Vineri, 02 Decembrie 2022
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

Peste 700 de copii și tineri sunt așteptați să participe sâmbătă, 17 septembrie 2022, la Întâlnirea Eparhială a Tinerilor din Maramureș, care va avea loc la mânăstirea surorilor baziliene de pe Dealul Crucii din Baia Mare, întâlnirea fiind găzduită de protopopiatul Baia Mare. Tema evenimentului este: “Înainte să te fi născut eu te-am ales!”.

Programul de primire și înscriere va începe la 8:15 și va continua după cum urmează:

Ora 09.15-09.35 - Program Introductiv

09.45 - Sosirea Preasfințitului Vasile Bizău

10.00 - Sfânta Liturghie Arhierească, Cuvânt de Învățătură (Transmisie în direct la Radio Maria)

12.00 - Prânzul

12.50 - Împărțirea pentru activități pe vârste

13.00 - Activități pe vârste:

  • Copii cu vârsta între 9 și 12 ani - activități specifice (jocuri în circuit, tematice, la căsuțe)
  • Tinerii între 13 și 16 ani - ateliere interactive: expresie artistica-teatru – D.nul Macavei actor; prim ajutor, resuscitare – Crucea Roșie - Szaby Astalos; Spiritualitate: Întreabă un preot – Pr. Laurențiu Costin; Liturgic - preot Fischer Eduard; Modelaj – d.șoara Francesca Balog.
  • Tinerii 17 ani + vor avea posibilitatea să participe la 2 conferințe urmate de dezbateri, pe următoarele teme:
  1. Prietenie și familie - familia Cosmovici Andrei si Aliodora
  2. Tehnologie și lumea tinerilor - Roja Alexandru

17.00 - Întâlnire cu toți participanții în locația comună

17.30 - Predarea Însemnelor, Mulțumiri, Rugăciune de final

Biroul eparhial de presă

„Sărbătoarea de astăzi, care ne propune să primim Sfânta Cruce și pe Cel care s-a răstignit pe ea, nu face altceva decât să reînnoiască de fiecare dată în noi sentimentul de mulțumire pentru că suntem fii… Fii suntem și noi, creștinii secolului 21, suntem fii iubiți de Dumnezeu și este bine să ne aducem cât mai des aminte de acest lucru”, a afirmat PS Vasile Bizău miercuri, 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, prezent fiind în parohia „Sfânta Cruce”, din Baia Mare. Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată de la ora 17:00, iar alături de Ierarhul de Maramureș au concelebrat: părintele vicar general Augustin Butica, părintele protopop Emil Gîrboan, părintele Tîmbuș Ioan, slujitor al parohiei și un sobor de preoți din Eparhie. Împreună cu numeroșii credincioși prezenți la sărbătoare, cu toții au înălțat rugăciuni pentru părintele paroh Simion Ilieș, aflat în recuperare medicală.

Reluând cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate Corintenilor, care au fost citite la apostol (1 Cor. 1,18-24), Preasfințitul a adus în lumină cum, Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. „Devreme ce lumea, prin înțelepciune, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să mântuiască lumea prin nebunia propovăduirii, pentru că În timp ce iudeii cer semne, iar grecii caută înțelepciunea, noi îl predicăm pe Hristos cel răstignit, scandal pentru iudei și nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu”, a punctat Preasfințitul Vasile, explicând faptul că dacă privim doar cu ochi lumești crucea și înțelepciunea lui Dumnezeu, o vom crede nebunie. E nevoie de credință pentru a privi spre cruce și a înțelege că e „mărturia vizibilă a iubirii nemăsurate a lui Dumnezeu”. „Cum s-a ajuns la această mărturie? Trebuie să avem prezentă în minte întreaga istorie a mântuirii, cu parcursul lumii, așa cum ne este descris în Vechiul Testament: în timp ce lumea îl căuta pe Dumnezeu prin diferite forme și filozofia îl căuta prin rațiune, iar iudeii au avut moștenirea revelației lui Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să ni se descopere prin blândețea și iubirea Fiului Său, prin mărturia sublimă a lui Isus, mărturie care a scandalizat însă, pentru că mărturia Lui despre Tatăl Cel ceresc schimba mentalitatea oamenilor și ei nu doreau asta, iar pentru că nu voiau să-și schimbe mentalitatea, L-au răstignit”, a afirmat PS Vasile în fața credincioșilor adunați la biserica „Sfânta Cruce”. Și a explicat cum, în această înfrângere aparentă a Fiului Său, ni se descoperă puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, „pentru că Isus ne descoperă și chipul Tatălui și frumusețea Fiului”. „Într-o lume complicată, Isus ne învață cum să rămânem fii… Iar sărbătoarea de azi ne ține mereu împreună pe drumul crucii, care înseamnă iubire gratuită, generozitate, statornicie, dedicare până la capăt”, a afirmat Ierarhul.

