„Astăzi suntem în dinamica și în logica darului. Sărbătoarea Preasfintei Treimi este sărbătoarea Dumnezeului nostru pe care îl cinstim, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Este izvor de iubire, izvor de comuniune, izvor de bucurie, izvor de mântuire”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în parohia „Sfânta Treime” din Negrești-Oaș, unde a celebrat Sfânta Liturghie în ziua de luni, 1 iunie 2026, cu prilejul sărbătorii Preasfintei Treimi, hramul acestei biserici. Au concelebrat: părintele Iacob Feier – protopop de Țara Oașului și paroh al Parohiei gazdă, precum și un sobor de preoți din Protopopiatul Țara Oașului și din alte protopopiate. A slujit părintele diacon Florin Marc.

Cu ocazia sărbătorii, un grup de copii din Parohie au făcut Prima Sfântă Împărtășanie Solemnă.

În predica rostită, Ierarhul a invitat comunitatea din Negrești să caute Împărăția lui Dumnezeu, care este deja aici ca „o sămânță sădită în inima noastră, iar faptul că participăm la Sfânta Liturghie și ascultăm cuvântul Domnului înseamnă că ne îngrijim ca ea să crească”. „Sămânța este însuși Hristos cel viu”, a spus PS Vasile, vorbind despre promisiunea făcută de Isus apostolilor înainte de a se înălța la Cer: „Vouă vă este de folos ca Eu să mă duc, pentru că voi trimite pe Spiritul Sfânt și El vă va învăța toate. Cel ce mă iubește pe mine va fi iubit de Tatăl meu și vom veni și vom locui la el. Suntem invitați astfel să conștientizăm darul prezenței lui Dumnezeu în inima noastră, prin Spiritul său Sfânt. Odată ce Spiritul Sfânt a coborât asupra apostolilor, s-a văzut lucrarea lui, prin predica apostolilor, prin ce a început în lume: transformarea inimilor oamenilor. Împărăția lui Dumnezeu se face vizibilă în tot ceea ce este bun, în tot ceea ce transformă inima omului și o face mai iubitoare, mai iertătoare, mai umană. Este lucrarea lui Dumnezeu în inima omului prin Spiritul său Sfânt”.

Vorbind despre sărbătoarea Preasfintei Treimi, Arhiereul a afirmat: „Putem să sintetizăm sărbătoarea de astăzi prin ceea ce spune Sfântul Evanghelist Ioan, Dumnezeu este iubire. Sunt trei cuvinte. Dumnezeu este Cel ce sunt – iubire – Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Iar această lucrare de iubire pornește din interior, din inima omului. Când putem să ne transformăm, să ne schimbăm viața, dacă nu atunci când suntem convinși, atunci când iubim, atunci când suntem iertați, atunci când vedem darurile pe care le primim și nu le merităm, atunci când vedem gratuitatea, când vedem gestul simplu al omului care îl săvârșește cu bunătate, fără interes, care nu înșală, care făptuiește din dragoste față de semeni? Atunci când oamenii stau împreună și privesc în același loc, aceeași direcție, înspre Hristos”.

La finalul celebrării, părintele Iacob Feier a mulțumit Preasfinției Sale Vasile pentru prezența în mijlocul comunității și pentru cuvântul de învățătură. De asemenea, a mulțumit pentru prezență colegilor preoți, părintelui Gabriel Rațiu de la Parohia romano-catolică din Negrești-Oaș, doamnei primar Aurelia Fedorcă, domnului vice-primar și domnilor consilieri locali, corului parohiei, consiliului curatorial și tuturor credincioșilor care s-au alăturat sărbătorii.

Biroul eparhial de presă

„Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt (Rusaliile) este o sărbătoare importantă pentru că astăzi se împlinește promisiunea lui Isus de a nu ne lăsa singuri. El a făcut această promisiune apostolilor, atunci când era cu ei și îi pregătea pentru despărțire. Apoi, după Învierea din morți, fiind, de asemenea, alături de ei, arătându-se timp de 40 de zile, până la Înălțare, le-a făcut această promisiune: rămâneți în Ierusalim, nu vă îndepărtați până când veți primi putere de Sus”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău duminică, 31 mai 2025 – la sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt, în parohia Sarasău, unde a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu părintele Mihai Grigor, cu prilejul hramului bisericii. A slujit părintele diacon Florin Marc.  

În cuvântul de învățătură, Ierarhul a descris scena Coborârii Spiritului Sfânt peste apostolii reuniți în Cenaclu, acolo unde au celebrat și Cina cea de Taină împreună cu Isus (Fapte 2,1-11): „Și s-a făcut o suflare ca de vânt, coborând peste ei darul Preasfântului Spirit, în chip de limbi de foc. Astfel, apostolii prind curaj, înțeleg și simt prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor și în inima lor, pentru că Spiritul Domnului este, de fapt, plinătate de viață. Și, astfel, ei înțeleg tot ceea ce Isus a spus, a învățat, înțeleg cum Cuvântul lui este Cuvânt viu și că în El este cu adevărat Dumnezeu. Promisiunea lui s-a împlinit și, în felul acesta, darul Preasfântului Spirit rămâne cu noi și cu toți cei care cred în El. Acesta este marele dar al sărbătorii de astăzi: faptul că Isus rămâne pururea cu noi prin Spiritul său Sfânt. Este o prezență tainică, dar reală. Și este o prezență care se manifestă prin iubirea față de El. Atunci când omul îl iubește pe Dumnezeu și pe semenul său, trăiește o viață împlinită. Viața trăită în iubire are savoare, are gust și plinătate, iar noi suntem chemați la această bucurie de a fi împreună cu Dumnezeu și de a fi împreună în Biserică”.

Pentru a putea primi harul Spiritului Sfânt este nevoie să ne deschidem inima, a transmis PS Vasile credincioșilor din Sarasău, deoarece „cu toții suntem nevoiași”, iar promisiunea făcută de Isus apostolilor a fost: „dacă cineva mă iubește, va păzi Cuvântul meu și El va fi iubit de Tatăl meu și vom veni, Fiul împreună cu Tatăl, prin Spiritul Sfânt, care este Izvor de Iubire, și vom locui în el”.

Prezența Spiritului Sfânt se manifestă în mod concret: apostolii care erau fricoși devin mai curajoși și încep să-l predice cu curaj pe Isus. „Și astăzi avem nevoie de întărire pentru a avea curajul să ne mărturisim credința într-o lume în care că diviziunile sunt din ce în ce mai mari... Isus Înviat spune: Pace Vouă. El este recunoscut după pacea inimii”. „O altă lucrare al Spiritului Sfânt este puterea de a ierta. Isus suflă asupra ucenicilor Sfânt și le spune: Primiți Spirit Sfânt. Cărora veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le ține, ținute vor fi”.

Cu ocazia sărbătorii, un grup de copilași din parohie au făcut Prima Împărtășanie Solemnă: „este un moment important și înălțător pentru viața lor și pentru viața parohiei, a spus Preasfinția Sa, pentru că a-l primi pe Isus Hristos în taina Sfintei Euharistii este, de fapt, înnoirea alianței dintre noi și El”. Ierarhul s-a adresat astfel copiilor: „Isus se face prietenul nostru, dragi copii, se face aproapele nostru și, primindu-l cu bucurie, cu credință, El rămâne pururi cu noi... Astăzi primim Trupul și Sângele lui Isus, primim darul cel ceresc, pâinea cea vie, care s-a coborât din Cer. Iar oricine primește pâinea aceasta va trăi în veci. Acesta este darul Euharistiei: a trăi în veci”.

În sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt, Preasfinția Sa Vasile a invitat comunitatea din Sarasău să primească cu deschidere Spiritul lui Hristos, care este „spiritul bunătății, al iubirii, al comuniunii, al iertării, spiritul de a vedea ceea ce este bun în cel de lângă noi, pentru a crea comuniune și a trăi reînnoiți în bucurie”.

