Sâmbătă, 08 August 2020
sighet cmd

 

Mănăstirea „Maica Îndurerată”

Str. Bogdan Vodă nr. 178

435500 Sighetu-Marmației

jud. Maramureș

Tel: 0040/262/311671

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Superioara comunității: Sr. M. Adriana – Lucreția Rus

 

 

Comunitatea Surorilor de la Mănăstirea „Maica Îndurerată” din Sighetu-Marmației este parte a familiei călugărești a Congregației Surorilor Maicii Domnului, din Cluj Napoca. Mănăstirea „Maica Îndurerată” s-a „născut și a crescut” mai întâi în sufletul surorilor CMD care au format primul nucleu al comunității CMD pe meleaguri maramureșene, în plină perioadă de prigoană comunistă.

File de istorie

Primele surori ale CMD au „descălecat” în Sighet începând cu anul 1958, când sămânța martiriului fusese deja aruncată, chiar fără ca ele să știe. Deja trecuseră la Cele Veșnice primii trei episcopi martiri ai BRU: PS Valeriu Traian Frențiu (11 iulie 1952), PS Ioan Suciu (27 iunie 1953) și PS Tit Liviu Chinezu (15 ianuarie 1955), iar rămășițele lor pământești fuseseră aruncate în brazda Cimitirului Săracilor de la periferia orașului, sortiți dispariției și uitării, conform planurilor omenești ale prigonitorilor Bisericii noastre, dar nu și în planul Bunului Dumnezeu!

Primele surori care s-au stabilit în Sighet au locuit în gazdă la anumite familii; și-au găsit locuri de muncă la Spitalul Municipal Sighet, respectiv la Leagănul de copii. Treptat, numărul călugărițelor stabilite la Sighet a crescut și au reușit – cu mari sacrificii – să cumpere câteva apartamente, în care s-au grupat câte două, trei sau patru călugărițe. La marile sărbători, dar și zilnic la Sfânta Liturghie, se întâlneau, susținându-se unele pe altele în a fi fidele în trăirea vocației, în condiții de persecuție. Carisma lor de mame spirituale după modelul Preacuratei Fecioare Maria, le-a impulsionat, ca în afara orelor de serviciu, să se pună în slujirea celor nevoiași, bolnavi, a celor fără credință, asigurând tratamente la domiciliu, vizitând persoane singure sau în vârstă și catehizând copiii, tinerii și chiar adulții. Au devenit astfel purtătoarele „Veștii celei bune” în mijlocul unei lumi pe care regimul ateu dorea să o cufunde în necredință și în întuneric. Prezențe discrete, rugătoare și lucrătoare, nebănuit de eficace pe plan pastoral, Surorile nu numai că au perseverat pe calea răspunsului la propria chemare de persoane consacrate, dar au atras la idealul „vieții îngerești” și pe alte tinere, atât din zonă, cât și din Bistrița și Năsăud, organizându-se la timpul rânduit înveșmântări și depuneri de voturi, precedate de exerciții spirituale, „ca în mănăstire” din punct de vedere spiritual, dar mai puțin din punctul de vedere al condițiilor de viață și al spațiului disponibil.

Prin anii ʼ70, Sr. Olga – la rugămintea Părintelui (pe atunci) Lucian Mureșan, a întreprins cercetări cu privire la locul unde ar fi fost posibil ca cei trei episcopi martiri ai BRU morți în Penitenciarul din Sighet să fi fost înmormântați. Fire curajoasă, uneori chiar temerară, Sr. Olga a aflat diferite povestiri și variante și a început să meargă împreună cu alte surori, dar și cu preoți greco-catolici clandestini să se roage in Cimitirul Săracilor. S-au rugat martirilor pentru ca atât BRU, cât și CMD să fie eliberate, iar Domnul să mai poată găsi credință, când va reveni pe pământ.

Ieșirea la lumină. Viață apostolică.