Părintele Emil Gîrboan a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru sărbătoarea de azi, precum și Preasfințitului Vasile și confraților preoți, persoanelor consacrate și tuturor credincioșilor pentru participarea la sărbătoarea parohiei. A înmânat Preasfințitului, din partea comunității, o frumoasă icoană și un buchet de flori, în semn de mulțumire și prețuire.

Biroul eparhial de presă

 

A fost publicat, la Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare, albumul „Biserici de lemn din Maramureș”. Colecția descrie în imagini și puțin text, în limba română și engleză, patria bisericilor de lemn din Maramureș, aducând în lumină cincisprezece locașuri de cult însemnate pentru Eparhia noastră.

„Acest album am dori să fie un dar al Eparhiei noastre greco-catolice pentru toți doritorii și căutătorii de autentic și frumos, pentru dumneavoastră, cei ce răsfoiți aceste pagini și vă veți lăsa introduși prin imagini în povestea unei realități ecleziale și spirituale bogate și ziditoare”, citim în Cuvântul Preasfințitului Vasile Bizău din deschiderea volumului.

Introducerea este scrisă de Dr. Mirela Ana Barz – director al Muzeului Maramureșean Sighetu-Marmației, care numește bisericile de lemn maramureșene „una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru”.

Lăsăm doritorii să descopere singuri tărâmul de poveste în care îi va introduce albumul atunci când îl răsfoiesc și descoperă astfel țara bisericilor de lemn.

Volumul a fost publicat de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș și îngrijit de pr. George Nicoară – Departamentul pentru Cultură. Fotografiile au fost realizate de către: Csilla Szasz, Florin Andreescu, Pr. George Nicoară și Augustin Albu. Se regăsesc, de asemenea, fotografii preluate și din arhiva Episcopiei. Traducerea în limba engleză a fost realizată de către Horea Nașcu.

Albumul poate fi achiziționat de la Biroul Contabilitate al Episcopiei (Str. Vasile Lucaciu 50), la prețul de 125 Ron.

Biroul eparhial de presă

 

 

Duminică, 11 septembrie 2022, comunitatea greco-catolică din Preluca Veche a avut bucuria de a-l primi în mijlocul său pe Preasfințitul Vasile Bizău, care a fost prezent aici spre a oficia slujba de sfințire a noii mese de altar. După ritualul sfințirii, a fost celebrată Sfânta Liturghie, de către PS Vasile, alături de părintele vicar Augustin Butica, părintele protopop Mihnea Gheorghe, părintele paroh Bud Daniel, părintele Timbuș Ioan (fost paroh de Preluca Veche) și ați preoți din eparhie invitați la sărbătoare. În masa de altar au fost așezate moaștele Sfântului Mucenic Apolinarie. „Astăzi am sfințit altarul acestei biserici, care este Templu al lui Dumnezeu, locul în care comunitatea se adună pentru a celebra Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, pentru rugăciunile comune și pentru a reînnoi această alianță cu Dumnezeu, care ni se dăruiește prin jertfa Fiului Său. Astăzi celebrăm Sfânta Liturghie cu gândul că Dumnezeu se dăruiește, că Isus se dăruiește pe cruce”, a punctat Preasfinția Sa Vasile în Cuvântul de Învățătură, explicând că altarul nou sfințit „este un semn al alianței noastre cu Dumnezeu, al comunității de aici din Preluca Veche. Acest semn rămâne peste secole și generație după generație ne amintim că suntem iubiți de Dumnezeu și Dumnezeu dorește mântuirea, împlinire și fericirea noastră, iar noi încercăm să răspundem cu aceeași iubire atunci când ne trăim viața ca pe un dar”.

Vorbind despre evanghelia duminicii (Io 3,13-17), Ierarhul a afirmat: „Mesajul care ne ajunge azi din evanghelie este acela că Dumnezeu iubește lumea [Astfel încât l-a dat pe Fiul Său…], iubește omul, ne iubește pe noi. Atunci când fiecare dintre noi începem să ne simțim iubiți de Dumnezeu, viața noastră se schimbă, este mai frumoasă, mai împlinită, mai senină pentru că omul care se recunoaște a fi iubit este un om vesel, un om împlinit, este un om senin, tocmai pentru că știe că este iubit. Asta ne spune evanghelia de azi: că Dumnezeu iubește lumea, îl iubește pe om și atât de mult îl iubește încât l-a dat pe Fiul Său și l-a dat până la moartea pe cruce, un gest concret de mare iubire”, a explicat Preasfințitul, exemplificând faptul că orice părinte face sacrificii pentru copiii lui și niciun sacrificiu nu i se pare prea mare unei mame atunci când își crește pruncul, trecând peste nopțile nedormite fără să le numere, pentru că se bucură că el crește sănătos și că ea poate să-i fie ajutor și suport. Iubirea îl transformă pe om.