În încheierea celebrării, părintele Mihai Grigor a mulțumit Preasfinției Sale Vasile pentru prezența în mijlocul comunității și pentru cuvântul de învățătură ziditor. A mulțumit, de asemenea, domnului Ion Covaci, primar al localității, copiilor care au ales să facă Prima Împărtășanie Solemnă și familiilor care i-au îndrumat, corului parohiei și tuturor credincioșilor care au participat la sărbătoare.   

Biroul eparhial de presă

Joi, 28 mai, s-a încheiat prima serie din acest an de exerciții spirituale pentru preoții din Eparhia de Maramureș, care s-au desfășurat în zilele 25-28 mai 2026 la mănăstirea „Sfânta Maria” din Baia Mare. Au participat 17 preoți, îndrumați de părintele Maris Taloș, călugăr iezuit.

Tema reculegerilor a fost: „Cum să te îngrijești de sufletul aproapelui fără să-l pierzi pe al tău”, preoții fiind invitați să mediteze la rolul Spiritului Sfânt atunci când abordează tema, aflându-ne în preajma sărbătorii Rusaliilor.

Reculegerile au avut ca sursă de inspirație scrierea „Regula Pastorală” a Sfântului Papă Grigore cel Mare și mai exact au fost propuse următoarele puncte de meditație: Rugăciunea „Împărate Ceresc”; „Păstorul de suflete știe compătimi și pentru toți să se roage”; „Păstorul de suflete să fie prieten prin smerenie cu cei buni și să se împotrivească prin râvna dreptății păcatelor celor răi”; „Păstorul de suflete: discret la tăcere și folositor la vorbă”; „Păstorului de suflete nu trebuie să-i scadă grija față de viața lăuntrică din cauza activităților exterioare, dar, cu toate acestea, să nu renunțe la datoria de a se îngriji de lipsurile din afară din dorința de a cultiva viața lăuntrică”.

Ultima zi a fost dedicată prezentării primei enciclice a Papei Leon al XIV-lea, intitulată „Magnifica Humanitas”.  

Joi, 28 mai, Sfânta Liturghie de dimineață a fost celebrată de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, care s-a alăturat preoților și pentru sesiunea de lucru.

Biroul eparhial de presă

În ”Magnifica humanitas”, Leon al XIV-lea împărtășește o reflecție despre doctrina socială a Bisericii în epoca inteligenței artificiale (IA). La 135 de ani după ”Rerum novarum”, papa face un apel general pentru a păstra ”o magnifică umanitate în care locuiește Dumnezeu”, promovând adevărul, demnitatea muncii, dreptatea socială și pacea. În era digitală, remarcă pontiful, este necesar a dezarma IA și a depăși teoria ”războiului just”, relansând dialogul și multilateralismul.

Isabella Piro – Cetatea Vaticanului 
25 mai 2026 – Vatican News. ”Umanitatea magnifică creată de Dumnezeu se află astăzi în fața unei alegeri decisive: să ridice un nou turn Babel ori să edifice cetatea în care Dumnezeu și umanitatea locuiesc împreună”. Începutul primei enciclice a lui Leon al XIV-lea, ”Magnifica humanitas”, rezumă motivațiile de fond și scopul acesteia. Publicată astăzi, 25 mai a.c., enciclica a fost semnată de papa pe 15 mai, la 135 de ani de la promulgarea scrisorii enciclice ”Rerum novarum” a lui Leon al XIII-lea. Papa Prevost a preluat moștenirea predecesorului său și a scris o enciclică socială care abordează una din principalele provocări ale epocii contemporane, inteligența artificială (IA).

În cinci capitole, cu o introducere și o concluzie, Magnifica humanitas pornește de la un principiu: tehnologia nu este ”o forță antagonistă în raport cu persoana” (4), nici ”un rău în sine” (9). Cu toate acestea, ea ”nu este neutrală pentru că asumă chipul celui care o gândește, o finanțează, o reglementează și o folosește”. De aici, îndemnul pontifului de ”a construi în bine” și de ”a rămâne umani”, urmând logica unei coresponsabilități curajoase, a subsidiarității și a comuniunii pentru ca ”lumea să poată să recunoască... în inima ființei umane locul în care Dumnezeu dorește să locuiască” (16).

Doctrina socială a Bisericii este teologie a comuniunii

Primul capitol, ”O gândire dinamică și credincioasă Evangheliei”, reparcurge doctrina socială a Bisericii în magisteriul recent și în Conciliul Vatican II, punând în lumină ”caracterul dinamic” al acesteia (17). Departe de a fi ”un repertoriu de principii și norme de aplicat”, doctrina socială a Bisericii este mai degrabă ”un drum de discernământ comunitar”, o ”teologie a comuniunii în istorie” (27) care orientează lectura evenimentelor în lumina Evangheliei. Leon al XIV-lea amintește gândirea predecesorilor săi, de la Pius al XII-lea, primul care folosește expresia ”doctrina socială a Bisericii” (exortația apostolică «Menti nostrae» din 1950), până la papa Francisc, trecând firește prin ”Rerum novarum” din 1891, considerată ”piatra de hotar pentru evoluția magisteriului social” (30). În epocile respective, fiecare succesor al lui Petru ”a scos la iveală diferitele aspecte ale unui patrimoniu unic: demnitatea persoanei, valoarea muncii, destinația universală a bunurilor, solidaritatea și subsidiaritatea, îngrijirea creației, centralitatea păcii și a fraternității” (45).

Demnitatea umană: persoana nu este o resursă de exploatat

În al doilea capitol, Leon al XIV-lea enumeră ”Fundamentele și principiile doctrinei sociale a Bisericii”, punând printre primele demnitatea persoanei, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Este necesară amintirea acestui fundament pentru că ”presiunea noilor ideologii și anumite interese foarte puternice” pot reduce persoana la ”o resursă de folosit și de exploatat” ori la ”ceea ce realizează ori produce” (51). Dimpotrivă, ”demnitatea fundamentală a oricărei persoane nu se dobândește și nu se merită, nici nu are nevoie să fie demonstrată” (53). Un alt fundament al Doctrinei sociale a Bisericii este inviolabilitatea drepturilor omului, primul dintre care este cel la viață, ”de la concepere până la încheierea ei naturală”, iar în această privință, Leon al XIV-lea definește avortul provocat, uciderea celor nevinovați și eutanazia drept ”alegeri grav ilicite” (55). Al treilea fundament este recunoașterea drepturilor minorităților, acordând o atenție specială femeilor, în favoarea cărora pontiful cere ”alegeri concrete” în legi, în domeniul muncii, în educație, în responsabilitățile sociale și politice pentru ca ele să fie cu adevărat ascultate și puse în valoare (57).

Imorală și inacceptabilă, eliminarea ori supunerea unei națiuni

Cât privește principiile doctrinei sociale a Bisericii, Leon al XIV-lea enumeră cinci: primul este binele comun, ”forma socială a demnității recunoscute fiecăruia” (59). Asupra unui punct papa este deosebit de ferm: ”Promovarea binelui comun nu va putea să fie niciodată separată de respectul față de dreptul popoarelor de a exista, de a-și păstra identitatea și de a contribui cu propria originalitate la familia națiunilor”. Prin urmare, ”orice încercare ori proiect de eliminare ori de supunere a unei națiuni este grav imorală și, de aceea, inacceptabilă” (64).

Tehnologia să nu fie concentrată în câteva mâini

Al doilea principiu privește destinația universală a bunurilor, iar în alte puncte ale enciclicei, Leon al XIV-lea insistă asupra necesității ca cunoștințele și tehnologiile să nu fie concentrate în mâinile câtorva oameni, alimentând distanțarea dintre cei incluși și cei excluși de revoluția digitală (67). Decurg de aici al treilea și al patrulea principiu menționat, subsidiaritatea (68) – care cere depășirea paternalismului și a asistențialismului în favoarea coresponsabilității – și solidaritatea (73), ”principiu și virtute” care se opune indiferenței și ține cont de popoare și de generațiile viitoare.