După evenimentele din decembrie 1989, în momentul repunerii în drepturi și în legalitate a BRU, când și CMD a „ieșit la lumină”, comunitatea surorilor din Sighet, risipită în acele mici apartamente, număra circa 12 surori; a „răsărit” plină de vigoare spirituală și curaj, nutrind o mare dorință de a avea o Mănăstire unde să trăiască împreună „viață călugărească”. Lăsându-se călăuzite și însuflețite de carisma CMD și de îndemnul Fondatorului – IPS Mitropolit dr. Vasile Suciu: „de a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul prin credință vie”, Surorile au contribuit la reînființarea primelor parohii greco-catolice din jurul Sighetului, precum și la reorganizarea și re-vigorarea comunității creștine greco-catolice române din Sighet.

Mănăstirea „Maica Îndurerată” a fost sfințită la 15 septembrie 1996, fiind primul așezământ călugăresc al surorilor din CMD după anii ʼ90. Apoi, în anul 2003, a fost sfințit Internatul de eleve „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, situat într-o clădire construită în vecinătatea Mănăstirii, cu intenția de a veni în întâmpinarea elevelor ale căror familii provin din localitățile învecinate Sighetului, ajutându-le astfel să-și poată continua parcursul școlar la diferitele licee din oraș, contribuind la formarea lor umană, intelectuală și spirituală.

În septembrie 2013 s-a sfințit un nou edificiu, construit în cealaltă vecinătate a Mănăstirii „Maica Îndurerată”, locație în care, prin strădania, munca neobosită și din iubirea Surorilor, au prins viață:

  • Centrul de Zi „Emanuel” – destinat să vină în întâmpinarea copiilor de vârstă școlară, printr-un program socio-educativ de tip after-school.
  • Centrul de Spiritualitate „Bunavestire” – destinat primirii grupurilor de pelerini care doresc să cinstească memoria martirilor și mărturisitorilor credinței; desfășurării cursurilor și a exercițiilor spirituale, organizării zilelor de reculegere sau a altor evenimente cu caracter formativ-spiritual.
  • Apostolatul Rugăciunii: săptămânal, în fiecare zi de joi, se întrunește grupul de rugăciune „Regina Martirilor”, pentru Rugăciunea Vecerniei, urmată de o conferință pe baza meditațiilor Sf. Părinte Papa Francisc de la Audiențele săptămânale din fiecare miercuri. Programul se încheie cu Ora de Adorație Euharistică. Comunitatea Familială de Evanghelizare este un alt grup de rugăciune care se întrunește săptămânal, în fiecare zi de vineri, pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu în viața personală, pentru ca apoi să-L poarte în propriul ambient de viață.
  • Cateheza copiilor și a tinerilor, constituie o prioritate în misiunea pe care surorile o desfășoară, în continuitate cu începuturile acestei comunități.
  • Solidaritatea cu cei săraci, ca dorință de apropiere și susținere a persoanelor care trec prin dificultăți materiale și spirituale, determină surorile ca, anual, să ia în grijă un anumit număr de familii pe care le vizitează și le susțin lunar.
  • Îngrijirea bolnavilor a fost dintru începuturile Congregației o dimensiune apostolică a surorilor. Această grijă față de cei aflați în suferință rămâne o prioritate și astăzi, prin acordarea de asistență medicală la domiciliu sau la Centru.

Surorile din comunitatea de la Mănăstirea „Maica Îndurerată”, se străduiesc să fie prezențe vii și rugătoare în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căutând să aducă speranță și să creeze punți de comuniune în mijlocul celor cărora slujesc prin rugăciune și dăruire.

            Programul de rugăciune:

Luni - Vineri : 630  Sfânta Liturghie

                     730   Utrenia

                    1830   Vecernia

Sâmbăta: 645– Utrenia

               730 – Sf. Liturghie

               1800 – Vecernia

Duminica:    1200 – Sfânta Liturghie

În Sărbători:   730– Utrenia

                    800  Sfânta Liturghie

 

 sighet cmd1 resize

sighet cmd2 resize

sighet cmd resize