Părintele paroh Bud Daniel a mulțumit Preasfințitului Vasile pentru că a adus în comunitatea din Preluca Veche multă emoție și putere: „Altarul sfințit astăzi este pentru noi muntele spre care să mergem spre a putea simți puterea lui Dumnezeu”, a afirmat părintele. A mulțumit părintelui vicar, părinților preoți și în special părintelui Tîmbuș, fost paroh al acestei parohii, sub îngrijirea căruia s-a construit biserica parohială și tuturor celor prezenți: autorități locale, persoane consacrate și credincioși veniți din alte parohii spre a se ruga împreună.

Date despre biserica din Preluca Veche

Temelia acestui sfânt lăcaş de închinare a fost pusă la data de 11 octombrie 1998, de către Preasfinţitul Ioan Şişeştean, Episcop de Maramureş între anii 1994-2011, în timp ce preot paroh în Preluca Veche era Părintele  Tîmbuş, Protopop de Mănăştur, Părintele Ioan-Mihai Cozmuţa, iar prim curator, domnul  Dumitru Florian.

Terenul pentru construcţia noii biserici parohiale a fost donat de familia profesorului Vasile Nechita, fiu al satului Preluca Veche. Proiectul pentru noua biserică parohială poartă semnătura domnului Pena Constantin din Baia Mare şi a fost finanţat de către Părintele Nechita Nicolae, Protopop de Lăpuş şi mărturisitor  al credinţei în temniţele comuniste, care a lăsat o moştenire domnului Ing. Florin Nechita, pe care, valorificând-o, a finanţat proiectul pentru construcţia actualei biserici parohiale.

Documentaţia, în vederea construirii noii biserici parohiale, a fost demarată de părintele Bilţiu Dăncuş Petru, cu sprijinul consiliului parohial, iar lucrările de construcţie s-au desfăşurat pe parcursul a şapte ani, prin grija meşterului local Florian Petre şi sub  coordonarea Părintelui profesor Ioan Tîmbuş, preot paroh în Preluca Veche  între anii  1998-2011. Fondurile edificării acestui sfânt lăcaş de cult au fost obţinute de la credincioşii din parohia Preluca Veche, de la diverşi donatori, de la asociaţiile Renovabis şi Kirche in Not din Germania, de la Conferinţa Episcopilor Catolici din America şi de la Secretariatul de Stat pentru Culte din România.

 Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 28 august 2005, fiind oficiată de către  Preasfinţitul Ioan Sişeştean, în timpul păstoririi Părintelui Ioan Tîmbuş, când Protopop de Mănăştur era Părintele Gheorghe Mihnea, iar prim curator, domnul Florin Giurgiu.

Sfânta Masă a Altarului  este executată din marmură de Simeria şi a fost finanţată în totalitate de către domnul Ing. Florin Nechita.

Mulţumind Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să sfinţim acest Sfânt Altar de Jertfă, îl rugăm să reverse belşug de haruri peste toţi binefăcătorii acestei sfinte biserici, iar celor trecuţi din lumea aceasta, ctitori  şi binefăcători, Dumnezeu să le facă parte cu ceata aleşilor Săi.

Fie ca toţi cei care vor intra în această sfântă biserică să-şi găsească liniştea sufletească şi rostul în lume, prin preamărirea lui Dumnezeu cel întreit în Persoană: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Amin. (Din Hrisovul introdus în masa Sfântului Altar)

Biroul eparhial de presă

 

 