Dreptatea socială și ”bancul de probă” al migranților

Al cincilea principiu al doctrinei sociale a Bisericii arătat de papa este dreptatea socială, iar în timpul digital, aceasta trebuie să garanteze tuturor un acces echitabil la oportunități, să-i protejeze pe cei mai fragili, să contrasteze ura și dezinformarea, să supună controlului public folosirea datelor și a tehnologiilor, ”astfel încât criteriul să nu fie numai profitul, ci demnitatea oricărei persoane și binele popoarelor” (80). Pentru Leon al XIV-lea, ”bancul de testare decisiv” în acest domeniu îl reprezintă migranții, refugiații, strămutații, iar modul în care îi tratează societatea dovedește ”dacă ideea de dreptate este condusă de frică ori de fraternitate”. Papa a îndemnat în această privință atât la a păstra ”dreptul la speranță” al celor care sunt constrânși să plece, garantând acestora căi sigure și legale, o primire demnă și integrare, cât și la a promova ”dreptul de a rămâne” fiecare în propria țară în pace și siguranță, înfruntând ”cauzele profunde” ale migrațiilor (81).

Abuzurile și examenul de conștiință pentru Biserică

Pentru Leon al XIV-lea, cele cinci principii nu sunt adresate doar societății, dar și Bisericii, chemată la rândul ei să facă ”un examen de conștiință”. Papa îndeamnă la ”asanarea relațiilor și structurilor bisericești de acele distorsiuni care produc inegalități, opacități și samavolnicii”. El îndeamnă la ascultarea celor care au ajuns ”victime de abuzuri spirituale, economice, instituționale, sexuale, de putere și de conștiință”, pentru că acest lucru ”este o parte integrantă a unui parcurs de dreptate care cuprinde recunoașterea daunelor, justa reparație și prevenirea” (89).

E necesar un cod etic împărtășit cu privire la IA

Al treilea capitol, ”Tehnica și dominarea. Măreția persoanei umane în fața promisiunilor IA”, abordează direct tema inteligenței artificiale. Leon al XIV-lea pune în gardă în ceea ce privește ”paradigma tehnocratică”, denunțată deja de papa Francisc, din cauza căreia orice alegere este dictată exclusiv de parametrii de eficiență și de profit (92). Dimpotrivă, tehnologia cea mai puternică nu este necesar și cea mai bună: IA poate să imite și să simuleze omul, dar nu posedă o conștiință morală, empatie, capacitate afectivă, relația și spiritualul. Este necesar, așadar, a se raporta la IA de o manieră sobră și vigilentă, păstrând claritatea cu privire la responsabilitatea fiecărui pasaj al acesteia (accountability) și mizând pe politici și orizonturi juridice adecvate, vigilență independentă și pe educația utilizatorilor. Este nevoie, mai presus de toate, de un cod etic supus unor criterii de dreptate socială împărtășită pentru că ”nu este folositoare o IA mai morală dacă această morală este decisă de câțiva” (107). Fără a mai vorbi de impactul asupra mediului lăsat de noile tehnologii, care cer mari cantități de energie și apă, contribuind la emisiile de carbon și făcând daune Creației (101).

Dezarmarea IA și scoaterea ei din competiția militară

E necesar ca ”IA să fie dezarmată”, insistă Leon al XIV-lea, pentru a o sustrage unei mentalități de competiție militară, economică și cognitivă, pentru a rupe echivalența dintre putere tehnică și dreptul de guvernare, pentru a o sustrage monopolurilor și a o împiedica să domine umanul. Această îndatorire este de ordin etic, tehnic și ecologic pentru IA ”este deja un mediu în care suntem cufundați și o putere cu care trebuie să ne confruntăm” (110). Enciclica critică pe larg transumanismul și postumanismul care interpretează progresul ca depășire a limitelor umanului. Limita, în schimb, nu este un defect de eliminat, ci o dimensiune constitutivă a persoanei pentru că ”ființa umană nu înflorește în pofida limitei, ci deseori prin intermediul limitei” (118), recunoscând în fragilitate și în finitudine locurile în care se maturizează relația, grija și deschiderea față de Dumnezeu și de celălalt.

Progresul tehnicii să nu ducă la regresia inimii

Miza pusă în joc este mare: a face să crească tehnica eliminând limitele umanului înseamnă, în realitate, a face să regreseze inima. Magnifică, deși rănită, umanitatea ”nu trebuie să fie substituită, nici depășită”. Tehnologia îi poate ușura suferințele și deschide noi posibilități, dar nu trebuie să o renege în ceea ce îi este propriu: ”capacitatea de relație și de iubire” (126). În fața IA, adevărata alternativă nu este între entuziasm și teamă, ci între două modalități de a construi progresul: în slujirea popoarelor ori a logicii de putere. O alegere care îi cheamă în cauză pe toți, ”edificarea Babelului ori a Ierusalimului”, cele două ”cetăți” ale omului și ale lui Dumnezeu indicate și de sfântul Augustin (130) începând de la fiecare.

Ecologia comunicării și centralitatea școlii

În capitolul al IV-lea, ”A păstra umanul în transformare. Adevăr, muncă, libertate”, enciclica privește la adevăr ca un bun comun și un element esențial al democrației. În mediul digital, adevărul trebuie declinat într-o ”ecologie a comunicării” astfel încât cultura generată de web să nu devină un instrument de ”omologare și dominare”, ci un spațiu de maturizare pentru ”libertatea interioară și gândirea critică” (136-137). Papa arată câteva instrumente: transparența în logica de selectare a conținutului, tutelarea datelor personale, un jurnalism serios bazat pe argumentare și verificare, o nouă conștientizare în folosirea ”corectă și critică” a IA, integrarea formelor de cunoaștere. O comunicare transparentă și loială se cere, de asemenea, din partea Bisericii, mai ales în ceea privește nedreptățile și abuzurile. Un loc central ocupă în enciclică apelul la o reînnoită alianță educativă pentru ca în tineri să nu se stingă ”dorința de a pune întrebări” din cauza mașinilor perfecte care fac să pară inutilă gândirea umană (140). ”Trebuie să ne învățăm să postim de la IA”, observă Leon al XIV-lea, eliminând inegalitățile în accesul la educație și mizând pe școală ca spațiu în care se învață ”a căuta și a iubi adevărul” și unde se predă ceea ce digitalul nu poate să dea: ”un timp împărtășit pentru a învăța și relații demne de încredere” (147).

Munca să aibă în centru persoana, nu profitul

În ”cea de-a patra revoluție industrială” reprezentată de tranziția digitală, papa remarcă importanța de a tutela demnitatea și valorea muncii. ”Noile modalități de a munci nu sunt neapărat mai bune”, explică pontiful, pentru că tehnologia poate să descalifice lucrătorii, să-i limiteze la funcții marginale, să-i supună unei supravegheri automatizate” (150). Dimpotrivă, este necesar a proiecta sisteme centrate pe persoana umană, nu pe prestația acesteia, pentru că tehnologia poate cu siguranță să ușureze omul de activități apăsătoare ori repetitive, dar nu trebuie să ducă nicidecum la șomaj în numele reducerii costurilor și al creșterii profitului. Într-un cadru în care se profilează forme mai mari de sărăcie și inegalități, provocate de sistemele automatizate care înlocuiesc omul, pontiful își exprimă, de asemenea, speranța într-o reînnoire a organizațiilor sindicale (155).

