS Vasile, explicând că noi nu suntem stăpâni pe viața noastră, iar credința este ancora creștinului.

„Părintele Simion a făcut acest pas și a trecut Iordanul, astăzi noi însoțindu-l în Țara promisă a Iubirii lui Dumnezeu, a veșniciei Lui. A slujit ca și preot în această biserică și și-a asumat slujirea preoțească cu speranța că, slujindu-L pe Dumnezeu și slujindu-și comunitatea și poporul, face o slujire autentică”, a spus Eparhul de Maramureș aducând în lumină faptul că misiunea preotului este una nobilă, dar nu ușoară, „ea poartă semnele rănilor lăsate de cuie Mântuitorului”. Părintele și-a asumat misiunea într-o perioadă dificilă pentru Biserica noastră, imediat după punerea ei în legalitate, semnată fiind de aversiuni și neacceptare din partea unora. „Îi cerem Domnului să-i facă parte cu drepții în Împărăția Sa, să-l odihnească în Sânul lui Avram și asemenea dreptului Simion, căruia i-a purtat numele, să-l poarte Isus în brațe pentru veșnicie!”, a încheiat PS Vasile.

 Părintele Ilieș Simion-Vasile s-a născut pe data de 3 iunie 1965, în Baia Mare, Jud. Maramureș.

În annul 1993 a absolvit Institutul Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. A fost hirotonit preot în același an, pe data de 7 noiembrie, de Preasfințitul Lucian Mureșan, Episcop de Maramureș la acea vreme.

În data de 3 august 1994 a fost numit paroh la Parohia „Sfânta Cruce” din Baia Mare. A fost profesor al Universității de Nord Baia Mare. Între anii 2002-2011, a ocupat funcția de vicar general al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș.

A trecut la Domnul pe data de 1 ianuarie 2023, iar  pe data de 5 ianuarie, după celebrarea funeraliilor, a fost înmormântat, în cimitirul de la biserica din Baia Mare - Ferneziu, parohie de care a aparținut teritorial. 

Bunul Dumnezeu să-l primească în Patria Sa Cerească, unde toți sfinții și drepții se odihnesc!  

Biroul eparhial de presă

Scris în anul 2006, Testamentul Spiritual al Papei emerit Benedict al XVI-lea a fost făcut public de către Vatican în ziua trecerii al Domnul a acestuia, sâmbătă, 31 decembrie 2022. Redăm mai jos textul integral al testamentului: 

29 august 2006

Testamentul meu spiritual

Dacă la această oră târzie a vieții mele mă uit înapoi la deceniile pe care le-am parcurs, văd mai întâi de toate câte motive am ca să mulțumesc. Mai înainte de oricine, îi mulțumesc lui Dumnezeu, dăruitorul tot darului cel bun, care mi-a dăruit viața și m-a călăuzit în diferitele momente de confuzie, ridicându-mă întotdeauna când începeam să mă clatin și dându-mi iar și iar lumina Feței sale. Privind în urmă, văd și înțeleg că chiar și părțile întunecoase și ostenitoare ale acestui drum au fost pentru mântuirea mea și că chiar în acestea El m-a călăuzit bine.

Mulțumesc părinților mei, care mi-au dăruit viața într-un timp greu și care, cu prețul unor mari sacrificii, mi-au pregătit prin iubirea lor o locuință minunată care, ca o lumină clară, luminează până astăzi toate zilele mele. Credința luminoasă a tatălui meu ne-a învățat pe noi, fiii săi, să credem și, ca un indicator de drum, a fost mereu stabil în mijlocul tuturor cuceririlor științifice. Devoțiunea profundă și marea bunătate a mamei mele reprezintă o moștenire pentru care nu voi putea niciodată să mulțumesc îndeajuns. Sora mea m-a asistat vreme de decenii fără niciun interes și cu o grijă plină de afecțiune. Fratele meu, cu luciditatea judecății sale, cu determinarea sa viguroasă și cu seninătatea inimii sale, mi-a deschis mereu calea înaintea mea. Dacă nu i-aș fi avut în continuu înaintea mea și alături de mine, nu aș fi putut să găsesc calea cea bună.

Îi mulțumesc din inimă lui Dumnezeu pentru numeroșii prieteni – bărbați și femei – pe care El mi i-a așezat întotdeauna alături de mine, pentru colaboratorii din toate etapele drumului meu, pentru învățătorii și studenții pe care El mi i-a dăruit. Îi încredințez pe toți bunătății sale.

Vreau să-i mulțumesc Domnului pentru patria mea frumoasă de la poalele Alpilor bavarezi, în care am văzut întotdeauna oglindindu-se splendoarea Creatorului. Mulțumesc oamenilor din patria mea pentru că în ei am putut întotdeauna să experimentez frumusețea credinței. Mă rog pentru ca țara noastră să rămână o țară de credință și, dragi compatrioți, vă rog să nu vă rupeți de credință. În cele din urmă, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot frumosul pe care am avut posibilitatea să-l simt în toate etapele drumului meu, dar mai ales la Roma și în Italia, care a devenit a doua mea patrie.

De la toți cei pe care i-am nedreptățit în vreun fel, îmi cer din inimă iertare.

Ceea ce am spus mai înainte compatrioților mei, o spun acum tuturor celor care în Biserică au fost încredințați slujirii mele: rămâneți tari în credință, nu vă tulburați! Deseori, se pare că știința – științele naturii, pe de o parte, și, pe de alta, cercetarea istorică, în special exegeza Sfintelor Scripturi – ar fi în măsură să aducă rezultate irefutabile în contrast cu credința catolică. Am trăit schimbările științelor naturii încă din timpuri îndepărtate și am avut ocazia să observ că, dimpotrivă, au dispărut certitudinile aparent contrare credinței, dovedindu-se a fi nu știință, ci interpretări filosofice care doar aparent se cuvin științei; după cum credința, de altfel, intrând în dialog cu științele naturii, a învățat să înțeleagă mai bine limita ponderii propriilor afirmații și, prin urmare, specificitatea ei. Au trecut șaizeci de ani de când însoțesc drumul teologiei, în particular al științelor biblice, și, odată cu succesiunea diverselor generații, am văzut năruindu-se teze care păreau invincibile, dovedindu-se simple ipoteze: generația liberală (Harnack, Jülicher, etc.), generația existențialistă (Bultmann, etc.), generația marxistă. Am văzut și văd cum din ghemul ipotezelor a ieșit și iese din nou la vedere rezonabilitatea credinței. Isus Cristos este cu adevărat calea, adevărul și viața, și Biserica, cu toate neajunsurile ei, este cu adevărat Trupul său.

La urmă, vă cer cu umilință: rugați-vă pentru mine ca Domnul, în ciuda tuturor păcatelor și neajunsurilor mele, să mă primească în lăcașurile veșnice. Pentru toți cei care îmi sunt încredințați se înalță zi de zi, din inimă, rugăciunea mea.

Benedictus PP XVI.

Photo Credit: Osservatore Romano