„În sărbătoarea de astăzi, Nașterea Maicii Domnului, cântăm și noi cu aceleași cuvinte pronunțate de Ea: Măreşte sufletul meu pe Domnul, și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,  Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Este un cânt de bucurie pe care Preacurata fecioară Maria îl rostește atunci când o vizitează pe verișoara sa, Elisabeta. Un cânt prin care îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că a căutat spre ea, spre umilința servei sale. De acum toate neamurile o vor numi fericită, toate neamurile o vor lăuda”, a exclamat Preasfințitul Vasile Bizău în Cuvântul de Învățătură rostit în parohia Șișești joi, 8 septembrie 2022, cu ocazia pelerinajului la biserica ctitorită de părintele Vasile Lucaciu. Și a invitat pe toți preoții și credincioșii reuniți în rugăciune să aducă laudă Mariei, în sărbătoarea nașterii Sale: „O lăudăm și noi astăzi, în cea dintâi sărbătoare a anului bisericesc, care a început la 1 septembrie. Această sărbătoare ne propune să începem acest an cu bucurie, privind înspre Domnul care face lucruri minunate și vine mereu înspre noi”, a afirmat Ierarhul, îndemnând pelerinii să înceapă anul liturgic cu aceleași sentimente pe care le-a avut Preacurata Fecioară Maria atunci când, întâlnind-o pe verișoara Sa, Elisabeta, s-a manifestat bucuria dintre cele două, făcând pruncul să-i salte în pântece. „Bucuria ne este dată de lucrarea minunată a lui Dumnezeu și de grija Lui pentru omenire, pentru fiecare dintre noi”, întrucât, Dumnezeu s-a făcut om asemenea nouă, spre a lua asupra Sa toate grijile, toată realitatea noastră, așa cum este ea, în toată gama condițiilor omului din toate timpurile și din toate locurile.

Ierarhul a vorbit despre libertate și alegere liberă: „Atunci când privim la Preacurata Fecioară Maria, privim la cum lucrarea și harul lui Dumnezeu întâlnește atât de armonios libertatea omului, libertatea ei și în această conlucrare a harului cu libertatea, Dumnezeu lucrează mântuirea lumii și a noastră… Întruparea lui Hristos este precedată de alegerea liberă a Maicii Sfinte să-i fie Mamă”, a afirmat Preasfințitul, îndemnând mamele și tații prezenți la pelerinaj să fie cei dintâi educatori în credință ai fiilor lor, să inspire copiilor valorile „cele mai profunde, care să-l facă pe om să nu uite în conștiința lui că este chip și asemănare al lui Dumnezeu”.

Părintele paroh Gabriel Horț a mulțumit tuturor celor prezenți la pelerinajul din Șișești: Preasfințitului Vasile, părintelui vicar Augustin Butica, părinților protopopi Iusco Vasile și Mihnea Gheorghe și tuturor confraților preoți, persoanelor consacrate și credincioșilor veniți din alte parohii pentru a sărbători împreună, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la moartea ctitorului acestei biserici, părintele Vasile Lucaciu.  

 Pelerinajul de la Șișești a fost instituit de către Fericitul Episcop Martir Alexandru Rusu, primul episcop al Eparhiei de Maramureș, prin decretul dat la 1 iunie 1933: „Deodată am socotit a fi potrivit să participăm de acum înainte și la unul din pelerinajele obișnuite la biserica votivă de la Șișeștii marelui ctitor, care a fost Vasile Lucaciu, și fiindcă această biserică este închinată tot Maicii Domnului, am fixat pentru acest peregrinaj ziua de 8 Septemvrie, Nașterea Preacuratei Fecioare”.

Biroul eparhial de presă

 

„Anul școlar pe care îl deschidem azi să fie pentru noi o binecuvântare, o binecuvântare pentru profesorii și toți cei implicați în școala noastră Episcop Dr. Alexandru Rusu, pentru a putea să se dăruiască, pentru a putea să performeze, pentru a putea să educe în spiritul valorilor școlilor noastre. O binecuvântare pentru părinții, bunicii și toți cei care își însoțesc astăzi copiii, pentru ca în speranța pe care o au de a-i vedea crescând, să aibă și garanția aceasta a creșterii împreună, a creșterii în valori, a bucuriei de a primi o educație bună”, a afirmat PS Vasile luni, 5 septembrie 2022, în cadrul festivității de deschidere a anului școlar 2022/2023, la Școala Episcop Dr. Alexandru Rusu din Baia Mare. Preasfințitul a mulțumit părinților pentru că au ales să-și dea copiii la școala fondată de Episcopia Greco-Catolică de Maramureș: „Vă mulțumim, dragi părinți, pentru că vă reînnoiți acordul cu noi, să vă aduceți copiii la această școală, care își propune să fie, în adevăratul sens al cuvântului, o mamă care își educă copiii spre valorile cele mai profunde”. Ierarhul a salutat copilașii adunați în curtea școlii și le-a urat un an roditor, îndemnându-i să se simtă acasă în școala unde vor veni zi de zi spre a crește uman, intelectual și spiritual.