Dezvoltarea nu se măsoară numai prin PIB

Transformarea digitală trebuie guvernată de o manieră anticipată prin criterii sociale stabile, formare accesibilă și continuă pentru lucrători, responsabilitatea de antrepriză. Pontiful evidențiază, totodată, necesitatea de a depăși Produsul Intern Brut [PIB] ca parametru al gradului de dezvoltare a unei țări, subliniind, în schimb, demnitatea muncii, prosperitatea împărtășită, reducerea inegalităților și salvgardarea mediului. Finanța pentru finanță este într-adevăr diferită de finanța pentru dezvoltare (159-160). Pe linia sfântului papă Paul al VI-lea, enciclica remarcă interdependența dintre pace și dezvoltare, încurajând o cooperare internațională capabilă să definească strategii comune, ”mai ales în favoarea țărilor și a grupurilor mai vulnerabile”, pentru că prosperitatea contribuie la pace ”numai dacă este răspândită, incluzivă și sustenabilă” (163).

Familia, un bun social primar

Puternică, în enciclică, este referința la familie, întemeiată pe uniunea stabilă dintre un bărbat și o femeie. Ea este un ”bun social primar”, ”celula fundamentală și de neînlocuit a oricărei organizări comunitare” (165) care trebuie susținută chiar prin politici de muncă în favoarea stabilității și a ritmurilor umane astfel încât să garanteze echilibrul just al vieții și să tuteleze acea ”capacitate de a construi viitor” care face ca societatea să fie generativă.

”Arhitectura vizibilității” și riscurile privind libertatea

În fine, tema libertății umane, care trebuie păstrată în fața dependenței și a transformării omului în marfă: într-o epocă în care platformele digitale sunt proiectate pentru a captura timpul utilizatorilor și a exploata fragilitatea lor, este urgent a consolida libertatea interioară a fiecăruia și a înfrunta riscul controlului social care decurge din culegerea masivă de date și din folosirea sistemelor de algoritmi. A profila, a prevedea și a orienta comportamentele reprezintă, într-adevăr, ”o putere nouă” (171) care riscă să-i discrimineze pe cei mai slabi. Papa deploră, în mod special, ”arhitectura vizibilității” care premiază și amplifică numai ceea ce este vizibil, modelând opiniile și generând conformism.

Noile sclavii și noul colonialism

IA generează noi forme de sclavie, precum cea a ”trupurilor marcate, mutilate și consumate” (173) ale celor care lucrează la extracția de ”pământuri rare” necesare tehnologiei. De aceea, lupta împotriva noilor sclavii este un alt ”banc de probă decisiv pentru discernământul etic” al transformării digitale. În această privință, Leon al XIV-lea subliniază că ”Biserica își reînnoiește condamnarea fermă a oricărei forme de sclavie, trafic cu ființe umane și transformarea ei în marfă” și reiterează că a nu reacționa ori a tolera aceste ”încălcări grave ale demnității umane” înseamnă, practic, ”a deveni complicii” lor (174). În același timp, papa cere ”iertare cu sinceritate” pentru întârzierea cu care Biserica a condamnat în trecut ”flagelul sclaviei”. Enciclica face referință, de asemenea, la ”noile pământuri rare de putere”, altfel spus, la informațiile vitale, precum cele privind sănătatea și demografia, folosite pentru a orienta strategiile economice. Este vorba aici, explică pontiful, de o față inedită a colonialismului care își însușește datele și transformă viața personală în informații posibil de exploatat făcând din mediul digital un ”spațiu de pradă” (178-179)

A depăși teoria ”războiului just”

În al cincilea și ultimul capitol, ”Cultura puterii și civilizația iubirii”, Leon al XIV-lea își îndreaptă privirea către realitatea războiului. ”Revoluția digitală modifică gramatica conflictelor” și, fără o abordare etică, deciziile privind viața și moartea persoanelor vor fi din ce în ce mai impersonale, prin recursul la forță considerat o ”opțiune imediată și practicabilă” (182-183). La baza acestora se află o ”cultură a puterii” care normalizează războiul și îl reabilitează ca ”instrument de politică internațională”, favorizând reînarmarea. Asupra opiniei publice, care în trecut vedea beligeranța doar ca «extrema ratio», apasă astăzi și narațiuni mediatice polarizante, precum și ”o îngrijorătoare pierdere a memoriei istorice” care ne face lipsiți de o viziune pe termen lung (191). Astăzi, prin urmare, pacea nu mai este înțeleasă ca o îndatorire de asumat, ci ca un interval precar între conflicte. De aceea, Leon al XIV-lea reiterează că, păstrând dreptul la legitima apărare în sensul cel mai strict, este necesar a depăși teoria ”războiului just”, promovând mai degrabă dialogul, diplomația și iertarea (192).

Niciun algoritm nu face războiul acceptabil pe plan moral

Papa Prevost nu ezită să deplore creșterea industriei belice, cursa armamentelor nucleare, apariția noilor actori înarmați – printre care jihadiștii – care urmăresc să perpetueze conflictele ca sursă de putere și de venit. Clar, apoi, este avertismentul privind folosirea armelor legate de IA pentru că ”nu există vreun algoritm care să poată să facă războiul acceptabil din punct de vedere moral”, dimpotrivă, tehnologia ”nu sustrage conflictul lipsei intrinsece de omenie, poate numai să-l facă mai rapid și impersonal, coborând pragul recursului la violență și transformând apărarea într-o previziune operativă, cu victimele reduse la date. În acest fel, ne obișnuiește cu ideea că violența este inevitabilă și trebuie numai optimizată” (198). Sunt necesare, așadar, condiționări etice riguroase, împărtășite la nivel internațional, bazate pe responsabilitatea personală și pe protecția civililor pentru că ”orice tehnologie care face mai ușor să lovești în celălalt fără să-i vezi fața coboară pragul moral al conflictului” (199).

Criza multilateralismului

Cultura puterii provine, de asemenea, din criza multilateralismului și din apariția unui ”multipolarism dezordonat și conflictual” în care predomină neîncrederea în celălalt (201). Puterea dreptului este înlocuită de dreptul cel mai puternic; logica de putere prevalează asupra construcției păcii, împinsă în planul secund, iar instituțiile înființate pentru a se ocupa de destinul comun al popoarelor sunt de acum slăbite, nefiind recunoscută autoritatea lor morală. În acest sens, papa își exprimă speranța ca ONU și sistemul politic internațional să treacă prin ”reforme profunde”, care să învingă actuala criză de valori în favoarea adevăratului bun comun (226).

O ”Realipolitik” iresponsabilă

Astăzi, continuă enciclica, se combat războaie ”hibride” care cuprind domeniile economice, financiare și informatice, exploatând dezinformarea și frica pentru a influența opinia publică și a prezenta creșterea cheltuielilor militare ca ”unicul răspuns” la un viitor nesigur. Dar toate acestea constituie numai un ”realism fals”, o ”Realpolitik” iresponsabilă care seamănă în conștiințe și în culturi resemnarea în fața unui război ineluctabil și califică pacea ca utopie (204-205). Fără a exclude faptul că, pentru unii, conflictul armat ar putea să fie un instrument de ”gestiune cinică” a dificultăților, precum și o formă de a distrage atenția de la problemele interne (208).

Civilizația iubirii

La această cultură de putere, creștinul este chemat să răspundă construind ”civilizația iubirii”: într-adevăr, harul nu elimină conflictul ca prin magie, dar generează ”o rezistență lucrătoare la rău și o surprinzătoare creativitate în bine” (211). Fiecare, în propriul domeniu de activitate, este chemat să aleagă dacă alimentează logica forței ori păzește pacea, limitând dezumanizarea prin mici gesturi de fidelitate și tenacitate. Cinci sunt ”liniile de responsabilitate” indicate de papa în enciclică: dezarmarea cuvintelor spunând adevărul; edificarea păcii în dreptate; asumarea modului de a vedea al victimelor luând poziție, pentru că există conflicte în care ”nu este just să rămânem neutrali”. Atacurile asupra civililor, spitalelor, infrastructurilor rănesc omenirea însăși și nu pot fi cuprinse în domeniul analizei abstracte. Dimpotrivă, e necesar a da voce victimelor pentru ”a deveni realmente conștienți de abisul răului cuprins” în război și în orice violență (217). Mai departe, papa îndeamnă la a cultiva ”un realism sănătos” care caută căi de pace practicabile prin fapte, nu doar prin cuvinte.