Doamna Director Daniela Barbul a salutat cu drag copiii care azi pornesc în aventura educației pentru încă un an și a prezentat cadrele didactice care vor însoți fiecare grupă și clasă, invitându-i pe elevi să intre în săli, alături de părinți, pentru a participa la activitatea pregătită de învățătoare și educatoare.  

Prezente la eveniment au fost: Doamna inspector Dorca Onorica  - Inspector școlar pentru învățământ primar și alternative educaționale și doamna Vida Noémi Erika – City manager al Primăriei Baia Mare. Ambele au urat copiilor, în numele Inspectoratului Școlar și al Primăriei, un an bun, plin de rezultate frumoase și un parcurs cât mai satisfăcător în noul an.

Ca în fiecare an, programul a cuprins Sfânta Liturghie, celebrată de Preasfinția Sa Vasile în capela școlii, ocazie cu care Ierarhul a invitat cadrele didactice să intre în logica propusă de Mântuitorul Hristos și a respecta ordinea valorilor propuse de El, spre a avea rezultate bune ale muncii: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Mt. 6,34)”. „A da întâietate Împărăției lui Dumnezeu înseamnă a porni de la partea spirituală, de la căutarea personală a misterului lui Dumnezeu, care ne însoțește, dar care se lasă descoperit”, a explicat PS Vasile, îndemnând personalul școlii să caute întotdeauna creșterea în valori, în special în valorile spirituale, iar promisiunea lui Dumnezeu e o garanție a bunului mers al celorlalte lucruri.  

Biroul eparhial de presă

 

Pe data de 1 septembrie, în ritul bizantin, sărbătorim începutul anului bisericesc, instituit de Părinții Bisericii la Sinodul I de la Niceea (anul 325).

De asemenea, la inițiativa Papei Francisc, Biserica Universală marchează, pe 1 septembrie, Ziua mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației. Aceasta este o zi care deschide o întreagă perioadă de timp dedicată creației, numită „Timpul Creației”, care se desfășoară între 1 septembrie și 4 octombrie. Ziua de încheiere a Timpului Creației este marcată de de sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi, patronul ecologiei, iubit de multe confesiuni creștine.

„Timpul Creației” este celebrarea creștină anuală pentru a asculta și a răspunde împreună la strigătul Creației: familia ecumenică din întreaga lume se unește pentru a se ruga și a proteja casa noastră comună.

„Persoanele și comunitățile sunt invitate să participe prin rugăciune comună, proiecte de sustenabilitate, evenimente de conștientizare publică și advocacy, adică inițiative în favoarea ecologiei, campanii de reciclare, etc”, citim în invitația transmisă de biroul de presă a Sfântului Scaun.

„Fiecare inițiativă este o piesă esențială a mozaicului pe care numai împreună îl putem crea”, încheie aceeași invitație.

În fiecare an, Papa Francisc transmite un mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației. În acest an, 2022, motto-ul sub care se desfășoară inițiativele dedicate protejării creației este "Ascultă glasul creației", temă care invită la conștientizare și implicare.

Biroul eparhial de presă

 

 

Iubiți frați și surori,

"Ascultă glasul creaţiei" este tema şi invitația Timpului Creaţiei din acest an. Perioada ecumenică începe la 1 septembrie cu Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei şi se încheie la 4 octombrie cu sărbătoarea Sfântului Francisc. Este un moment special pentru toţi creştinii pentru a se ruga şi a se îngriji împreună de casa noastră comună. Inspirat la origine de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, acest timp este o oportunitate pentru a cultiva "convertirea noastră ecologică", o convertire încurajată de Sfântul Ioan Paul al II-lea ca răspuns la "catastrofa ecologică" prevestită de Sfântul Paul al VI-lea deja în 1970[1].

Dacă învăţăm să-l ascultăm, observăm în glasul creaţiei un soi de disonanţă. Pe de o parte, un cântec dulce care îl laudă pe iubitul nostru Creator; pe de altă parte, este un strigăt amar care se plânge de maltratările noastre umane.

Cântecul dulce al creaţiei ne invită să practicăm o "spiritualitate ecologică" (Scrisoarea enciclică Laudato si’, 216), atentă la prezenţa lui Dumnezeu în lumea naturală. Este o invitaţie de a întemeia spiritualitatea noastră pe "conştiinţa iubitoare că nu suntem separaţi de celelalte creaturi, ci formăm cu celelalte fiinţe din univers o comuniune universală minunată" (ibid., 220). Pentru discipolii lui Cristos, în mod deosebit, această experienţă luminoasă întăreşte conştiinţa că "toate au luat fiinţă prin el şi fără el nimic nu a luat fiinţă din ceea ce există" (In 1,3). În acest Timp al Creaţiei, să reluăm să ne rugăm în marea catedrală a creaţiei, bucurându-ne de "grandiosul cor cosmic"[2] al nenumăratelor creaturi care cântă lui Dumnezeu laudele. Să ne unim cu Sfântul Francisc de Assisi cântând: "Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale" (cf. Cântarea fratelui soare). Să ne unim cu psalmistul cântând: "Să-l laude pe Domnul toată suflarea" (Ps 150,6).

Din păcate, acel cântec dulce este însoţit de un strigăt amar. Sau mai bine zis, de un cor de strigăte amare. Mai întâi, este sora mama ţărână care strigă. În voia exceselor noastre consumiste, ea geme şi ne imploră să oprim abuzurile noastre şi distrugerea sa. Apoi, strigă diferitele creaturi. La cheremul unui "antropocentrism despotic" (Laudato si’, 68), la antipozii centralităţii lui Cristos în opera creaţiei, nenumărate specii dispar, încetând pentru totdeauna imnurile lor de laudă aduse lui Dumnezeu. Dar strigă şi cei mai săraci dintre noi. Expuşi la criza climatică, săracii suferă mai puternic impactul secetei, al inundaţiilor, al uraganelor şi al valurilor de căldură care continuă să devină tot mai intense şi frecvente. De asemenea, strigă fraţii noştri şi surorile noastre din popoarele native. Din cauza intereselor economice prădătoare, teritoriile lor ancestrale sunt invadate şi devastate de orice parte, lansând "un strigăt care se înalţă la cer" (Exortaţia apostolică post-sinodală Querida Amazonia, 9). În sfârşit, strigă copiii noştri. Ameninţaţi de un egoism miop, adolescenţii cer neliniştiţi de la noi, adulţii, să facem tot posibilul pentru a preveni sau cel puţin a limita colapsul ecosistemelor planetei noastre.

Ascultând aceste strigăte amare, trebuie să ne căim şi să modificăm stilurile de viaţă şi sistemele dăunătoare. Încă de la început, apelul evanghelic "Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!" (Mt 3,2), invitând la un nou raport cu Dumnezeu, implică şi un raport diferit cu ceilalţi şi cu creaţia. Starea de degradare a casei noastre comune merită aceeaşi atenţie a altor provocări globale cum sunt gravele crize sanitare şi conflictele războinice. "A trăi vocaţia de a fi păzitori ai lucrării lui Dumnezeu este parte esenţială a unei vieţi virtuoase, nu constituie ceva opţional şi nici un aspect secundar al experienţei creştine" (Laudato si’, 217).

Ca persoane de credinţă, ne simţim apoi responsabili să acţionăm, în comportamentele zilnice, în consonanţă cu această exigenţă de convertire. Dar ea nu este numai individuală: "Convertirea ecologică ce se cere pentru a crea un dinamism de schimbare durabilă este şi o convertire comunitară" (ibid., 219). În această perspectivă, şi comunitatea naţiunilor este chemată să se angajeze, în special în întâlnirile Naţiunilor Unite dedicate problemei ambientale, cu spirit de cooperare maximă.

Întâlnirea COP27 despre climă, care se va ţine în Egipt în noiembrie 2022, reprezintă următoarea oportunitate pentru a favoriza toţi împreună o aplicare eficace a Acordului de la Paris. Acesta este şi motivul pentru care am dispus recent ca Sfântul Scaun, în numele şi din partea statului Cetatea Vaticanului, să adere la Conveţia-Cadru a ONU despre Schimbările Climatice şi la Acordul de la Paris, cu dorinţa ca omenirea din secolul al XXI-lea "să poată fi amintită că a asumat cu generozitate propriile responsabilităţi grave" (ibid., 165). A ajunge la obiectivul de la Paris de a limita creşterea temperaturii la 1,5oC este destul de angajant şi cere colaborarea responsabilă între toate naţiunile de a prezenta planuri climatice sau contribuţii determinate la nivel naţional, mai ambiţioase, pentru a reduce la zero emisiile de gaz de seră cât mai urgent posibil. Este vorba de "a converti" modelele de consum şi de producţie, precum şi stilurile de viaţă, într-o direcţie mai respectuoasă faţă de creaţie şi faţă de dezvoltarea umană integrală a tuturor popoarelor prezente şi viitoare, o dezvoltare întemeiată pe responsabilitate, pe prudenţă/precauţie, pe solidaritate şi pe atenţia faţă de săraci şi faţă de generaţiile viitoare. La baza tuturor acestora trebuie să existe alianţa între fiinţa umană şi ambient care, pentru noi credincioşii, este oglindă a "iubirii creatoare a lui Dumnezeu, din care provenim şi spre care suntem pe cale"[3]. Tranziţia realizată de această convertire nu poate neglija exigenţele dreptăţii, în special pentru muncitorii loviţi mai mult de impactul schimbării climatice.