Numele lui Dumnezeu să nu fie folosit pentru legitimarea războiului

În fine, relansarea dialogului trecând de la o cultură a puterii la o cultură a negocierilor. De importanță decisivă este, de asemenea, ”dialogul dintre religii”, purtător al unui mesaj de pace. ”Cine folosește numele lui Dumnezeu pentru a legitima terorismul, violența ori războiul îi trădează chipul”, avertizează Leon al XIV-lea, căci ”a combate în numele religiei înseamnă, în realitate, a lovi religia însăși” (223). La rândul ei, diplomația Sfântului Scaun folosește ”principiul evanghelic al milostivirii” ca un criteriu concret al acțiunii politice. De aici provine îndemnul la rugăciune, pentru că pacea provine mai presus de toate de la Dumnezeu (227-228).

Umanitatea magnifică

În concluzia enciclicei, papa îndeamnă credincioșii să fie prezenți în timpul noilor tehnologii cu lumina Evangheliei, urmând ”un itinerar de viață creștină sobru și exigent”, pentru ca toți oamenii, chiar și în timpul Inteligenței Artificiale, să aibă posibilitatea de a mărturisi ”frumusețea unei umanități magnifice în care locuiește Dumnezeu”.

Sursa text și FOTO: Vatican News (https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2026-05/magnifica-humanitas-leon-xiv-rezumat-enciclica-2026.html)

În perioada 23–27 mai 2026, Oradea a găzduit Conferința Internațională a Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC-WUCT), desfășurată sub tema „Educația ca misiune: cooperare și schimb de bune practici între statele membre”. Evenimentul a reunit profesori, reprezentanți ai organizațiilor catolice, educatori și invitați din cincisprezece țări: Italia, Scoția, Belgia, Anglia, Țările de Jos, Norvegia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Cehia, Republica Democratică Congo, Nigeria și România.

Conferința, organizată la invitația Preasfinției Sale Episcopul Virgil Bercea și găzduită de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, a oferit un spațiu de reflecție și dialog asupra rolului educației catolice într-o lume marcată de schimbări culturale, sociale și tehnologice profunde. Participanții au reafirmat importanța profesorului catolic ca martor al credinței, formator al persoanei umane și constructor al comunității și al speranței.

Lucrările conferinței au debutat într-un spirit de rugăciune și comuniune eclezială. Delegații au participat la celebrarea Primei Sfinte Împărtășanii la biserica greco-catolică „Schimbarea la Față” din Velența, iar luni, 25 mai, au luat parte la Sfânta Liturghie Arhierească celebrată în Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” din Oradea de către Episcopul Virgil Bercea, în prezența Nunțiului Apostolic în România și Republica Moldova, Excelența Sa Arhiepiscopul Giampiero Gloder. Celebrarea liturgică a fost animată de elevii și profesorii Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”. În cuvântul adresat participanților, Episcopul Virgil Bercea a subliniat importanța rădăcinilor spirituale și a formării autentice a persoanei umane: „Rădăcinile, creșterea și rodul — să nu uitați niciodată că rădăcinile sunt fundamentale. Creșteți frumos și aduceți roade bune.”

Deschiderea oficială a conferinței a avut loc în Sala Mare a Primăriei Oradea, în prezența reprezentanților Bisericii, ai autorităților locale și ai comunității academice și educaționale. Au luat cuvântul Nunțiul Apostolic, Arhiepiscopul Giampiero Gloder, Episcopul romano-catolic de Oradea și președintele Conferinței Episcopilor Catolici din România, László Böcskei, primarul municipiului Oradea, Florin Birta, inspectorul școlar general Liana Moruț, directorul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Bihor, Cristina Avrigianu, precum și președintele UMEC-WUCT, prof. dr. Jan De Groof.

În mesajul adresat participanților, Nunțiul Apostolic a transmis binecuvântarea Sanctității Sale Papa Leon al XIV-lea și a evidențiat trei dimensiuni fundamentale ale educației: formarea integrală a persoanei, valoarea relațiilor umane și caracterul comunitar al actului educațional, amintind că „nimeni nu educă de unul singur”. Citând cuvintele Suveranului Pontif, Arhiepiscopul Gloder a subliniat că educația este „un act de speranță și o pasiune. A educa este o misiune de iubire”.

În intervenția sa, primarul Florin Birta a evidențiat caracterul multicultural și multiconfesional al orașului Oradea și a apreciat contribuția școlilor confesionale la dezvoltarea comunității locale, afirmând că „o comunitate nu se poate dezvolta cu adevărat decât dacă este o comunitate educată”. La rândul său, prof. dr. Jan De Groof a vorbit despre importanța educației în societatea contemporană și despre rolul profesorilor în modelarea culturii școlii și a societății: „Profesorii fac diferența. Ei creează climatul, spiritul și cultura unei școli.”

Un moment semnificativ al conferinței l-a constituit semnarea Memorandumului UMEC-WUCT pentru Europa Centrală și de Est, în Aula Magna „Ioan Suciu” a Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi”. Documentul exprimă angajamentul comun al participanților pentru consolidarea cooperării internaționale în domeniul educației, dezvoltarea parteneriatelor educaționale și promovarea dialogului intercultural și a valorilor umane și creștine, cu o atenție specială acordată țărilor din Europa Centrală și de Est. Memorandumul marchează, de asemenea, extinderea rețelei UMEC-WUCT prin participarea, pentru prima dată, a delegaților din Bulgaria, Ungaria și Slovacia.

Pe parcursul conferinței au avut loc sesiuni de lucru, mese rotunde și dezbateri dedicate provocărilor actuale din domeniul educației: rolul profesorului catolic în societatea contemporană, relația dintre educație și inteligența artificială, importanța educației religioase, parteneriatul dintre școală și familie, cooperarea internațională în formarea tinerilor și necesitatea de a privi nu doar spre prezent, ci și spre viitor. Participanții au vizitat Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Liceul „Don Orione”, Liceul Romano-Catolic „Szent László” și obiective reprezentative ale patrimoniului cultural orădean precum Palatul Baroc.

Un interes deosebit a suscitat intervenția prof. Roisín Coll de la Universitatea din Glasgow, care a vorbit despre misiunea profesorului catolic în contextul schimbărilor contemporane și al dezvoltării inteligenței artificiale. Ea a subliniat că, deși inteligența artificială este extrem de utilă profesorilor și școlilor în multe privințe, niciun progres tehnologic nu poate înlocui dimensiunea profund umană și spirituală a actului educațional: „Inteligența artificială nu va putea niciodată să înlocuiască prezența, însoțirea, mărturia și credința pe care profesorii le aduc în relația lor cu elevii.”

Conferința s-a raportat și la Declarația UMEC-WUCT adoptată la 1 ianuarie 2025, document care stabilește douăsprezece angajamente pentru profesorii catolici din întreaga lume: formarea academică și spirituală continuă, promovarea demnității umane și a dreptății, parteneriatul cu părinții, susținerea valorilor Doctrinei Sociale a Bisericii și grija pentru bunăstarea elevilor. Declarația reafirmă vocația profesorilor catolici de a fi martori ai speranței, avându-l drept model și reper pentru întreaga activitate educațională pe Cristos — Calea, Adevărul și Viața (Via, Veritas et Vita).

Prin găzduirea acestei conferințe internaționale, Episcopia Greco-Catolică de Oradea reafirmă importanța colaborării dintre Biserică, școală și societate, precum și angajamentul său pentru promovarea unei educații centrate pe persoana umană, pe dialog și pe valorile Evangheliei. Evenimentul confirmă, totodată, rolul important pe care România și Europa Centrală și de Est îl au în rețeaua globală a educației catolice și în construirea unei culturi a solidarității, responsabilității și speranței. 

Fotografii de la întregul eveniment sunt disponibile pe pagina de Facebook a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.

Biroul de Presă EGCO

Textul integral al documentului final este disponibil în mai multe limbi, aici: Română, Engleză, Italiană. 

Duminică, 24 mai 2026, Preasfinția Sa Vasile Bizău a celebrat slujba de sfințire a bisericii „Sfântul și Marele Mucenic Gheorghe” din Sârbi - Protopopiatul Sighet, urmată de Sfânta Liturghie Arhierească.

S-au unit în celebrare: părintele Vasile Colopelnic – vicar pentru Vicariatul ucrainean, părintele Vasile Iusco – protopop al Protopopiatului Sighet, părintele Găvrilă Rad – paroh al parohiei Sârbi și un sobor de preoți din Eparhie. A slujit părintele diacon Florin Marc.

În masa Sfântului Altar au fost au fost așezate Sfintele Moaște ale Sfântului Mucenic Gheorghe și ale Sfântului Policarp din Smirna.

„O biserică cu un Altar sfințit ne aduce aminte că trupul nostru este templu al lui Dumnezeu, că Domnul locuiește în cer și pretutindeni pe pământ, dar locuiește mai ales în inima omului credincios. Inima omului este un altar viu, un loc al întâlnirii. Așa cum la biserică venim ca să aducem jertfa noastră de laudă lui Dumnezeu, aceasta fiind un loc al întâlnirii, un loc în care comunitatea se adună și fiecare vine cu darul său, tot așa în inima omului este un loc al întâlnirii, și dacă Dumnezeu are loc în ea, inima omului se lărgește fără să se îmbolnăvească și face loc și celorlalți. Aceasta este darul lui Hristos pentru noi, creștinii: pacea și iubirea pe care ni le lasă, ni le dăruiește.

Dar pentru ca Domnul să locuiască în inima noastră, e nevoie ca noi să îl primim, e nevoie ca noi să păstrăm acest dar în inimă”, a afirmat PS Vasile în cuvântul de învățătură, îndemnând credincioșii să privească biserica nou sfințită ca locul în care, rugându-se împreună cu comunitatea parohială, să se lase locuiți în inimă de Hristos Domnul: Dacă cineva mă iubește, spune Isus, va păzi cuvintele mele. Și Tatăl meu îl va iubi. Și vom veni și vom locui la El (In 17, 23)… Domnul nu poate să fie cuprins nici în templul din Ierusalim, nici în bisericile din lumea întreagă. El se smerește în iubire ca să rămână cu omul. Și dorește să locuiască în inima omului. Pentru aceasta este nevoie ca inima noastră să fie un lăcaș care să-i fie plăcut, să fie o biserică”.

Biserica sfințită astăzi reprezintă jertfa mâinilor credincioșilor comunității din Sârbi, iar mesajul duminicii de astăzi (In 17, 1-13) ne invită la unitate: „Am ascultat în Evanghelia de astăzi cum Isus se roagă ca toți ucenicii lui să fie una: Eu pentru aceștia mă rog. Eu mă întorc la tine, Părinte,  dar ei rămân în lume. Dar nu sunt din lume. Mă rog pentru ei ca să ei să fie una, precum și noi una suntem, Eu în tine, Eu în ei și ei în noi. Iată cât de profund este misterul credinței. Dumnezeu locuiește în om și omul în Dumnezeu”, a afirmat Ierarhul explicând cât de important este ca inima omului să fie un lăcaș sfânt și curat, iar omul să creeze comuniune în jurul lui și armonie în familia lui, în comunitatea lui, acolo unde locuiește, „pentru că Dumnezeu dorește să locuiască cu oamenii, și locuirea Lui se manifestă prin comuniune, armonie și iubire”.

Preasfinția Sa Vasile l-a felicitat pe părintele paroh Găvrilă Rad pentru munca depusă în această parohie, oferindu-i o Diplomă de merit bisericesc, „în semn de apreciere și recunoștință pentru contribuția adusă la edificarea lăcașului de cult, un semn vizibil în această localitate a mărturisirii credinței și unității Bisericii lui Hristos, după exemplul înaintașilor și al Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici Români”.

La final, părintele Rad a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru ziua plină de har trăită împreună, Preasfinției Sale Vasile pentru rugăciune, încredere și răbdare, părintelui protopop, colegilor preoți, surorilor călugărițe, domnului primar, corului „Angeli” din Cluj-Napoca (dirijor Angela David), curatorilor, credincioșilor din parohie și din alte parohii, care s-au unit în rugăciune.

Date despre biserica din Sârbi – preluate din Însemnarea introdusă în masa Sfântului Altar

Parohia Sârbi a fost atestată ca parohie în anul 1660, conform Șematismului Episcopiei Greco-Catolice Române a Maramureșului din anul 1932. În această localitate există două biserici de lemn, ridicate în anii 1665 și 1852, amândouă având hramul Cuvioasa Paraschiva.

În vremea prigoanei comuniste, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, atât aceste biserici, precum și toate bunurile parohiei, au fost trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe sau a Statului Român.

După căderea regimului comunist și redobândirea libertății de credință, Parohia Greco-Catolică Sârbi s-a reînființat în anul 1994. La început, Sfintele Liturghii și celelalte oficii religioase au fost săvârșite în aer liber, în fața bisericii vechi, iar mai apoi, din pricina alungării credincioșilor, în diferite case particulare.

În anul 2002 s-a cumpărat o casă parohială unde s-a celebrat Sfânta Liturghie până în anul 2017.

De la reînființare și până în prezent au slujit în această parohie mai mulți preoți din Eparhia de Maramureș, iar din anul 2009 parohia este păstorită de părintele Găvrilă Rad care, împreună cu credincioșii și curatorii, au început zidirea noii biserici parohiale.

Sfințirea locului și punerea pietrei de temelie a noii biserici parohiale a avut loc pe data de 8 septembrie 2010.

Biserica este zidită din cărămidă, după planurile arhitectului Alexandru Costin, având ca model vechile biserici de lemn din Maramureș. Este în formă de cruce, având un turn-clopotniță deasupra pronaosului, iar interiorul este compartimentat după stilul gotic târziu, spațiu care îndeamnă la rugăciune și reculegere.

Lucrările au început la 10 octombrie 2010 și s-au desfășurat în mai multe etape.

Din anul 2017, Sfintele Liturghii se săvârșesc în noua biserică.

În anul 2018, prin grija părintelui Găvrilă Rad și a credincioșilor, s-a achiziționat un iconostas vechi din biserica greco-catolică neretrocedată din Oarța de Jos, care a fost restaurat în întregime și montat în noua biserică.

Biroul eparhial de presă

Peste 700 de copii și tineri au participat la Întâlnirea Eparhială a copiilor și tinerilor din Eparhia de Maramureș, care s-a desfășurat sâmbătă, 23 mai 2026, în Parohia Strâmtura, Protopopiatul Iza-Vișeu. 