La rândul său, întâlnirea COP15 despre biodiversitate, care se va ţine în Canada în decembrie, va oferi bunăvoinţei guvernelor oportunitatea importantă de a adopta un nou acord multilateral pentru a opri distrugerea ecosistemelor şi dispariţia speciilor. Conform înţelepciunii antice a Jubileelor, avem nevoie "să ne amintim, să ne întoarcem, să ne odihnim şi să restabilim"[4]. Pentru a opri următorul colaps al "reţelei vieţii" – biodiversitatea – pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, să ne rugăm şi să invităm naţiunile să se pună de acord cu privire la patru principii cheie: 1. a construi o clară bază etică pentru transformarea de care avem nevoie cu scopul de a salva biodiversitatea; 2. a lupta împotriva pierderii de biodiversitate, a susţine conservarea şi recuperarea ei şi a satisface nevoile persoanelor în mod sustenabil; 3. a promova solidaritatea globală, în lumina faptului că biodiversitatea este un bun comun global care cere o angajare împărtăşită; 4. a pune în centru persoanele aflate în situaţii de vulnerabilitate, inclusiv cele mai lovite de pierderea de biodiversitate, precum populaţiile indigene, bătrânii şi tinerii.

Repet: "Vreau să cer, în numele lui Dumnezeu, marilor companii extractive – miniere, petrolifere –, de pădure, imobiliare, agroalimentare, să înceteze să distrugă pădurile, zonele umede şi munţii, să înceteze să polueze fluviile şi mările, să înceteze să intoxice popoarele şi alimentele"[5].

Nu se poate să nu se recunoască existenţa unei "datorii ecologice" (Laudato si’, 51) a naţiunilor mai bogate economic, care au poluat mai mult în ultimele două secole; ea le cere să facă paşi mai ambiţioşi atât la COP27, cât şi la COP15. Asta comportă, în afară de o acţiune determinată în cadrul graniţelor lor, să menţină promisiunile lor de sprijin financiar şi tehnic pentru naţiunile mai sărace economic, care deja îndură povara cea mai mare a crizei climatice. În afară de asta, ar fi oportun să se gândească urgent şi un ulterior sprijin financiar pentru conservarea biodiversităţii. Şi ţările mai puţin bogate economic au responsabilităţi semnificative, dar "diversificate" (cf. ibid., 52); întârzierile celorlalţi nu pot justifica niciodată propria lipsă de acţiune. Este necesar să acţionăm toţi, cu hotărâre. Ajungem la "un punct de ruptură" (cf. ibid., 61).

Pe durata acestui Timp al Creaţiei, să ne rugăm pentru ca întâlnirile COP27 şi COP15 să poată uni familia umană (cf. ibid., 13) pentru a înfrunta cu hotărâre dubla criză a climei şi a reducerii biodiversităţii. Amintind îndemnul Sfântului Paul de a ne bucura cu acela care se bucură şi de a plânge cu acela care plânge (cf. Rom 12,15), să plângem cu strigătul amar al creaţiei, să-l ascultăm şi să răspundem cu faptele, pentru ca noi şi generaţiile viitoare să ne mai putem bucura cu dulcele cântec de viaţă şi de speranţă al creaturilor.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 16 iulie 2022, Comemorarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Discurs la F.A.O., 16 noiembrie 1970.

[2] Ioan Paul al II-lea, Audienţa generală, 10 iulie 2002.

[3] Discurs la Întâlnirea "Credinţă şi Ştiinţă spre COP26", 4 octombrie 2021.

[4] Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, 1 septembrie 2020.

[5] Video-mesaj adresat mişcărilor populare, 16 octombrie 2021.

Părintele Gabriel Horț împreună cu Consiliul parohial ne invită să participăm, joi, 8 septembrie 2022, la pelerinajul care se organizează anual la Șișești, de sărbătoarea „Nașterea Maicii Domnului”.

Sfânta Liturghie va fi celebrată de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, începând cu ora 10:30.