Ziua a debutat cu Sfânta Liturghie Arhierească celebrată de Preasfinția Sa Vasile Bizău, împreună cu părintele Florin Fodoruț – vicar general, părintele Vasile Colopelnic – vicar pentru Vicariatul ucrainean, părintele Vasile Codrea – protopop al Protopopiatului Iza-Vișeu, părintele Vasile Iusco – protopop al Protopopiatului Sighet, părintele Gheorghe Mihnea – protopop al Protopopiatului Mănăștur, părintele Eduard Fischer – protopop al Protopopiatului Satu Mare, părintele Angel Zareczki – coordonator al Întâlnirii, părintele Daniel Piț – paroh al Parohiei gazdă și un sobor de preoți din Eparhie.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Vasile a invitat tinerii să mediteze la tema aleasă pentru această întâlnire: „Aveți curaj: eu am învins lumea!” (In 16,33). „Primim acest cuvânt ca pe un mesaj pe care Isus îl transmite Apostolilor, iar astăzi ni-l transmite și nouă: Curaj! Îndrăzniți! Eu am biruit lumea.

Atunci când ne angajăm la ceva serios, avem nevoie de curaj. Atunci când suntem în fața opțiunilor importante din viața noastră, avem nevoie de curaj. Atunci când trebuie să alegem binele și ne este mai la îndemână răul, scurtătura, înșelăciunea, ne trebuie curaj.  A alege pentru noi și pentru ceilalți în harul și lumina lui Dumnezeu, ne trebuie curaj. Și de unde luăm noi acest curaj?... Astăzi avem privirea ațintită asupra lui Isus, care știm că este un învingător. Noi întotdeauna alegem, ne bucurăm și îi admirăm pe cei care înving, suntem de partea celor care sunt învingători, pentru că avem și noi dorința de a fi învingători. În inima lui, omul are dorința să fie învingător”, a transmis Ierarhul, invitând tinerii să-l descopere pe Isus și cuvântul său, „care deschide o cale nouă, calea de a trăi viața într-un mod frumos, în dreptate și în pace”. Această cale a fost deschisă mai întâi ucenicilor săi, pe care „i-a învățat cum să trăiască în lumea aceasta, iar ei, la rândul lor, au devenit apostoli trimiși în toată lumea ca să vestească și altora un alt mod de a trăi”.

Episcopul a vorbit tinerilor despre „sămânța veșniciei, a prezenței lui Dumnezeu”, pe care fiecare o poartă în inimă și de care trebuie să se îngrijească pentru a o face să crească. Sămânța bună din inima omului se recunoaște prin gândurile bune, care se transformă în fapte și în atitudini, în curajul de a spune nu răului, violenței, diviziunii, bullying-ului (comportament agresiv, n.a.).

„Aveți curaj: eu am învins lumea, zice Isus. El a biruit răul, a biruit păcatul, a biruit moartea. Și noi suntem chemați să biruim și răul, și păcatul, și moartea”, a transmis PS Vasile.

Ziua a continuat cu activități specifice pe grupuri de vârstă. Pentru copiii cu vârsta între 8 și 11 ani au fost organizate activități și ateliere diverse: construcții de forme geometrice cu polistiren și scobitori, jocuri de mișcare, atelier de mimă, atelier de confecționat rozare, atelier cu provocări haioase, atelier de scris rugăciuni și jocuri cercetășești.

Copiii cu vârsta între 12 și 15 ani au participat la atelierele interactive „Întreabă un preot” - cu pr. Laurențiu Costin, Dansuri și Jocuri pe ritm de muzică - cu Sr. Gianina Orban și grupul de tineri din Strâmtura și Sighet, Curs de dans popular - cu dl. Gheorghe Hârb și „Atelier de gestionare a banilor, curs de business” - cu Adrian Oșan.

Tinerii cu vârsta peste 16 ani participat la conferințele: „Cum să găsim echilibrul în credință, viața de familie și dorința de a realiza câștig financiar”, ținută de Alex Demian și „Continui sau renunț?”, ținută de pr. Daniel Pop.

La final, părintele Angel Zareczki a mulțumit tuturor celor implicați în desfășurarea evenimentului: parohiei gazdă, Asociației ASTRU, voluntarilor din Strâmtura și celor de la Liceul „Ep. Dr. Alexandru Rusu”, Asociației „Cercetașii Munților”, Jandarmeriei și Asociației „Crucea Roșie”, autorităților locale, preoților și însoțitorilor, călugărițelor și călugărilor, precum și tuturor celor care s-au implicat în organizarea Întâlnirii. 

Tinerii din Eparhia de Maramureș au avut parte de o zi plină de activități de formare spirituală și umană, împletite cu momente de socializare și legare de noi prietenii, întorcându-se acasă plini de curaj și speranță, îndemnați fiind de către Preasfințitul Părinte Vasile să continue întâlnirile în parohiile lor, cu același entuziasm și bucurie. 

Crucea Întâlnirii a fost predată părintelui Daniel Pop și tinerilor din Parohia Ciolt – Protopopiatul Chioar, care va găzdui Întâlnirea Eparhială a copiilor și tinerilor din anul 2027.   

Biroul eparhial de presă

„Aveți curaj: eu am învins lumea!” (In 16,33) este motto-ul zilei de 23 mai 2026, zi în care sute de copii și tineri din întreaga eparhie sunt așteptați la Strâmtura - Protopopiatul Iza-Vișeu, unde se va desfășura ediția 2026 a Întâlnirii Eparhiale a copiilor și tinerilor din Eparhia de Maramureș - IETC.

Ziua se va desfășura după următorul program:

Ora  08:15 - Sosirea grupurilor și confirmarea participanților

Ora  09:15 - Program introductiv

Ora 10:00 - Sfânta Liturghie Arhierească

Ora 12:00 - Prânzul

Ora 12:50 - Împărțirea pe grupuri în funcție de vârstă și deplasarea către locația activităților

Ora 13:00 

- Activități specifice pentru copiii cu vârsta între 8 și 11 ani (jocuri în circuit, tematice și dinamice)

- Activități pentru tinerii cu vârsta între 12 și 15 ani (ateliere interactive, ateliere spirituale, ateliere formative)

- Conferințe și dezbateri pentru tinerii cu vârsta mai mare de 16 ani

Ora 16:50 - Scurt program cultural-artistic și religios, oferit de parohia gazdă

Ora 17:15 - Predarea însemnelor, rugăciune de final

Întâlnirea este organizată de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, în colaborare cu Protopopiatul Iza-Vișeu - Parohia Strâmtura și cu ASTRU Maramureș.

Biroul eparhial de presă

Conform obiectivelor asumate în 2025, Oficiul pentru Migranţi din Cadrul Conferinţei Episcopilor din România s-a reunit la Cluj în perioada 12-13 mai 2026. La această întâlnire anuală au participat membrii aleşi ai oficiului, care sunt şi reprezentanţii oficiilor pentru pastoraţia migranţilor din toate eparhiile şi diecezele catolice din ţară. La întâlnire a fost invitat pr. Luis Okulik, secretar al Comisiei pentru Îngrijire Pastorală Socială a Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), care a vorbit despre perspectiva europeană asupra migraţiei şi implicarea Bisericii Catolice în acest domeniu.

Prima zi a întâlnirii, 12 mai, a fost dedicată evidenţierii celor patru direcţii fundamentale de acţiune ale Bisericii, cauzelor migraţiei şi modului în care Biserica i-a însoţit pe oamenii afectaţi de fenomenul mobilităţii. Lucrările au fost deschise cu salutul călduros al PS Petru Sescu - preşedintele Oficiului pentru Migranţi - CER, care nu a putut fi de faţă pentru că a participat la întâlnirea Conferinţei Episcopilor din România, ce a avut loc la Alba Iulia în aceeaşi perioadă.

Pr. Luis Okulik a prezentat cele patru verbe - a primi, a proteja, a promova şi a integra - pornind de la un mesaj video al Papei Francisc. El a subliniat că aceste patru verbe reprezintă şi cele patru direcţii fundamentale de acţiune ale Bisericii. Vorbind despre fenomenul migraţiei şi istoria acestui fenomen, a arătat că migraţia nu este un fenomen nou, el a existat din toate timpurile şi Biserica i-a însoţit pe migranţi, existând chiar capelanii care migrau împreună cu comunităţile de credincioşi. Tot în această zi a vorbit şi despre cauzele contemporane ale migraţiei - conflicte armate, sărăcie, schimbări climatice şi traficul de persoane - care generează fluxuri migratorii din ce în ce mai diverse din punct de vedere cultural şi religios.

Un punct important al prezentării a fost dedicat luptei împotriva traficului de persoane, descris de Papa Francisc drept "rană în trupul umanităţii" şi "crimă împotriva umanităţii". Pr. Luis Okulik a prezentat pe larg iniţiativa Grupului "Santa Marta", un acord internaţional prezent astăzi în peste 40 de ţări, care prevede protocoale de colaborare între ministerele de interne şi conferinţele episcopale pentru identificarea şi protejarea victimelor traficului de persoane. Au fost împărtăşite mărturii concrete ale unor persoane recuperate din situaţii de exploatare - de la prostituţie forţată, la servitute domestică şi abuz sexual - mărturii care au fost prezentate chiar în faţa Papei Francisc la Vatican. Invitatul întâlnirii a subliniat că orice activitate cu migranţii trebuie să respecte legile statului şi că doar prin garantarea legalităţii devine posibilă promovarea dezvoltării umane integrale a fiecărei persoane.

Ziua s-a încheiat cu celebrarea Sfintei Liturghii în capela mănăstirii Manresa, celebrată în rit latin.

A doua zi a întâlnirii, 13 mai, a fost dedicată analizei realităţilor locale şi a obiectivelor stabilite la nivelul Oficiului pentru Migranţi. Această zi a început cu celebrarea Sfintei Liturghii în rit bizantin, în aceeaşi capelă a mănăstirii Manresa. După Sfânta Liturghie participanţii i-au mulţumit pr. Luis Okulik şi i-au urat mult succes în munca pe care o desfăşoară în cadrul CCEE.

În deschiderea lucrărilor din această zi a fost invitată doamna Pamela Popa, coordonator al Centrului Regional Cluj al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), care a prezentat Mecanismul Naţional de Identificare şi Referire a Victimelor Traficului de Persoane, aprobat prin HG nr. 88/2023. Prezentarea a abordat definirea legală a traficului de persoane conform Codului Penal, formele de exploatare întâlnite în România - exploatare sexuală (inclusiv a minorilor, în mediul online), exploatare prin muncă, prin cerşetorie, prin obligare la comiterea de infracţiuni şi trafic de organe - precum şi principalele metode de recrutare utilizate de traficanţi. Datele prezentate arată că din totalul victimelor identificate la nivel naţional, majoritatea au fost recrutate de persoane cunoscute: parteneri de viaţă, rude sau prieteni. Doamna Pamela Popa a explicat indicatorii care pot semnala o posibilă situaţie de trafic - de la lipsa documentelor de identitate şi lipsa libertăţii de mişcare, până la comportamentul victimei în prezenţa însoţitorului - şi a încurajat sesizarea anonimă la numărul de telefon gratuit 0800/800678, gestionat de ANITP. A fost subliniată importanţa rolului comunităţilor de credincioşi în prevenirea şi semnalarea acestui fenomen, inclusiv prin colaborarea cu reţelele de organizaţii specializate prezente la nivel judeţean.

Tot în această zi participanţii au evaluat obiectivele stabilite la nivelul oficiului şi, împărţindu-se în trei grupuri tematice, au stabilit paşi concreţi pentru perioada următoare. Paşii concreţi constau în: elaborarea unui ghid de bune practici pentru lucrul cu migranţii şi persoanele vulnerabile, centralizarea organizaţiilor resursă la nivel naţional şi local - Caritas, JRS, Serviciul de Ajutor Maltez, ANITP, reţeaua Protect şi altele - integrarea cunoştinţelor despre prevenirea traficului de persoane în activitatea pastorală curentă, pregătirea Zilei Mondiale a Migrantului şi Refugiatului şi creşterea vizibilităţii Oficiului în cadrul diecezelor şi eparhiilor.

La finalul întâlnirii participanţii au făcut o fotografie de grup, mulţumind tuturor pentru implicare şi pentru întâlnirea rodnică. O mulţumire specială se îndreaptă şi spre Codruţa Fernea, preşedinte ACRO, dar şi facilitator al întâlnirii, care ne-a ajutat să ne focusăm atenţia pe munca de coordonare şi susţinere a activităţilor pastorale dedicate migranţilor, refugiaţilor şi persoanelor vulnerabile la nivel naţional.

Pr. Florin-Petru Sescu,
moderator al Oficiului pentru Migranţi - CER

COMUNICAT DE PRESĂ

Sub semnul mărturiei Venerabilului Episcop Márton Áron:

„În apărarea adevărului și în slujba iubirii!”

Episcopii catolici din România reuniți în sesiune plenară la Alba Iulia

În perioada 11–13 mai 2026 s-a desfășurat la Alba Iulia cea de-a 77-a sesiune plenară a Conferinței Episcopilor Catolici din România (CER), care îi reunește pe ierarhii romano-catolici și greco-catolici din țară. Lucrările au fost găzduite de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, în orașul marcat de mărturia și slujirea Venerabilului Episcop Márton Áron.

La inaugurarea lucrărilor au fost prezenți Excelența Sa Monseniorul Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, Domnul secretar de stat Ciprian-Vasile Olinici (Secretariatul de Stat pentru Culte), Pr. Thomas Schwartz și Dl. Joachim Sauer de la Renovabis și Pr. Luis Okulik de la Comisia pentru Pastorație Socială a CCEE (Consiliul Conferințelor Episcopale Europene).

Întâlnirea de la Alba Iulia s-a desfășurat sub egida „Anul Episcop Márton Áron”, fiind marcată și de momente comemorative, precum vernisajul expoziției din Palatul Arhiepiscopal. În spirit de comuniune, episcopii au adus mulțumire lui Dumnezeu pentru darul vieții Venerabilului Episcop Márton Áron, celebrând Sfânta Liturghie în străvechea catedrală catolică „Sfântul Mihail” și în biserica greco-catolică „Sfântul Spirit”. Rugându-se pentru pacea în lume, cu ocazia amintirii liturgice a Maicii Domnului de la Fatima, episcopii și-au mărturisit solidaritatea cu Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea în misiunea sa de apărător al păcii, al sacralității vieții umane, al celor sărmani, persecutați sau suferinzi.

Preasfințitul László Böcskei, Episcop romano-catolic de Oradea, a condus sesiunea în calitate de Președinte CER, avându-l alături pe noul Vicepreședinte, Preafericitul Părinte Claudiu Pop, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În conformitate cu statutul CER, a fost ales și cel de-al patrulea membru al Consiliului Permanent: Preasfințitul Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea.

Episcopii au analizat diferite teme de lucru pregătite în comisiile și oficiile CER: tineret, familii, învățământ, viața consacrată și misiune. În mod special au fost studiate propunerile Comisiei pentru Comunicații Sociale în vederea unei prezențe structurate în mass-media din țara noastră, și tematica înaintată de Oficiul pentru Protecția Minorilor în vederea prevenției și a ocrotirii persoanelor vulnerabile, conform legislației civile și bisericești. Au fost analizate propunerile Oficiului Juridic cu privire la modificarea statutului și a regulamentelor interne. Au fost aprobate, totodată, propunerile Confederației Caritas România în vederea unei funcționări mai eficiente în caz de necesitate.

Următoarea sesiune plenară a CER, programată între 21–23 septembrie 2026, va fi găzduită de Arhieparhia Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș.

Conferința Episcopilor din România, care se reunește de două ori pe an, exprimă unitatea Bisericii Catolice din țară, precum și comuniunea episcopilor cu Succesorul Apostolului Petru, Sfântul Părinte Papa.   

Pr. Francisc Ungureanu
Secretar General

Foto Credit: Foto Marco