Pelerinajul de la Șișești a fost instituit de către Fericitul Episcop Martir Alexandru Rusu, primul episcop al Eparhiei de Maramureș, prin decretul dat la 1 iunie 1933: „Deodată am socotit a fi potrivit să participăm de acum înainte și la unul din pelerinajele obișnuite la biserica votivă de la Șișeștii marelui ctitor, care a fost Vasile Lucaciu, și fiindcă această biserică este închinată tot Maicii Domnului, am fixat pentru acest peregrinaj ziua de 8 Septemvrie, Nașterea Preacuratei Fecioare”.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 28 august 2022, în luna în care se împlinesc 105 ani de la moartea vicarului greco-catolic și cărturarului maramureșean Tit Bud, a fost dezvelit și sfințit bustul acestuia, așezat în fața bisericii "Cristos Rege" din Sighetu Marmației (preot paroh Florea Vasile). Bustul a fost realizat de sculptorul Marcel Stanciu, la inițiativa Asociației "Firul Vieții"- președinte Ioan Ardeleanu Pruncu, asociație  care, în cadrul aceluiași proiect de aducere în lumină a figurii vicarului de Maramureș Tit Bud, în decembrie 2021, la aniversarea a 175 de ani de la nașterea cărturarului, a publicat cartea „Tit BUD – Scrieri Istorice”. Tit Bud a fost vicar al Episcopiei greco-catolice de Maramureș, scriitor, om de cultură, iar opera și acțiunile sale au ajutat domenii importante să progreseze. Ca vicar, a fost cel care a scris o istorie a Bisericii Greco-Catolice din Maramureș de la întemeierea sa și până la începutul secolului XX, dar și cel care a deschis prima școală confesională românească la Sighetu Marmației. Și iată, după 105 ani de la moartea sa, la Sighet se așază un bust al vicarului în fața bisericii greco-catolice de aici.

"Prin stropirea acestui bust cu apă sfințită, nu facem altceva decât să permanentizăm cinstirea memoriei unui fiu al Bisericii și al neamului", a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în discursul rostit în fața participanților prezenți la dezvelirea bustului. Și a continuat explicând importanța cunoașterii istoriei neamului și a Bisericii greco-catolice: „Istoria este și rămâne Magistra Vitae și ne invită pe toți să redescoperim și cauzele a ceea ce ni se întâmplă astăzi, fie că vorbim de cauze și acțiuni pozitive sau negative. Descoperim foarte multe lucruri din istorie și acestea sunt pentru cei înțelepți”. Ierarhul a felicitat, cu mult respect, asociația "Firul Vieții" pentru inițiativă: „De aceea, a permanentiza memoria unui vrednic fiu al Bisericii noastre este o datorie a noastră și de aceea aș dori să felicit Asociația "Firul Vieții" și în mod deosebit pe președintele ei, domnul Ardeleanu Pruncu, pentru această inițiativă de a repune în spațiul public sighetean și de a adăuga la celelalte monumente, statui prezente în oraș și statuia preotului vicar Tit Bud. De azi înainte, cei care vor trece pe stradă, vor fi întâmpinați de această statuie și cu siguranță că, în mod tacit, prin prezența lui aici, vicarul greco-catolic al Maramureșului ne va invita pe toți să-i redescoperim faptele, fapte care au fost făcute din dragoste față de Dumnezeu și față de semeni”. Părintele  Tit Bud a fost o personalitate complexă: preot, vicar, istoric, folclorist, gazetar, ctitor de biserici și școli românești.

„Acesta este un moment de mare importanță pentru istoria Sighetului și pentru viața actuală, pentru ce se întâmplă acum în Sighet, perioadă în care se desfășoară foarte multe evenimente în oraș, dar istoria e puțin neglijată”, a afirmat Ioan Ardeleanu-Pruncu, președintele Asociației „Firul Vieții”. Prezeți la eveniment au fost: preoți din Eparhie, reprezentați ai altor asociații colaboratoare, reprezentați ai administrației locale și județene, care au susținut asociația în  realizarea bustului, precum și un public numeros.

Momentul dezvelirii și sfințirii monumentului a fost urmat de un simpozion în care a fost evocată figura fostului vicar de Maramureș: profesorul de istorie Dragoste Florin a prezentat problematici rezolvate de vicar și Vicariat în parohia Săcel, părintele Tîmbuș Ioan a vorbit despre sursologia lucrărilor teologice ale lui Tit Bud, cercetătorul Boroica Ioan despre contribuția istorică adusă de fostul vicar prin intermediul scrierilor sale istorice, iar domnul Ioan Pruncu a vorbit despre documentul care aduce în lumină modul în care Tit Bud a promovat românismului la Sighet.  

Biroul eparhial de presă